EXPERIMENT NR.

ETALONAREA UNUI INEL DINAMOMETRIC

Generalităţi

Inelele dinamometrice se utilizează ca traductori de forţă în instalaţiile de laborator.

Caracteristica unui inel dinamometric este date legătuta între deformaţia
sa, măsurată cu ajutorul unui comparator cu cadran şi forţa ce solicită inelul. In
figura 1 se prezintă un inel dinamometric şi montura pe care se fixează
comparatorul .

Instalaţia utilizată

Pentru etalonarea unui inel dinamometric se utilizează instalaţia

Fig.1
prezentată în fig.2
în care sau făcut următoarele notaţii:
1- tanc de ulei
2- filtru sită
3- pompă cu roţi dinţate
4- motor electric pe postament
5- supapă de siguranţă 6- distribuitor
7,8 – electromagneţi comandă
9- motor hidraulic
10- epruvetă
11- cadru suport12- drosel
13,14- manometre
Uleiul din rezervorul 1 este aspirat de pompa cu roţi dinţate 3, antrenată de motorul asincron cu rotor în
scurtcircuit 4. Pentru buna funcţionare a instalaţiei, uleiul este filtrat de filtrul cu sită 2. Presiunea pe
circuitul de refulare al pompei este reglată prin intermediul supapei de siguranţă 5 în domeniul 1..15 Mpa.
La acţionarea electromagnetului de comandă 8, uleiul sub presiune ajunge prin ramura A la motorul
hidraulic liniar 9, producând o solicitare de tracţiune epruvetei 10. Camera din stânga pistonului este pusă
în legătură cu tancul de ulei prin ramura B a distribuitorului şi prin intermediul droselului 12.
 Fig.2

Presiunile de ulei sunt citite pe cele două ramuri cu ajutorul manometrelor 13 şi 14. La acţionarea
electromagnetului de comandă 7, distribuitorul face legătura între refularea pompei şi ramura A, precum şi între ramura
B şi tancul de ulei. Tendinţa de mişcare a pistonului motorului hidraulic liniar este spre dreapta, obţinându-se
solicitarea de compresiune a epruvetei. Deformaţiile specifice ale epruvetei sunt preluate prin intermediul mărcii
tensometrice 15. Droselul 12 este utilizat pentru a modifica viteza de aplicare a sarcinii asupra epruvetei.
Cunoscând dimensiunile motorului
hidraulic liniar (fig.4) se pot stabili forţele ce se aplică epruvetei.

Fig.4 Pentru solicitarea de tracţiune, forţa

Ft se

va determina cu relaţia:

Ft (1)

D[ ]m este diametrul
N
unde: p m2 este presiunea citită la manometrul 13,

[]
pistonului, d m este diametrul tijei.
Prelucrarea datelor experimentale prin metoda regresiei liniare.

In unele lucrări de laborator este necesar să se exprime sub formă de ecuaţii algebrice o “dependenţă
funcţională” care există între variabilele indicate de grafice sau tabele.
Se consideră numai cazul “funcţiilor algebrice liniare” în care intră numai o singură variabilă independentă,
adică se studiază fenomene în care se variază numai un singur parametru. Funcţiile liniare sunt deosebit de importante
deoarece multe dependenţe funcţionale neliniare pot fi aduse la forma liniară cu ajutorul unor substituţii (frecvent
utilizată este logaritmarea).
 Deşi se presupune, sau se cunoaşte teoretic caracterul liniar al dependenţei , valorile “yi” indicate nu se află
pe o dreaptă din cauza erorilor întâmplătoare care deformează rezultatele.
Problema care se pune este aceea a modului în care trebuie trasată dreapta căutată (dreapta de regresie) printre
punctele însemnate într-o diagramă în coordonate (xy). Se pleacă de la ipoteza că pentru o anumită valoare a variabilei
independente x, mărimea y se supune unei distribuţii normale (Gauss) în jurul valorii medii ideale care se află pe
dreapta de regresie, iar această distribuţie Gauss este independentă de valoarea lui x.
Să presupunem că dependenţa funcţională liniară a fost pusă sub forma canonică:
y = a + b.x (2)
Problema este de a determina coeficientul a şi b astfel încât dreapta y = a + bx, numită “dreaptă de regresie”
să exprime cu probabilitatea maximă şirul de date experimentale considerat.
In acest caz se aplică metoda sumei minime a pătratelor erorilor (metoda celor mai mici pătrate), folosindu-
se diferenţa de ordonate între punctul yi şi dreapta y = f(x), adică:

∑(y − y) = min.
i
2
(3)
Dreapta cu cea mai mică valoare a sumei pătratelor erorilor are cea mai mare probabilitate de a fi dreapta
căutată (dreapta de regresie) şi poate fi pusă şi sub forma:
(yi − y) = b x( i − x) (4) unde x şi y sunt valorile medii:
1n 1n

∑ ∑
x=n 1 xi ; y=n i=1 yi (5) iar n - numărul de m surători.

Cu precizarea că, de obicei, măsurătorile variabilei independente sunt exacte, iar cele ale variabilei
dependente sunt afectate de erori care urmează o repartiţie normală, coeficienţii a şi b sunt daţi de expresiile:

a=∑ ∑xn ⋅∑yx − −∑(∑x ⋅x∑ ) x y

i i
2
i
i 2
ii
(6)
i

−
b = n⋅n∑⋅∑x yi xii2 −∑ ∑(∑x x ) y i
i 2 i (7)

Coeficientul; “b”, panta dreptei de regresie, mai poartă numele de “coeficient de regresie”.
La raţionamentele anterioare s-a presupus cunoaşterea teoretică sau intuirea simplă din tabelul de date
experimentale a existentei unei dependenţe liniare între variabila independentă x şi variabila dependentă y. Când acest
lucru nu se cunoaşte trebuie testate datele experimentale cu ajutorul coeficientului de corelaţie r xy:

Sxy

rxy = S Sx ⋅ y (8) unde Sxy este parametrul “covarianţă“, iar Sx şi Sy

dispersiile selecţiilor x şi y.
n

∑(xi − x)⋅(yi − y)
Sxy = i=1 n −1 (9)
∑ (xi −x)2 ∑n (yi −y)2 n
 Sx = i=1 n Sy = i=1 n (10)
Dacă coeficientul de corelaţie este în jurul valorii “1” se poate conchide că între valorile x şi y este o
dependenţă liniară şi se trece la trasarea dreptei de regresie.

Fig.3

Mersul lucrării

Se dă setul de date experimentale F = f x( ) din tabelul 1 unde: F [daN] – este forţa ce acţionează asupra inelului
dinamometric
∆C [mm] – este deformaţia inelului citită la comparator
Tab.1
∆C =X 0,09 0,26 0,44 0,62 0,71 0,79 0,88
[mm]
F =Y 10 30 50 70 80 90 100
[daN]
1.Se reprezintă grafic dependenţa y- x pe caroiajul din fig.3
2.Se calculează coeficientul de corelaţie conform rel.(8)
Se vor utiliza rel.(9) şi rel.(10) pentru calculul dispersiilor precum şi rel.(5) pentru calculul mediilor.

X =....................Y =.................. Sx =............. Sy =................Sxy =...............

rxy =.................
3. Se calculează coeficienţii a şi b ai dreptei de regresie utilizând rel.(6) şi (7).
a=∑ ∑xn ⋅∑yx
i2 ii2 −−∑(∑xi x⋅∑i )2 x yi i =……………….. b = n⋅n∑⋅∑x yi xi2

−−∑ ∑(∑x x ) y =…………………….

i i 2 i

Y = a + bX
4. Se reprezintă grafic dreapta de regresie
MATHCAD EXPERIMENT 1
Trasarea caracteristicii unui inel dinamometric
DATE REZULTATE
INIŢIALE EXPERIMENTALE

MONTAJ MATHCONNEX