Arhitectura instituțională a Uniunii Europene se clădește pe valori ale liberalismului

economic. „In varietate concordia” reprezintă pilonul care a stat la baza consolidării cooperării
economice și politice în cadrul structurilor europene, prin intermediul unor instituțiilor comune,
interconectarea economiilor, toate organizate în jurul unor valori democratice. Uniunea
Europeană este mai mult decât un simplu tratat de cooperare ci, simpla ei existență face o
declarație în fața lumii a unității și puterii statornicismului european. Constructivismul
european are la bază normele, buna guvernanță și valorile ce pot fi translatate într-o cetățenie
europeană sub același ideal, cel al unei structuri menite să asigure pacea, securitatea și
coeziunea socio-economică ca nucleu al oricărei forme de integrare. Adesea, idealismul
promovat face ca Uniunea Europeană să devină sclava propriilor vise; deoarece proiectele
ambițioase vin cu așteptări extrem de mari, iar factorii exogeni implementării acestora sunt
extrem de greu de controlat. Mecanismul decizonal al Uniunii Europene, așa cum a fost el
gândit de părinții fondatori, este extrem de birocratizat și nu permite luarea de decizii rapide,
conform cu necesităților mediului economic și social.
Ca atare, indiferent de lacunele modelului european, aceasta s-a regăsit mereu în
poziția de exportator și împământenitor al valorilor păcii și principiilor de demnitate umană,
libertate, stat de drept și drepturi ale omului. Uniunea Europeană reprezintă o transcendere a
noțiunii de apartenență la un spațiu comun într-un context multicultural edificator la scara
istoriei, o reinterpretare a principiilor suveranității și capacității de autodeterminare, cu tendințe
spre o suveranitate comună și concentrată.
Ideea de dezvoltarea economică progresivă, are la bază efecte de deversare și asistență
de jos în sus în stabilirea democrației. Tranziția către spațiul european presupune
condiționalitatea economică, cooporarea regională, implicarea societății civile și suport în
promovarea cooperării. Uniunea Europeană ar trebui să fie o „agora” a cetățenilor, dar tocmai
multilateralismul, procesul legislativ european și amplitudinea reglementărilor spațiului
comunitar, creează fenomenul „inflație legislativă”, care frânează obiectivul de coeziune
economică și socială. Modelul actual al Uniunii, proeminent social, axat pe redistribuire și
disoluție a inegalităților în dezvoltare, reglementare excesivă, creează disensiuni în dezvoltarea
durabilă balanța dintre unitate și diversitate fiind acum mai fragilă ca niciodată. Arhitectura
decizonală a Uniunii Europene, așa cum a fost ea gândită de părinții fondatori, este extrem de
birocratizată și nu permite luarea de decizii rapide, conform cu necesităților mediului economic
și social.
Această maladie a Uniunii Europene vine din supraetatizarea proceselor de decizie
incapabilă să creeze impulsul pentru dinamizarea proceselor economice, în contextul actual,
acela de stagnare economică a economiilor avansate, șomaj în rândul tinerilor, precum și a
politicilor bugetare deficitare, cu efecte mari asupra pieței comune, în special asupra zonei
Euro; constituind factori virali pentru pandemia de curente naționaliste, în general
eurosceptice.
În ciuda idealurilor mărețe, politica europeană este făcută de indivizi care caută
realizarea propriilor interese materiale. De exemplu, agențiile regulatorii europene, parte
integrantă a Comisiei Europene, abundă, punând sub semnul întrebării bunăvoința cu care se
delegă autoritate către instituții nealese, cu funcții publice dar fără responsabilitate în fața
cetățenilor europeni; tocmai din nevoia generalizată de mai multă reglementare, informare și
coordonare a activităților. Astfel, conform „The operational framework of the European
regulatory agencies”, există agenții executive și de reglementare; care într-o altă clasificare
făcută de Gerardine și Petit (2004, p. 4) sunt împărțite în: agenții de observare (Observatorul
European pentru Droguri şi Toxicomanie- EMCDDA, Agenţia Europeană de Mediu-EEA,
Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară- EFSA); agenții de implementare-
OHIM(Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală), EMA (Agenția Europeană a
Medicamentului); agenții de cooperare (EUROFUND, EUOSHA); agenții executive (ERA-
Agenția Uniunii Europene pentru Căile Ferate, ETF- European Training Foundation); agenții
pentru asigurarea siguranței desfășurării unor activități economice- EMSA, ENISA. Toate
acestea reprezintă un exemplu al reglementării excesive, al caracterului de „dădacă” al Uniunii,
nevoia de stabilire a unor limite și constrângeri este argumentată de incapacitatea pieței de a
oferi soluții economice și sociale optime. Implicit, un număr mare de agenții necesită cheltuieli
suplimentare avansate din bugetul european, Opinia mediatică a relevat cazul Regulamentului
634/2006 privind dimensiunea și etichetarea verzelor comercializate în spațiul european, ce
conținea cu puțin sub 2000 de cuvinte, abrogată ulterior în 2009, și înlocuită cu o directivă
generală de doar 263 cuvinte, dar care face referire la reglementări privind producția și
comercializarea produselor agricole ce cuprinde nu mai puțin de 32.000 de cuvinte. De altfel,
legislația exccesivă impune un set de constrângeri și scade din inițiativa antreprenorială; cu
efecte de lungă durată asupra mediului european al afacerilor.
Aparte de dreptul primar al Uniunii Europene, pilonii europeni ar trebui fundamentați
pe un sistem de norme și directive ancorate, de la premise de asimetrie a informației în cadrul
pieței unice, cântărirea beneficiilor și a costurilor, într-un calcul de eficiență și echitate în
redistribuire.
Stagnarea economică este un fenomen declanșat de intervenția excesivă prin
reglementări și de arhitectura incompletă a zonei Euro, asimetrie ce face ca uniunea monetară
să fie incapabilă să amortizeze eventuale șocuri economice. Stagnarea antrenează o lipsă
cronică de cerere agregată de bunuri și servicii, creșteri salariale nejustificate în productivitatea
marginală a indivizilor, fluxuri de investiții scăzute din cauza tendintei populației de
economisire, o productivitatea a factorilor de producție net inferioară evoluției tehnologice.
Toate acestea, corelate cu situația demografică din Europa- un spor natural negativ și o
populație îmbătrânită reprezintă precursorii unei crize generalizate. Previziunile de creștere
pentru Uniune sunt concentrate sub incertitudinea și îndoielile cu privire la politica zonei Euro
ce a devenit un mecanism de divergență economică ce adâncește inegalitățile dintre statele
membre; inegalitățile deschid calea către lipsa competiției, somaj, frustrari în rândul populației.
Toate acestea sunt factori ce fac obiectul curentelor populiste și a politicilor ce subminează
creșterea economică ce perturbă întregul sistem european al pieței comune, în condițiile în care
Uniunea Europeană reprezintă cel mai mae actor economic la nivel mondial- o producție de
bunuri și servcii de 15300 mld. EUR în anul 2017, 64% din schimburile de bunuri și servicii
realizându-se la nivel comunitar. De altfel, integrarea în Uniunea Europeană nu știrbește
controlul asupra intereselor sociale naționale, deciziile suverane fiind puse sub discuție în
cadrul Curții de Justiție a Uniunii Europene doar dacă contravin principiilor dreptului primar.;
impunându-se respectarea unui nucleu de valori de bază de la care se poate divaga doar printr-
un interes național justificat.
Deschiderea pițelor naționale, cel puțin prin raportare a economiilor în curs de
dezvoltare din Est cu cele avansate din Vestul Uniunii Europene, a însemnat un transfer al
prețurilor, în special pentru cele care au adoptat EURO.
Orez cu
Carne Pui Ulei
bob Pâine Lapte Mere Cartofi Zahăr Bere
porc întreg vegetal
lung (1 kg) (1 l) (1 kg) (1 kg) (1 kg) (1 l)
(1 kg) (1 kg) (1 l)
(1 kg)
Bulgaria 0.69 3.82 2.51 1.06 1.28 0.92 0.46 0.72 1.09
Cehia 1.32 0.82 4.25 2.54 0.77 1.43 1.10 0.49 0.65 1.54
Germania 2.57 1.94 0.78 1.63
Spania 1.29 2.79 2.89 0.78 1.84 0.82 0.91
Croația 3.02 1.59 4.78 3.06 0.81 1.29 1.06 0.62 0.69 1.72
Italia 2.59 2.91 7.22 4.80 1.43 1.88 1.81 1.04 1.03 1.81
Cipru 2.26 2.07 3.81 1.32 2.08 1.67 0.71 0.82 3.19
Lituania 1.02 1.60 3.71 2.36 0.82 1.35 1.28 0.36 0.79 1.35
Malta 2.88 2.09 6.84 3.09 0.83 1.59 1.78 0.64 1.06 2.67
Olanda 2.31 1.59 7.93 4.86 0.93 1.30 1.31 1.09 0.98 1.65
Polania 1.65 1.05 3.34 1.67 0.63 1.41 0.65 0.26 0.53 1.27
România 1.29 0.98 3.91 2.27 1.02 1.28 0.79 0.35 0.66 1.61
Slovenia 2.14 1.66 5.87 3.58 0.88 2.01 1.17 0.54 0.97 1.98
 Slovacia 1.49 4.19 2.49 0.92 1.70 1.09 0.51 0.74 1.32
Finlanda 2.41 3.84 3.61 2.09 0.88 0.93
Norvegia 3.73 2.18 9.93 5.61 1.87 2.96 2.80 2.32 2.15
Tabel nr.1 Nivelul prețurilor unui coș de consum în anul 2015, exprimat în EUR, în Uniunea Europeană.1

Astfel, luând în considerație un coș de consum format din alimente de bază, pentru anul
2015 putem observa niveluri relativ asemănătoare a prețurilor. Dacă ne raportăm la nivelul
Uniunii Europene, media de 38.377 EUR nu reflectă cu adevărat situația faptică, asta din cauza
anomaliilor statistice, precum Luxemburg și are venituri de
58.797 EUR, Danemarca de 60.495 EUR, în comparație cu
Bulgaria unde media veniturilor din 2014 a fost de 5.814
EUR, România de 6.746 EUR.
De aici derivă problema coeziunii europene, și
anume imposibilitatea de asigurare a unor condiții unitare
de trai la Vest la Est. Piața unică tinde să uniformizeze
nivelul prețurilor fără să facă abstracție de nivelul
veniturilor populației, și astfel, dintr-un factor menit să
conducă la creștere economică el devine unul de adâncire a diferențelor, accentuat de politicile
guvernelor naționale care, pentru concură cu politic fiscale publice de creștere a salariilor,
finanțate prin deficit, creând pandemii generalizate transmisibile la nivel european- cazul
Greciei este cel mai elocvent. Totodată, în termeni de competitivitate și productivitate a
capitalului, agenții economici privați din țările în curs de dezvoltare tind să se adapteze mai
greu din cauza decalajelor de productivitate, a celor tehnologice, dar și prin prin intervențiilor
prin subevenții care nu fac decât să scadă competitivitate și să determine o alocare improprie a
factorilor productivi, cu toate că efectele pe termen scurt sunt benefice, pe termen lung pot
însemna un dezastru. Un alt factor ce explică aceste diferențe structurale semnificative în
reprezintă instituțiile informale, precum corupția, corupție ce generează o nevoie intrinsecă de
reforme asupra statului de drept. Populismul promovat în mod consecvent de partidele de
guvernământ, în special în Europa de Est- Polonia, Ungaria, România, dar și în Franța, Belgia,
Austria, fac apel la ego-ul național și profită de situația economică generalizată din Europa, și
pentru care voința unei majorități active electoral reprezintă „volonte general”. Potrivit unui
sondaj Bloomberg2, susținerea pentru partidele de extremă dreaptă a crescut semnificat în

1
2
ultimii 30 de ani, fiind analizate 22 de țări din U.E. Spusele unor lideri europeni precum Viktor
Orban „ O democrație nu trebuie să fie neapărat liberală!” sau ale lui Marine Le Pen- „Pentru
a salva Europa, trebuie să întoarcem spatele către U.E!” contravin tocmai principiilor
fundamentale ale Uniunii Europene și nu sunt decât forme malicoase ale dezbinării și
naționalismului de extremă dreapta.
Piața muncii din Uniunea Europeană , corelată cu un spor natural negativ și o populației
îmbătrânită adîncește și mai mult diferențele de dezvoltare.

Grafic nr.1 Evoluția costurilor cu forța de muncă în perioada 2004-2018.3

În ceea ce privește costurile cu forța de muncă la nivelul Uniunii Europene și în cadrul

zonei Euro se poate observa o creștere de la 14.9 EUR/unitate în anul 2004 la 20.9 EUR/unitate
în anul 2018, respectiv de 16.8 EUR/unitate de produs și 22.8 EUR/unitate în anul 2018 în
cadrul zonei EURO.
Cel mai marcant fenomen îl reprezintă somajul în rândul tinerilor, care, pe termen
mediu și lung, afectează stabilitatea democrațiilor europene și impune o povară fiscală
suplimentară prin cheltuielile sporite cu politicile sociale și de incluziune pe piața muncii.
Somajul este strâns legat de ciclicitatea economică și de specificul țării, dar apare în principal
din cauza lipsei de experiență în câmpul muncii, prin lipsa de productivitate a acestora corelată
cu salariile, în special datorită intervenției statului în salarii. Aici este loc de o ajustare a
politicilor europene.

3
 Grafic nr.2 Evoluția somajului în rândul persoanelor sub 25 ani în perioada 1999-2018.4

Somajul în rândul tinerilor cu vârsta până în 25 ani are un trend descrecător în perioada
de redresare de după criza economică, de la 23% în anul 2012, la o medie de 15% în anul 2018.
Fenomenul de neocupare în rândul tinerilor este mai accentuat în țările din zona Euro, respectiv
de aproximativ 17% în anul 2018.
Divergența între performanțele economice, productivitate și competitivitate este
antrenată negativ și de politicile fiscale neuniforme la nivel european dar și de taxarea excesivă.
Toate acestea resimt o nevoie acută de adaptare la nevoile curente și la obiectivele Uniunii, în
special pentru a antrena productivitatea factorilor de producție, cu efecte la scara nivelului de
ocupare. În ceea ce privește zona Euro, există nevoia unei legislații monetare și fiscale unitare,
precum și o strategie structurală necesar a fi implementată împreună cu autoritățile naționale.
Chiar dacă impactul avut de fiecare reglementare este urmărit de Comisia Europeană
prin evaluări înainte și după implementarea acestora, incertitudinea provocată de inflația
legislativă a Uniunii Europene, corelată cu efectele economice ale acesteia au dus la o
proeminență a politicilor populiste și suport mai scăzut pentru implemetarea strategiilor pe
termen lung. Legislația europeană a devenit un obstacol mult prea mare în calea progresului,
adesea prea împovărător și prea detaliat, frânând din dinamica piețelor și din capacitatea lor de
autoreglare. Adoptarea regulamentelor și directivelor Uniunii la nivelul statelor membre este
adesea inadecvată. Executivul europea a înțeles nevoia ca reglementările să fie extrem de clare
și ușor de justificat, care să vină în întâmpinarea nevoilor actorilor interesați prin crearea unui

4
mediu concurențial și previzibil. Polarizarea europeană este astăzi la cote alarmante, întrebarea
principală care acaparează gândirea europeană: Să se promoveze sau să se prevină? Să se
păatreze idealurile și unitatea europeană sau să se reconsidere poziția națională? Totul se
rezumă la un exercițiu de încredere în instituțiile și obiectivele Uniunii, pe baza unor reforme
substanțiale. Fără creștere economică, stabilitate, concurență și bunăstare pentru popoarele
europene orice premisă este redusă la absurd. Viitorul Uniunii Europene stă sub semnul
mijloacelor de impunere a autorității guvernamentale- mai multă reglementare, poate face ca
statele să resimtă un atac asupra suveranității și implicit sunt atinse niște corzi extrem de
sensibile pentru popoarele europene; sau, mai puțină reglementare, reguli ale jocului mult mai
clare și care să pună accent pe dezvoltarea individuală. Prin declarația Laeken din 2001, au fost
înțelese cu direcțiile de urmat, și anume de a aduce Uniunea Europeană mai aproape de cetățenii
lor și presupune o mai bună împărțire a competențelor la nivelul U.E, simplificarea
instrumentelor de acțiune și mai multă democrație în sensul transparenței și eficienței. Existența
unei națiuni, și mai ales a unei uniuni trebuie să fie garantată de libertatea indivizilor, libertate
ce poate fi ușor pierdută dacă ar fi un singur conducător și o singură lege, dar, față de
continentul european al ultimului secol, în ciuda imperfecțiunii, Uniunea Europeană încă
reprezintă cea mai bună și viabilă alternativă.