USAMV București-Master PAEF

Biodiversitatea culturii de castraveți

Castravetele (Cucumis sativus) face parte din familia Cucurbitaceae și este o plantă legumicolă
ce poate fi cultivată atât în câmp, cât și în sere și solarii. Planta își are originea în sudul Asiei, iar
acum se cultivă în toate județele din România, preponderent în zonele din sud și vest, deoarece
acestea oferă cele mai bune condiții de mediu.
Castravetele este o plantă erbacee care are un sistem radicular slab dezvoltat și o tendință de a
crește spre suprafața solului. Tulpina este târâtoare sau urcătoare, fragilă la tinerețe, devenind
lemnificată când planta ajunge la maturitate.
Frunzele sunt mari, trilobate sau pentalobate și au perișori grandulari, aspri.
Fructul are o formă alungită, cu ridicături semisferice și poate avea dimensiuni și culori diferite.
Semințele sunt turtite, de o culoare alb-gălbuie și sunt mai bine dezvoltate la baza fructului.

Dăunătorii care afectează cultura castraveților

Paduchele verde al castraveților (Aphis gossypii)

Păduchele verde al castraveților (Aphis gossypii) este o specie larg raspandită pe glob. Face parte
din grupa afidelor. In țara noastra este îtalnit din zonele de câmpie până in cele muntoase, in
câmp, grădini si spații protejate.

Descriere. Adultul are 1,5-2 mm lungime. Prezintă corp globulos verde-maroniu, uneori galben,
acoperit cu o secreție pulverulentă foarte fină. Picioarele sunt de culoare galben-verzui.
Corniculele sunt de culoare neagră. Paduchele verde al castraveților prezintă atat exemplare fară
aripi (aptere), cat si exemplare cu aripi (aripate).

Plante gazdă și mod de daunare: Paduchele verde al castraveților este considerat un dăunator
polifag. Este semnalat pe numeroase plante cultivate si spontane. Cele mai
insemnate pagube sunt produse la culturile de castravți, pepeni, dovlecei, bumbac, unele plante
de sera. In general, paduchele verde formeaza colonii aglomerate situate pe fața inferioară a
frunzelor si pe lăstarii tineri. Acestea înțeapa si sug seva. Frunzele plantelor atacate se rasucesc,
dupa care se ingalbenesc si se usucă.

Paianjenul roșu comun (Tetranychus urticae)

Paianjenul roșu comun (Tetranychus urticae), este specia de paianjen cel mai des intalnit atat in
culturi protejate cat si in camp. Este un paianjen polifag foarte periculos, traind atat pe plante de
cultură cât și pe buruieni. Dacă nu este combătut la timp produce pagube însemnate prin
distrugerea parțială sau totală a culturilor.

Descriere. Paianjenul roșu comun are dimensiuni mici, 0,4-0,5 la masculi si 0,5-0,55 la femele.
Conditiile de mediu și starea plantelor poate favoriza creșterea și dezvoltarea populațiilor
paianjeni. Factori favorizanți sunt temperatura de peste 30 grade Celsius si atmosfera uscată
(umiditate scazută).
Mod de atac. Paianjenul inteapă la inceput vasele mari de transport din partea inferioară a
frunzelor si distruge celulele țesuturilor foliare. Ulterior simptomele sunt sub forma unor puncte
mici clorotice ce se transformă în galben. În timp zonele afectate se extind ca marime. Inteparea
frunzelor se face sub forma de cerc rezultand forma de puncte circulare tipica pentru paianjen. La
un atac puternic zona afectată se marește iar frunzele se ingalbenesc si se usucă. În anumite
cazuri poate fi vizibilă o pânză foarte fină de paianjen, in care se gasesc paianjeni in diferite
stadii de dezvoltare.

Tripșii (Frankliniella occidentalis)

Tripsul californian, Frankliniella occidentalis este o specie originară din America de Nord, în
Statele Unite. Acesta ataca plantele cultivate in câmp ca piersic, cais, prun, grapefruit, bumbac,
sfecla, fasole, tomate, trandafiri, garoafe, gerbera, violete de Parma, crizanteme etc. In Romania,
se dezvoltă cu precadere in sere, insa in ultimii ani s-a semnalat prezența sa și in câmp.

Descriere. Femela are corpul de culoare variabilă, de culoare galben-deschis pană la brun-inchis,
de 1.2-1.9 mm lungime. Masculul este de talie mai mica, de 0.9 mm, de culoare galbenă
deschisa. Larvă dupa ecloziune este albă, devenind galbenă in stadiile mai avansate.

Plante atacate. In general larvele si femelele adulte sunt fitofage, hranindu-se prin sugerea
sucului celular sau cu polen si nectar. Pe frunzele plantelor ornamentale atacate, se poate remarca
existenta unei culori argintii, datorită deformarii țesuturilor atacate. Dăunătorul produce pagube
importante culturilor de tomate, ardei, castraveți, unele specii floricole (garoafe, gerbera,
crizanteme) din sera. Când atacul are loc înainte de inflorire, bobocii florali nu se mai deschid.
Atacul tripsilor se confunda adesea, cu atacul acarienilor.

Bolile culturilor de castraveți

Făinarea castraveților (Sphaerotheca fuliginea)

Produsă de agentul patogen Sphaerotheca fuliginea, făinarea acționează asupra tuturor părților
aeriene ale plantei de castravete, dar mai ales asupra frunzelor și a vrejului, în orice fază de
dezvoltare a acestora. Favorizată de condițiile de mediu tipice spațiilor protejate, făinarea la
castraveți depreciază calitatea fructelor și diminuează producția, cu efecte economice dintre cele
mai nefaste.

Boala își face simțită prezența pe ambele părți ale frunzei, îndeosebi pe cea superioară, sub
forma petelor albe, circulare sau de formă neregulată, cu aspect făinos și cu un diametru cuprins
între 5 și 10 milimetri. Extinderea petelor are loc odată cu evoluția bolii, iar pe parcursul
acesteia, aspectul lor devine făinos, iar suprafața este acoperită cu conidoforii și conidiile
ciupercii
Mana castraveților (Pseudoperonospora cubensis)

Mana castravetilor este una dintre cele mai paguboase boli care afecteaza cultura de castraveți si este
produsă de agentul patogen Pseudoperonospora cubensis.

Primele simptome care apar pe frunze sunt zone aparent umezite dimineata devreme, in timpul zilei
zonele respective devenind deschise la culoare si apoi galbene. Pe masura ce infecția evolueaza, leziunile
clorotice se măresc, pot conflua si pot deveni necrotice si uscate, in special dacă aerul este uscat si
fierbinte.

Leziunile sunt restricționate de catre vasele de trasport si astfel, la castraveți, mana capata un aspect
unghiular foarte ușor de recunoscut si de identificat pe frunze. La alte curcubitacee, simptomele pot varia
atat in ce priveste forma, cat si culoarea – la pepeni, atat verzi, cat si galbeni, leziunile sunt mult mai puțin
definite decat la castraveți si nu se opresc la nivelul vaselor de transport.

Pătarea unghiulară la castraveți (Pseudomonas lachrymans)

Dintre toate bolile produse de bacterii la cultura de castraveti, pătarea unghiulara este cea mai cunoscută
si deopotriva, cea mai păgubitoare.

Legumele cultivate in seră sau solar, vegetand in condiții de umiditate si temperaturi ridicate, sunt expuse
atacului unor agenți patogeni care evolueaza optim in aceste condiții de mediu.

Pătarea unghiulară este o boală produsă de bacteria Pseudomonas syringae pv. Lachrymans si provoacă
pagube insemnate la cultura de castraveți, determinând scăderea calitativă si cantitativă a producției.

Atacul acestei boli se manifestă pe toate organele aeriene ale plantelor (cotiledoane, frunze, flori si fructe).

Inca de la inceputul vegetatiei, pe cotiledoanele plantutelor (primele 2 frunze) apar pete mici, umede, de
culoare bruna si sub forma circulara sau neregulata.

Putregaiul cenușiu al castraveților (Botrytis cinerea): semnele atacului se vor observă pe

tulpină și fructe sub forma unor pete verzi-cenușiu, acoperite cu mucegai;

Principalele buruieni

Buruieni perene: pirul, costreiul, palamida, volbura, cupa-vacii, tataneasa, coada-calului, sunt
cele mai intalnite si greu de combatut buruineni de culturile leguminoase.