B.

Majorarea capitalului social

Aporturile de capital prin emisiunea de actiuni presupun atragerea in firma de sume
noi, a caror sursa pot fi si vechii actionari care sunt interesati de investitii suplimentare cat
si persoane exterioare firmei (actionari noi). Actiunile noi “n” au aceeasi valoare nominala
cu cele deja existente “N”, sunt emise la un pret de emisiune “PE”, superior valorii nominale
si inferior pretului pe piata al titlurilor vechi “P”.
Dupa emisiune, pretul teoretic va fi o medie ponderata a preturilor pentru actiunile
existente si cele nou emise:
P’teoretic=(N*P+n*PE)/(N+n) <P
Diferenta de pret va fi recompensata catre firma emitenta cu un drept de subscriere,
un titlu care va fi primit de catre vechii actionari pentru fiecare actiune deja detinuta in
proprietate: Ds=P-P’. Pe baza drepturilor de subscriere vor putea fi achizitionate titlurile
nou emise, si anume pentru fiecare actiune noua sunt necesare un numar d=N/n drepturi de
subscriere.
Accesul la actiunile noi este diferit pentru actionarii noi si pentru cei vechi din punct
de vedere al costului suportat. Daca actionarii vechi primesc gratuit Ds in numar egal cu
actinile vechi detinute si pe baza lor pot achizitiona la un pret preferentuial (PE) un numar
de titluri noi proportional cu cele detinute in proprietate, investitorii noi vor trebui sa
cumpere Ds de la actionarii care nu sunt interesati de aceasta emisiune si sa suporte un pret
pe actiune care include atat PE cat si contravaloarea Ds care sunt necesare.
Pret intreg=PE+ d*Ds
Ds sunt tranzactionabile, iar in contextul posibilitatii pentru oricine de a subscrie in
schimbul unui PE si a unui pachet de Ds, este foarte posibil sa aiba loc schimbarea puterii in
firma. In plus, in situatia in care emitentul actiunilor este apreciat ca o oportunitate buna de
investitii pe piata, cererea de Ds va fi mai mare decat oferta, deci este posibil ca actionarii
vechi sa primeasca la instrainarea Ds mai mult decat valoarea lor matematica.

C. Emisiunea de obligatiuni
Obligatiunile corporative reprezinta titluri de credit emise de firmele cu potential
ridicat pentru a atrage surse de finantare de pe piata de capital.
Obligatiunile sunt caracterizate prin:
  maturitate;
 valoare nominala;
 pret de emisiune;
 pret de rambursare/rascumparare;
 rata cuponului;
 cupon;
Maturitatea de refera la intervalul de timp pentru care pot fi emise obligatiunile, adica
perioada de timp care se scurge intre aparitia lor pe piata si rascumpararea de catre emitent.
Valoarea nominala sau principalul se referă la suma inscrisa pe obligatiune, la
contravaloarea tilului.
Astfel, investitorii, pe langa cupoanele obisnuite obtinute pe parcursul derularii
contractului de imprumut, vor beneficia in momentul rascumpararii de o prima de emisiune,
egala cu diferenta intre valoarea nominala (mai mare) si pretul de emisiune (mai mic). De
asemenea, nu este neaparat ca emitentul să rascumpere obligatiunea la valoarea nominala.
Tot pentru a atrage investitorii, le poate oferi la scadenta o prima de
rambursare/rascumparare, rezultata din diferenta favorabila dintre pretul de
rascumparare/rambursare (mai mare) si valoarea nominală (mai mica). De fapt, in legatura
cu preturile de emisiune si rascumparare exista trei situatii posibile:
a) emisiune si rascumparare la valoarea nominală, caz in care cumparatorul titlului
de credit este remunerat doar prin intermediul cupoanelor;
b) emisiune la un pret de emisiune inferior valorii nominale si rascumparare la
valoarea nominala, situatie in care cumparatorul titlului de credit este remunerat
atat prin intermediul cupoanelor cat si al primei de emisiune;
c) emisiune la valoarea nominala si rascumparare la un pret de rascumparare mai
mare decat valoarea nominala; cumparatorul titlului de credit este remunerat atat
prin cupoane cat si prin intermediul primei de rascumparare.

Funcţie de modul în care se face rambursarea principalului, obligaţiunile se împart în:

a) obligatiuni cu rambursare la scadenta: presupun rambursarea integrală a
împrumutului la maturitatate;
 b) obligatiuni cu rambursarea esalonata, in transe. Aceasta clauză il obliga pe emitent
sa retraga in fiecare an/semestru/trimestru etc. o anumită parte din datorie.
Rata cuponului reprezintă rata la care se calculează cuponul, forma principală de
remunerare a imprumutului obligatar. Pentru o obligatiune, cuponul se calculeaza aplicand
aceasta rata a cuponului la valoarea nominală. Pentru intregul împrumut, pe langă valoarea
nominala trebuie sa se ţina cont si de numarul de obligatiuni rascumparate.

CRc
*VN
*N
unde:Rc-rata cuponului (în procente);VN-valoarea nominala; N-numarul de obligatiuni.

Lansarea unui astfel de imprumut presupune castigarea increderii celor care

subscriu emisiunii. Atragerea investitorilor se poate face printr-o stare financiara cat se
poate de favorabila a intreprinderii in cauza si o dobanda atragatoare comparativ cu alte
oportunitati de plasare a economiilor lor.