UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE

și MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREŞTI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI PENTRU EXAMENUL DE DIPLOMĂ

Bucureşti
2016
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREŞTI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

HOZA DOREL (COORDONATOR)

Antoce Arina Oana, Hoza Gheorghiţa, Stănică Florin, Lagunovski Luchian Viorica, Toma Florin, Bucur Mihaela,
Mănescu Cristina, Stroe Marinela

ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI PENTRU EXAMENUL DE DIPLOMĂ

CHESTIONAR PENTRU PREGĂTIREA EXAMENULUI DE DIPLOMĂ

Bucureşti 2016

1
 ARBORICULTURĂ
1. Înmulţirea prin butaşi se aplică în cazul speciilor:
a. care suportă tăierile;
b. care au capacitate de butăşire;
c. pretenţioase faţă de sol.

2. Înmulţirea prin butaşi permite obţinerea de puieţi la:

a. toate speciile tip de arbori coniferi;
b. majoritatea speciilor şi cultivarurilor de arbori foioşi;
c. majoritatea speciilor şi cultivarurilor de arbuşti.

3. Comparativ cu înmulţirea prin seminţe, cea prin butaşi are dezavantajul că:
a. este mai costisitoare;
b. puieţii se obţin într-un timp mai îndelungat;
c. plantele înfloresc şi fructifică mai târziu.

4. Rezultate mai bune la butăşirea speciilor de arbuşti foioşi caduci o au ramurile:

a. de un an, neramificate şi recoltate de la baza plantei mamă;
b. viguroase, drepte şi eventual cu flori;
c. puternic ramificate şi situate în partea însorită a plantei mamă.

5. Rezultate mai bune la butăşirea speciilor de conifere o au ramurile:

a. de un an, neramificate şi recoltate de la baza plantei mamă;
b. viguroase, drepte şi eventual care prezintă conuri;
c. de doi ani, ramificate şi situate în partea însorită a plantei mamă.

6. Dimensiunea optimă a butaşilor lemnificaţi la arbuştii foioşi caduci este:

a. 15 -18 cm;
b. 8-12 cm;
c. 3-5 cm.

7. Dimensiunea optimă a butaşilor semilemnificaţi la arbuştii foioşi persistenţi este:

a. 15-18 cm;
b. 8-12 cm;
c. 3-5 cm.

8. Dimensiunea optimă a butaşilor semilemnificaţi la conifere este:

a. 15-18 cm;
b. 8 -12 cm;
c. 3-5 cm.

9. Butăşirea în verde presupune:

a. înmulţirea speciilor în perioada de vegetaţie;
b. înmulţirea foioaselor persistente în perioada de repaus;
c. înmulţirea speciilor care decorează prin frunze.

10. La speciile de foioase caduce se recomandă folosirea butaşilor:

a. simpli;
b. cu călcâi;
c. cu inel.

2
11. La speciile de conifere se recomandă folosirea butaşilor:
a. simpli;
b. cu călcâi;
c. de rădăcină.

12. Perioada de plantare a butaşilor lemnificaţi la foioasele caduce este:

a. martie;
b. mai;
c. august.

13. Butaşii se plantează în teren neprotejat la:

a. conifere;
b. foioase persistente;
c. foioase caduce.

14. Confecţionarea şi plantarea butaşilor semilemnificaţi de conifere au loc în luna:

a. martie;
b. august;
c. octombrie.

15. Plantarea butaşilor de conifere în patul de înrădăcinare se face:

a. la distanţe mici pe şi între rânduri;
b. la distanţe mici pe rând şi mari între rânduri;
c. lăsând spaţii generoase, corespunzătoare dezvoltării lor.

16. Plantarea butaşilor de conifere se face:

a. afară, în teren modelat;
b. în spaţii protejate;
c. afară, în paturi nutritive.

17. Plantarea butaşilor lemnificaţi la foioasele caduce se face:

a. astfel încât o treime din butaş să fie în substrat;
b. astfel încât o treime din butaş să fie deasupra substratului;
c. până la ultimul mugure.

18. După scoatere, butaşii înrădăcinaţi de foioase persistente:

a. se stratifică;
b. se plantează în teren;
c. se transferă la ghivece.

19. După scoatere, butaşii înrădăcinaţi de conifere:

a. se stratifică;
b. se transferă la ghivece;
c. se plantează în teren.

20. La conifere scoaterea butaşilor înrădăcinaţi din patul de înrădăcinare se face:

a. după o săptămână de la plantare;
b. la o lună după plantare;
c. după un an de la plantare.

3
21. În Arboricultura ornamentală, materialul standard reprezintă:
a. plante obţinute prin tehnologia de formare în terenul pepinierei;
b. plante formate cu minimum de caractere vizuale acceptat în spaţiile verzi;
c. puieţi de arbori şi arbuşti neformaţi, de calitate superioară.

22. În faza de formare a arborilor ornamentali, scurtarea lăstarilor are ca scop:

a. limitarea volumului coroanelor;
b. stimularea ramificării şi dirijarea noilor creşteri;
c. dirijarea sevei către trunchi şi sistemul radicular.

23. În secţiile de formare ale pepinierei se obţin:

a. material săditor de talie mare şi foarte mare;
b. material săditor pentru plantări speciale;
c. material săditor standard.

24. Plantările în pepiniera ornamentală se execută:

a. primăvara;
b. vara;
c. toamna.

25. Plantarea puieţilor cu balot de pământ pe rădăcini se face:

a. până la nivelul coletului;
b. la nivelul anterior;
c. cu 3 - 5 cm mai sus decât nivelul anterior.

26. Plantarea puieţilor fără pământ pe rădăcini se face:

a. până la nivelul coletului;
b. la nivelul anterior;
c. cu 3 - 5 cm mai sus decât nivelul anterior.

27. În pepinierele ornamentale, distanţa de plantare a puieţilor care se formează cu balot este
a. egală cu cea la care se formează puieţii fără balot;
b. mai mică decât la cei care se formează fără balot;
c. mai mare decât la cei care se formează fără balot.

28. Fasonarea părţii aeriene a puieţilor, înainte de plantare, se face la:

a. arbuşti şi unii arbori foioşi;
b. foioasele fără pământ pe rădăcini;
c. conifere.

29. Tăierile de formare se aplică:

a. puieţilor;
b. plantelor mature;
c. plantelor îmbătrânite.

30. Lucrările de formare a părţii aeriene la plantele lemnoase ornamentale constau în:
a. tăieri, palisări, arcuiri;
b. întreţinerea solului, udări, tăieri;
c. umbrire, fertilizări, combaterea bolilor şi dăunătorilor.

4
31. Scurtarea puternică presupune:
a. eliminarea totală a unei ramuri;
b. tăierea a 1/3 din lungimea ramurii;
c. tăierea a 3/4 din lungimea ramurii.

32. Suprimarea unei ramuri are ca scop:

a. eliminarea definitivă a unei ramuri;
b. stimularea ramificării;
c. îngroşarea trunchiului.

33. Tăierile de formare la conifere presupun:

a. scurtarea puternică a ramurilor primăvara;
b. scurtări uşoare în timpul verii;
c. nu se fac tăieri de formare.

34. Receparea reprezintă:

a. tăierea trunchiului puieţilor pentru formarea coroanei;
b. scurtarea puternică a lăstarului puieţilor pentru formarea trunchiului;
c. suprimarea lăstarilor de pe trunchi.

35. Tăierile în verde sunt:

a. tăieri aplicate la specii persistente (conifere şi foioase);
b. tăieri aplicate în repaus vegetativ;
c. tăieri aplicate în sezonul de vegetaţie.

36. Tăierile în uscat sunt:

a. tăieri aplicate la specii caduce;
b. tăieri aplicate în repaus vegetativ;
c. tăieri aplicate în sezonul de vegetaţie.

37. Îngroşarea trunchiului arborilor foioşi se obţine prin:

a. păstrarea lăstarilor de pe trunchi până la grosimea unui creion;
b. fertilizări şi udări potrivite cu cerinţele speciei;
c. recepare.

38. Îngroşarea trunchiului se aplică în pepiniere la:

a. arborii coniferi;
b. arborii foioşi;
c. toate speciile foioase de arbori şi arbuşti.

39. Formarea rădăcinilor la arborii care vor fi obţinuţi cu rădăcinile nude se face prin:
a. mocirlirea rădăcinilor înainte de plantare;
b. tăierea părţii aeriene;
c. lucrări de întreţinere a solului.

40. Transplantarea tehnologică a puieţilor de conifere se face în:

a. aprilie - mai;
b. iunie - iulie;
c. septembrie - octombrie.

5
41. Operaţia premergătoare extragerii materialului săditor cu balot de pământ pe rădăcini este:
a. legarea părţii aeriene;
b. dizlocarea rădăcinilor cu un plug;
c. udarea.

42. Scoaterea fără pământ pe rădăcini se aplică la:

a. arbuşti şi majoritatea arborilor foioşi caduci;
b. arbuşti foioşi şi unele conifere;
c. toate speciile în perioada de repaus.

43. În timpul manipulărilor şi transportului plantelor scoase cu balot, susţinerea acestora se face:
a. numai de partea aeriană;
b. numai de balot;
c. de balot şi de partea aeriană.

44. La scoaterea manuală cu balot a puieţilor de arbori, prima operaţie este:

a. fasonarea părţii aeriene;
b. ancorarea plantei;
c. săparea unui şanţ circular în jurul puietului.

45. Aşezarea arborilor mari, cu balot de pământ pe rădăcini, în mijlocul de transport se face:
a. cu balotul spre cabina autovehiculului;
b. cu balotul spre partea opusă cabinei autovehicului;
c. orizontalizaţi pe platforma autovehicului, un balot spre cabină - următorul invers.

46. Principalul avantaj al culturii containerizate este:

a. amenajarea terenului este mai uşoară;
b. plantarea poate fi făcută tot timpul anului;
c. transport mai ieftin.

47. Comparativ cu tehnologia producerii materialului săditor în teren, prin cultura containerizată se obţin
plante:
a. cu sistem radicular intact;
b. mai ieftine;
c. cu trunchi mai înalt.

48. În cultura containerizată solul pepinierei este:

a. acoperit cu diferite materiale;
b. folosit la obţinerea substraturilor;
c. ameliorat cu substraturi.

49. Cultura containerizată se aplică la:

a. plantele înmulţite în sere;
b. materialul standard;
c. toate speciile.

50. Aşezarea containerelor mici în terenul pepinierei se face:

a. în rânduri;
b. compact, în fâşii de 1,5 - 2 m;
c. în blocuri randomizate.

6
51. La cultura containerizată transplantările se fac:
a. numai la recepţia puieţilor;
b. anual;
c. la doi ani.

52. Udarea puieţilor de arbori şi arbuşti se face la containerele mici prin:

a. picurare;
b. scufundarea ghivecelor în bazine cu apă;
c. aspersie.

53. Fertirigarea înseamnă:

a. aplicarea îngrăşămintelor odată cu udarea;
b. irigarea pentru dizolvarea îngrăşămintelor solide;
c. irigarea în timpul perioadei fertile a plantelor.

54. Rădăcinile circulare la culturile containerizate apar din cauza:

a. atacului de boli sau dăunători;
b. tăierilor efectuate prea târziu;
c. containerului prea mic.

55. În cultura containerizată formarea sistemului radicular al puieţilor se realizează prin

a. udări dese şi cu cantităţi mici de apă;
b. transplantări succesive;
c. tăieri în verde.

56. La speciile rustice protecţia de îngheţ excesiv al rădăcinilor se evită dacă:

a. containerele se apropie şi se stratifică;
b. se folosesc containere de culoare închisă;
c. containerele se dispun pe direcţia est-vest.

57. În timpul verii reducerea temperaturilor la nivelul containerelor se face prin:

a. stratificare;
b. folosirea de ghivece mai mari;
c. vopsirea în culori deschise.

58. Irigarea prin picurare se aplică la:

a. containere mici;
b. containere distanţate;
c. specii de conifere.

59. La cultura containerizată livrarea materialului săditor poate fi făcută:

a. numai toamna;
b. în perioada de repaus vegetativ;
c. în orice sezon.

60. Decorativi prin frunziş şi habitus sunt:

a. Acer campestre, Quercus rubra, Picea abies;
b. Magnolia kobus, Aesculus hippocastanum, Rhus typhina;
c. Crataegus monogyna, Spiraea vanhouttei, Acer tataricum.

7
61. Frunzele devin decorative în sezonul de toamnă la speciile:
a. Abies concolor şi Picea pungens Argentea;
b. Cornus sanguinea şi Berberis thunbergii;
c. Catalpa bignonioides şi Magnolia kobus.

62. Se produc obligatoriu cu balot de pământ pe rădăcini următoarele specii:

a. Pinus strobus, Magnolia kobus, Berberis julianae;
b. Acer campestre, Quercus rubra, Fraxinus americana',
c. Deutzia scabra, Spiraea bumalda, Cornus alba.

63. Arbuşti cu frunze persistente decorativi prin flori şi fructe sunt:

a. Rhus typhina şi Crataegus monogyna;
b. Lonicera pileata şi Berberis thunbergii;
c. Mahonia aquifolium şi Berberis juliane.

64. Următoarele specii se pot înmulţi prin butaşi:

a. Abies alba, Fraxinus excelsior, Mahonia aquifolium;
b. Berberis thunbergii, Lonicera pileata, Spiraea x vanhouttei',
c. Crataegus monogyna, Acer tataricum, Robinia pseudacacia.

65. Specia Acer campestre se colorează toamna în:

a. galben;
b. oranj;
c. roşu.

66. Catalpa bignonioides înfloreşte în luna:

a. aprilie;
b. mai;
c. iunie.

67. Aesculus hippocastanum se colorează toamna în:

a. galben;
b. roşu;
c. nu se colorează.

68. Magnolia kobus are flori:

a. simple, mari, erecte, albe;
b. simple, mari, pendule, roz;
c. în inflorescenţe mari, albe.

69. Specia lemnoasă care se dezvoltă în zona alpină este:

a. Picea abies;
b. Abies alba;
c. Pinus mugo.

70. Genul Abies cuprinde următoarele specii:

a. Abies abies, Abies glauca, Abies nigra;
b. Abies sylvestris, Abies concolor, Abies pungens;
c. Abies concolor, Abies alba, Abies nordmanniana.

8
71. Frunzele la Mahonia aquifolium sunt:
a. simple, lucioase;
b. imparipenat-compuse;
c. penat lobate, cu spini pe margine.

72. Flori nesemnificative prezintă:

a. Comics mas;
b. Symporicarpos albuş;
c. Lonicera tatarica.

73. Pinus mugo se numeşte popular:

a. ienupăr;
b. jneapăn;
c. zâmbru.

74. Arbore de talia a lll-a, din genul Fraxinus, este:

a. Fraxinus excelsior;
b. Fraxinus pensylvanica;
c. Fraxinus ornus.

75. Frunze penat lobate, cu lobii ascuţiţi are specia:

a. Fraxinus excelsior;
b. Quercus robur;
c. Quercus rubra.

76. Decorative prin fructe în timpul iernii sunt speciile:

a. Catalpa bignonioides şi Acer negundo;
b. Abies alba şi Quercus cerris;
c. Cornus mas şi Spiraea x vanhouttei.

77. Formă arbustivă de creştere are specia:

a. Magnolia kobus;
b. Magnolia acuminato;
c. Magnolia stellata.

78. Speciile de Spiraea:

a. suportă tăierile, gerul şi poluarea;
b. nu suportă gerul şi poluarea;
c. nu suportă tăierile.

79. Pentru condiţii de munte se recomandă ca arbore florifer:

a. Catalpa bignonioides\
b. Robinia pseudaccacia\
c. Aesculus hippocastanum.

80. Caracteristicile morfologice principale ale speciilor de Berberis sunt:

a. frunze cu spini, flori galbene şi fructe roşii;
b. ramuri şi frunze cu spini, flori albe sau galbene;
c. ramuri cu spini, flori galbene, fructe mici.

9
81. Înmulţirea prin butaşi se aplică la specii de:
a. arbuşti foioşi caduci;
b. arbuşti foioşi persistenţi;
c. unele specii de conifere.

82. Comparativ cu înmulţirea prin seminţe, cea prin butaşi are avantajul că:
a. numărul de puieţi obţinuţi este mai mare;
b. puieţii se obţin mai rapid;
c. transmite fidel caracterele.

83. Butăşirea în verde se aplică la:

a. conifere;
b. foioase persistente;
c. foioasele caduce.

84. La foiosele caduce scoaterea butaşilor înrădăcinaţi din patul de înrădăcinare se face:
a. în primăvara următoare;
b. în cursul verii;
c. în toamna aceluiaşi an.

85. În secţia de formare, distanţele de plantare a puieţilor se stabilesc în funcţie de:

a. durata de menţinere pe loc;
b. modul de întreţinere al culturii;
c. formarea cu sau fără balot de pământ pe rădăcini.

86. Receparea se aplică la arborii foioşi cu trunchi:

a. înalt;
b. multitulpinal;
c. mediu.

87. În pepinierele ornamentale, transplantarea tehnologică a puieţilor are ca scop:

a. formarea unui sistem radicular bogat şi activ într-un volum redus de sol;
b. exploatarea judicioasă a terenului;
c. crearea unui echilibru între volumul sistemului radicular şi partea aeriană.

88. Palisarea este o lucrare obligatorie la formarea:

a. arborilor altoiţi la colet;
b. arborilor cu trunchi înalt;
c. lianelor.

89. Scoaterea materialului săditor cu balot de pământ pe rădăcini este obligatorie la:
a. foioasele persistente;
b. conifere;
c. foioasele caduce sensibile la transplantare.

90. Depozitarea materialului săditor cu rădăcinile nude se poate face:

a. prin stratificare în şanţuri;
b. în depozite climatizate;
c. în magazii şi şoproane.

10
91. Măsurile preventive de protecţie fitosanitară a culturilor containerizate sunt:
a. dezinfecţia solului pepinierei;
b. dezinfectarea containerelor;
c. dezinfectarea substraturilor.

92. Sistemul radicular al plantelor containerizate se protejează de temperaturi scăzute la:

a. speciile termofile;
b. speciile conifere;
c. speciile de arbuşti.

93. Pentru prevenirea apariţiei buruienilor la culturile containerizate se intervine prin:

a. acoperirea terenului cu folie;
b. folosirea de substraturi neinfestate cu seminţe de buruieni;
c. udări şi fertilizări mai puţine.

94. Prin cultura containerizată plantele se obţin:

a. mai repede ca în teren;
b. mai greu ca în teren;
c. mai scumpe ca în teren.

95. Specia Abies concolor se deosebeşte de Abies alba prin:

a. frunzişul argintiu;
b. ace moi;
c. ace mai mari.

96. Specii care pot fi folosite pentru garduri vii sunt:

a. Acer tataricum şi Acer campestre;
b. Crataegus monogyna şi Deutzia scabra;
c. Fraxinus excelsior şi Rob inia pseudacacia.

97. Flori roz prezintă speciile:

a. Cornus sanguinea şi Berberis thunbergii;
b. Robinia viscosa şi Aesculus carnea;
c. Magnolia x soulangiana şi Spiraea bumalda.

98. Cornus sanguinea se deosebeşte de Cornus mas prin:

a. momentul înfloririi;
b. culoarea florilor;
c. mărimea inflorescenţelor.

99. Quercus robur se deosebeşte de Quercus rubra prin:

a. culoarea florilor;
b. habitus;
c. culoarea de toamnă a frunzişului.

100. Pentru garduri vii florifere se recomandă speciile:

a. Spiraea x vanhouttei şi Mahonia aquifolium;
b. Cornus sanguinea şi Berberis thunbergi,
c. Deutzia scabra şi Spiraea bumalda.

11
 VITICULTURĂ
101. Specii euro-asiatice de viţă-de-vie, adaptate la climatul temperat sunt:
a. Vitis vinifera, Vitis sylvestris,
b. Vitis vinifera, Vitis ripari,
c. Vitis vinifera, Vitis berlandieri.

102. Dintre speciile americane adaptate la climatul temperat (grupa centrală), folosite la obţinerea unor
portaltoi, amintim:
a. Vitis riparia, Vitis californica, Vitis arizonica, Vitis girdiana, Vitis cordifolia;
b. Vitis rupestris, Vitis coriacea, Vitis gigas, Vitis simpsonii, Vitis smalliana;
c. Vitis riparia, Vitis rupestris, Vitis berlandieri, Vitis cordifolia, Vitis solonis.

103. Rădăcina soiurilor de viţă roditoare rezistă la temperaturi minime de:

a. -5°C ... -7°C;
b. -9°C... -10°C;
c. -20°C ... -22°C.

104. Caracteristicile rădăcinilor adventive sunt:

a. provin din radicula embrionului, au un geotropism pozitiv, simetrie radiară şi formă cilindrică;
b. apar pe tulpină sau fragmente de tulpină (butaşi, marcote);
c. îşi au originea în punctele de intersecţie a razelor medulare cu periciclul.

105. Rolul hidraţilor de carbon este important în procesul de rizogeneză, astfel:.

a. în desfăşurarea metabolismului, deoarece prin respiraţie sau prin fermentare intracelulară în mediu
asfixiant îmbunătăţesc înrădăcinarea;
b. numai ca substanţă de rezervă, care să asigure supravieţuirea butaşilor în perioada când frunzele tinere
nu reuşesc ca prin fotosinteză să acopere necesarul de hrană;
c. au drept scop refacerea umidităţii fiziologice a ţesuturilor butaşilor, precum şi modificarea balanţei
fitohormonale.

106. Cepul de înlocuire are rolul:

a. de a reduce înălţimea tulpinii prin formarea ramificaţiilor provizorii în apropierea solului;
b. de a asigura formarea de lemn pentru înlocuirea celui care a rodit;
c. de a forma lemnul destinat refacerii sau înlocuirii periodice a elementelor de schelet, şi provine dintr-o
coardă anuală de la baza elementelor multianuale.

107. La soiurile roditoare de viţă-de-vie coardele de un an rezistă la temperaturi de până la:

a. -24°C... -26°C;
b. -20°C ...-21°C;
c. -30°C ... -35°C.

108. Mugurii principali ai ochilor de iarnă sunt:

a. cei mai sensibili la acţiunea factorilor nefavorabili (temperaturi scăzute, asfixiere), de aceea sunt primii
distruşi;
b. primii care pornesc în creştere, în condiţii favorabile de mediu, dând naştere lăstarilor principali, de
dimensiuni mari, purtători de inflorescenţe;
c. mai puţin sensibili la acţiunea factorilor nefavorabili, pornesc mai târziu în vegetaţie şi produc în
principal, primordii foliare.

109. Diferenţierea mugurilor de rod la viţa-de-vie are loc:

a. în anul înfloritului şi al realizării producţiei;
b. în anul anterior înfloritului şi realizării producţiei;
c. în cursul perioadei de repaus.

12
110. Procesul diferenţierii mugurilor şi al formării organelor florale cuprinde următoarele etape:
a. pregătirea biologică, formarea primordiei de inflorescenţă, formarea florilor;
b. formarea primordiei de inflorescenţă şi formarea florilor în faze succesive;
c. inducţia inflorescenţelor, formarea primordiilor nediferenţiate, formarea primordiei de inflorescenţă,
formarea florilor.

111. Lipsa dezmuguritului are cauze multiple:

a. acrotonia; încărcătura excesivă de ochi în raport cu vigoarea butucului;
b. distrugerea mugurilor de ger, grindină, boli; asfixierea lor în condiţii de protejare prin îngropare;
c. udările de aprovizionare, fertilizarea cu azot înainte de dezmugurit, conducerea orizontală a coardelor
de rod.

112. Copilii (lăstarii anticipaţi), se formează:

a. pe ramificaţiile multianuale ale butucului sau pe trunchi;
b. pe elementele anuale roditoare (coarde, cordiţe, cepi de rod) şi provin din ochii de iarnă ai acestora;
c. în acelaşi an, în axila frunzelor de pe lăstari şi provin din mugurii de copiii ai ochiului primar.

113. Declanşarea înfloritului la viţa-de-vie are loc:

a. concomitent cu apariţia primelor frunze;
b. când lăstarul are în medie 17-20 frunze;
c. când lăstarul are 5 - 7 frunze.

114. Ordinea în care înfloresc soiurile de viţă-de-vie este următoarea:

a. hibrizi direct producători, portaltoi, soiuri nobile;
b. portaltoi, hibrizi direct producători, soiuri nobile;
c. soiuri nobile, portaltoi, hibrizi direct producători.

115. Ecosistemul viticol este alcătuit din următoarele subsisteme:

a. biocenoza viticolă, biotopul, subsistemul socio-economic;
b. biocenoza viticolă, biotopul, subsistemul agrofitotehnic;
c. biocenoza viticolă, biotopul, subsistemul agrofitotehnic şi cel socio-economic.

116. Bilanţul termic util reprezintă:

a. suma temperaturilor medii zilnice din perioada de vegetaţie;
b. suma temperaturilor medii zilnice mai mari de 10°C din perioada de vegetaţie;
c. suma diferenţelor dintre temperatura medie zilnică mai mare de 10°C şi pragul biologic de pornire în
vegetaţie a viţei-de-vie (10°C).

117. Indicele bioclimatic al viţei-de-vie integrează influenţa următorilor factori climatici:

a. temperatura, insolaţia, umiditatea solului;
b. temperatura, insolaţia, umiditatea (precipitaţiile);
c. temperatura, insolaţia, evapotranspiraţia.

118. Pentru aprecierea resurselor hidrotermice ale unui centru viticol se folosesc date referitoare la:
a. precipitaţii, insolaţie;
b. insolaţie, temperatură şi IUA;
c. precipitaţii, temperatură.

119. Solurile argiloase, reţin o cantitate mai mare de apă, determinând:

a. producţii sporite, datorită în mare parte boabelor mai mari;
b. o întârziere a maturării strugurilor, conducând la o aciditate mai ridicată, la o cantitate mai mare de
substanţe azotoase, de tanin şi arome mai puţin intense;
c. o acumulare mai redusă de substanţă uscată prin fotosinteză, strugurii se maturează mai repede, au un
potenţial alcoolic mai scăzut, iar vinurile sunt mai puţin extractive.
13
120. Reacţia solurilor şi depozitelor litologice folosite în viticultură este cuprinsă, în majoritatea podgoriilor,
între:
a. 4,5 şi 8,0;
b. 3,5 şi 5,5;
c. 5,5 şi 8,2.

121. Cele mai bune condiţii de altitudine pentru cultura viţei-de-vie se întâlnesc între:
a. 500 m şi 550 m;
b. 100 m şi 300 m;
c. 560 m şi 650 m.

122. Plantaţiile situate pe terenuri plane, văi, microdepresiuni, comparativ cu cele situate pe versanţi, sunt
mai expuse la:
a. influenţa negativă a temperaturilor scăzute din timpul iernii;
b. sunt mai des afectate de accidentele climatice de la începutul şi sfârşitul perioadei de vegetaţie;
c. atacuri frecvente ale bolilor şi dăunătorilor, iar calitatea strugurilor mai redusă.

123. Rezistenţa relativ mare la secetă a viţei-de-vie se poate explica astfel:

a. existenţa unui sistem radicular bine dezvoltat şi structura anatomică a rădăcinilor;
b. prezenţa tulpinii şi a cordoanelor, respectiv conducerea semiînaltă şi înaltă a plantelor;
c. lumenul mare al vaselor de lemn care permit transportul rapid al unor cantităţi mari de apă şi substanţe
nutritive spre părţile aeriene ale butucului.

124. Cele mai favorabile pentru cultura viţei-de-vie sunt pantele cu înclinare de:
a. 40-45%;
b. până la 25 %;
c. peste 45 %.

125. Conţinutul optim de humus din sol pentru producerea vinurilor de calitate este de:
a. 2-3%;
b. 1-2 %;
c. 3-4%.

126. Cultura viţei-de-vie este posibilă în zone cu temperatura medie anuală mai mare de:
a. 9°C;
b. 10°C;
c. 11°C.

127. Temperaturile minime nocive pentru cultura viţei-de-vie în perioada de repaus sunt de:
a. -15 ± 2°C;
b. -20 ± 2°C;
c. -23 ± 2°C.

128. Temperatura optimă pentru înflorit la viţa-de-vie, este cuprinsă între:

a. 15°C - 17°C;
b. 28°C - 32°C;
c. 18°C - 25°C.

129. Plânsul viţei-de-vie începe la temperaturi ale solului de:

a. 11°C - 13°C;
b. 5,1°C - 10,9°C;
c. peste 10,9°C.

14
130. Gradul de rezistenţă a viţei-de-vie la temperaturile scăzute din timpul iernii depinde de o serie de
factori, şi anume:
a. durata şi nivelul temperaturilor scăzute, modul cum survin şi trec temperaturile scăzute, alternanţa
temperaturilor scăzute cu cele ridicate;
b. numai influenţa portaltoiului şi gradul de rezistenţă la ger al soiurilor din sortimentul ţării noastre;
c. orografia terenului, nivelul producţiei din anul anterior, fertilizarea, irigarea.

131. Cele mai favorabile expoziţii ale versanţilor pentru cultura viţei-de-vie sunt, în ordine descrescătoare:
a. sud, sud-est, sud-vest, est, vest, nord-est, nord-vest;
b. sud-vest, est, vest, nord-est, nord-vest;
c. sud, sud-est, sud-vest.

132. Înmulţirea viţei-de-vie prin seminţe nu este generalizată în practică deoarece:

a. plantele nu reproduc fidel însuşirile plantei mamă;
b. intră târziu pe rod (după 5-7 ani), iar fructificarea este neuniformă;
c. descendenţele soiurilor europene sunt sensibile la filoxeră.

133. Înmulţirea vegetativă este generalizată în practica viticolă întrucât:

a. plantele obţinute reproduc cu fidelitate însuşirile de producţie ale soiurilor din care provin;
b. este exclus riscul transmiterii virusurilor prin materialul vegetativ folosit la înmulţire (coarde, lăstari);
c. intră mai devreme pe rod, iar fructificarea este uniformă şi relativ constantă de la un an la altul.

134. Butăşirea se sprijină pe nişte principii fiziologice:

a. principiul sudării suprafeţei secţionate şi cel al formării unui ţesut intermediar denumit calus;
b. principiul diferenţierii căluşului în ţesuturi specializate şi realizarea concreşterii;
c. principiul restituţiei organelor şi cel al independenţei fiziologice limitate a organelor.

135. Marcotajul viţei-de-vie se foloseşte la:

a. completarea golurilor în orice tip de plantaţie, începând cu perioada de tinereţe, pentru obţinerea unor
plantaţii încheiate;
b. completarea golurilor în plantaţiile de vii situate pe nisipuri, în plantaţiile de portaltoi şi în cele de hibrizi
direct producători;
c. în plantaţiile de vii aflate pe terenuri filoxerate, numai dacă au depăşit vârsta de 15 ani.

136. Microînmulţirea in vitro la viţa-de-vie prezintă o serie de avantaje, dintre care amintim:
a. donarea rapidă a soiurilor valoroase, nou create, pentru obţinerea în timp scurt a unei cantităţi mari de
material săditor;
b. eliberarea plantelor de virusuri şi de fitoplasme (devirozarea soiurilor) prin culturi de meristeme;
c. producerea materialului săditor în regim programat, fără dependenţă de un anumit sezon, întrucât
lăstarii iniţiali se pot obţine din butaşi lignificaţi, dezinfectaţi, păstraţi la temperatură joasă (2°C), în saci
de polietilenă şi introduşi la forţare în perioada dorită etc.

137. Cele mai utilizate metode de altoire la viţa-de-vie sunt:

a. altoirea cu ajutorul maşinilor şi dispozitivelor de altoit care realizează îmbinarea partenerilor în sistem
„vârf de lance” şi marcotajul semiadânc;
b. altoirea în uscat, manuală (în copulaţia perfecţionată, cu limb sau pană de îmbinare) şi altoirea cu
ajutorul maşinilor şi dispozitivelor de altoit care realizează îmbinarea partenerilor în sistem „omega”
etc.;
c. altoirea în uscat, manuală, folosind copulaţia perfecţionată, cu limb de îmbinare şi butăşirea cu butaşi
lemnificaţi.

15
138. Recoltarea coardelor portaltoi se realizează:
a. toamna, după căderea frunzelor şi înregistrarea unor temperaturi de -12°C ... -15°C, care contribuie la o
selecţie naturală a materialului;
b. toamna, după înregistrarea unor temperaturi de -8°C ... -10°C care contribuie la delimitarea netă a
porţiunilor de coarde maturate de cele nematurate;
c. primăvara devreme, pentru a elimina lucrarea de păstrare a butaşilor în depozite sau silozuri de nisip
construite sub cerul liber.

139. Pregătirea butaşilor portaltoi în vederea altoirii, cuprinde următoarele etape:

a. scoaterea materialului de la păstrare, verificarea viabilităţii ochilor de iarnă, a integrităţii şi stării de
sănătate a ţesuturilor;
b. scoaterea materialului de la păstrare, îndepărtarea resturilor de cârcei şi copili, umectarea, fasonarea şi
extirparea ochilor;
c. umectarea, fasonarea - segmentarea prin secţionarea fiecărui intemod la 1,5 cm deasupra ochiului şi cu
păstrarea restului de intemod sub ochi şi dezinfecţia materialului.

140. La altoirea în copulaţie perfecţionată, secţiunea oblică la altoi va fi executată astfel:

a. la capătul superior al butaşului altoi, pe intemod, sub un unghi de 45°, pentru a se beneficia de
substanţele de rezervă aflate în cantitate mai mare în această zonă;
b. la polul morfologic inferior al butaşului altoi, deoarece se urmăreşte suprapunerea cambiului de la altoi
cu cel al portaltoiului;
c. cât mai aproape de ochi, pentru a se beneficia de substanţele de rezervă şi cele hormonale aflate în
cantitate mai mare în zona mugurelui.

141. Formarea căluşului în procesul de altoire are loc diferit, în funcţie de:
a. asimetria coardei, care determină o formare mai rapidă şi în cantitate mai mare a căluşului pe partea
plană şi cea cu jgheab a coardei;
b. asimetria coardei, de polaritate şi prezenţa mugurelui de iarnă;
c. numai prezenţa mugurelui de iarnă, care anihilează influenţa negativă a polarităţii, stimulând formarea
căluşului.

142. Afinitatea este o însuşire biologică complexă, care exprimă gradul de asemănare între specii şi
soiuri, şi se poate manifesta în:
a. şcoala de viţe (afinitatea de altoire) şi se apreciază prin procentul de viţe cu sudura completă;
b. plantaţiile aflate în perioada de declin, observându-se prin mărimea „gâlmei”, neregularitatea producţiei
şi procentul de butuci care dispar după 10 - 15 ani de la plantare;
c. plantaţiile de producţie (afinitatea de producţie) prin durata de convieţuire a celor doi simbionţi, care
exprimă longevitatea butucilor în plantaţii.

143. Temperaturile optime la care se formează un calus fin şi dens de jur-împrejurul punctului de
altoire sunt:
a. 18°C - 27°C;
b. 28°C - 30°C;
c. 15°C - 22°C.
144. Umiditatea fiziologică a materialului în momentul altoirii trebuie să fie normală, adică ţesuturile
să fie viabile şi să conţină:
a. 30 - 63 % apă;
b. 40 - 83 % apă;
c. 50 - 53 % apă.

16
145. Dirijarea procesului de forţare a butaşilor altoiţi, are loc astfel:
a. la începutul procesului de forţare, în primele 4-5 zile, se administrează un „şoc termic” (15- 25°C),
procesul intensificându-se proporţional cu creşterea temperaturii până la 28°C, după care se constată o
reducere a procesului de calusare;
b. la începutul procesului de forţare, în primele 4-5 zile, se administrează un „şoc termic” (28 - 30°C)
pentru ca butaşii altoiţi să treacă rapid de la viaţa latentă la cea activă, apoi temperatura se menţine la
22 - 24°C pe toată durata forţării;
c. atât la începutul procesului de forţare cât şi pe parcurs, temperatura se reglează şi se menţine între 28°C
şi 30°C, pentru formarea unui calus fin şi dens de jur-împrejurul punctului de altoire.

146. Durata forţării se consideră terminată atunci când majoritatea butaşilor prezintă calus moderat şi
uniform în jurul punctului de altoire, şi este de:
a. 22 - 28 de zile;
b. 18-20 de zile;
c. 15-24 de zile.

147. În ţara noastră se produce material de înmulţire din următoarele categorii biologice:
a. material de înmulţire iniţial, bază şi certificat;
b. material de înmulţire iniţial şi bază;
c. numai material de înmulţire certificat.

148. Pepiniera de viţe este alcătuită din mai multe compartimente, şi anume:
a. plantaţia de portaltoi, plantaţia furnizoare de coarde altoi, complexele de altoire şi forţare, şcoala de
viţe cu terenul pentru asolament;
b. plantaţia furnizoare de coarde altoi, complexul de forţare, solarii sau sere a căror mărime se determină
în funcţie de numărul butaşilor care se altoiesc şi de densitatea de plantare a acestora;
c. spaţii de depozitare, remize pentru maşini etc.

149. În tehnologia de cultură a portaltoiului, sunt obligatorii:

a. tăierile lungi în uscat (coarde de 9 - 10 ochi);
b. operaţiile în verde (plivit, copilit, îndepărtarea cârceilor, legatul lăstarilor, cârnitul);
c. folosirea spalierului vertical monoplan cu conducerea verticală a lăstarilor.

150. La alegerea terenurilor pentru şcolile de viţă se recomandă:

a. evitarea arealelor cu ploi frecvente şi temperaturi scăzute în luna mai, care întârzie pornirea în vegetaţie
a viţelor altoite;
b. evitarea pericolului brumelor şi îngheţurilor târzii de primăvară (ce nu trebuie să depăşească data de 1
mai), şi a celor bântuite de grindină;
c. terenurile plane sau uşor înclinate, cu posibilităţi de irigare.

151. În ţara noastră se practică următoarele sisteme de cultură a viţei-de-vie:

a. numai sistemul de cultură neprotejată unde butucii sunt conduşi în plantaţii pe tulpini semiînalte sau
înalte;
b. semiprotejată şi protejată;
c. neprotejată, semiprotejată şi protejată.

152. Pentru prevenirea eroziunii solului, pe terenurile cu panta cuprinsă între 4 % şi 12 %, se iau
următoarele măsuri:
a. rândurile de viţă-de-vie vor fi orientate pe direcţia curbelor de nivel, subsolaje periodice, lucrări adânci
ale solului, bilonatul printre rânduri;
b. realizarea de canale pentru evacuarea apelor şi canale de nivel (orizontale) în zonele secetoase;
c. realizarea de benzi înierbate cu ierburi perene sau îngrăşăminte verzi, pe intervalele dintre rânduri.

17
153. Prin fertilizarea de bază se urmăreşte:
a. îmbunătăţirea aprovizionării solului cu materie organică, pentru ameliorarea proprietăţilor fizice,
chimice şi biologice ale solului;
b. crearea unei rezerve de fosfor şi potasiu ce urmează să fie utilizată de către butuci după intrarea pe rod
a plantaţiei;
c. evitarea răspândirii bolilor virotice prin intermediul nematozilor şi a cancerului bacterian.

154. Stabilirea dozelor de îngrăşăminte se face prin analiza chimică a solului, conţinutul optim în elemente
nutritive fiind următorul:
a. N total 0,4-0,5%, fosfor mobil P-AL 50 - 70 ppm, potasiu mobil K-AL 200 - 280 ppm;
b. N total 0,1-0,2%, fosfor mobil P-AL 30 - 50 ppm, potasiu mobil K-AL 120 - 200 ppm;
c. N total 0,6-0,8%, fosfor mobil P-AL 60 - 80 ppm, potasiu mobil K-AL 250 - 300 ppm.

155. Asigurarea unei perioade de repaus a solului, după defrişarea plantaţiilor vechi, se datorează:
a. „oboselii solului”, datorită acumulării unor toxine;
b. extinderii bolilor virotice, cancerului bacterian;
c. carenţelor de nutriţie, ca rezultat al monoculurii îndelungate.

156. Amendamentele au rolul de a:

a. îmbunătăţi însuşirile solului;
b. spori eficacitatea îngrăşămintelor;
c. mări rezistenţa viţei-de-vie la ger, secetă, boli.

157. Scarificarea solului în viticultură asigură:

a. afanarea adâncă a solului fără răsturnarea orizonturilor şi evită aducerea la suprafaţă a orizonturilor de
sol cu însuşiri nefavorabile;
b. mobilizarea profundă a solului cu inversarea şi amestecarea orizonturilor, în scopul asigurării unor
condiţii favorabile pentru dezvoltarea rădăcinilor;
c. o capacitate mai mare de înmagazinare şi infiltraţie a apei în sol prin spargerea straturilor impermeabile.

158. Densitatea de plantare depinde de:

a. vigoarea soiurilor roditoare, a portaltoiului folosit la altoire, direcţia de producţie;
b. fertilitatea solului, condiţiile climatice;
c. forma de conducere a butucilor, încărcătura de ochi atribuită la tăiere şi posibilităţile de mecanizare a
lucrărilor.

159. În viticultură, la folosirea culturilor intercalate de legume este necesar să fie respectate următoarele
condiţii:
a. plantele folosite să nu concureze viţele în nutriţia minerală şi în asigurarea cu apă;
b. să se folosească specii legumicole cu perioadă lungă de vegetaţie, care eliberează târziu terenul;
c. să nu creeze un microclimat care să favorizeze atacul bolilor şi dăunătorilor.

160. Pichetarea terenului în vederea plantării viţei-de-vie are drept scop:

a. atribuirea unor suprafeţe de nutriţie egale fiecărui butuc;
b. numai marcarea locului fiecărei viţe în parte;
c. obţinerea unor rânduri drepte, în continuare de la o parcelă la alta, pentru asigurarea unor lungimi mari
de lucru agregatelor.

161. În condiţiile ecopedoclimatice ale ţării noastre, viţa-de-vie se poate planta în următoarele momente:
a. numai primăvara (cât mai devreme: martie - începutul lunii aprilie);
b. primăvara, începutul verii şi toamna;
c. numai toamna pentru a prinde, în anul următor, un ciclu de vegetaţie complet.

18
162. Alegerea portaltoilor în viticultură se face în funcţie de:
a. sistemul de întreţinere a solului, rezistenţa la calcar;
b. rezistenţa la secetă, fertilizare;
c. rezistenţa la calcarul activ din sol, rezistenţa la secetă.

163. Materialele necesare pentru instalarea spalierului sunt următoarele:

a. stâlpi din beton sau metal, sârmă galvanizată, bride din sârmă, ancore sau contraforţe, întinzătoare;
b. stâlpi din beton precomprimat sau metal, ancore, sârmă galvanizată;
c. numai stâlpi şi sârmă galvanizată.

164. Plantarea obişnuită a viţei-de-vie cuprinde următoarele etape:

a. pichetarea terenului, mocirlitul, plantarea propriu-zisă;
b. pichetarea, săpatul gropilor, pregătirea viţelor pentru plantare, plantarea propriu-zisă;
c. verificarea stării de sănătate a viţelor, fasonat rădăcina, muşuroit.

165. Pregătirea viţelor înainte de plantare constă în:

a. scurtarea rădăcinilor bazale (la 8 - 10 cm) şi eliminarea acestora, dacă sunt de la nodurile intermediare
ale portaltoiului;
b. scurtarea cordiţei la 3 - 4 ochi (8-10 cm);
c. suprimarea ciotului de la altoi.

166. Plantarea viţelor cu plantatorul presupune:

a. existenţa unor terenuri relativ fertile, foarte bine pregătite;
b. folosirea de viţe parafinate, nealtoite, de 50 cm lungime, în vârstă de 2 ani sau de 1 an, foarte viguroase;
c. folosirea viţelor fasonate scurt la 2 ochi şi rădăcinile la 1 cm, pentru a evita recurbarea lor.

167. Dintre obiectivele urmărite prin efectuarea tăierilor în uscat, amintim:

a. realizarea şi menţinerea formei date butucului în primii ani de la plantare;
b. menţinerea producţiei la un nivel ridicat, mărirea potenţialului de producţie, cu reducerea longevităţii
butucilor;
c. obţinerea unei producţii de bună calitate, cu struguri mai mari, uniformi, cu acumularea unei cantităţi
mai mari de zaharuri şi un conţinut mai mic în aciditate.

168. Dacă se lasă un număr mic de ochi pe butuc, comparativ cu potenţialul acestuia, se înregistrează
următoarele reacţii:
a. pornesc în vegetaţie mulţi muguri dorminzi, care dau lăstari cu fertilitate ridicată;
b. pornesc aproape toţi ochii lăsaţi la tăiere şi este stimulată pornirea în vegetaţie a unui număr mare de
muguri dorminzi;
c. numărul lăstarilor cu rod este mai mic; rezultând coarde de grosime exagerată, care au o rezistenţă mai
scăzută la ger.

169. Dacă se atribuie o încărcătură de ochi prea mare la tăiere, peste posibilităţile butucului, se constată
următoarele:
a. creşterea numărului de ochi care nu pornesc în vegetaţie;
b. creşterea fiecărui lăstar este redusă, cu tendinţa de a rămâne mai subţiri;
c. scade conţinutul în zaharuri al boabelor şi se întârzie maturarea strugurilor.

170. Pentru a evita o serie de greşeli, la executarea tăierilor se au în vedere o serie de reguli, dintre care
amintim:
a. elementele de rod (coarde de rod, cordiţe, cepi de rod) trebuie să rezulte numai din coarde roditoare,
de un an, crescute pe lemn de 2 ani;
b. scurtarea coardelor să se facă pe intemod, lăsând o porţiune mai lungă deasupra ochiului;
c. cepul de înlocuire să se găsească în poziţie inferioară faţă de coarda de rod, în vederea menţinerii
elementelor de rod cât mai aproape de lemnul multianual.
19
171. Copcitul se face cu scopul:
a. de a preveni despărţirea altoiului de portaltoi;
b. suprimării rădăcinilor formate din altoi, deasupra zonei de altoire, ca şi a celor pornite din portaltoi în
apropierea nivelului solului;
c. de a înlătura coardele care au pornit din portaltoi, de la punctul de inserţie, prin tăiere cu foarfecele.

172. Întârzierea ieşirii lăstarilor de sub muşuroi se poate datora:

a. grosimii prea mari a muşuroiului, formării unei cruste tari datorită zăpezii sau ploilor urmate de
temperaturi mari;
b. numai prezenţei bulgărilor de pământ uscat care asfixiază lăstarii;
c. atacului unor larve (cărăbuşul de mai, viermi sârmă, cărăbuşul marmorat etc.).

173. La soiurile de masă cu struguri mici (în medie 100 - 200 g), prin normarea numărului de inflorescenţe
se recomandă să se păstreze pe butuc:
a. 14-16 inflorescenţe;
b. 30 - 32 inflorescenţe;
c. 24 - 26 inflorescenţe.

174. Cârnitul lăstarilor la viţa-de-vie are ca scop:

a. formarea ramificaţiilor cu flori femele;
b. mai buna legare a boabelor;
c. o mai bună maturare a boabelor şi a lemnului.

175. Plivitul lăstarilor la viţa-de-vie este o operaţie în verde ce prezintă o serie de avantaje, şi anume:
a. uşurează dirijarea şi legarea lăstarilor reţinuţi pe mijlocul de susţinere;
b. măreşte riscul contaminării primare a frunzişului cu mană;
c. creează condiţii favorabile de iluminare şi aerisire a frunzişului.

176. Prin plivit se înţelege înlăturarea de pe butuci a unui anumit număr de lăstari, socotiţi a fi de prisos, şi
anume:
a. lăstarii crescuţi din portaltoi, lăstarii fără rod care pornesc din butuc şi lemnul multianual, plasaţi
necorespunzător;
b. o parte din lăstarii fără rod de pe coardele anuale;
c. numai lăstarii de pe semitulpini şi tulpini, pentru o mai bună aerisire a butucilor la bază.

177. Efectuarea ciupitului la viţa-de-vie se recomandă a fi realizat:

a. la înflorit şi pârgă;
b. la legarea boabelor şi creşterea lor;
c. înainte de înflorit.
178. 0 alternativă de fertilizare organică cu subproduse vitivinicole o reprezintă folosirea:
a. lăstarilor eliminaţi la plivit sau vârfurilor de lăstari rezultate la câmit, precum şi a depozitelor rezultate
de la condiţionarea vinului;
b. resturi din culturi legumicole compostate, compost de tescovină;
c. composturile de tescovină şi din coardele eliminate la tăiere.

179. Zonele de întoarcere (înţelenite), se recomandă a fi plasate:

a. la capetele tarlalelor, având o lăţime de 6 m;
b. la capetele trupului viticol;
c. perpendicular pe drumurile magistrale şi principale.

180. Sistemul de întreţinere a solului prin înierbarea alternativă de durată contribuie la:
a. limitarea eroziunii de suprafaţă, sporirea aportului de materie organică în sol;
b. pierderi extrem de mari de apă, modificarea reacţiei solului, reducerea conţinutului în humus;
c. reducerea cheltuielilor pentru carburanţi şi forţă de muncă necesare lucrărilor solului.
20
181. Lupta integrată se bazează pe variate metode de combatere, şi anume:
a. folosirea cu precădere a metodelor agrotehnice;
b. abandonarea metodelor de combatere pur chimice şi asocierea lor cu metode biologice, fizice şi
agrotehnice;
c. folosirea unilaterală a metodelor biologice.

182. Acoperirea terenului cu materiale vegetale proaspete sau uscate contribuie la:
a. menţinerea structurii terenului, combaterea eroziunii superficiale, un aport sporit de substanţe
nutritive;
b. reducerea conţinutului de humus;
c. apariţia unor specii de buruieni rezistente.

183. Sistemul de întreţinere a solului în viticultură ca ogor negru, prezintă următorul dezavantaj:
a. asigură folosirea apei din sol cu eficienţă maximă;
b. determină acumularea unor cantităţi mari de zaharuri în boabe;
c. necesită consum mare de carburanţi şi cheltuieli ridicate pentru executarea mecanizată a lucrărilor.

184. Combaterea buruienilor prin erbicidare presupune efectuarea următoarelor lucrări pregătitoare:
a. copcitul viţelor în prealabil, pentru ca erbicidele administrate pe sol să nu poată fi preluate prin
rădăcinile superficiale;
b. cosirea repetată a buruienilor, pentru epuizarea lor, în vederea aplicării unei erbicidări totale;
c. nivelarea solului cu sapa pe rândul de butuci, pe o lăţime de 60 - 80 cm, care să asigure o distribuire cât
mai uniformă a erbicidelor în benzi, de-a lungul rândului.

185. Creşteri vegetative excesive se înregistrează la viţa-de-vie în condiţiile excesului de:

a. P;
b. N;
c. K.

186. Normarea numărului de inflorescenţe la soiurile de struguri pentru masă se aplică:

a. înainte de înflorit;
b. imediat după legatul florilor (5-7 zile de la căderea corolei);
c. la pârgă.

187. Căderea florilor este determinată de:

a. cauze de ordin genetic, fiziologic, patologic, meteorologic şi accidental;
b. numai din cauze de ordin meteorologic: scăderea temperaturii în timpul înfloritului sub 25°C,
precipitaţiile excesive şi higroscopicitatea redusă a aerului;
c. în special din cauze patologice: mana, fâinarea, scurt-nodarea şi cloroza.

188. În vederea sporirii producţiei marfă de struguri pentru masă, se recomandă:

a. ciupitul şi copilitul lăstarilor;
b. răritul inflorescenţelor sau strugurilor;
c. plivitul, legatul şi dirijatul lăstarilor.

189. În ţara noastră cultura viţei-de-vie este posibilă la o sumă a precipitaţiilor, cuprinsă între:
a. 750 mm şi 900 mm, din care cel puţin 200 mm repartizate în perioada de vegetaţie;
b. 200 mm şi 400 mm, din care cel puţin 100 mm repartizate în perioada de vegetaţie sub formă de ploi
utile;
c. 500 mm şi 700 mm, din care cel puţin 250 - 300 mm repartizate uniform în perioada de vegetaţie sub
formă de ploi utile.

21
190. Succesiunea etapelor concreşterii la altoirea în uscat a viţei-de-vie este următoarea:
a. calusarea, vascularizarea, sudarea;
b. sudarea, vascularizarea, calusarea;
c. calusarea, sudarea, vascularizarea.

191. Substanţele odorante sunt localizate în pieliţa boabelor, iar sinteza lor se desfăşoară astfel:
a. apar după legarea boabelor, se acumulează numai în fenofaza de pârgă şi dau arome secundare;
b. apar după pârgă, se acumulează treptat în cursul maturării în paralel cu acumularea zaharurilor şi dau
arome primare specifice soiului;
c. apar în fenofaza de creştere a boabelor şi dau arome terţiare.

192. Lucrările cele mai mari consumatoare de forţă de muncă în viticultură sunt:
a. dirijarea coardelor, lucrări şi operaţii în verde;
b. tăierea în uscat şi recoltarea strugurilor;
c. fertilizarea şi lucrările solului.

193. Dintre formele de conducere ale tulpinii la viţa-de-vie, rezistenţa cea mai bună la secetă o asigură:
a. forma de conducere semiînaltă;
b. forma de conducere joasă;
c. forma de conducere înaltă.

194. Procesul de maturare a lăstarilor la viţa-de-vie se continuă şi după maturarea strugurilor, şi începe:
a. la bază şi continuă treptat către vârf;
b. de la mijlocul lăstarului spre bază şi spre vârf;
c. de la nodul superior primului strugure.

195. Pentru o bună maturare a lăstarilor este nevoie de:

a. forme de conducere care să asigure, fără întrerupere, o eficienţă a fotosintezei; un anumit echilibru
între creştere şi fructificare; atribuirea unor încărcături judicioase de ochi la tăiere;
b. nutriţia minerală şi alimentarea cu apă echilibrată; întreţinerea corespunzătoare a solului, distrugerea
buruienilor;
c. numai alegerea, la înfiinţarea plantaţiilor, a unui mediu „cu vocaţie” viticolă.

196. Maturarea strugurilor este influenţată favorabil de un conţinut în apă al solului de:
a. 30 - 40 % din intervalul umidităţii active;
b. 50 - 60 % din intervalul umidităţii active;
c. 70 - 80 % din intervalul umidităţii active.

197. Dintre principalele procese care au loc în timpul maturării boabelor, amintim:
a. creşterea boabelor; modificarea balanţei fitohormonale; modificarea consistenţei ţesuturilor;
b. apariţia pruinei; acumularea zaharurilor; diminuarea acidităţii; acumularea compuşilor fenolici; sinteza
substanţelor odorante;
c. variaţia conţinutului şi compoziţiei substanţelor azotate; activitatea enzimatică; modificarea conţinutului
în elemente minerale; sporirea conţinutului în vitamine.

198. Pentru evitarea poluării cu nitraţi în viticultură se recomandă:

a. înierbarea solului, aplicarea cu precădere a fertilizării organice;
b. menţinerea solului curat de buruieni, aplicarea cu precădere a fertilizării chimice;
c. întreţinerea solului ca ogor negru, aplicarea fracţionată a îngrăşămintelor minerale cu N.

199. Desfrunzitul viţei-de-vie are ca scop:

a. o mai bună legare a boabelor;
b. o mai bună maturare a strugurilor;
c. sistarea creşterii lăstarilor.
22
200. Un rol important în menţinerea sănătăţii plantelor şi evitarea pierderilor de recoltă, îl au măsurile
preventive, şi anume:
a. efectuarea la timp a lucrărilor solului, distrugerea buruienilor;
b. strângerea resturilor vegetale atacate de boli şi dăunători;
c. aplicarea lucrărilor şi operaţiilor în verde, fertilizarea echilibrată.

23
 LEGUMICULTURĂ
201. Importanţa cunoaşterii intensităţii luminoase la speciile legumicole este necesară pentru:
a. alegerea zonelor de cultură, a speciilor şi soiurilor;
b. stabilirea epocilor de înfiinţare a culturilor;
c. aplicarea unor lucrări de îngrijire.

202. Specii legumicole care au nevoie de o intensitatea luminoasă de 4.000 - 6.000 lucşi sunt:
a. revent, mangold, salată, morcov, ţelină;
b. ardei, morcov, vinete, ţelină;
c. morcov, ţelină, păstâmac, varză.

203. Radiaţiile roşii, roşu îndepărtat, portocalii, galbene sunt utilizate mai bine de:
a. tomate, ardei, vinete;
b. tomate, morcov, salată;
c. salată, spanac, pătrunjel.

204. Radiaţiile albastre şi violet sunt mai bine absorbite de:

a. speciile legumicole pretenţioase la lumină;
b. speciile legumicole mai puţin pretenţioase la lumină;
c. şi de unele şi de altele.

205. Specii legumicole rezistente la căldură:

a. tomate, ardei, castraveţi;
b. castraveţi, pepeni, bame;
c. castraveţi, pepeni, tomate.
206. Concentraţia mai mare de CO2 din aer la speciile legumicole influenţează:

a. producţia;
b. perioada de vegetaţie;
c. cantitatea de oxigen din aer.

207. Speciile legumicole rezistente la căldură şi pretenţioase la intensitatea luminii se cultivă primăvara:
a. mai târziu;
b. mai devreme;
c. nu are importanţă.

208. Dubla sau tripla protejare a culturilor legumicole după plantare este o măsură de:
a. dirijare a regimului termic;
b. dirijare a luminii;
c. dirijare a aerului.

209. Consumul de apă al plantelor legumicole este influenţat de:

a. specie;
b. producţia planificată;
c. modul de înfiinţare a culturii.

210. Seceta fiziologică la speciile legumicole se manifestă când:

a. capacitatea de absorbţie a apei de către rădăcină este redusă datorită temperaturii scăzute din sol;
b. este lipsă de apă în sol;
c. scade turgescenţa frunzelor.

24
211. Specii legumicole cu consum mare şi foarte mare de hrană:
a. varză, ţelină;
b. tomate, castraveţi;
c. salată, conopidă.

212. Factorii care influenţează mai mult consumul de elemente nutritive la speciile legumicole:
a. producţia;
b. locul de cultură;
c. condiţiile climatice.

213. Substanţele retardante la speciile legumicole acţionează asupra:

a. procesului de elongaţie a celulelor;
b. scăderii conţinutului în gibereline;
c. creşterii conţinutului în auxine endogene.

214. Tomatele cu creştere determinată:

a. cresc cu o singură tulpină şi se palisează;
b. cresc sub formă de tufa şi se palisează;
c. cresc sub formă de tufă şi nu se palisează.

215. Specii legumicole cu pretenţii reduse faţă de temperatură şi intensitatea luminoasă:

a. rădăcinoase, salată, vărzoase;
b. rădăcinoase, salată, tomate;
c. rădăcinoase, salată, castraveţi.

216. Substanţele retardante sunt:

a. substanţe naturale produse de plante care cresc producţia;
b. substanţe chimice care încetinesc creşterea vegetativă;
c. substanţe naturale şi chimice folosite pentru creşterea calităţii părţilor comestibile.

217. Auxinele la speciile legumicole au ca efect:

a. creşterea capacităţii de absorbţie a apei şi elementelor minerale;
b. scăderea presiunii osmotice şi a capacităţii de absorbţie a apei;
c. intensificarea absorbţiei apei.

218. Cantitatea de oxigen din sol la speciile legumicole este influenţată de:
a. activitatea microbiologică intensă a solului care scade conţinutul de oxigen;
b. conţinutul de materie organică;
c. activitatea microbiologică intensă a solului care creşte conţinutul de oxigen.

219. Curenţii de aer la speciile legumicole contribuie la un consum uniform de CO2?

a. da;
b. nu;
c. nu au importanţă.

220. Care sunt măsurile de menţinere şi îmbunătăţire a însuşirilor solului la speciile legumicole?
a. îngrăşămintele verzi;
b. îngrăşămintele organice;
c. lucrările solului.

25
221. Perioada de vegetaţie la speciile legumicole este:
a. intervalul de timp de la plantare la prima recoltare a părţilor comestibile tipice;
b. intervalul de timp de la răsărire la prima recoltare a părţilor comestibile tipice;
c. intervalul de timp de la răsărire până la încheierea recoltării.

222. Durata de viaţă a speciilor legumicole este:

a. intervalul de timp de la plantare la prima recoltare;
b. intervalul de timp de la stadiul de sămânţă a unei generaţii până la stadiul de sămânţă al generaţiei
următoare;
c. intervalul de timp de la răsărire la ultima recoltare.

223. Care este particularitatea biologică a tomatelor pe care se bazează plantarea mai adâncă şi înmulţirea
prin butaşi?:
a. este plantă anuală;
b. formează un număr mare de lăstari laterali;
c. formează rădăcini pe tulpină.
224. Substanţele stimulatoare la speciile legumicole au rolul de a:
a. obţine producţie de calitate şi a întârzia procesele metabolice;
b. îmbunătăţii procesele de creştere şi fructificare a plantelor;
c. obţine producţie mai ridicată şi inhiba anumite procese.

225. Specii legumicole din familia Convolvulaceae:

a. batatul;
b. reventul;
c. spanacul.

226. Hibrizii ginoici la castraveţii cu fructul mic, pentru fructificare foarte bună, necesită:
a. ciupiri repetate, în vederea formării lăstarilor laterali;
b. o singură ciupire;
c. nicio ciupire.

227. Cum se recunosc florile femele la castraveţii de tip cornichon:

a. după pedunculul foarte alungit;
b. după forma ovarului;
c. după mărimea acestora.

228. Perioada de sămânţă la speciile legumicole cuprinde:

a. faza embrionară, faza de răsad şi faza de acumulare;
b. faza embrionară, faza de repaus şi faza de germinare;
c. faza embrionară, faza de germinare şi faza de răsad.

229. Evoluţia ontogenetică la speciile legumicole reprezintă:

a. evoluţia plantelor în decursul unei generaţii;
b. evoluţia plantelor de-a lungul timpului;
c. evoluţia în cadrul unei fenofaze.

230. Care sunt speciile legumicole cu temperatura minimă de germinare de 1 - 5°C?

a. morcov, ţelină, varză;
b. pătrunjel, varză, salată;
c. salată, păstâmac, spanac.

26
231. Specii legumicole cu polenizare alogamă sunt:
a. ceapă, varză, morcov;
b. morcov, ceapă, fasole;
c. morcov, ţelină, vinete.

232. Cultivarurile de tomate cu creştere determinată se recomandă pentru cultura în:

a. solar în ciclu I;
b. solar în ciclu II;
c. câmp.

233. Specii legumicole care au cerinţe mari faţă de apă în perioada de la semănat până la răsărire sunt:
a. morcov, păstâmac, pătrunjel;
b. pepeni galbeni, pepeni verzi, castraveţi;
c. fasole, pepeni verzi, castraveţi.

234. Reuşita altoirii plantelor legumicole este influenţată de:

a. perioada de vegetaţie a altoiului şi portaltoiului;
b. condiţiile de mediu;
c. grosimea tulpinii.

235. Scopul principal al altoirii legumelor este:

a. obţinerea plantelor cu rezistenţă ridicată la atacul de fuzarioză de sol şi nematozi;
b. creşterea timpurietăţii;
c. obţinerea de producţii mai mari.

236. Desimea culturii înfiinţată cu răsad altoit este:

a. aceeaşi cu cea înfiinţată cu răsad nealtoit;
b. mai mare;
c. mai mică.

237. Care sunt speciile legumicole cu pretenţii mici faţă de intensitatea luminoasă (3.000 lucşi)?
a. revent, sparanghel, ceapă;
b. varză, fasole, sfeclă;
c. varză, usturoi, ceapă

238. Îngrăşămintele verzi sunt:

a. îngrăşămintele cu conţinut mare de fier;
b. specii de leguminoase;
c. îngrăşăminte cu conţinut mare de magneziu.

239. Lagenaria syceraria este portaltoi pentru:

a. tomate;
b. pepeni;
c. vinete.

240. Plante legumicole foarte rezistente la frig sunt:

a. tomate, ardei, salată;
b. ardei, vinete, tomate;
c. sparanghel, revent, hrean.

27
241. Specii legumicole de la care se consumă peţiolul şi teaca frunzelor sunt:
a. mangold, revent, fenicul;
b. cardon, ţelină, fenicul;
c. mangold, anghinare, fenicul.

242. Care sunt speciile legumicole de la care se consumă inflorescenţele?

a. anghinare, conopidă, revent;
b. broccoli, conopidă, revent;
c. broccoli, conopidă, anghinare.

243. Care sunt speciile legumicole cu consum mare de apă şi capacitate mică de absorbţie?
a. castraveţii;
b. ceapa;
c. tomatele.

244. Modificarea pH-ului are loc în urma:

a. aplicării îngrăşămintelor;
b. aplicării udărilor;
c. lucrărilor solului.

245. Care sunt speciile legumicole care cresc şi fructifică bine la o umiditate relativă de 45 - 55 %?
a. castraveţii;
b. pepenii;
c. tomatele.

246. Bilanţul hidric este:

a. raportul între apa absorbită şi cea consumată prin transpiraţie;
b. raportul între apa consumată prin transpiraţie şi recolta utilă;
c. raportul între apa consumată prin transpiraţie şi cea absorbită.

247. Ce este peliculizarea seminţelor?

a. operaţiune de protecţie fitosanitară;
b. operaţiune de obţinere a unui tegument neted;
c. operaţiune de stimulare organică.

248. Plantele legumicole altoite:

a. prezintă capacitate de absorbţie a apei și hranei mai slabă decât cele nealtoite, mai ales la temperaturi
mai scăzute;
b. prezintă capacitate de absorbţie a apei și hranei mai bună decât cele nealtoite, mai ales la temperaturi
mai scăzute;
c. sunt indiferente.

249. Ce este folia cu indicativul IR?

a. folia cu efect anticondens;
b. folia cu efect termic;
c. folia cu efect antistatic.

250. Grosimea foliei de mulcire este:

a. 0,05 mm;
b. 0,2 mm;
c. 0,25 mm.

28
251. Cultura fără sol a plantelor legumicole permite:
a. cultivarea plantelor în substrat organic sau anorganic cu asigurarea soluţiei nutritive;
b. practicarea monoculturii;
c. controlul nutriţiei minerale.

252. Asolamentul legumicol permite:

a. cultivarea speciilor din aceeaşi familie botanică una după alta;
b. cultivarea solei săritoare cu lucemă;
c. cultivarea speciilor cu pretenţii mari faţă de hrană, unele după altele.

253. Speciile legumicole care se cultivă primăvara devreme intră în asolament cu cele care:
a. eliberează terenul toamna târziu;
b. eliberează terenul toamna devreme;
c. eliberează terenul la sfârşitul verii.

254. Care este principiul cel mai important pentru stabilirea succesiunii culturilor legumicole?
a. adâncimea sistemului radicular;
b. durata perioadei de vegetaţie;
c. speciile cu consum mare de elemente să urmeze după specii cu consum mic de elemente.

255. Specii legumicole care suportă gunoiul de grajd în anul culturii sunt:
a. ţelină, tomate, ardei;
b. morcov, ţelină, păstâmac;
c. castraveţi, ţelină, vinete.

256. Coeficientul de înmulţire este mai mare la:

a. înmulţirea pe cale vegetativă;
b. înmulţirea prin seminţe;
c. înmulţirea in vitro.

257. Întocmirea schemelor de intercalare a culturilor legumicole se face ţinând seama de:
a. cerinţele faţă de umiditate, hrană şi temperatură;
b. cerinţele faţă de temperatură, umiditate şi protecţia fitosanitară;
c. cerinţele faţă de lumină, apă, hrană şi protecţia fitosanitară.

258. Regimul de irigare cuprinde:

a. irigarea pentru răsărirea plantelor;
b. irigarea prin picurare;
c. momentul aplicării udărilor.

259. Asocierea culturilor legumicole se face ţinând seama de:

a. cerinţele faţă de temperatură şi lumină;
b. cerinţele speciilor faţă de lumină şi durata perioadei de vegetaţie;
c. cerinţele faţă de temperatură şi durata perioadei de vegetaţie.

260. Profunzimea sistemului radicular a speciilor care intră în rotaţie trebuie să fie:
a. diferită;
b. aceeaşi;
c. nu are nicio influenţă.

261. În asocierea culturilor legumicole, foarte importantă este:

a. talia plantelor;
b. tipul de polenizare;
c. felul radiaţiilor absorbite din spectrul vizibil.
29
262. Metodele de fertilizare utilizate în culturile legumicole sunt:
a. fertilizarea de bază, de pornire şi din cursul perioadei de vegetaţie;
b. fertilizarea de bază, din cursul perioadei de vegetaţie şi prin împrăştiere;
c. fertilizarea de pornire, din cursul perioadei de vegetaţie şi în benzi.

263. Norma de udare într-o cultură legumicolă este de:

a. 250 - 500 m3/ha;
b. 1.000- 1.500 m3/ha;
c. 4.000 - 5.000 m3/ha.

264. Rădăcinoasele necesită cantitate mare de apă în:

a. perioada de îngroşare a rădăcinilor;
b. perioada de semănat-răsărire;
c. faza de 5 - 6 frunze adevărate;

265. Fertilizarea foliară reprezintă:

a. fertilizarea de bază la culturile din solarii;
b. ferilizarea din perioada de vegetaţie;
c. fertilizarea starter.

266. Castraveţii au cerinţe mari faţă de apă:

a. după semănat;
b. după plantare;
c. pe toată perioada de vegetaţie.

267. Care sunt restricţiile în ceea ce priveşte udarea culturilor legumicole?

a. nu sunt restricţii deoarece plantele legumicole în general sunt mari consumatoare de apă;
b. nu se fertilizează circa 2 săptămâni după plantare sau răsărire;
c. nu se udă circa 2 săptămâni după plantare sau răsărire.

268. La fertirigarea culturilor legumicole, îngrăşămintele se adaugă când s-a administrat:

a. 10 % din cantitatea de apă necesară;
b. 25 % din cantitatea de apă necesară;
c. 50 % din cantitatea de apă necesară.

269. Frecvenţa fertirigării culturilor legumicole pe terenurile cu textura mijlocie este:

a. la jumătate din numărul udărilor;
b. la o treime din numărul udărilor;
c. la fiecare udare.

270. La executarea erbicidării speciilor legumicole, viteza vântului nu trebuie să depăşească:

a. 10km/h;
b. 15-20 km/h;
c. 25 - 30 km/h.

271. Numai prin plantarea răsadurilor se cultivă:

a. ardeiul, vinetele, vărzoasele;
b. ardeiul, vărzoasele, tomatele;
c. ardeiul, vinetele, castraveţii.

272. La care dintre sistemele de cultură a speciilor legumicole, răsadurile se repică obligatoriu?
a. culturi forţate, protejate şi timpurii;
b. culturi timpurii, protejate şi de vară-toamnă;
c. culturi timpurii, protejate şi de toamnă.
30
273. Care sunt măsurile ce se iau într-o cultură legumicolă afectată mai mult de grindină?
a. se îndepărtează resturile vegetale, se face un tratament fitosanitar şi o fertilizare foliară;
b. se face o fertirigare;
c. se face un tratament fitosanitar.

274. Avantajele ghivecelor de tip Jiffy sunt:

a. permit plantarea răsadurilor cu ghiveci cu tot;
b. permit plantarea răsadurilor fără ghiveci;
c. asigură un procent mare de prindere a răsadurilor.

275. Ghivecele de tip Jiffy seven:

a. necesită umplerea cu amestec;
b. nu necesită umplerea cu amestec;
c. necesită umplerea cu amestec, dar plantarea se execută fără ghiveci.

276. Care sunt elementele decisive de care se ţine seama la producerea răsadurilor de legume:
a. pH-ul substratului şi temperatura;
b. temperatura şi regimul de oxigen;
c. regimul de oxigen şi hrana.

277. Mulcirea culturilor legumicole se recomandă deoarece:

a. creşte timpurietatea producţiei;
b. nu mai cresc buruienile;
c. folia de mulcire este biodegradabilă.

278. Acoperirea solariilor se face cu folie de:

a. 0,20 mm;
b. 0,12 mm;
c. 0,05 mm;

279. Care este schema de modelare a solului pe terenurile cu textura mijlocie?

a. 50 cm;
b. 94 cm, 104 cm;
c. 50 cm, 94 cm, 104 cm.

280. Pentru semănatul de precizie se folosesc:

a. seminţe drajate;
b. seminţe tratate;
c. seminţe preîncolţite.

281. Copilitul într-o cultură timpurie de tomate se face:

a. total;
b. parţial;
c. nu se recomandă.

282. Stimularea legării fructelor la culturile legumicole din sere de face prin:
a. folosirea bondarilor şi fertilizarea foliară;
b. folosirea bondarilor;
c. folosirea albinelor şi fertilizarea foliară.

283. Cârnitul reprezintă:

a. îndepărtarea vârfului lăstarilor de ordinul I;
b. îndepărtarea vârfului lăstarilor de ordinul II;
c. îndepărtarea vârfului tulpinii principale;
31
284. Ciupitul se aplică la:
a. tomate;
b. castraveţi;
c. varza de Bruxelles.

285. Defolierea se aplică în:

a. câmp;
b. solarii;
c. sere.

286. Scopul lucrării de cârnit este:

a. maturarea tuturor fructelor formate pe plantă;
b. stoparea creşterii lăstarilor;
c. inhibarea creşterii tulpinii principale.

287. Ce cantitate din îngrăşămintele greu solubile se aplică toamna:

a. două treimi;
b. jumătate;
c. întreaga cantitate.

288. Polenizarea suplimentară se aplică de regulă în:

a. sere ciclul I şi II;
b. sere şi solarii ciclul I;
c. solarii ciclul I şi II.

289. Erbicidele volatile se aplică:

a. înaintea modelării solului;
b. după modelarea solului;
c. concomitent cu modelarea solului.

290. La pregătirea solului pentru culturile succesive, de regulă se face:

a. irigarea de aprovizionare şi fertilizarea cu gunoi de grajd;
b. irigarea de aprovizionare şi fertilizarea cu îngrăşăminte de orice tip;
c. irigarea de aprovizionare şi fertilizarea cu îngrăşăminte chimice.

291. Adâncimea arăturii de vară:

a. este de circa 15 cm;
b. este de 20 cm;
c. nu este importantă.

292. Defolierea constă în:

a. îndepărtarea unei treimi din frunze;
b. îndepărtarea frunzelor îmbătrânite de la baza plantei;
c. îndepărtarea frunzelor din dreptul inflorescenţelor, fructelor.

293. Postmaturarea este specifică:

a. fructelor de tomate şi ardei;
b. fructelor de tomate şi castraveţi;
c. fructelor de ardei şi castraveţi.

294. Cultivarea legumelor în solarii se practică pentru:

a. obţinerea producţiei în extrasezon;
b. obţinerea producţiei timpurii;
c. obţinerea de producţii mari.
32
295. Bondarii se folosesc pentru polenizare deoarece:
a. rezistă la temperaturi ridicate;
b. nu părăsesc spaţiul de cultură;
c. zboară la temperaturi mai scăzute.

296. Ciclul I de cultură în sere durează din:

a. 10-15 februarie până la sfârşitul lunii iulie;
b. 10-15 ianuarie până la sfârşitul lunii iunie;
c. 10-15 februarie până la sfârşitul lunii iunie.

297. Maturitatea fiziologică este momentul la care se recoltează:

a. tomatele;
b. ardeiul gogoşar;
c. castraveţii.

298. Recoltarea legumelor se recomandă să se facă:

a. dimineaţa când încă mai este rouă;
b. dimineaţa după ce rouă s-a ridicat;
c. pe tot parcursul zile.

299. Folia destinată acoperirii solariilor trebuie să aibe:

a. grad ridicat de elasticitate;
b. efect termic;
c. efect antistatic.

300. Copilitul se execută cu scopul:

a. formării fructelor;
b. îndepărtării lăstarilor;
c. stopării creşterii în înălţime.

301. Înfiinţarea culturii în ţara noastră se face doar prin semănat direct în câmp la:
a. pătrunjel, păstâmac, salată, spanac, morcov, praz, varza timpurie;
b. pătrunjel, păstâmac, sfeclă roşie, spanac, mazăre;
c. pătrunjel, păstâmac, ceapă de apă, spanac, fasole, conopida de toamnă.

302. Temperatura minimă de germinare de 3 - 5°C este specifică următoarelor specii:

a. morcov, pătrunjel, păstâmac, batat, dovlecei, ceapă, usturoi;
b. morcov, pătrunjel, păstâmac, praz, ceapă, conopidă, varză;
c. morcov, pătrunjel, păstâmac, ceapă, praz, bame, sfeclă roşie, varză roşie, broccoli.

303. Producerea răsadurilor la castraveţi se face prin:

a. semănat des şi repicat în ghivece de 10 cm;
b. semănat rar în strat şi apoi se plantează în câmp;
c. semănat direct în ghivece.

304. Sunt bienale în condiţiile din ţara noastră următoarele specii de plante legumicole:
a. varză chinezească, gulie, broccoli, usturoi, ridichi de lună;
b. varză albă, praz, varză de Bruxelles, conopidă, porumb zaharat;
c. varză roşie, ţelină, ridichi de iarnă.

305. Bamele fac parte din familia:

a. Papilionaceae;
b. Malvaceae;
c. Compositae.
33
306. Bobul face parte din familia:
a. Umbeliferae;
b. Brasicaceae;
c. Fabaceae.

307. Culturile de mazăre se fertilizează cu gunoi de grajd:

a. toamna cu 25 - 30 t/ha;
b. nu se fertilizează;
c. primăvara cu 20 - 25 t/ha.

308. Ridichile de lună sunt plante:

a. de zi scurtă;
b. de zi lungă;
c. indiferent faţă de durata de iluminare.

309. Tulpina falsă se consumă la:

a. varza de Bruxelles;
b. praz;
c. conopidă timpurie.

310. De la gulie se consumă:

a. rădăcina falsă;
b. tulpina îngroşată;
c. rădăcina tuberizată.

311. In condiţiile de cultură de la noi din ţară, usturoiul se comportă ca:

a. plantă anuală;
b. plantă bienală;
c. plantă perenă.

312. Care este densitatea recomandată la hibrizii de morcov dacă se folosesc semănători de precizie?
a. 400.000 de plante/ha;
b. 800.000 - 1.200.000 de plante/ha;
c. 500.000 de plante/ha.

313. Cum se poate reduce mărimea căpăţânilor de varză de toamnă în câmp?

a. aplicarea unei fertilizări moderate;
b. aplicarea unor cantităţi mai mici de apă la udare;
c. mărirea densităţii de plantare.

314. Care este densitatea de plantare recomandată la hibrizii de varză de Bruxelles în câmp?
a. 35 - 37 mii plante/ha;
b. 55 - 65 mii plante/ha;
c. 10-12 mii plante/ha.

315. Plantarea culturilor de broccoli în câmp primăvara se face la data de:

a. 15-25 mai;
b. 15-25 martie;
c. 15-25 aprilie.

316. Temperatura minimă de germinare la fasolea de grădină este:

a. 3 - 4°C;
b. 5 - 7°C;
c. 8 - 12°C.
34
317. Care este cantitatea de sămânţă care se utilizează pentru semănatul unui hectar de bob?
a. 12 - 15 kg/ha;
b. 180-250 kg/ha;
c. 300 - 450 kg/ha.

318. Densitatea recomandată la cultivarurile de dovlecel cu vrejul scurt este de:

a. 25 - 28 mii plante/ha;
b. 40 - 45 mii plante/ha;
c. 10-15 mii plante/ha.

319. La cultura spanacului în câmp, în ţara noastră se pot obţine producţii de:
a. 4-5 t/ha;
b. 10-15 t/ha;
c. 20 - 25 t/ha.

320. Sparanghelul se poate recolta din:

a. anul I de la plantare;
b. anul II de la plantare;
c. anul III de la plantare.

321. În sistem plurizonal, la ciuperci se pot realiza:

a. 3-4 cicluri de cultură pe an;
b. 8-10 cicluri de cultură pe an;
c. 6-7 cicluri de cultură pe an.

322. Broccoli se comportă în cultură, la noi în ţară, ca plantă:

a. bienală;
b. anuală;
c. perenă.

323. Spinaceae oleracea face parte din familia:

a. Cruciferae;
b. Chenopodiaceae;
c. Compositae.

324. Înfiinţarea culturilor de broccoli de toamnă se face la data de:

a. 20 - 25 mai;
b. 20 - 25 iunie;
c. 20 - 25 aprilie.

325. Păstârnacul se seamănă:

a. primăvara foarte devreme;
b. primăvara şi vara;
c. vara.

326. Spanacul este plantă de zi:

a. lungă;
b. scurtă;
c. indiferent la durata de iluminare.

327. Reacţionează favorabil la fertilizarea cu îngrăşăminte organice următoarele specii legumicole:

a. ceapă de apă, praz, varză albă, conopidă, morcov;
b. varză roşie, broccoli, ardei;
c. conopidă, tomate, broccoli, castraveţi.
35
328. Cârnitul plantelor se poate efectua la:
a. conopida de toamnă;
b. cultivarurile vechi de varză de Bruxelles;
c. tomate cultivate în solarii.

329. Rizomii de revent pot rezista până la temperaturi de:

a. -5°C;
b. -15°C;
c. -10°C.

330. Temperatura minimă de germinare la varză albă este de:

a. 6 - 7°C;
b. 1 - 2°C;
c. 3 - 4°C.

331. Semănatul pentru obţinerea răsadului la varza albă timpurie se face în:
a. ultima decadă a lunii ianuarie - prima decadă a lunii februarie;
b. ultima decadă a lunii februarie - prima decadă a lunii martie;
c. ultima decadă a lunii decembrie - prima decadă a lunii ianuarie.

332. Frunzele verzi se consumă de la:

a. salată, spanac, sparanghel;
b. salată, spanac, creson, anghinare;
c. salată, spanac, cicoare de grădină.

333. Semănatul la pepenii verzi se face:

a. când temperatura în sol ajunge la 15°C;
b. sfârşitul lunii aprilie - începutul lunii mai;
c. sfârşitul lunii mai - începutul lunii iunie.

334. Plantarea răsadului de praz se face în câmp în:

a. martie - aprilie;
b. mai - iunie;
c. iulie - august.

335. Din punct de vedere al înfloririi, spanacul este:

a. plantă unisexuat monoică;
b. plantă unisexuat dioică;
c. plantă anuală.

336. De la conopidă se consumă:

a. inflorescenţa hipertrofiată;
b. tulpina îngroşată;
c. căpăţâna îngroşată.

337. Înfiinţarea culturii la hrean se face prin:

a. butaşi de frunze;
b. butaşi de rădăcină;
c. seminţe încolţite.

338. Tratamentul cu Cycocel se realizează cu scopul de a:

a. favoriza creşterea ulterioară a răsadurilor;
b. preveni alungirea răsadurilor;
c. preveni avortarea florilor şi stimularea polenizării.
36
339. Sfecla roşie se cultivă prin:
a. semănat direct în câmp;
b. plantare de răsaduri;
c. prin semănat şi prin plantare de răsaduri.

340. Pentru cultura salatei în sere, temperatura se menţine la:

a. ziua 18 - 20°C, noaptea 12 - 14°C;
b. ziua 20 - 22°C, noaptea 10 - 12°C;
c. ziua 10 - 18°C, noaptea 6 - 8°C.

341. Sfecla roşie face parte din familia:

a. Apiaceae;
b. Chenopodiaceae;
c. Alliaceae.

342. Morcovul se cultivă prin:

a. semănat direct;
b. plantarea răsadurilor;
c. semănat sau plantat.

343. Legumele vărzoase sunt specii bienale, cu excepţia:

a. guliei, verzei de Bruxelles;
b. verzei chinezeşti;
c. conopidei, broccoli.

344. Cultura timpurie de varză albă se înfiinţează prin:

a. semănat direct în câmp;
b. răsad repicat în cuburi nutritive;
c. semănat sau plantat.

345. Pentru cultura de varză de toamna, răsadul se produce:

a. în răsadniţă;
b. pe strat, în câmp;
c. în solarii.

346. Conopida are denumirea:

a. Brassica oleracea convar. botrytis;
b. Brassica oleracea convar. capitata;
c. Brassica oleracea convar. acephala.

347. Ceapa se comportă ca o specie:

a. anuală;
b. perenă;
c. bienală sau trienală.

348. Tulpina adevărată a cepei are formă:

a. alungită;
b. de disc cilindrică;
c. diferită în funcţie de soi.

349. Pentru cultura de ceapă bulbi se foloseşte arpagic cu diametrul de:

a. 7-20 mm;
b. 20 - 30 mm;
c. 30 - 35 mm;
37
350. Pentru înfiinţarea culturii de ceapă prin semănat direct sunt necesare:
a. 1 - 2 kg sămânţă/ha;
b. 3 - 5 kg sămânţă/ha;
c. 8 - 10 kg sămânţă/ha.

351. Pentru cultura de ceapă prin răsad se utilizează:

a. răsad repicat în strat;
b. răsad nerepicat;
c. răsad repicat în cuburi.

352. Usturoiul, în ţara noastră, se înmulţeşte prin:

a. seminţe;
b. bulbili;
c. seminţe sau bulbili.

353. Ceapa se comportă ca o specie trienală când se cultivă prin:

a. semănat;
b. răsad;
c. arpagic.

354. Cultura timpurie de tomate în zona I de favorabilitate se înfiinţează la:

a. 20 - 25 aprilie;
b. 20 - 25 mai;
c. 20 - 25 martie.

355. Vârsta optimă a răsadului de praz este de:

a. 30 - 40 zile;
b. 40 - 50 zile;
c. 70 - 90 zile.

356. Salata de grădină face parte din familia;

a. Apiaceae;
b. Alliaceae;
c. Asteraceae.

357. Cantitatea de sămânţă necesară pentru obţinerea răsadului pentru un hectar de tomate timpurii în
sere:
a. 500 - 550 g seminţe;
b. 400 - 450 g seminţe;
c. 200 - 250 g seminţe.

358. Spanacul face parte din familia:

a. Umbeliferae;
b. Chenopodiaceae;
c. Polygonaceae.

359. Cultura de tomate în sere, ciclul I, se înfiinţează prin:

a. plantare de răsad;
b. plantare de răsad altoit;
c. plantare de răsad, dar şi semănat.

38
360. Mărarul face parte din familia:
a. Asteraceae;
b. Labiate;
c. Apiaceae.

361. Tomatele sunt originare din:

a. zona Mării Mediterane;
b. America de Sud;
c. Asia.

362. La cultura tomatelor în sere, umiditatea atmosferică trebuie să fie:

a. până la 50 %;
b. între 70 % şi 80 %;
c. între 56 % şi 65 %.

363. La cultura de tomate timpurii, plantele:

a. se copilesc radical;
b. se copilesc parţial;
c. nu se copilesc.

364. Cârnitul plantelor de tomate cultivate în sere se face:

a. după 10-12 inflorescenţe;
b. după 6-8 inflorescenţe;
c. cu 50 - 60 zile înainte de desfiinţarea culturii.

365. La culturile pentru industrializare se utilizează soiuri cu:

a. creştere nedeterminată;
b. creştere determinată;
c. creştere determinată sau nedeterminată.

366. La ardei, temperaturile ridicate, peste 35°C produc:

a. maturarea fructelor;
b. căderea florilor;
c. îngălbenirea plantelor.

367. Cultura vinetelor în solarii se poate înfiinţa prin:

a. semănat direct;
b. răsad;
c. răsad sau semănat direct.

368. Momentul optim de recoltare al fructelor de vinete este când:

a. au culoare neagră-violacee;
b. sunt lucioase;
c. sunt elastice.

369. Pentru cultura castraveţilor în sere, temperatura la nivelul sistemului radicular trebuie să fie de minim
a. 14 - 16°C;
b. 16 - 18°C;
c. 18 - 20°C.

370. Pepenele galben are denumirea ştiinţifică:

a. Cucumis melo;
b. Cucumis sativus;
c. Citrullus lanatus.
39
371. Distanţa între rânduri la culturile de pepeni este de:
a. 70 - 80 cm;
b. 140- 150 cm;
c. 150-250 cm.

372. Pepenele verde este originar din:

a. zona Mării Mediterane;
b. America de Sud;
c. Africa.

373. Cultura de leuştean durează:

a. 3-4 ani;
b. 5-7 ani;
c. 8-10 ani.

374. Excesul de azot determină la sfecla roşie:

a. creşterea exagerată a plantelor;
b. o slabă colorare a rădăcinilor;
c. înflorirea prematură a plantelor.

375. Pentru păstrare peste iarnă în stare uscată, mărarul se recoltează:

a. când plantele au 10 -15 cm înălţime;
b. în faza de înflorire;
c. după formarea seminţelor.

376. Denumirea ştiinţifică a cimbrului este:

a. Anethum graveolens;
b. Satureja hortensis;
c. Anthiriscus cerefolium.

377. Reventul face parte din familia:

a. Apiaceae;
b. Labiate;
c. Polygonaceae.

378. Care este specia din grupa bulboaselor care suportă fertilizarea cu gunoi de grajd în anul culturii?
a. prazul;
b. usturoiul;
c. ceapa de apă.

379. Numiţi specia din grupa rădăcinoaselor la care înfiinţarea culturii în ţara noastră se face exclusiv prin
răsad:
a. sfecla roşie;
b. morcovul;
c. ţelina.

380. Care este cantitatea de sămânţă utilizată la semănatul morcovului dacă se utilizează semănători de
precizie?
a. 7-8 kg/ha;
b. 2,5 - 3,5 kg/ha;
c. 4,5-6 kg/ha.

40
381. Care este metoda de irigare care poate fi combinată şi cu fertilizarea culturilor?
a. picurare;
b. brazdă;
c. aspersie.

382. Care sunt solurile (cu referire la pH-ul solului) contraindicate pentru cultura verzei?
a. alcaline;
b. acide;
c. neutre.

383. Care este elementul chimic pe care cucurbitaceele nu îl tolerează?

a. clorul;
b. azotul;
c. magneziul.

384. Care este temperatura minimă de germinaţie la dovleacul plăcintar

a. 4 - 5°C;
b. 8 - 10°C;
c. 12 - 14°C.

385. Care este destinaţia de consum a conopidei de toamnă în câmp?

a. consum proaspăt;
b. industrializare;
c. consum proaspăt, industrializare, păstrare în depozit.

386. Care este lucrarea de îngrijire specială care se aplică la pepenii verzi în câmp?
a. ruperea frunzelor;
b. ciupirea tulpinii principale şi a lăstarilor;
c. ruperea vârfului plantei.

387. Cum se numeşte partea comestibilă la dovleacul plăcintar?

a. melonida;
b. fruct;
c. dovleac.

388. Care este densitatea la culturile de castraveţi palisaţi pe spalieri înalţi în câmp?
a. 15-20 mii plante/ha;
b. 30 - 33 mii plante/ha;
c. 45 - 50 mii plante/ha.

389. Care este lucrarea de îngrijire care se execută la praz pentru îmbunătăţirea calităţii părţii comestibile?
a. fertilizatul;
b. muşuroitul;
c. irigatul.

390. Care este metoda de înfiinţare a culturii de mazăre în câmp?

a. semănat direct;
b. plantat răsaduri;
c. semănat şi plantat răsaduri.

391. Ce producţie se poate obţine la hibrizii de morcovii cultivaţi în ogor propriu cu semănători de precizie?
a. 15-20 t/ha;
b. 60 - 70 t/ha;
c. 20 - 25 t/ha.
41
392. Cum se numeşte partea comestibilă la fasolea de grădină?
a. păstaie;
b. fruct lung;
c. bacă.

393. Ce cantitate de sămânţă este necesară la producerea răsadului de varza timpurie în câmp pentru un
hectar?
a. 50 - 100 g;
b. 120- 150 g;
c. 250-300 g.

394. Când se recoltează hibrizii de ceapă ceaclama?

a. a lll-a decadă a lunii mai;
b. a ll-a decadă a lunii iunie;
c. a ll-a decadă a lunii iulie.

395. Ce tip de hibrizi (din punct de vedere al fructificării) se recomandă pentru culturile de castraveţi în
sere?
a. hibrizi comichon;
b. ginoici şi partenocarpici;
c. cu fruct lung.

396. Temperatura minimă de germinare la bame este:

a. 8 - 10°C;
b. 11 - 12°C;
c. 14 - 15°C.

397. Lucrarea de îngrijire specială care se aplică la sfecla roşie dacă se seamănă sămânţă poligermă este:
a. completarea golurilor;
b. răritul;
c. udatul după semănat.

398. Partea comestibilă la tomate este:

a. bacă;
b. fruct;
c. capsulă.

399. Fertilizarea cu gunoi de grajd la tomatele timpurii se face:

a. toamna;
b. primăvara;
c. nu se fertilizează.

400. Hreanul este:

a. plantă anuală;
b. plantă bienală;
c. plantă perenă.

42
 AMPELOGRAFIE
401. Subgenul sau secţia Muscadinia cupinde 3 specii:
a. Vitis rotundifolia, Vitis munsoniana, Vitis popenoei;
b. Vitis rotundifolia, Vitis munsoniana, Vitis labrusca;
c. Vitis silvestris, Vitis vinifera, Vitis popenoei.

402. Speciile subgenului Vitis, în funcţie de adaptarea la diferite condiţii de mediu, dar şi în funcţie de
răspândirea geografică, au fost grupate în 4 grupe, astfel:
a. grupa speciilor americane adaptate la climatul rece, grupa speciilor americane adaptate la climatul cald,
tropical şi ecuatorial, grupa speciilor asiatice adaptate la climatul temperat, grupa speciilor euro-asiatice
adaptate la climatul temperat;
b. grupa speciilor europene, grupa speciilor americane, grupa speciilor asiatice, grupa speciilor euro-
asiatice;
c. grupa speciilor americane adaptate la climatul temperat, grupa speciilor americane adaptate la climatul
cald, tropical şi ecuatorial, grupa speciilor asiatice adaptate la climatul temperat, grupa speciilor euro-
asiatice adaptate la climatul temperat.

403. Prima specie de viţă roditoare americană adusă în Europa a fost:

a. Vitis labrusca;
b. Vitis berlandieri;
c. Vitis rupestris.

404. Cea mai rezistentă specie la ger (-40°C) studiată este:

a. specia Vitis silvestris;
b. specia Vitis vinifera;
c. specia Vitis amurensis.

405. Soiurile aparţinând speciei Vitis vinifera se înmulţesc:

a. numai prin seminţe;
b. numai prin butaşi;
c. pe cale vegetativă, iar în lucrările de selecţie se pot înmulţi şi prin seminţe.

406. Soiul de viţă-de-vie reprezintă:

a. un grup relativ omogen de indivizi cu ereditate relativ stabilă şi cu anumite particularităţi biologice
valoroase pentru cultură;
b. un grup neomogen de indivizi cu ereditate relativ stabilă şi cu anumite particularităţi biologice valoroase
pentru cultură;
c. unitatea morfologică, economică şi agrofitotehnică, ce reprezintă un grup de indivizi care au aceleaşi
caractere distincte: morfologice, fiziologice, biochimice, care se menţin prin înmulţire.

407. Soiurile de viţă-de-vie au în general o origine:

a. policlonală;
b. monoclonală;
c. biclonală.

408. Selecţia clonală la viţa-de-vie a fost aplicată pentru prima dată cu succes în:
a. România;
b. Franţa;
c. Italia.

43
409. Clona sau clonul reprezintă:
a. descendenţa vegetativă provenită de la o singură plantă;
b. descendenţa vegetativă a unui soi conformă unui butuc de viţă-de-vie ales pentru identitatea sa
varietală, caracterele sale fenotipice şi starea sa sanitară;
c. descendenţa vegetativă conformă unui butuc ales pentru identitatea sa indiscutabilă, caracterele sale
fenotipice şi starea sa sanitară.

410. Majoritatea soiurilor de struguri pentru masă din conveierul varietal al ţării noastre sunt obţinute
prin:
a. hibridare sexuată, hibridare interspecifică;
b. hibridare sexuată controlată;
c. autopolenizare.

411. Criteriile utilizate în clasificarea, descrierea şi identificarea soiurilor de viţă-de-vie sunt:

a. morfologice, fenologice, ecologice şi fiziologice, tehnologice, direcţia de producţie;
b. fiziologice şi fenologice;
c. morfologice, fenologice, ecologice şi fiziologice, tehnologice, direcţia de producţie, agrotehnice.

412. Examinarea caracterelor morfologice şi exprimarea acestora prin măsurători şi valori numerice
constituie:
a. ampelometria;
b. filometria, ampelografia;
c. carpometria, ampelografia.

413. Schema de descriere ampelografică a soiurilor de viţă-de-vie roditoare utilizată în ţara noastră
cuprinde:
a. 14 capitole;
b. 11 capitole;
c. 12 capitole.

414. Schema de descriere ampelografică a soiurilor de portaltoi cuprinde:

a. 10 capitole;
b. 9 capitole;
c. 8 capitole.

415. În clasificarea taxonomică a soiurilor de viţă-de-vie se utilizează o ramură importantă care aplică
tehnicile chimico-analitice, iar aceasta poartă numele de:
a. chimiotaxonomia;
b. ampelometria;
c. tehnica ADN.

416. Arealul cu potenţial viticol al ţării noastre este delimitat, în funcţie de particularităţile eco-
pedoclimatice al tuturor arealelor care îl compun, în:
a. 8 mari regiuni viticole;
b. 8 mari regiuni viticole, 37 de podgorii şi mai multe centre viticole independente;
c. 6 mari regiuni viticole.

417. Principala direcţie de producţie a Regiunii viticole a Podişului Transilvanei o reprezintă:

a. vinurile albe obţinute într-o gamă largă, de la cele de masă până la cele de mare marcă şi de la vinuri
seci până la cele demi-dulci;
b. vinurile roşii obţinute într-o gamă largă, de la cele de masă până la cele de mare marcă şi de la vinuri
seci până la cele demi-dulci;
c. vinurile albe obţinute într-o gamă largă, de la cele de masă până la cele de mare marcă şi de la vinuri
seci până la cele demi-dulci şi vinuri spumante.
44
418. Dintre soiurile aromate cunoscute şi cultivate în ţara noastră, cele mai spectaculoase rezultate în
cadrul podgoriei Târnavele dă soiul:
a. Muscat Ottonel;
b. Busuioacă de Bohotin;
c. Tămâioasă românească.

419. Regiunea viticolă a Dealurilor Moldovei cuprinde în ansamblu ei:

a. 12 podgorii;
b. 10 podgorii;
c. 12 podgorii şi 8 centre viticole independente.

420. Care dintre soiurile de mai jos fac parte de secole din sortimentul renumit al Podgoriei Cotnari?
a. Busuioacă de Bohotin, Grasă de Cotnari, Fetească albă, Frâncuşă;
b. Frâncuşă, Grasă de Cotnari, Fetească albă, Tămâioasă românească;
c. Fetească neagră, Fetească albă, Grasă de Cotnari, Frâncuşă.

421. Podgoria Huşi este renumită prin centrul viticol Bohotin, care prezintă vocaţie naturală pentru
producerea vinurilor aromate din soiurile:
a. Busuioacă de Bohotin, Tămâioasă românească, Muscat Ottonel;
b. Muscat Ottonel, Busuioacă de Bohotin, Grasă de Cotnari;
c. Busuioacă de Bohotin, Tămâioasă românească, Muscat Ottonel, Grasă de Cotnari.

422. Prestigiul podgoriei Panciu constă în renumitele spumante obţinute aici, din soiurile:
a. Fetească albă, Fetească regală, Băbească neagră, Pinot noir;
b. Fetească albă, Fetească regală, Băbească neagră, Pinot noir, Chardonnay;
c. Fetească albă, Fetească regală, Fetească neagră, Băbească neagră, Chardonnay, Pinot noir.

423. În podgoria Dealu Mare se cultivă cu foarte bune rezultate soiuri:

a. pentru vinuri roşii de calitate, soiuri pentru vinuri albe de calitate şi soiuri pentru vinuri spumante;
b. pentru vinuri spumante şi soiuri pentru vinuri albe de calitate;
c. pentru vinuri roşii de calitate, soiuri pentru vinuri albe de calitate şi soiuri pentru vinuri aromate de
calitate.

424. Vechiul sortiment al podgoriei Drăgăşani care a dus faima acestei podgorii era constituit din soiurile:
a. Crâmpoşie, Braghină, Gordan, Tămâioasă românească, Negru moale, Negru vârtos, Balaban, Roşioară,
Slaviţă;
b. Crâmpoşie, Braghină, Gordan;
c. Negru moale, Negru vârtos, Balaban, Roşioară, Slaviţă.

425. Sortimentul actual al centrului viticol Teremia este alcătuit din soiurile:
a. Creaţă, Majarcă albă, Steinschiller roz, Fetească neagră şi Muscat Ottonel;
b. Creaţă, Majarcă albă, Steinschiller roz, Fetească regală şi Tămâioasă românească;
c. Creaţă, Majarcă albă, Steinschiller roz, Fetească regală şi Muscat Ottonel.

426. în cadrul cărei podgorii din Regiunea viticolă a Dealurilor Crişanei şi Maramureşului solurile prezintă în
diferite orizonturi stratificaţii de oxizi de fier, orizonturi care devin impenetrabile pentru apă?
a. Podgoria Miniş-Măderat;
b. Podgoria Silvaniei;
c. Podgoria Valea lui Mihai.

427. Regiunea viticolă a Colinelor Dobrogei este specializată în:

a. producerea vinurilor albe şi roşii de calitate, de la cele seci până la cele dulci naturale;
b. producerea vinurilor albe de masă;
c. producerea vinurilor roşii de masă.
45
428. Condiţiile climatice foarte favorabile întâlnite în Regiunea viticolă a Teraselor Dunării permit
cultivarea:
a. soiurilor pentru struguri de masă;
b. soiurilor apirene;
c. soiurilor destinate obţinerii vinurilor albe de calitate.

429. Criteriul de bază în clasificarea soiurilor de portaltoi este după:

a. originea lor genetică;
b. rezistenţa la factorii abiotici;
c. tipul florii.

430. Portaltoii complecşi reprezintă forme genetice valoroase din punct de vedere agrobiologic care au o
rezistenţă sporită la calcar, săruri nocive, viroze şi nematozi şi au rezultat din:
a. încrucişarea speciilor americane;
b. încrucişarea soiurilor de Vi tis vinifera;
c. încrucişarea şi reîncrucişarea speciilor şi soiurilor de viţe portaltoi şi din încrucişarea speciilor de viţe
portaltoi cu soiurile de viţe europene.

431. Portaltoiul obţinut în România din specia Vitis vinifera se numeşte:

a. Ruvis;
b. Precoce;
c. Timpuriu.

432. Cele cinci condiţii fundamentale la care trebuie să răspundă portaltoiul sunt:
a. rezistenţa la filoxeră, rezistenţa la nematozi, rezistenţa la boli, buna adaptare la condiţiile de mediu,
afinitate satisfăcătoare cu soiurile aparţinând speciei Vitis vinifera;
b. rezistenţă la calcar, secetă, exces de umiditate, săruri nocive, aciditate;
c. rezistenţa la nematozi, rezistenţa la boli, buna adaptare la condiţiile de mediu.

433. Cei mai rezistenţi portaltoi la sărurile nocive (%o) din sol sunt:
a. portaltoii complecşi şi portaltoii hibrizi europeo-americani, care pot rezista chiar până la 1,0 %o -1,5 %o),
în funcţie de condiţiile ecopedologice diferite;
b. portaltoii complecşi, care pot rezista chiar până la 2,5 %o, în funcţie de condiţiile ecopedologice diferite;
c. portaltoii hibrizi americo-americani care pot rezista doar până la 0,4 %o, în funcţie de condiţiile
ecopedologice diferite.

434. Rezistenţa la calcarul activ din sol clasifică soiurile de portaltoi în:
a. soiuri cu rezistenţă mare (Riparia x Rupestris);
b. soiuri cu rezistenţă mijlocie (portaltoii obţinuţi din Vitis riparia);
c. soiuri cu rezistenţă mare (portaltoii europeo-americani).

435. în ceea ce priveşte clasificarea soiurilor după epoca de maturare a strugurilor - pentru soiurile de
struguri pentru masă se cunosc:
a. 5 epoci de maturare, desfăşurate (eşalonate) într-un interval mare de timp cuprins între 15 iulie şi 31
septembrie;
b. 7 epoci de maturare, desfăşurate într-un interval mare de timp cuprins între 15 iulie şi 31 octombrie;
c. 3 epoci de maturare, desfăşurate într-un interval mare de timp cuprins între 15 iulie şi 31 august.

436. Calitatea strugurilor de masă este un termen complex, definit din mai multe perspective:
a. vizuale, gustative, nutritive, starea de sănătate;
b. vizuale, gustative, nutritive, starea de sănătate, preţ;
c. vizuale, nutritive, starea de sănătate, preţ.

46
437. Distanţele de plantare utilizate la soiurile de struguri pentru masă comparativ cu soiurile de struguri
pentru vin sunt:
a. mai mici;
b. egale;
c. mai mari.

438. La stabilirea sarcinii de ochi pe butuc lăsate în urma tăierilor, în cazul soiurilor de struguri pentru masă
se acordă o mare atenţie, lăsându-se în general, sarcini mijlocii, diferenţiate în funcţie de:
a. vigoarea soiului, vârsta plantaţiei, starea de fertilitate a solului, sistemul de tăiere aplicat;
b. fertilitatea soiului, aprovizionarea cu apă a solului, vârsta butucilor;
c. fertilitatea soiului, starea de fertilitate a solului, sistemul de tăiere.

439. La soiurile cu struguri mijlocii-mari (ex.: Muscat de Hamburg, Bicane), în urma normării numărului de
inflorescenţe pe butuc, se lasă:
a. 15 inflorescenţe/butuc;
b. 25 inflorescenţe/butuc;
c. 30 inflorescenţe/butuc.

440. Polenizarea suplimentară este o lucrare specială, absolut necesară în cazul soiurilor cu:
a. flori hermafrodite funcţional femele;
b. cu flori hermafrodite funcţional normale, dar care au capacitatea de germinare a polenului mai scăzută;
c. cu flori hermafrodite funcţional mascule.

441. La alcătuirea sortimentului de soiuri de struguri pentru masă, în funcţie de epoca de maturare a
strugurilor şi condiţiile ecopedoclimatice ale unui areal viticol, se deosebeşte un:
a. conveier varietal;
b. conveier productiv;
c. conveier geografic.

442. Condiţiile climatice nefavorabile (ploi abundente, vânt, fenomene extreme) manifestate în special în
timpul înfloritului, provoacă soiului Muscat de Hamburg următoarele efecte:
a. are loc o scuturare masivă a florilor, în procent de 70 - 90 %;
b. se formează struguri rari în boabe;
c. se manifestă fenomenul de meiere şi mărgeluire.

443. Soiul Muscat d’Adda este considerat şi cunoscut în literatura de specialitate ca fiind un:
a. Muscat de Hamburg ameliorat;
b. Chasselas dore ameliorat;
c. Cinsaut ameliorat.

444. Soiul Chasselas dore se remarcă deseori printr-o sensibilitate sporită la:
a. tratamentul cu zeamă bordeleză;
b. mană;
c. putregaiul cenuşiu.

445. Care dintre soiurile de mai jos are cea mai mare plasticitate ecologică în condiţiile ecoclimatice ale
ţării noastre şi se pretează foarte bine în conveier geografic?
a. Chasselas dore;
b. Afuz alI;
c. Muscat de Hamburg.

47
446. Care dintre soiurile de struguri pentru masă este cel mai sensibil la atacul manei, fiind practic un soi
de referinţă în ceea ce priveşte debutul tratamentelor pentru combaterea acesteia?
a. Coarnă neagră;
b. Bicane;
c. Chasselas dore.

447. Pentru o mai bună legare a florilor, soiul Afuz aii are nevoie în timpul înfloritului de temperaturi de
peste:
a. 20°C;
b. 30°C;
c. 32°C.

448. Prin selecţie individuală din seminţele soiului Coarnă neagră au fost obţinute forme biologice noi
(soiuri noi), cum sunt:
a. Coarnă neagră selecţionată, Coarnă neagră aromată, Coarnă neagră tămâioasă;
b. Coarnă roşie, Coarnă albă;
c. Coarnă roşie, Coarnă albă, Coarnă roze.

449. Care dintre soiurile cu maturare târzie (tardivă) cultivate în ţara noastră au florile hermafrodite
funcţional femele şi necesită soiuri polenizatoare?
a. Afuz aii, Bicane;
b. Italia, Afuz ali, Bicane;
c. Coarnă neagră, Bicane.

450. Care dintre soiurile noi cu maturare timpurie obţinute în România sunt cele mai cunoscute şi ocupă
suprafeţe mai mari în arealul viticol al ţării?
a. Augusta, Victoria;
b. Muscat timpuriu de Bucureşti, Timpuriu de Cluj, Augusta;
c. Victoria, Muscat timpuriu de Bucureşti.

451. Formarea boabelor strugurilor şi lipsa seminţelor la soiurile apirene se realizează în urma a două
fenomene:
a. cleistogamie şi scuturarea florilor;
b. cleistogamie şi partenocarpie;
c. partenocarpie şi stenospermocarpie.

452. Soiurile apirene de provenienţă asiatică sau mediteraneană sunt:

a. soiuri de zi scurtă şi perioadă lungă de vegetaţie;
b. soiuri de zi lungă şi perioadă lungă de vegetaţie;
c. soiuri de zi scurtă şi perioadă scurtă de vegetaţie.

453. Cele două fenomene - partenocarpia şi stenospermocarpia apar din cauza:

a. lipsa apei în sol;
b. lipsei totale sau parţiale a procesului de fecundare a florilor;
c. lipsa fenomenului de cleistogamie.

454. La soiurile apirene acumulările de zaharuri în condiţiile ţării noastre sunt mai modeste comparativ cu
acumulările înregistrate în locurile de origine, iar ca valoare nu depăşesc:
a. 235 g/1 zaharuri;
b. 200 g/1 zaharuri;
c. 160 g/1 zaharuri.

48
455. Cel mai utilizat tip de tăiere aplicat soiurilor de struguri pentru masă şi soiurilor apirene este:
a. Guyot pe semitulpină;
b. Cordonul Cazenave;
c. Cordonul speronat.

456. Din punct de vedere al creşterilor vegetative soiurile de struguri pentru vin se clasifică astfel:
a. soiuri cu vigoare mijlocie şi soiuri cu vigoare mare;
b. soiuri viguroase şi foarte viguroase;
c. soiuri cu vigoare mică, soiuri cu vigoare mijlocie, soiuri cu vigoare mare.

457. Din punct de vedere al potenţialului de acumulare a zaharurilor, soiurile de struguri pentru vin se
clasifică în:
a. soiuri de cantitate (150-160-180 g/1), soiuri de calitate (210 g/1);
b. soiuri de cantitate (150-160-180 g/1), soiuri de calitate (210 g/1), soiuri apirene;
c. soiuri de cantitate (150-160-180 g/1), soiuri de calitate (210 g/1), care au posibilităţi de supramaturare
(240-260 g/1).

458. Potrivit Normelor metodologice de aplicare a Legii viei şi vinului în sistemul organizării comune a
pieţei vitivinicole nr. 244/2002, pentru obţinerea vinurilor de calitate - vinuri D.O.C., strugurii la
recoltare trebuie să aibă un minim de:
a. 180 g/1 zaharuri;
b. 165 g/1 zaharuri;
c. 187 g/1 zaharuri.

459. Încărcătura de ochi lăsată la tăiere la soiurile de struguri pentru obţinerea vinurilor de calitate este
considerată optimă atunci când nu depăşeşte:
a. 32 ochi/butuc;
b. 46 ochi/butuc;
c. 100 ochi/butuc.

460. Recoltatul soiurilor de struguri de mare producţie sau pentru vinuri de masă se face la:
a. maturitatea deplină sau la cea tehnologică;
b. maturitatea tehnologică sau la supramaturare;
c. supramaturare.

461. Care sunt ramurile (proles-urile) utilizate în clasificarea ecologo-geografică a soiurilor de viţă-de- vie?
a. Subproles antasiatica, Proles orientalis, Proles occidentalis;
b. Subproles caspica, Proles orientalis, Proles occidentalis;
c. Proles pontica, Proles orientalis, Proles occidentalis;

462. Indicii tehnologici utilizaţi în realizarea clasificării soiurilor de viţă-de-vie după criterii tehnologice
sunt:
a. indicele de structură, indicele bobului, indicele de compoziţie a bobului, indicele de randament;
b. indicele bobului, indicele de compoziţie a bobului, indicele de randament;
c. indicele de structură, indicele bobului.

463. Fenofazele utilizate în criteriile fenologice de clasificare a soiurilor de viţă-de-vie sunt:

a. căderea frunzelor, dezmuguritul, înfloritul;
b. dezmuguritul, înfloritul, epoca de maturare;
c. dezmuguritul, înfloritul, creşterea bobului.

49
464. Soiurile autohtone pentru vinuri albe de masă cultivate în România sunt:
a. Crâmpoşie, Galbenă de Odobeşti, Plăvaie, Zghihară de Huşi, Frâncuşă, Iordană, Mustoasă de Măderat,
Creaţă, Majarcă albă;
b. Crâmpoşie selecţionată, Galbenă de Odobeşti, Plăvaie, Zghihară de Huşi, Frâncuşă, Mustoasă de
Măderat, Creaţă, Majarcă albă;
c. Grasă de Cotnari, Crâmpoşie selecţionată, Plăvaie, Zghihară de Huşi, Frâncuşă, Iordană, Creaţă, Majarcă
albă.

465. Vinuri materie primă pentru spumante şi distilate învechite pot fi obţinute în unii ani viticoli, din
următoarele soiuri albe autohtone:
a. Plăvaie, Zghihară de Huşi, Iordană, Mustoasă de Măderat;
b. Fetească neagră, Zghihară de Huşi, Iordană, Mustoasă de Măderat;
c. Mustoasă de Măderat, Zghihară de Huşi, Creaţă.

466. Soiurile autohtone destinate obţinerii vinurilor albe de calitate (Grasă de Cotnari, Fetească regală,
Fetească albă) se caracterizează printr-un mare potenţial de acumulare a zaharurilor înscris între
limitele:
a. 215 g/1 şi 220 g/1;
b. 220 g/1 şi 240 g/1;
c. peste 250 g/1.

467. Soiurile noi obţinute în România pentru vinuri roşii de calitate care înregistrează acumulări mari de
substanţe colorante (polifenoli) în procesul maturării sunt:
a. Amurg, Mamaia, Negru aromat, Negru de Drăgăşani, Novac, Alutus, Olivia;
b. Negru aromat, Negru de Drăgăşani, Novac;
c. Amurg, Alutus, Olivia.

468. Principalele caracteristici tehnologice care fac deosebirea între soiurile de struguri pentru vin şi
soiurile de struguri pentru masă sunt date în special de:
a. caracterele fenologice ale strugurilor şi compoziţia chimică a mustului obţinut;
b. caracterele biologice şi caracterele fenologice;
c. caracterele morfologice ale strugurilor şi compoziţia chimică a mustului obţinut.

469. în cadrul populaţiei soiului Grasă de Cotnari au fost semnalate existenţa a trei biotipuri, care se
deosebesc prin caracteristicile de culoare şi consistenţa boabelor, astfel:
a. Grasă galbenă, Grasă verde, Grasă crocantă;
b. Grasă galbenă, Grasă verde, Grasă albă;
c. Grasă galbenă, Grasă verde, Grasă tămâioasă.

470. Soiul Fetească albă înregistrează deseori o producţie mică, iar aceasta poate fi pusă pe seama:
a. unor biotipuri cu diferite anomalii florale şi sensiblitatea ridicată la boli şi la dăunători;
b. struguri mici;
c. portaltoiul utilizat.

471. Soiul Pinot gris este o variaţie mugurală a soiului:

a. Chardonnay;
b. Pinot noir;
c. Pinot meunier.

472. Soiul Chardonnay este predispus la fenomenul de meiere şi mărgeluire dacă în timpul înfloritului se
înregistrează temperaturi sub:
a. +20°C;
b. +22°C;
c. +28°C.
50
473. Producţia destul de mică înregistrată la soiul aromat Tămâioasă românească poate fi o consecinţă a:
a. fenomenului de cleistogamie;
b. fenomenujui de partenocarpie;
c. fenomenului de stenospermocarpie.

474. Soiul Muscat Ottonel prezintă o mare plasticitate ecologică şi o bună adaptabilitate la condiţiile de
mediu, însă aciditatea rămâne la parametri normali şi aroma caracteristică de muscat nu se
degradează în:
a. zonele ceva mai răcoroase din Transilvania;
b. zonele călduroase din sudul ţării;
c. zonele secetoase din estul ţării.

475. Datorită caracteristicilor de calitate ale bobului - miez semi-cămos şi aromat, soiul Muscat Ottonel
este cunoscut în literatura de specialitate ca având însuşiri:
a. comune;
b. mixte;
c. speciale.

476. Soiul nou obţinut în România pentru vinuri albe de masă - Băbească gris - este o variaţie mugurală a
soiului:
a. Fetească neagră;
b. Fetească albă;
c. Băbească neagră.

477. Fiind cultivat de foarte mulţi ani, soiul autohton Băbească neagră se manifestă adesea ca un soi
populaţie alcătuit din mai multe biotipuri, ce diferă între ele după:
a. culoarea boabelor;
b. tipul florilor;
c. forma strugurilor.

478. Producţia de struguri obţinută de soiul Cabemet Sauvignon în arealele viticole din ţara noastră este
relativ mică, înscrisă în limitele:
a. 5-7 t/ha;
b. 10 - 12 t/ha;
c. 12 - 14 t/ha.

479. Fenomenul de heterofilie întâlnit la soiurile Pinot noir, Traminer roz, Muscat Perla de Csaba înseamnă:
a. pe acelaşi lăstar se întâlnesc frunze întregi, mici şi mijocii;
b. pe acelaşi lăstar se întâlnesc doar frunze pentalobate;
c. pe acelaşi lăstar se întâlnesc frunze întregi, trilobate şi pentalobate.

480. Soiul Busuioacă de Bohotin prezintă o plasticitate ecologică foarte mică, iar acest lucru arată că este
un soi care are:
a. cerinţe mari faţă de factorii ecopedoclimatici;
b. cerinţe mici faţă de factorii ecopedoclimatici;
c. cerinţe moderate faţă de factorii ecopedoclimatici.

481. Principalele soiuri din sortimentul mondial destinate obţinerii vinurilor roşii de masă cultivate în
România sunt:
a. Cadarcă, Oporto, Sangiovese;
b. Cabemet Sauvignon, Merlot, Pinot noir;
c. Fetească neagră, Cadarcă, Oporto, Sangiovese.

51
482. Din punct de vedere al caracteristicilor tehnologice, hibrizii direct producători:
a. egalează caracteristicile de calitate ale soiurilor obţinute din Vitis vinifera;
b. depăşesc caracteristicile de calitate ale soiurilor obţinute din Vitis vinifera;
c. sunt mult inferioare caracteristicilor de calitate ale soiurilor obţinute din Vitis vinifera.

483. Soiurile rezistente biologic sau hibrizii direct producători înnobilaţi sunt rezultatul:
a. încrucişărilor şi reîncrucişărilor între soiurile vechi de hibrizi;
b. încrucişărilor şi reîncrucişărilor între soiurile aparţinând speciei Vitis vinifera;
c. încrucişărilor şi reîncrucişărilor între soiurile vechi de hibrizi şi soiurile aparţinând speciei Vitis vinifera.

484. Vinul obţinut din strugurii hibrizilor direct producători este:

a. slab alcoolic, bogat în malvidină şi metanol, puternic extractiv;
b. slab alcoolic, bogat în malvidină şi metanol, slab extractiv;
c. puternic extractiv.

485. În România au fost obţinute din specia Vitis vinifera, peste 60 de soiuri cu diferite direcţii de producţie
din care ponderea cea mai mare o deţin:
a. soiurile de struguri pentru masă;
b. soiurile de struguri pentru vinuri albe de masă;
c. soiurile apirene.

486. După nivelul „creşterii inutile” soiurile de viţă-de-vie, indiferent de direcţia de producţie, se clasifică
astfel:
a. creştere inutilă mică, creştere inutilă mijlocie, creştere inutilă mare;
b. creştere inutilă mică, creştere utilă mare;
c. creştere inutilă mică, creştere inutilă mijlocie.

487. Pentru calculul procentului de struguri din capacitatea maximă de fructificare a unui soi se folosesc:
a. valorile coeficientului de fertilitate absolut;
b. valorile coeficientului de fertilitate relativ;
c. procentul (%) de lăstari fertili.

488. în gruparea şi clasificarea soiurilor de viţă-de-vie după epoca de maturare, soiul considerat ,vsoi de
referinţă” este:
a. soiul Chasselas dore;
b. soiul Chardonnay;
c. soiul Chasselas blanc.

489. Principalele anomalii florale întâlnite la viţa-de-vie sunt:

a. proliferarea axului floral, policarpia, florile virescente;
b. alungirea inflorescenţei;
c. meierea şi mărgeluirea.

490. Lipsa uniformităţii mărimii boabelor şi culorii pieliţei în cazul soiurilor de struguri pentru masă este
percepută de cele mai multe ori ca fiind:
a. aspect normal - determinând încadrarea unor astfel de soiuri la un preţ mai mic;
b. calitate - determinând încadrarea unor astfel de soiuri într-o clasă de calitate superioară;
c. defect - determinând încadrarea unor astfel de soiuri într-o clasă de calitate inferioară.

491. La majoritatea soiurilor de viţă-de-vie gustul este:

a. foxat;
b. aromat;
c. neutral (franc).

52
492. Arealul viticol cu cel mai mare grad de favorabilitate pentru cultura soiurilor de struguri pentru masă
din ţara noastră cuprinde:
a. Terasele Dunării, de la Drobeta-Tumu Severin la Cernavodă;
b. centrele viticole din partea de nord-est a Regiunii viticole a Dealurilor Moldovei şi cele din Regiunea
viticolă a Podişului Transilvaniei;
c. cuprinde podgoriile din sudul şi centrul Moldovei (Odobeşti, Panciu, Nicoreşti, Iveşti, Huşi).

493. Pentru evitarea fenomenului de scuturare masivă a florilor şi o mai bună legare a boabelor, soiul
Muscat de Hamburg este asociat în plantaţii cu soiuri bune polenizatoare:
a. Chasselas dore şi Afuz ali;
b. Chasselas blanc şi Bicane;
c. Coarnă neagră şi Bicane.

494. Datorită caracteristicilor de calitate ale bobului - miez semi-zemos - soiul Chasselas dore este cunoscut
în literatura de specialitate ca având însuşiri:
a. productive;
b. mixte;
c. comune.

495. Subgenul sau secţia Muscadinia se deosebeşte de subgenul sau secţia Euvitis (denumită secţia Vitis)
prin mai multe caracteristici, însă cea mai importantă dintre acestea o reprezintă:
a. numărul de cromozomi;
b. numărul seminţelor;
c. rezistenţa speciilor.

496. În urma ciupitului vârfului de creştere a lăstarilor fertili, realizat de cele mai multe ori în fenofaza
înfloritului, răspund foarte bine soiurile:
a. cu flori hermafrodite funcţional femele;
b. cele care au flori hermafrodite normale, însă au o capacitate scăzută de germinare a polenului;
c. toate soiurile.

497. Incizia inelară s-a dovedit a fi eficace şi cu sporuri de producţie evidente la soiurile:
a. cu boabe mari (Afiiz ali, Italia);
b. apirene (Kişmiş alb, Perlette);
c. cu boabe neuniforme ca mărime (Muscat de Hamburg).

498. Desfrunzitul parţial aplicat raţional în cazul soiurilor de struguri pentru masă este indicat cu precădere
la soiurile:
a. cu frunziş bogat;
b. cu o coloraţie neuniformă a boabelor;
c. cu struguri mari.
499. Prin polenizarea suplimentară aplicată soiurilor de struguri pentru masă se obţin sporuri, atât în
procentul de flori legate, cât şi un spor de producţie de până la:
a. 10-15%;
b. 50%;
c. 30%.

500. Încărcătura de ochi lăsată în urma aplicării tăierilor la soiurile de struguri pentru vin de mare
producţie este considerată optimă la:
a. 30 ochi/butuc;
b. 46 ochi/butuc;
c. 100 ochi/butuc.

53
 FLORICULTURĂ
501. Care sunt categoriile de produse floricole rezultate în urma producţiei floricole?
a. trandafiri, crizanteme, muşcate, lalele, gladiole;
b. flori tăiate, plante floricole în ghivece, seminţe şi material săditor floricol, aranjamente florale;
c. aranjamente florale IKEBANA, bulbi de lalele, plante altoite de trandafiri.

502. Care sunt adaptările specifice plantelor floricole originare din zona tropicală cu frunze caduce?
a. prezenţa organelor subterane îngroşate, frunze pergamentoase dispuse în formă de cornet, frunze
îngroşate;
b. închiderea florilor în timpul zilei, pubescenţă densă pe frunze;
c. prezenţa perişorilor pubescenţi, îngroşarea frunzelor.

503. În care dintre zonele de origine se întâlneşte cel mai bogat sortiment de orhidee şi bromelii?
a. zona ecuatorială;
b. zona de stepă;
c. zona de machiş.

504. Care dintre următoarele specii floricole sunt cultivate pentru producerea de flori tăiate (flori pentru
buchete)?
a. muşcatele, Ficus, crizantemele, Schefflera;
b. Anthurium, gerbera, crizantemele, garoafa, trandafirul;
c. Calendula, leandrul, Ficus, crizantemele.

505. Ce adaptări de creştere prezintă bromeliile ca rezultat al condiţiilor climatice din zonele de origine?
a. frunze pergamentoase dispuse în formă de cornet în care se acumulează apa din precipitaţii;
b. închiderea florilor în timpul zilei, pubescenţă densă pe frunze;
c. îngroşarea frunzelor şi închiderea florilor pe timp de noapte.

506. Care dintre zonele de origine este cea mai bogată în plante floricole?
a. zona ecuatorială;
b. zona temperată;
c. zona de machiş.

507. Care dintre următoarele specii floricole sunt cultivate ca plante de mozaic (decorative prin frunze)?
a. Ageratum, Calendula, Ficus, crăiţele, Anthurium',
b. gura leului, gerbera, trandafirul, crizantema;
c. Altemanthera, Coleus, Iresine, Gnaphalium, Santolina.

508. Care dintre următoarele specii floricole manifestă fenomenul de termoperiodism sezonier?
a. speciile cultivate ca plante anuale;
b. speciile anuale tipice;
c. speciile perene geophyte.

509. Care este avantajul major al înmulţirii vegetative la plantele floricole?

a. transmiterea fidelă a însuşirilor parentale;
b. rezistenţa mai bună a plantelor la factorii de stres;
c. coeficientul mare de înmulţire.

510. Care este epoca optimă pentru realizarea butăşirii?

a. primăvara, la speciile erbacee, şi la sfâşitul verii, la speciile lemnoase;
b. primăvara, la speciile lemnoase, şi toamna, la speciile erbacee;
c. vara, la toate speciile.

54
511. La care dintre următoarele specii înmulţirea se realizează în mod curent atât prin seminţe cât şi pe
cale vegetativă?
a. Begonia, gura leului, Ficus, Tradescantia;
b. Saintpaulia, Freesia, gerbera, Anthurium, Kalanchoe;
c. crizantema, garoafa, Sansevieria, trandafirul.

512. Care dintre următoarele specii se înmulţesc prin rizomi?

a. lăcrămioarele, cana, lalelele, dalia, gladiolele;
b. crinii, Begonia, zambilele, narcisele;
c. Alstroemeria, Canna, Iris, Calla.

513. Care dintre următoarele specii floricole sunt considerate plante termofile?
a. lalelele, muşcatele, gura leului, gladiolele;
b. ghiocelul alb, gerbera, zambilele, panseluţele, bromeliile;
c. Anthurium, dalia, gerbera, Ficus, majoritatea orhideelor.

514. Care dintre următoarele specii floricole sunt plante de zi lungă?

a. crizantema, crăiţele, garoafa, crinii, Salvia;
b. garoafa, trandafirul, crizantema;
c. Dahlia, gladiolele, crinii, Lathyrus, gura leului, tuberozele.

515. Ce tipuri de adaptări la consumul de apă prezintă speciile floricole originare din zonele secetoase?
a. volum vegetativ mare, frunze lucioase, flori frumos colorate;
b. tulpini suculente, frunze reduse sau transformate în spini, pubescenţă abundentă;
c. frunze lucioase şi închiderea florilor pe timpul nopţii.

516. Unde se plantează mai întâi răsadurile la speciile floricole perene?

a. în pepinieră, unde se cresc timp de 1 - 3 ani;
b. în sere sau solarii;
c. direct la locul de decor sau de cultură.

517. Care dintre următoarele specii manifestă fotosensibilitate pozitivă la germinaţia seminţelor?
a. Begonia, Calceolaria, Campanula, Kalanchoe, Lobelia, Streptocarpus;
b. Campanula, Calendula, gladiolele, Salvia;
c. gura leului, Begonia, Salvia, Tagetes, Zinnia.

518. Care dintre următoarele metode de înmulţire sunt specifice daliei?

a. rădăcini tuberizate şi butaşi;
b. rizomi şi butaşi;
c. tuberculi şi butaşi.

519. Care dintre următoarele specii floricole se înmulţesc prin altoire?

a. muşcatele, garoafele, crizantemele;
b. trandafirii, gladiolele, petunia;
c. cactuşii, Azaleea, trandafirii.

520. La care dintre următoarele specii floricole se aplică lucrarea de bobocire?

a. crizantemă, garoafa, trandafirul elegans (buchet);
b. muşcate, gerbera, cala;
c. Alstroemeria, crizantema, Anthurium.

55
521. Cum sunt grupate plantele floricole în funcţie de ciclul biologic?
a. plante floricole anuale, plante floricole bienale, plante floricole perene (hemicriptophyte şi geophyte);
b. plante care se înmulţesc prin seminţe, plante cu bulbi, plante cu rădăcini tuberizate;
c. plante floricole anuale, plante de mozaic, plante hemicriptophyte, plante bulboase.

522. Care dintre următoarele specii floricole sunt plante bienale cu înflorire de primăvară?
a. Althea, Anemone, crizantemele, trandafirul;
b. Begonia, clopoţeii, crăiţele, cârciumăresele;
c. părăluţele, nu-mă-uita, panseluţele.

523. Care dintre următoarele specii floricole sunt plante geophyte cu înflorire de vară?
a. ghiocelul alb, lalelele, muscari, narcisele, zambilele;
b. lalelele, Dicentra, bujorul, Hosta, Salvia, Petunia',
c. Begonia tuberhybrida, Canna, crinii, dalia, gladiolele, tuberozele.

524. Cum definiţi noţiunea de termoperiodism?

a. reacţia plantelor la diferenţele de temperatură;
b. reacţia plantelor la diferenţele de temperatură dintre zi şi noapte (termoperiodism diurn) sau dintre
anotimpuri (termoperiodism sezonier);
c. exprimarea exigenţelor faţă de temperatură pe fenofaze ale creşterii şi dezvoltării.

525. Care dintre următoarele specii floricole sunt plante de zi scurtă?

a. crizantema, dalia, muşcatele, petunia, Salvia;
b. crizantema, Kalanchoe, Poinsettia, Zygocactus;
c. gladiolele, garoafele, trandafirii.

526. Care sunt cei mai importanţi indici de calitate ai seminţelor de flori?
a. puritatea şi greutatea;
b. puritatea şi facultatea germinativă;
c. puritatea, facultatea germinativă, valoarea culturală.

527. Unde se produc răsadurile la speciile floricole cultivate în câmp?

a. în sere, solarii şi răsadniţe la speciile anuale; pe brazde în câmp la speciile bienale; în sere, solarii şi
răsadniţe sau pe brazde în pepinieră la speciile perene;
b. în sere şi răsadniţe;
c. în solarii şi răsadniţe.

528. Câte tipuri de butaşi cunoaşteţi?

a. de lăstari, de frunze întregi, de fragmente de frunze, de fragmente de rădăcini;
b. de vârf de lăstari, de fragmente de lăstari, de fragmente de tulpini florale, de frunze întregi, de
fragmente de frunze, de fragmente de rădăcini;
c. de lăstari, de frunze întregi, de fragmente de frunze.

529. Care dintre următoarele specii se înmulţesc prin butaşi de vârf de lăstari?
a. cactuşii, gladiolele, Strelitzia, zambilele;
b. Bellis, Mathiola, muşcatele, Salvia, Zinnicv,
c. Dahlia, dafinul, Ficus, leandrul, muşcatele, trandafirii.

530. Ce specii se pot înmulţi prin marcotaj aerian?

a. speciile cu tulpini subţiri, lungi, flexibile - Pothos, Tradescantia;
b. speciile cu tulpini groase, scurte şi cărnoase - begoniile, cactuşii;
c. speciile cu tulpini groase, rigide, ce nu se pot arcui pentru a fi puse în contact cu substratul de cultură de
la nivelul ghiveciului sau solului - Camellia, Cordilyne, Croton, Dracaena, Ficus, Scheffllera, Yucca.

56
531. Ce specii se înmulţesc prin butaşi de fragmente de frunze?
a. Begonia, Sansevieria, Gloxinia, Streptocarpus',
b. Ficus, Pelargonium, Philodendron, Salvia',
c. Strelitzia, Anthurium, Heliconia, tuberozele, calele, unele orhidee.

532. Căror specii le este specifică înmulţirea prin formaţiuni subterane îngroşate?
a. speciile perene geophyte;
b. speciile perene hemicriptophyte;
c. speciile perene geophyte şi hemicriptophyte.

533. Care dintre următoarele specii se înmulţesc prin bulbi?

a. lalelele, narcisele, zambilele, muscari, crinii, tuberozele;
b. gladiolele, lalelele, cana, tuberozele, dalia, zambilele;
c. lalelele, irişii, Alstroemeria, zambilele, narcisele.

534. În ce perioadă se realizează înmulţirea şi înfiinţarea culturilor la majoritatea speciilor geophyte?

a. în timpul perioadei de vegetaţie;
b. la începutul repausului;
c. la sfârşitul repausului.

535. Care este lucrarea de bază de pregătire a substratului înaintea înfiinţării unui ciclu de cultură în seră?
a. eliminarea resturilor vegetale de la ciclul precedent şi udatul;
b. dezinfecţia;
c. fertilizarea.

536. Care sunt variantele de realizare a culturilor floricole în câmp?

a. culturi pentru decorul spaţiilor verzi şi al grădinilor, culturi pentru producerea de flori tăiate şi culturi
pentru producerea de seminţe şi material săditor la speciile anuale, bienale şi perene de grădină;
b. culturi pentru producerea florilor tăiate;
c. culturi semincere.

537. Care sunt categoriile de material săditor folosite pentru înfiinţarea culturilor floricole în seră?
a. butaşi înrădăcinaţi, diviziuni de plante, plante altoite, marcote, stoloni;
b. butaşi înrădăcinaţi, diviziuni de plante, formaţiuni subterane îngroşate, plante altoite, marcote, stoloni,
seminţe, răsaduri;
c. diviziuni de plante, formaţiuni subterane îngroşate, plante altoite, seminţe.

538. Câte sisteme de cultură a plantelor floricole în seră cunoaşteţi?

a. cultura în ghivece şi cultura în substratul serei;
b. cultura pe substraturi organice (direct în substratul serei, pe bacuri înălţate sau în ghivece şi alte tipuri
de recipienţi) şi cultura pe substraturi inerte (culturi „fără sol” - hidroponice, aeroponice, hidroculturi);
c. cultura în solul serei, cultura containerizată.

539. Care sunt lucrările de îngrijire cu caracter general a culturilor floricole din seră realizate pe substraturi
organice?
a. udatul, completarea golurilor, afânarea substratului de cultură, fertilizarea fazială, combaterea bolilor şi
dăunătorilor, aerisirea şi ventilaţia, umbrirea serelor;
b. lucrările de tăiere, tratamentul la colet, tutoratul şi palisatul;
c. udatul şi tratamentele de combatere a bolilor şi dăunătorilor.

57
540. Care sunt particularităţile lucrărilor de îngrijire a culturilor floricole realizate în seră pe substraturi
inerte?
a. culturile se fertilizează mai puţin;
b. sunt eliminate lucrările specifice substratului de cultură, iar susţinerea nutriţiei se realizează în
exclusivitate cu ajutorul soluţiilor nutritive;
c. se aplică mai puţine lucrări de îngrijire.

541. Care sunt tipurile de creştere specifice plantelor floricole?

a. plante cu creştere tip tufa, plante cu creştere columnară, plante cu creştere pendentă, plante cu
creştere grimpantă;
b. plante cu creştere columnară, plante cu creştere pendentă, plante cu creştere volubilă;
c. plante cu creştere tip tufa, plante tip rozetă de frunze, plante cu creştere columnară, plante cu creştere
pendentă (pletoasă), plante cu creştere târâtoare, plante cu creştere volubilă, plante cu creştere
arbustivă, plante tapisante şi plante acvatice.

542. Care dintre următoarele specii floricole sunt plante lemnoase şi au creştere arbustivă/ arborescentă?
a. Canna, Dahlia, gladiolele, Petunia, Salvia;
b. Gardenia, gladiolele, Portulaca, tuberozele;
c. Azaleea, Ficus, Gardenia, Hibiscus, leandrul.

543. În care dintre zonele de origine se întâlneşte cel mai bogat sortiment de cactuşi şi crassulacee?
a. zona ecuatorială;
b. zona de stepă şi deşert;
c. zona temperată.

544. La care dintre următoarele categorii de specii floricole mugurii care refac organele vegetative aeriene
în fiecare an sunt prezenţi în zona coletului şi/sau zona superioară a rădăcinilor?
a. plantele perene hemicriptophyte;
b. plantele perene geophyte;
c. toate plantele perene.

545. Care dintre următoarele specii floricole sunt plante cultivate ca anuale?
a. Callistephus, Dahlia, Ficus, Matthiola, Salvia, Viola;
b. Ageratum, Begonia, Petunia, Salvia, Tagetes, Zinnia;
c. Althea, Bellis, Myosotis, Papaver, Salvia, Viola.

546. Care dintre următoarele specii floricole sunt plante geophyte cu înflorire de primăvară?
a. Althea, Anemone, Chrysanthemum, Roşa;
b. Begonia, Campanula, Dahlia, Zinnia;
c. ghiocelul alb, lalelele, muscari, narcisele, zambilele.

547. Cum definiţi noţiunea de fotoperiodism?

a. reacţia plantelor la succesiunea (durata) zilelor şi a nopţilor; din acest punct de vedere plantele floricole
pot fi plante de zi scurtă, plante de zi lungă şi plante indiferente;
b. reacţia plantelor la succesiunea anotimpurilor;
c. exprimarea exigenţelor faţă de lumină pe fenofaze ale creşterii şi dezvoltării.

548. Care dintre următoarele specii floricole manifestă termoperiodism diurn?

a. begoniile decorative prin frunze, dafinul, ficuşii, leandrul;
b. cactuşii, muşcatele şi majoritatea crassulaceelor, orhideelor şi bromeliilor;
c. azaleea, ficuşii, dalia, gladiolele, tuberozele.

58
549. Care dintre următoarele specii floricole sunt plante acidofile şi solicită udarea cu apă acidă?
a. anthurium, azaleea, ferigile, hortensia, orhideele;
b. muşcatele, crizantemele, cactuşii, trandafirul;
c. dalia, gladiola, muşcatele, trandafirul, Tagetes.

550. Cum definiţi facultatea germinativă a seminţelor?

a. capacitatea seminţelor de a germina; diferă în funcţie de specie şi vechimea seminţelor;
b. proprietatea seminţelor de a se menţine viabile;
c. procentul de seminţe apte pure şi de încolţire.

551. Unde şi când se produc răsadurile la speciile floricole bienale cultivate în câmp?
a. în sere, solarii sau răsadniţe, primăvara;
b. pe brazde în câmp, vara;
c. pe brazde în câmp, primăvara sau toamna.

552. Care sunt metodele de înmulţire vegetativă?

a. înmulţirea prin butaşi, divizarea tufei, drajoni, stoloni, marcotaj, muguri adventivi, formaţiuni subterane
îngroşate, altoire;
b. înmulţirea prin bulbi, rizomi, tuberculi, divizarea tufei;
c. înmulţirea prin frunze, fragmente de tulpini, bulbi, divizarea tufei, vârfuri de lăstari.

553. Care dintre următoarele specii se înmulţesc prin divizarea tufei?

a. Begonia, Callistephus, Dahlia, gladiolele, tuberozele;
b. bujorul, Hemerocallis, Hosta, tufanelele;
c. Ficus, Gardenia, gladiolele, Petunia, Salvia.

554. Care dintre următoarele specii se înmulţesc prin butaşi de fragmente de lăstari?
a. Colocasia, Ficus, Philodendron;
b. Antirrhinum, Portulaca, begoniile, Zinnia;
c. Canna, gladiolele, tuberozele, Tagetes.

555. Care dintre următoarele specii se înmulţesc prin bulbi tunicaţi?

a. ghiocelul alb, speciile de Lilium, lalelele, zambilele, dalia;
b. ciclamenul, Frittilaria, narcisele, gladiolele;
c. ghiocelul alb, lalelele, narcisele, muscari, zambilele.

556. Care dintre următoarele specii se înmulţesc prin tuberobulbi (cormi)?

a. Acidanthera, frezia, gladiolele, Montbretia;
b. Cama, dalia, gladiolele, lalelele, tuberozele;
c. Alstroemeria, frezia, narcisele, zambilele.

557. Care sunt principalele avantaje ale producerii materialului săditor floricol in vitro?
a. obţinerea de plante libere de virusuri şi un coeficient foarte mare de înmulţire a plantelor;
b. obţinerea unor plante imune la viroze şi foarte productive;
c. scurtarea duratei culturii şi obţinerea de plante foarte rezistente la atacul bolilor şi dăunătorilor.

558. Materialul săditor folosit pentru înfiinţarea unei culturi de trandafir în seră este reprezentat de:
a. butaşi înrădăcinaţi;
b. răsaduri sau marcote;
c. plante altoite sau butaşi înrădăcinaţi.

59
559. Apariţia lăstarilor orbi într-o cultură de trandafir se datorează:
a. plantării prea adânci a materialului săditor;
b. intensităţii slabe a luminii;
c. tăierilor necorespunzătoare.

560. La care dintre următoarele culturi este necesară lucrarea de palisare?

a. garoafa, frezia, crizantema, Alstroemeria;
b. Alstroemeria, Anthurium, trandafir, gerbera;
c. crizantemă, garoafă, Strelizia, Cala.

561. înflorirea într-o cultură de frezia în seră are loc după:

a. şase luni de la plantarea răsadurilor;
b. 3-5 luni de la plantarea tuberobulbilor şi 8 -11 luni de la semănat;
c. un an de la plantarea tuberobulbilor.

562. Strelitzia este o plantă de:

a. seră rece şi umiditate atmosferică scăzută;
b. seră caldă şi umiditate atmosferică ridicată;
c. seră temperată şi umiditate moderată.

563. Rărirea frunzelor este o lucrare de îngrijire întâlnită la:

a. gerbera şi cala;
b. trandafir, gerbera, garoafa, crizantemă;
c. gerbera, cala, Strelitzia, Anthurium, frezia.

564. Repausul la gerbera are următoarele caracteristici:

a. este profund şi se desfăşoară iama;
b. este relativ şi se desfăşoară vara;
c. este relativ şi se desfăşoară iarna.

565. Plantele de Azalea (Rododendron) se produc prin:

a. butăşire;
b. altoire;
c. altoire şi butăşire.

566. Care dintre următoarele specii cultivate în ghivece sunt decorative prin flori?
a. Asparagus, Pelargonium, Peperomia, Fucshia;
b. Caladium, Pachystachis, Syngonium, Yucca;
c. Gardenia, Hibiscus, Pelargonium, Saintpaulia.

567. Care dintre următoarele specii cultivate în ghivece sunt decorative prin frunze?
a. Ficus, Gardenia, Kalanchoe, Tradescantia',
b. Aspidistra, Cyperus, Ficus, Philodendron;
c. Begonia, Fucshia, Monstera, Sansevieria.

568. Înfiinţarea unei culturi de bujor se realizează prin:

a. plantarea de răsaduri primăvara;
b. plantarea de diviziuni de plante vara, în luna august;
c. plantarea de diviziuni de plante în luna iunie.

569. Exigenţele tuberozei faţă de apă, temperatură, lumină şi regimul de fertilizare sunt:
a. scăzute;
b. moderate;
c. foarte ridicate.
60
570. Care dintre următoarele specii floricole geophyte au repausul iama?
a. Anemone, Hyacinthus, Gladiolus, Polyanthes;
b. Canna, dalia, gladiola, tuberoza;
c. lalelele, narcisele, zambilele, gladiolele.

571. Materialul săditor folosit pentru înfiinţarea unei culturi de crizantemă în seră este reprezentat de:
a. butaşi înrădăcinaţi;
b. răsaduri sau marcote;
c. seminţe.

572. Materialul săditor folosit pentru înfiinţarea unei culturi de garoafa în seră este reprezentat de:
a. rizomi;
b. răsaduri;
c. butaşi înrădăcinaţi.

573. Tăierile în uscat la trandafir se execută:

a. scurt (20 - 30 cm) la sfârşitul repausului din iarnă şi lung (60 - 80 cm) la sfârşitul repausului din vară;
b. scurt (20 - 30 cm), la începutul repausului, indiferent când are loc acesta;
c. la înălţimi variabile, în funcţie de modul de recoltare a florilor.

574. Care sunt variantele de ciupire a unei culturi de garoafa în seră?

a. 3 ciupiri şi jumătate;
b. 2 ciupiri;
c. 1 ciupit, 1 ciupit şi jumătate, 2 ciupiri.

575. Înfiinţarea unei culturi de Strelitzia în seră se face:

a. vara, prin plantare de diviziuni de plante;
b. vara, prin plantare de marcote;
c. iarna, prin plantare de diviziuni de plante.

576. Repausul la Calla are loc:

a. iarna şi este superficial;
b. vara şi este profund;
c. primăvara sau toamna şi este relativ.

577. La care dintre următoarele specii floricole recoltarea florilor se face la deschiderea maximă?
a. Anthurium, crizantema standard, gerbera;
b. Alstroemeria, frezia, trandafirul crenguţă;
c. lalelele, tuberozele, crizantema crenguţă.

578. Materialul săditor folosit pentru înfiinţarea unei culturi de Anthurium în seră este reprezentat de:
a. butaşi înrădăcinaţi;
b. răsaduri sau marcote;
c. seminţe.

579. Care este perioada de înfiinţare a unei culturi de gladiole în câmp?

a. primăvara, în lunile aprilie - mai;
b. primăvara - vara, în intervalul aprilie - iulie;
c. primăvara, în luna martie.

580. înfiinţarea unei culturi de tuberoze se realizează prin:

a. plantarea de diviziuni de plante vara, în luna august;
b. plantarea de bulbi primăvara, în luna mai;
c. plantarea de bulbi toamna, în septembrie.
61
581. Care dintre următoarele specii floricole sunt perene şi înfloresc primăvara?
a. bujorul, lalelele, Dicentra, narcisele;
b. Begonia, Calendula, Salvia, Tagetes;
c. gladiolele, Petunia, Salvia, dalia.

582. Cum poate fi condusă o cultură de trandafir din punct de vedere al repausului?
a. cu repaus iama;
b. cu repaus iarna, cu repaus vara sau fără repaus;
c. cu repaus vara.

62
 ARANJAMENTE FLORALE
583. Panglicile sunt accesorii utilizate în:
a. aranjamentele florale orientale în stil Rikka;
b. buchetele şi aranjamentele florale occidentale în stil decorativ, liniar-decorativ şi liber;
c. toate tipurile de aranjamente florale orientale.

584. Uscarea naturală a materialului vegetal destinat aranjamentelor florale uscate se face:
a. cu ajutorul silicagelului;
b. prin menţinerea acestuia în borax şi glicerină;
c. prin expunerea acestuia la curenţi de aer în spaţii întunecoase, uscate, foarte bine aerisite, cu
temperatura medie de 20°C.

585. Pentru realizarea aranjamentelor florale în stil Moribana se folosesc:

a. vase înalte şi înguste şi burete floral;
b. vase late şi joase şi Kenzan sau shipo;
c. toate tipurile de vase şi materiale de fixare.

586. Care dintre următoarele culori au efecte calde, stenice sau active în aranjamentele florale:
a. roşul, galbenul şi oranjul;
b. verdele, albastrul şi violetul;
c. albul şi negrul.

587. Arta florală occidentală se bazează pe următoarele principii:

a. perfecţiunea lineară;
b. unitatea, respectarea proporţiilor, accentul şi dominanţa, echilibrul, simetria sau asimetria, simbolismul
culorilor;
c. mesajul transmis de vas.

588. Care dintre următoarele specii sunt considerate flori cu caracter puternic dominant?
a. orhideele;
b. florile de câmp;
c. Strelitzia, Anthurium, Heliconia, tuberozele, calele, unele orhidee.

589. Care dintre următoarele principii sunt specifice aranjamentelor florale Ikebana:
a. asocierea cu peisajele montane;
b. asocierea cu peisajul acvatic;
c. predominanţa liniei asupra culorii, triunghiul Cer-Om-Pământ, asimetria, reflectarea scurgerii timpului şi
a succesiunii anotimpurilor, simplitatea şi modestia.

590. Buchetele pentru ocaziile festive se realizează din:

a. flori de câmp;
b. flori cu caracter dominant,care să exprime distincție șiconvenționalitate;
c. flori din orice specie.

591. Într-un buchet multicolor (policrom) este recomandat ca dispunerea culorilor să se facă:
a. cât mai grupat, utilizând 3, maximum 4 culori;
b. cât mai dispersat utilizând un număr cât mai mare de culori;
c. la întâmplare fără nicio restricție

63
592. În care dintre aranjamentele florale vasul transmite un mesaj separat sau împreună cu materialul
vegetal:
a. în aranjamentele orientale;
b. în aranjamentele occidentale;
c. în toate tipurile de aranjamente.

593. Leagănul artei florale este considerat:

a. Europa;
b. S.U.A;
c. Extremul Orient.

594. Lumânările sunt accesorii utilizate în:

a. aranjamentele florale Ikebana;
b. aranjamentele florale pentru sărbătorile de Crăciun si Paşti, aranJamentele de nuntă şi aranjamentele
florale aniversare;
c. toate tipurile de aranjamente florale.

595. Care din tipurile de buchete de mai jos se lucrează direct în mână
a. buchetele rotunde;
b. buchetele unifaţetate;
c. toate tipurile de buchete.

596. Buchetele pentru naşterea unui bebeluş se fac din:

a. flori mari, puternic parfumate;
b. flori delicate lipsite de parfum sau foarte discret parfumate, care să exprime gingășia și nevoia de
protecție a nou-născutului;
c. flori uscate.

597. La fixarea materialului în buretele vegetal, tăietură bazalâ se execuţi-

a. perpendicular pe axul longitudinal;
b. cât mai oblic;
c. nu are importanţă

598. Cultura de frezie în seră se înfiinţează prin:

a. plantare de butaşi înrădăcinaţi;
b. plantare de tuberobulbi;
c. plantare de tuberobulbi, semănat direct sau planare de râsaduri.

599. Plantaţia mamă de garoafa durează:

a. 6-8 luni;
b. 1 - 1,5 ani;
c. 10 - 12 luni.

600. Plantaţia mamă de crizantemă durează:

a. 1-2 ani;
b. 4-5 luni;
c. 10 - 12 luni.

64
 POMICULTURĂ
601. Mugurii de rod la pomii şi arbuştii fructiferi pot fi:
a. muguri micşti;
b. muguri floriferi;
c. muguri vegetativi.

602. Mugurii de rod au următoarele caracteristici:

a. au diametrul maxim la bază;
b. au diametrul maxim la mijloc;
c. sunt mai mici decât mugurii vegetativi (cu excepţia prunului).

603. Ramurile de rod la sâmburoase au în vârf:

a. un mugure mixt;
b. un mugure de rod;
c. un mugure florifer.

604. Ramurile de rod florifere la sămânţoase au în vârf:

a. un mugure mixt;
b. un mugure vegetativ;
c. un mugure florifer.

605. Ramurile de rod neflorifere la sămânţoase au în vârf:

a. un mugure mixt;
b. un mugure vegetativ;
c. un mugure florifer.

606. Prin evoluţia unui mugure mixt la măr şi păr se formează:

a. o măciulie;
b. o bursă;
c. coarne de melc.

607. Ramurile de rod la sămânţoase au următoarele caracteristici:

a. formează muguri de rod micşti;
b. diferenţierea mugurilor de rod se face centripet-
c prin evoluţia mugurilor de rod formează ramuri îngroşate (burse şi măciulii)

608. Ramurile de rod la sâmburoase au următoarele caracteristici:

a. au în vârf un mugure vegetativ;
b. diferenţierea mugurilor de rod se face centrifug;
c. după evoluţia mugurilor floriferi, ramurile rămân degamisite.

609. Prin evoluţia unui mugure mixt se formeză:

a. un lăstar cu o floare în vârf la măr şi păr;
b. o rozetă de frunze şi o inflorescenţă la gutui şi moşmon;
c. un lăstar cu o inflorescenţă în vârf la nuc.

610. La care dintre următoarele specii, prin evoluţia unui mugure florifer, se formează o inflorescenţă?
a. nuc
b. cireş şi vişin;
c. alun.

65
611. La care dintre următoarele specii, prin evoluţia unui mugure florifer, se formează o singură floare?
a. cais;
b. piersic;
c. migdal.

612. Ramurile de rod neflorifere ale mărului şi părului sunt:

a. ţepuşa;
b. nuieluşa;
c. mlădiţa.

613. Ramura de bază pentru fructificarea piersicului este:

a. ramura mijlocie;
b. ramura mixtă;
c. ramura anticipată.

614. Ramurile de rod ale părului au următoarele caracteristici:

a. prezintă mugurii cu vârful lipit de ramură;
b. sunt glabre;
c. au creştere geniculată.

615. Vatra de rod este o ramificaţie fructiferă specifică:

a. mărului şi părului la soiurile de tip spur;
b. mărului şi părului la soiurile de tip standard;
c. gutuiului şi moşmonului.

616. Alegeţi ordinea corectă a ramurilor în ceea ce priveşte gradul de diferenţiere cu muguri de rod la
cireş şi vişin: ’
a. 1. ramura mijlocie, 2. ramura pleată, 3. ramura lungă;
b. 1. ramura pleată, 2. ramura mijlocie, 3. ramura lungă;
c. 1. ramura lungă, 2. ramura mij locie, 3. ramura pleată.

617. Care dintre următoarele specii pomicole prezintă ramuri neflorifere de tip smicea?
a. prunul şi caisul;
b. nucul şi alunul;
c. mărul şi părul.

618. Care dintre următoarele specii pomicole prezintă muguri dispuşi în grupuri?
a. prunul şi caisul;
b. piersicul;
c. cireşul.

619. Ramurile de rod la nuc şi alun prezintă muguri:

a. floriferi;
b. micşti;
c. vegetativi.

620. Amentul este o inflorescenţă de tip:

a. corimb;
b. umbelă;
c. spic.

66
621. Pintenul nu este ramură de rod la:
a. gutui şi moşmon;
b. piersic şi migdal;
c. cireş şi vişin.

622. Rădăcinile adventive se formează din:

a. muguri axilari;
b. muguri dorminzi;
c. muguri adventivi.

623. Care dintre speciile următoare sunt arbustoizi?

a. cătina, alunul, socul;
b. vişinul arbustoid, gutuiul arbustoid, cornul;
c. smochinul.

624. Zmeurul şi murul formeză muguri de rod:

a. floriferi;
b. micşti;
c. floriferi şi micşti.

625. Absorbţia apei şi substanţelor minerale se poate face prin:

a. micorize;
b. perişori absorbanţi;
c. micoplasme.

626. Lăstarii lacomi se formează din:

a. muguri terminali;
b. muguri dorminzi;
c. muguri adventivi.

627. Nucul formează dintr-un mugure mixt:

a. o inflorescenţă numită ament;
b. un lăstar cu o floare în vârf;
c. un lăstar cu mai multe inflorescenţe situate atât terminal, cât şi lateral.

628. Sectorul plantaţiilor mamă este format din:

a. drajonieră;
b. stolonieră;
c. marcotieră.

629. Sectorul pentru producerea portaltoilor cuprinde:

a. şcoala de butaşi;
b. şcoala de puieţi;
c. marcotiera.

630. Sectorul de producere a pomilor altoiţi - şcoala de pomi, are în alcătuirea sa

a. plantaţia mamă pentru ramuri altoi;
b. câmpul de altoire;
c. câmpul pentru creşterea altoilor.

631. Altoirea în ochi crescând se realizează:

a. vara, în perioada iulie - septembrie;
b. primăvara, la pornirea în vegetaţie;
c. la masă, în ianuarie - februarie.
67
632. Altoirea sub scoarţă se realizează în:
a. ianuarie - februarie;
b. februarie - martie;
c. aprilie - mai.

633. Masticul nu se aplică la:

a. altoirea în ochi crescând;
b. altoirea în ochi dormind;
c. altoirea în placaj cu scutişor-chip buding.

634. Distanţele dintre rânduri în şcoala de pomi sunt de:

a. 50 cm;
b. 75 cm;
c. 90 cm.

635. La marcotajul prin orizontalizare, marcotele se plantează:

a. oblic;
b. orizontal;
c. vertical.

636. Plantarea pomilor se poate face:

a. primăvara;
b. toamna;
c. la începutul verii pentru materialul săditor containerizat.

637. Îngrăşămintele organice se administrează la plantare:

a. pe fundul gropii;
b. pe rădăcini sub formă de mocirlă;
c. în jurul pomului pe copcă.

638. Pomii se pot planta:

a. în şanţuri deschise pe direcţia rândului;
b. în şanţuri deschise perpendicular pe direcţia rândului;
c. în gropi.

639. Sistemul de susţinere se recomandă să fie instalat:

a. înainte de plantare;
b. în timpul plantării;
c. după plantare.

640. Rărirea fructelor se face:

a. înaintea întăririi sâmburelui;
b. după ultima cădere fiziologică a fructelor;
c. înainte de ultima cădere fiziologică a fructelor.

641. Pentru a stimula formarea lăstarilor anticipaţi se ciupeşte vârful:

a. lăstarului aflat în creştere rapidă;
b. lăstarului după încetarea creşterii;
c. ramurii de un an.

642. Stimularea creşterii unui lăstar se face prin:

a. arcuire;
b. dresare;
c. înclinare.
68
643. Stimularea pornirii în vegetaţie a unui mugure se face prin:
a. incizia ramurii primăvara deasupra mugurelui;
b. scurtarea ramurii deasupra mugurelui;
c. ciupirea lăstarului deasupra mugurelui.

644. Care dintre următoarele specii pomicole sunt cele mai pretenţioase faţă de lumină
a. piersicul şi migdalul;
b. nucul şi cireşul;
c. mărul şi prunul.

645. Cele mai rezistente specii faţă de secetă sunt:

a. smochinul şi măslinul;
b. curmalul chinezesc;
c. gutuiul şi migdalul.

646. Cele mai rezistente specii la excesul de apă din sol sunt:
a. kiwi;
b. cireşul;
c. caisul.

647. Solurile cu pH acid sunt recomandate pentru:

a. coacăz negru;
b. afin;
c. castan comestibil.

648. Necesarul de frig se calculează însumând numărul de ore cu temperaturi:

a. mai mici de 0°C;
b. mai mici de 10°C;
c. mai mici de 7°C.

649. Speciile cu cele mai mari pretenţii faţă de apă sunt:

a. arbuştii fructiferi;
b. mărul;
c. kiwi.

650. Stimularea creşterii sistemului radicular se face prin aplicarea îngrăşămintelor cu

a. fosfor;
b. azot;
c. potasiu.

651. Călirea pomilor pentru iemare se face prin:

a. creşterea conţinutului în glucide solubile;
b. scăderea conţinutului în apă;
c. hidrolizarea amidonului.

652. Creşterea intensivă a lăstarilor se face pe baza:

a. substanţelor de rezervă din muguri;
b. substanţelor de rezervă din rădăcini;
c. substanţelor produse prin fotosinteză.

653. Inducţia florală este favorizată de:

a. stres hidric;
b. raport C:N mare;
c. raport C:N mic.
69
654. Pentru stimularea diferenţierii mugurilor de rod se aplică următoarele măsuri
a. irigare abundentă;
b. fertilizare cu azot;
c. umbrirea pomilor.

655. Creşterea fructelor se face prin:

a. diviziune mitotică intensă a celulelor urmată de elongarea acestora;
b. diviziune meiotică intensă a celulelor urmată de elongarea acestora;
c. diviziune mitotică intensă a celulelor fără elongarea acestora.

656. Odată cu intrarea fructelor în pârgă are loc:

a. reducerea acidităţii şi creşterea conţinutului în polizaharide;
b. reducerea acidităţii şi creşterea conţinutului în zaharuri solubile;
c. reducerea fermităţii pulpei.

657. Încetarea creşterii lăstarilor are loc odată cu:

a. lignificarea ţesuturilor;
b. căderea frunzelor;
c. formarea mugurelui terminal.

658. Dezmugurirea şi începutul creşterii lăstarilor de face pe baza substanţelor:

a. de rezervă din muguri şi ramuri;
b. de rezervă din frunze;
c. elaborate prin fotosinteză.

659. Polenizarea anemofilă are loc cu ajutorul vântului la:

a. nuc;
b. alun;
c. migdal.

660. Soiurile care nu pot fi folosite ca polenizatori sunt:

a. androsterile;
b. autosterile;
c. intersterile.

661. Terenul ideal pentru înfiinţarea unei plantaţii pomicole este:

a. pe fundul unei văi închise;
b. pe o pantă moderată cu expoziţie însorită;
c. plan şi cu pânza de apă freatică la suprafaţă.

662. Pregătirea terenului pentru plantare include afânarea profundă a solului prin:
a. desfundarea terenului la 60 - 80 de cm;
b. arătură superficială cu plugul dezaxat pentru livezi - PDL 5 - 25;
c. scarificarea terenului în două sensuri la 60 - 80 de cm.

663. Afânarea profundă a solului în vederea plantării se execută:

a. cu două săptămâni înainte de plantare;
b. cu 4 - 5 luni înainte de plantare;
c. odată cu plantarea prin realizarea gropilor sau şanţurilor pentru plantare.

664. La pichetarea terenului în triunghi echilateral, distanţa dintre rânduri este:

a. mai mică decât distanţa dintre pomi pe rând;
b. mai mare decât distanţa dintre pomi pe rând;
c. egală cu distanţa dintre pomi pe rând.
70
665. Înaintea plantării se recomandă:
a. instalarea sistemului de susţinere şi protecţie antigrindină;
b. instalarea sistemului de fertirigare;
c. înierbarea intervalelor dintre rânduri.

666. Imediat după plantare este obligatoriu să se facă:

a. fixarea pomilor pe sârmele sistemului de susţinere;
b. udarea pomilor;
c. scurtarea pomilor pentru proiectarea coroanei, mai ales la plantarea de toamnă.

667. La plantarea pomilor toamna, se efectuează obligatoriu:

a. protejarea împotriva iepurilor şi cervidelor;
b. o copcă pentru udat;
c. un muşuroi pentru protecţia rădăcinilor peste iarnă.

668. După plantarea pomilor primăvara, principala grijă este ca pomii să fie:
a. udaţi regulat;
b. protejaţi împotriva atacului de boli şi dăunători;
c. fertilizaţi cu potasiu şi calciu - principalele elemente care asigură calitatea fructelor.

669. Tăierea de proiectare a coroanei se face pe vargă la 20 de cm:

a. deasupra punctului în care dorim să obţinem o ramificaţie;
b. sub punctul în care dorim să obţinem o ramificaţie;
c. deasupra trunchiului.

670. Pentru formarea rapidă a coroanei şi stimularea intrării pomilor pe rod se recomandă:
a. tăieri puternice în uscat;
b. fertilizări abundente cu azot;
c. irigări abundente.

671. Prin dresarea unei ramuri obţinem:

a. stimularea fructificării;
b. stimularea creşterii;
c. unghi mare de ramificare.

672. Momentul optim pentru ciupirea unui lăstar lacom este:

a. în perioada de creştere intensă - sfârşitul lunii mai - începutul lunii iunie;
b. la începutul perioadei de creştere - luna aprilie;
c. la sfârşitul perioadei de creştere - luna iulie.

673. La ce lungime se scurtează un lăstar lacom prin tăiere în verde?

a. 50 - 60 de cm;
b. 4-5 frunze;
c. 2-3 frunze.

674. La ce lungime se ciupeşte un lăstar pentru a forma anticipaţi cu rol în formarea elementelor coroanei?
a. 50 - 60 de cm;
b. 4-5 frunze;
c. 2-3 frunze.

675. Înclinarea unei ramuri se poate face prin:

a. palisarea de sârmele spalierului;
b. folosirea unor greutăţi;
c. ancorare de ţăruşi.
71
676. Cea mai bună perioadă pentru înierbarea intervalelor dintre pomi prin semănat este:
a. primăvara, în martie - aprilie;
b. toamna, în septembrie;
c. toamna, din noiembrie până la 15 decembrie.

677. Întreţinerea terenului prin ogor negru determină:

a. mineralizarea rapidă a materiei organice;
b. pierderea apei din sol;
c. stimularea creşterii rădăcinilor în profunzime.

678. Întreţinerea terenului prin înierbare determină:

a. acumularea materiei organice;
b. conservarea apei în sol;
c. creşterea rădăcinilor spre suprafaţă.

679. Pe terenurile înierbate diferenţierea mugurilor de rod este:

a. mai bună datorită consumului suplimentar de apă în luna iunie;
b. mai slabă datorită consumului suplimentar de apă în luna septembrie;
c. ca pe terenurile menţinute ca ogor negru.

680. Erbicidul recomandat pentru a fi folosit pe rând în pomicultura integrată este:

a. simazinul;
b. glifosatul;
c. atrazinul.

681. Elementele luate în calcul la stabilirea normelor de îngrăşăminte sunt:

a. nivelul de fertilitate al terenului;
b. producţia de fructe estimată;
c. consumul specific de îngrăşăminte.

682. Fertilizarea cu fosfor solubil se face odată cu irigarea pentru a stimula creşterea rădăcinilor:
a. toamna la căderea frunzelor;
b. primăvara după pornirea în vegetaţie;
c. la începutul verii în fenofaza creşterii intense a lăstarilor.

683. Fertilizarea cu gunoi de grajd în livezile intensive şi superintensive se face:

a. pe întreaga suprafaţă prin împrăştiere cu MIG 5;
b. pe intervalul dintre rânduri prin împrăştiere cu MIG 5;
c. doar pe direcţia rândului.

684. Fertilizarea foliară se aplică odată cu:

a. erbicidarea;
b. tratamentele fitosanitare;
c. fertirigarea.

685. Tăierea rădăcinilor se execută:

a. la aproximativ 50 - 60 de cm de trunchi;
b. la aproximativ 100 - 120 cm de trunchi;
c. toamna sau în perioada de creştere intensă a lăstarilor, în funcţie de scopul urmărit.

686. Fertilizarea cu calciu începe după legarea fructelor şi se continuă:

a. până la căderea fiziologică din iunie;
b. cu până la două săptămâni înainte de recoltat;
c. până la recoltare.
72
687. Care dintre elementele nutritive de mai jos se aplică în alternanţă după legarea fructelor şi până la
intrarea în pârgă:
a. azot, fosfor şi potasiu;
b. azot şi fosfor;
c. potasiu, magneziu, mangan şi bor.

688. Cloroza ferică se manifestă pe terenuri cu:

a. fier în exces;
b. calcar activ în exces;
c. aluminiu în exces.

689. Ureea cu conţinut scăzut în biuret se aplică-

a. foliar pentru fertilizare cu azot organic în perioada de vegetaţie;
b. prin fertirigare;
c. foliar pentru stimularea intrării în repaus și a căderii frunzelor toamna.

690. Elementele luate în calcul la estimarea producţiei de fructe sunt:

a. densitatea de plantare;
b. mărimea fructului;
c. numărul de fructe pe pom.

691. Fructele destinate păstrării în depozite se recoltează la:

a. maturitatea fiziologică;
b. maturitatea de consum;
c. maturitatea tehnologică.

692. Protejarea pomilor împotriva îngheţurilor târzii de primăvară se poate face prin-
a. irigare prin aspersiune deasupra coroanei;
b. microaspersie sub coroană;
c. folosirea turbinelor pentru recircularea aerului în livadă.

693. Pentru protejarea pomilor împotriva degerării scoarței pe trunchi şi ramuri (arsuri de iarnă) se
recomandă:
a. arderea grămezilor fumigene;
b. văruirea sau stropirea cu soluţii de culoare albă toamna;
c. varuirea sau stropirea cu soluţii de culoare albă primăvara.

694. Pentru protejarea recoltei impotriva ploii, se folosesc sisteme de protecție cu:
a. folie de polietilenă;
b. ţesături din polietilenă;
c. plase din polietilenă.

695. Capcanele cu feromoni se montează în livadă pentru a:

a. dezorienta masculii;
b. captura masculii în vederea stabilirii curbei de zbor;
c. combate lepidopterele prin capturarea în masă a masculilor.

696. Tratamentele cheie în plantaţiile pomicole sunt:

a. stropirea albastră la căderea frunzelor;
b. stropirea la intrarea fructelor în pârgă;
c. stropirea albastră la dezmugurit.

73
697. Stabilirea momentului optim pentru recoltarea merelor se face-
a. prin măsurarea acidităţii;
b. prin măsurarea conţinutului în substanţă uscată solubilă-
c. pnn colorarea amidonului din fruct cu iod în iodură de potasiu.

698. Platformele autopropulsate pentru recoltare se folosesc şi pentru:

a. tăieri;
b. rărirea fructelor;
c. strângerea şi întinderea plaselor antigrindină.

699. Recoltarea manuală a fructelor se poate face:

a. în saci de recoltat;
b. direct în containere;
c. direct pe paleţi.

700. Recoltarea corectă a merelor se face prin:

a. răsucirea pedunculului;
b. îndoirea pedunculului;
c. ridicarea mărului deasupra bursei pe care este prins.

74
 OENOLOGIE
701. În care din părţile componente ale bobului de struguri întâlnim taninuri?
a. seminţe şi pieliţe;
b. pulpa şi pieliţa;
c. pulpa şi seminţe.

702. Ce rol au taninurile în vinificaţie?

a. conferă amăreală şi astringenţă;
b. conferă aciditate şi astringenţă;
c. conferă amăreală, aciditate şi astringenţă.

703. În ce parte componentă a strugurelui găsim cu predilecţie compuşii de aromă?

a. mezocarp;
b. ciorchini;
c. pieliţă.

704. În ce parte componentă a strugurelui găsim cu predilecţie compuşii care conferă culoare?
a. seminţe;
b. frunze;
c. pieliţa bobului de strugure.

705. Principalele microorganisme patogene ce pot parazita viţa-de-vie sunt:

a. Plasmopara viticola, Uncinula necator, Botrytis cinerea;
b. Plasmopara viticola, Botrytis cinerea, Phytophthora infestans',
c. Uncinula necator, Botrytis cinerea, Venturia inaequalis.

706. Ce este maturitatea deplină a strugurilor?

a. reprezintă momentul în care concentraţia de acid tartric acumulat în boabele de struguri atinge valoarea
maximă;
b. este momentul evolutiv când seminţele de struguri devin apte să germineze;
c. reprezintă momentul în care cantitatea de zaharuri acumulate în struguri atinge valoarea maximă la
unitatea de suprafaţă viticolă, iar boabele îşi ating greutatea maximă.

707. Când se optează pentru recoltare în faza de maturitate deplină?

a. când se doreşte obţinerea celei mai mari cantităţi de must posibil din acea plantaţie în anul respectiv;
b. când se doreşte obţinerea celei mai ridicate calităţi a vinului rezultat din acea plantaţie în anul respectiv;
c. când se doreşte obţinerea celei mai intense arome a vinului rezultat din acea plantaţie în anul respectiv.

708. Care sunt motivele recoltării strugurilor la supramaturare?

a. pentru obţinerea vinurilor de mare marcă în multe podgorii româneşti;
b. pentru că în această fază apare o concentrare a unor compuşi care determină obţinerea unor vinuri cu
caracteristici organoleptice speciale, necesare în vinurile de calitate superioară;
c. ambele răspunsuri de mai sus sunt corecte.

709. Indicele de randament (în must) este:

a. raportul dintre partea lichidă (must) şi partea solidă din struguri (pieliţe, seminţe, ciorchini);
b. raportul dintre partea lichidă (vin) şi partea solidă (drojdie);
c. raportul dintre partea lichidă (must) şi partea solidă reprezentată de drojdia rezultată la vinificaţie.

75
710. Tehnica de recoltare manuală a strugurilor presupune:
a. culegerea strugurilor prin rupere cu mâna şi aşezarea lor în combina de recoltare pentru a fi zdrobiţi;
b. culegerea strugurilor prin rupere cu mâna sau prin detaşare cu ajutorul unui obiect tăietor (cosor, cuţit,
foarfecă) şi aşezarea lor în lădiţe sau găleţi de plastic de capacitate mică;
c. culegerea strugurilor sau părţilor de struguri, prin treceri repetate prin vie, în zile diferite, pentru a
putea alege doar strugurii copţi şi aşezarea lor direct pe banda de sortare.

711. Care sunt dezavantajele recoltării mecanizate?

a. necesitatea protejării antioxidante a recoltei şi obligaţia vinificării ei în cel mult 4 ore de la recoltare
pentru a nu se afecta calitatea strugurilor recoltaţi;
b. costurile ridicate de achiziţionare şi mentenanţă ale maşinilor de recoltat şi ale personalului calificat
angajat să lucreze cu acestea;
c. ambele răspunsuri de mai sus sunt corecte.

712. Care este unul dintre avantajele recoltării manuale?

a. utilizează un număr mare de persoane pentru a recolta la momentul optim, creând astfel locuri de
muncă;
b. conferă posibilitatea de recoltare pe timpul nopţii sau în caz de condiţii climatice nefavorabile;
c. recoltarea se poate realiza pe soiuri în plantaţiile cu impurităţi şi permite selectarea strugurilor afectaţi
de mucegai şi eliminarea lor, în anii în care acesta apare.

713. Cum se realizează transportul strugurilor la cramă?

a. se folosesc bene de transport, montate pe camioane cu posibilitate de basculare sau se folosesc remorci
basculante pentru tractor;
b. se folosesc saci de plastic de uz alimentar, deoarece aceştia permit transferul rapid la cramă în condiţii
igienice;
c. ambele răspunsuri de mai sus sunt corecte.

714. Enumeraţi 3 acizi organici care prezintă importanţă pentru must şi vin:
a. acidul lactic, succinic şi acetic;
b. acidul tartric, malic, citric;
c. acidul citric, lactic, metatartric.

715. Ce grupări funcţionale se întâlnesc în monozaharidul glucoză, glucidul principal din must?
a. hidroxil şi carbonil;
b. hidroxil şi carboxil;
c. carboxil şi carbonil.

716. Care este diferenţa dintre compuşii aromatici şi compuşii de aromă?

a. compuşii aromatici au în moleculă nuclee benzenice, în timp ce compuşii de aromă sunt substanţele
volatile care degajă un miros plăcut;
b. compuşii aromatici au în moleculă nuclee aromatice, în timp ce compuşii de aromă sunt substanţele
polifenolice cu gust plăcut;
c. compuşii aromatici au în moleculă nuclee benzenice, în timp ce compuşii de aromă sunt substanţele
similare antocianilor.

717. În ce clasă de compuşi chimici se încadrează etanolul?

a. acizi monocarboxilici;
b. tioli;
c. alcooli.

76
718. Cum se numeşte gruparea funcţională a aldehidei acetice?
a. carboxil;
b. carbonil;
c. aldehil.

719. Care este fluxul de struguri, must şi vin într-o „cramă gravitaţională”?
a. fazele tehnologice se realizează la nivele diferite, pornind de la cel mai jos, unde se realizează recepţia şi
sortarea strugurilor, desciorchinarea şi presarea, către nivelele superioare, unde mustuiala este trimisă
în cisternele de fermentare-macerare şi apoi şi mai sus unde vinul se trece în baricurile de stejar;
b. fazele tehnologice se realizează la nivele diferite, pornind de la cel mai ridicat (nivelul solului sau chiar la
etajul întâi), unde se realizează recepţia şi sortarea strugurilor, desciorchinarea şi presarea, către
nivelele inferioare unde mustuiala este trimisă în cisternele de fermentare- macerare şi apoi şi mai jos
unde vinul se trece în baricurile de stejar;
c. ambele răspunsuri de mai sus sunt corecte, fluxul de struguri, must şi vin depinzând de arhitectura
cramei.

720. Care sunt factorii care trebuie luaţi în considerare la amplasarea unei crame?
a. o cramă trebuie amplasată pe teren neinundabil, fără pericol de producere a unor alunecări de teren,
cât mai aproape de vie, la baza pantei, într-o zonă fără pericol de poluare;
b. o cramă trebuie amplasată pe teren sigur (uscat, neinundabil, fără pericol de producere a unor alunecări
etc.), la o distanţă mare faţă de vie, pentru ca tratamentele cu pesticide să nu influenţeze procesul de
vinificaţie;
c. o cramă trebuie amplasată pe teren sigur (uscat, neinundabil, fără pericol de producere a unor alunecări
etc.), cât mai departe de vie, spre vârful pantei, într-o zonă fără pericol de poluare, unde i se poate
asigura o bună vizibilitate pentru turişti.

721. De ce factori trebuie să se ţină cont la stabilirea capacităţii recipienţilor necesari în cramă?
a. capacitatea recipienţilor depinde de calitatea strugurilor pentru prelucrare, dar şi de capacitatea
necesară de stocare a vinurilor din producţiile anilor anteriori, care nu au putut fi comercializate;
b. capacitatea recipienţilor depinde de tipul de vinificaţie, de preferinţele patronului, dar şi de capacitatea
sistemului de răcire care trebuie să regleze rapid temperatura în timpul stocării şi fermentaţiei;
c. capacitatea recipienţilor depinde de producţia de struguri estimată pentru prelucrare (pe categorii de
calitate şi culoare), dar şi de capacitatea necesară de stocare a vinurilor din producţiile anilor anteriori,
producţii aflate în diverse faze de maturare şi învechire.

722. Definiţi scopul unei crame:

a. crama este o construcţie destinată pentru prelucrarea strugurilor şi producerea vinului brut;
b. crama este o construcţie destinată pentru păstrarea vinului timp de mai mulţi ani, pentru a-şi
îmbunătăţi calităţile organoleptice;
c. crama este o construcţie destinată comercializării vinului şi organizării diverselor evenimente de
prezentare a vinului.

723. Enumeraţi operaţiunile care se efectuează într-o cramă:

a. într-o cramă se efectuează următoarele operaţiuni: recepţia cantitativă şi calitativă a strugurilor;
stocarea tescovinei; obţinerea vinului roşu; tragerea vinului de pe depozit şi cupajarea cu vinuri din anii
precedenţi;
b. într-o cramă se efectuează următoarele operaţiuni: recepţia cantitativă şi calitativă a strugurilor;
prelucrarea strugurilor; obţinerea vinului; stocarea provizorie a vinului;
c. într-o cramă se efectuează următoarele operaţiuni: prelucrarea strugurilor albi şi negri; obţinerea vinului
în funcţie de soi şi an; stocarea vinului în cisterne sau în baricuri, degustarea şi livrarea.

77
724. Explicaţi de ce este important sistemul de ventilaţie într-o cramă:
a. ventilaţia trebuie să asigure evacuarea oxigenului, care este detrimental pentru procesul de fermentaţie
şi calitatea vinului, deoarece acesta este un gaz uşor solubil în must şi vin;
b. ventilaţia, naturală sau forţată, trebuie să asigure evacuarea dioxidului de carbon rezultat din
fermentaţie, deoarece acesta este un gaz toxic mai greu decât aerul şi tinde să se acumuleze în zonele
joase, prezentând pericol pentru lucrători;
c. ventilaţia, naturală sau forţată, trebuie să asigure evacuarea oxigenului şi dioxidului de carbon rezultate
din fermentaţie, deoarece acestea sunt toxice şi pentru drojdii, dar şi pentru om.

725. Ce sunt conductele flexibile şi ce rol au acestea în vinificaţie?

a. conductele flexibile sunt ţevi din oţel uşor de îndoit, care fac legătura dintre echipamentele liniei
tehnologice, permiţând vehicularea mustului, mustuielii sau vinului;
b. conductele flexibile sunt ţevi din oţel uşor de îndoit, care transportă apa de răcire necesară cisternelor
încărcate cu must, mustuială sau vin;
c. conductele flexibile sunt furtunuri din cauciuc sau din alte materiale întărite cu inserţii pentru a le
conferi rezistenţă, care fac legătura dintre echipamentele liniei tehnologice, permiţând vehicularea
mustului, mustuielii sau vinului.

726. Care sunt părţile componente ale recipienţilor din lemn folosiţi în vinificaţie?
a. recipienţii din lemn sunt compuşi din: manta, funduri sau capace, gardină, vrană, gaură de canea/cep
sau gură de vizitare;
b. recipienţii din lemn sunt compuşi din: doage, cercuri şi cuie, funduri sau capace, gaură de canea/cep sau
gură de vizitare;
c. recipienţii din lemn sunt compuşi din: funduri sau capace, corp exterior şi orificii de evacuare a vinului şi
tragerea sa de pe drojdie.

727. Ce este litrarea unui recipient?

a. litrarea este operaţia de determinare a capacităţii unui recipient;
b. litrarea este operaţia de determinare a greutăţii unui recipient;
c. litrarea este operaţia de determinare a volumului şi masei unui recipient.

728. Care sunt avantajele utilizării în vinificaţie a recipienţilor din oţel inoxidabil?
a. durata mare de utilizare (teoretic nelimitată) şi uşurinţa igienizării prin simpla spălare cu apă rece sau
soluţii diluate de agenţi de spălare şi igienizare;
b. sunt incasabili, au greutate mică şi permit organizarea eficientă a spaţiului din cramă;
c. au mare versatilitate şi pot fi utilizaţi pentru diferite operaţii în acelaşi timp, dar necesită intervenţii
multiple pentru întreţinere pe durata exploatării.

729. Ce accesorii pot intra în dotarea unui fermentator pentru vinurile roşii?
a. un recipient pentru fermentare - macerare trebuie să aibă un fund plat (pentru o fermentare mai
uşoară) şi o uşiţă de evacuare (prin care să se poată elimina vinul şi tescovina după fermentare);
b. un recipient pentru fermentare - macerare trebuie să aibă fundul în pantă (pentru evacuare uşoară), o
uşiţă de evacuare (prin care să se poată elimina boştina şi drojdia după fermentare) şi un dispozitiv de
amestecare periodică a părţilor solide, care au tendinţa de a se ridica la suprafaţă;
c. un recipient pentru fermentare - macerare trebuie să aibă un fund plat (pentru macerare uşoară) şi o
uşiţă de evacuare (prin care să se poată elimina tescovina şi drojdia după fermentare).

78
730. Cum funcţionează pompele peristaltice?
a. pompele peristaltice funcţionează fără ca fluidul să vină în contact direct cu partea activă (rotorul),
lichidul circulând liber în interiorul pompei, împingerea lichidului fiind realizată de forţa centrifugă;
b. pompele peristaltice funcţionează fără ca fluidul să vină în contact direct cu partea activă (rotorul),
lichidul circulând în exteriorul unui furtun de cauciuc, care este comprimat de către acest lichid,
realizând astfel împingerea lichidului;
c. pompele peristaltice funcţionează fără ca fluidul să vină în contact direct cu partea activă (rotorul),
lichidul circulând în interiorul unui furtun de cauciuc, care este comprimat prin intermediul unor role de
aluminiu pe cadrul din oţel al pompei, realizând astfel împingerea lichidului.

731. Care este diferenţa dintre fluxul tehnologic şi linia tehnologică?

a. fluxul tehnologic reprezintă succesiunea firească a operaţiilor tehnologice pentru elaborarea unui tip de
vin, iar linia tehnologică este materializarea fluxului tehnologic prin dispunerea în
spaţiul disponibil a utilajelor şi echipamentelor în ordinea firească a derulării operaţiunilor tehnologice;
b. atât fluxul tehnologic, cât şi linia tehnologică reprezintă succesiunea firească a operaţiilor tehnologice
pentru elaborarea unui tip de vin, reprezentate printr-o schemă tehnologică în care sunt dispuse în
spaţiu utilajele şi echipamentele în ordinea firească a derulării operaţiunilor tehnologice;
c. linia tehnologică reprezintă succesiunea firească a operaţiilor tehnologice pentru elaborarea unui tip de
vin, iar fluxul tehnologic este materializarea liniei tehnologice prin dispunerea în spaţiul disponibil a
utilajelor şi echipamentelor în ordinea firească a derulării operaţiunilor tehnologice.

732. Ce este şi la ce se utilizează buncărul de recepţie?

a. la evaluarea calităţii recoltei, prin analize de zahăr, tanin şi alcool;
b. la determinarea culorii şi cantităţii strugurilor înainte de procesare;
c. un recipient deschis la partea superioară, de formă tronconică, în care se descarcă strugurii aduşi la
cramă spre a fi preluaţi în fuxul tehnologic.

733. Ce determinări se fac pentru controlul calitativ al strugurilor ajunşi la cramă?

a. se determină prin cromatografie cantitatea de mucegai care afectează strugurii aduşi pentru procesare;
b. se determină concentraţia de zahăr a strugurilor şi a alcoolului din vin;
c. se determină concentraţia de zahăr a strugurilor şi aciditatea totală a acestora.

734. Ce sunt scurgătoarele?

a. scurgătoarele sunt prese pneumatice care permit scurgerea mustului ravac înainte de presare;
b. scurgătoarele sunt echipamente care permit scurgerea mustului de presă, fără a mai fi necesară
presarea;
c. scurgătoarele sunt echipamentele destinate pentru separarea mustului ravac.

735. Care sunt etapele de realizare a presării în presele cu membrană?

a. alimentarea presei (vertical sau axial), scurgerea mustului ravac, presarea cu presiuni progresive,
evacuarea mustului de presă şi evacuarea tescovinei;
b. alimentarea presei (vertical sau axial), evacuarea mustului de presă, evacuarea tescovinei, scurgerea
mustului ravac şi presarea cu presiuni progresive;
c. alimentarea presei (vertical sau axial), presarea cu presiuni progresive, scurgerea mustului ravac,
evacuarea mustului de presă, evacuarea şi spălarea tescovinei.

736. Care este diferenţa între zdrobire şi desciorchinare?

a. zdrobirea constă în spargerea pieliţei şi destrămarea miezului boabelor de strugure, iar desciorchinarea
este operaţia de separare a ciorchinilor de boabe;
b. zdrobirea constă în trecerea strugurilor printr-un cilindru perforat, de unde sunt dirijaţi către două
valţuri (cilindri), care se rotesc în direcţii opuse şi produc desciorchinarea;
c. zdrobirea constă în spargerea pieliţei miezului boabelor de strugure şi a seminţelor, iar desciorchinarea
este operaţia de separare a ciorchinilor de boabe.

79
737. Ce este mustul ravac?
a. este lichidul obţinut prin presarea mustuielii rezultate după zdrobirea strugurilor şi este fracţia de must
de cea mai bună calitate, cu compoziţia chimică cea mai echilibrată;
b. este lichidul obţinut prin presarea mustuielii rezultate după zdrobirea strugurilor şi este fracţia de must
cu cea mai mare aciditate şi astringenţă;
c. este lichidul obţinut prin scurgere gravitaţională din mustuiala rezultată după zdrobirea strugurilor şi
este fracţia de must de cea mai bună calitate, cu compoziţia chimică cea mai echilibrată.

738. Care este principiul metodei de limpezire a musturilor prin flotaţie?

a. principiul flotaţiei este bazat pe injectarea unor micro-bule de gaz (azot, aer sau oxigen) în mustul
tulbure, care se ataşează de particulele solide aflate în suspensie şi le ridică spre suprafaţă, lăsând
dedesubt lichidul limpede;
b. principiul flotaţiei este bazat pe introducerea unui lichid nemiscibil cu apa în must, care înglobează
particulele solide aflate în suspensie în must şi le ridică spre suprafaţă, lăsând mustul şi apa limpede;
c. principiul flotaţiei este bazat pe introducerea unor bucăţele de lemn de stejar în must, de care se
ataşează particulele solide aflate în suspensie în must şi după care lichidul astfel limpezit este separat de
fragmentele de lemn.

739. Limpezirea gravitaţională a musturilor are loc:

a. în timpul fermentaţiei, dacă temperatura este scăzută (sub 18°C);
b. înainte de fermentaţie printr-un proces de centrifugare la 18°C;
c. înainte de începerea fermentaţiei, dacă temperatura este scăzută (sub 18°C).

740. Ce este şaptalizarea şi cum se realizează?

a. adăugarea ilegală de zahăr în must sau în vin, pentru a acoperi eventualele defecte gustative ale vinului;
b. este un procedeu de îmbogăţire a musturilor în zaharuri în vederea creşterii concentraţiei alcoolice a
vinului rezultat;
c. corectarea musturilor cu zahăr sau must concentrat rectificat în vederea îndulcirii vinului rezultat.

741. Ce modalităţi există pentru a corecta un must deficient în aciditate?

a. se adaugă în must zahăr şi tanin;
b. se adaugă în vin zahăr şi acid tartric;
c. se cupajează cu un must cu aciditate mai ridicată.

742. Descrieţi metoda de corectare a musturilor prin îmbogăţire cu must concentrat:

a. se calculează cantitatea de must concentrat necesară pentru a creşte concentraţia de zahăr din mustul
de corectat şi apoi se amestecă în must;
b. se calculează cantitatea de must concentrat necesară pentru a creşte concentraţia de zahăr din mustul
de corectat şi apoi se diluează cu puţină apă şi se amestecă în must;
c. se calculează cantitatea de must concentrat necesară pentru a creşte concentraţia de zahăr din mustul
de corectat, se încălzeşte la 65 - 75°C şi apoi se diluează cu puţină apă şi se amestecă în must.

743. Care este scopul adaosului de preparate enzimatice glicozidice?

a. extracţia şi eliberarea de arome prin combinarea efectelor enzimelor /1-glicozidazice şi a unor enzime
pectolitice, utilizate în aceste preparate enzimatice în cantităţi mai mici;
b. aceste preparate acţionează în timpul macerării pieliţei strugurilor albi aromaţi de tip Muscat sau semi-
aromaţi, precum Sauvignon Blanc, Semillon, Chardonnay, pentru a obţine vinuri de calitate ridicată, cu
profil senzorial complex şi o senzaţie gustativă intensă, care se menţine şi pe perioada maturării
vinurilor;
c. ambele răspunsuri de mai sus sunt corecte.

80
744. Ce este vinificaţia reductivă?
a. procedeul vinificării reductive constă în adaosul de dioxid de sulf pentru crearea în must, în faza
prefermentativă, a unui mediu reducător care să protejeze compuşii fenolici împotriva oxidării;
b. procedeul vinificării reductive constă în adaosul de enzime oxidoreducătoare, care măresc viteza de
reacţie a polifenolilor cu oxigenul dizolvat;
c. ambele răspunsuri de mai sus sunt corecte.

745. Ce sunt enzimele pectolitice şi ce tipuri de acţiuni au acestea în must?

a. enzimele pectolitice sunt enzimele care catalizează reacţiile de oxidare şi polimerizare a substanţelor
pectice (pectinelor). Unele catalizează realizarea legăturilor estero-metilice şi includerea lor în structura
pectinelor, iar altele polimerizează şi condensează lanţurile scurte ale pectinelor, transformându-le în
lanţuri lungi, îmbunătăţindu-le astfel solubilitatea;
b. enzimele pectolitice sunt enzimele care catalizează reacţiile de hidroliză a substanţelor pectice
(pectinelor). Unele catalizează hidroliză legăturilor estero-metilice din structura pectinelor, iar altele
scurtează lanţurile lungi ale pectinelor, îmbunătăţindu-le solubilitatea;
c. nici unul din răspunsurile de mai sus nu este corect.

746. Ce este procedeul de maceraţie la rece (criomaceraţie)?

a. maceraţia la rece este procedeul care presupune răcirea mustuielii timp de 18-20 ore la o temperatură
de 5 - 10°C, înainte de începerea fermentaţiei, în scopul de a reduce activitatea enzimelor oxidazice şi de
a conferi o ameliorare organoleptică;
b. maceraţia la rece presupune răcirea mustuielii timp de 18 - 20 zile la o temperatură de 10 - 15°C, înainte
de începerea şi în timpul fermentaţiei, în scopul de a reduce activitatea enzimelor oxidazice şi de a
conferi o ameliorare organoleptică;
c. maceraţia la rece presupune răcirea mustuielii timp de 18-20 luni la o temperatură de 0 - 5°C, în timpul
fermentaţiei, în scopul de a reduce activitatea enzimelor oxidazice şi de a conferi o ameliorare
organoleptică.

747. Ce este tehnica de hiperoxigenare a mustului?

a. tehnica hiperoxigenării presupune oxidarea proteinelor pe care celelalte metode îşi propun să le
protejeze;
b. hiperoxigenarea este o tehnică modernă de obţinere a unor vinuri albe stabile la oxidarea polifenolilor,
prin adaosul de doze ridicate de dioxid de sulf, pentru a crea în must un mediu reductiv;
c. hiperoxigenarea este o tehnică modernă de obţinere a unor vinuri albe stabile la oxidarea polifenolilor,
care se bazează pe oxidarea controlată a mustului şi eliminarea prefermentativă a compuşilor fenolici
care ar putea determina brunificarea vinului.

748. Care sunt avantajele termomaceraţiei?

a. termomaceraţia nu are avantaje, deoarece distruge enzimele pectolitice, iar vinurile rezultate nu se mai
pot limpezi, în timp ce culoarea se reduce semnificativ;
b. termomaceraţia are ca avantaj principal grăbirea fermentaţiei alcoolice şi prevenirea îmbolnăvirii
vinurilor prin distrugerea microorganismelor datorită temeperaturilor ridicate la care se practică;
c. scurtarea timpului de prelucrare, micşorarea volumului spaţiilor de macerare-fermentare, extragerea
mai bună a culorii în cazul unor recolte de struguri mai sărace în antociani şi a celor afectate de
putregaiul cenuşiu.

749. Care sunt dezavantajele termomaceraţiei?

a. termomaceraţia are costuri ridicate (datorită instalaţiilor scumpe şi a energiei consumate) şi distruge, pe
lângă enzimele oxidazice, şi enzimele utile şi aromele varietale;
b. limpezirea vinurilor după tratamentul de termomaceraţie se face prea rapid şi vinurile rezultate vor avea
din această cauză extractul mult prea redus;
c. ambele răspunsuri de mai sus sunt corecte.

81
750. Precizaţi principalele efecte antioxidante pentru care dioxidul de sulf este adăugat în vin:
a. protejează contra precipitării acidului tartric şi previne învechirea vinurilor prin combinarea sa cu
oxigenul dizolvat în vin sau cu alte substanţe care altfel s-ar oxida cu uşurinţă;
b. protejează contra casării oxidazice şi previne îmbătrânirea prematură a vinurilor prin combinarea sa cu
oxigenul dizolvat în vin sau cu alte substanţe care altfel s-ar oxida cu uşurinţă;
c. ambele răspunsuri de mai sus sunt corecte.

751. Precizaţi principalele efecte antimicrobiene pentru care dioxidul de sulf este adăugat în vin.
a. dioxidul de sulf facilitează deburbarea mustului prin întârzierea pornirii fermentaţiei şi permite o
fermentaţie mai sănătoasă datorită unui efect selectiv asupra drojdiilor din microflora spontană;
b. dioxidul de sulf inhibă refermentarea vinurilor dulci, împiedică fermentaţia malolactică şi apariţia bolilor
bacteriene şi poate servi la stoparea fermentaţiei pentru obţinerea vinurilor dulci naturale;
c. ambele răspunsuri de mai sus sunt corecte.

752. Care este diferenţa dintre dioxidul de sulf sub formă de soluţie şi soluţiile de metabisulfit de
potasiu?
a. dioxidul de sulf sub formă de soluţie se prepară prin dizolvarea în apă a S02 gazos, în timp ce soluţia de
metabisulfit de potasiu nu conţine dioxid de sulf, acesta eliberându-se doar la introducerea soluţiei în
mediu acid (în vin);
b. dioxidul de sulf sub formă de soluţie se prepară prin arderea fitilelor de sulf în apă, în timp ce soluţia de
metabisulfit de potasiu se obţine din dizolvarea în apă a sării numite metabisulfit de potasiu;
c. nici unul din răspunsurile de mai sus nu este corect.

753. Care sunt principalele momente în care se realizează sulfitarea produselor viti-vinicole?
a. la prelucrarea strugurilor în perioada pre-fermentativă, în timpul fermentaţiei pentru stimularea
fermentaţiei musturilor şi înainte de îmbuteliere;
b. la prelucrarea strugurilor în perioada pre-fermentativă, la zdrobirea strugurilor, în timpul fermentaţiei şi
înainte de îmbuteliere;
c. la prelucrarea strugurilor în perioada pre-fermentativă, la terminarea fermentaţiei în vederea pregătirii
vinurilor pentru păstrare şi înainte de îmbuteliere.

754. Cum se foloseşte dioxidul de sulf lichefiat?

a. administrarea se poate face cu ajutorul unui dozator numit sulfitometru, care este umplut cu SO2
lichefiat, apă şi metabisulfit de potasiu;
b. administrarea se poate face direct din butelie sau cu ajutorul unui dozator numit sulfitometru, care este
umplut cu SO2 şi CO2 lichefiat;
c. administrarea se poate face direct din butelie sau cu ajutorul unui dozator numit sulfitometru, care este
umplut cu SO2 lichefiat.

755. Ce inconveniente prezintă tratarea vinurilor cu sorbat de potasiu?

a. sorbatul de potasiu combate dezvoltarea majorităţii drojdiilor şi mucegaiurilor;
b. sorbatul de potasiu poate fi metabolizat de către unele bacterii lactice, din acest proces rezultând un
compus implicat în mirosul de geranium sau de frunză de muşcată;
c. sorbatul de potasiu adăugat protejează vinul de acţiunea fermentativă a drojdiilor.

756. Etapa de rehidratare a drojdiilor selecţionate uscate constă în:

a. suspendarea drojdiilor uscate în volumul total de must de inoculat la 18 - 20°C;
b. introducerea drojdiilor uscate în apă caldă la 38 - 40°C timp de circa 20 minute;
c. suspendarea drojdiilor uscate în must cald la 38 - 40°C timp de circa 110 minute.

82
757. Ce este factorul killer?
a. factorul killer este factorul care induce în anumite microorganisme capacitatea de a produce compuşi
proteici toxici pentru alte microorganisme;
b. factorul killer apare în unele suşe de drojdii caracterizate de producerea unei proteine care omoară
celulele de drojdie non-killer;
c. ambele răspunsuri de mai sus sunt corecte.

758. Cum se calculează potenţialul alcoolic al unui vin, cunoscând concentraţia de zaharuri (glucide)
din must?
a. în mod convenţional, pentru ţinerea unei evidenţe administrative în cramă, se ia în considerare o
valoare de 25 g zahăr pentru un grad alcoolic (1 % voi. alcool);
b. în mod convenţional, pentru ţinerea unei evidenţe administrative în cramă, se ia în considerare o
valoare de 17 g zahăr pentru un grad alcoolic (1 % voi. alcool);
c. în mod convenţional, pentru ţinerea unei evidenţe administrative în cramă, se ia în considerare o
valoare de 12,17 g zahăr pentru un grad alcoolic (1 % vol. alcool).

759. Faza de lag a drojdiilor într-un must reprezintă:

a. faza în care celulele s-au acomodat prefect condiţiilor din mediu şi în care se sintetizează noi
componenţi şi se acumulează proteine, ARN şi fosfaţi;
b. faza în care celulele încă nu s-au acomodat condiţiilor din mediu şi în care se sintetizează noi
componenţi şi se acumulează proteine, ARN şi fosfaţi;
c. faza în care celulele nu se pot acomoda condiţiilor din mediu şi deoarece nu îşi pot sintetiza noi
componenţi şi nu se acumulează proteine, ARN şi fosfaţi.

760. Faza de creştere exponenţială a drojdiilor într-un mediu de cultură este:

a. faza în care numărul de celule care mor egalează numărul de celule noi care se formează prin
multiplicare;
b. faza în care viteza de multiplicare a drojdiilor face ca numărul acestora să urmeze o curbă exponenţială;
c. ambele răspunsuri de mai sus sunt corecte.

761. Ce se întâmplă în timpul fazei fermentaţiei tumultuoase a mustului de struguri?

a. este faza zgomotoasă în care drojdiile în plină activitate metabolică transformă glucidele în etanol şi
CO2;
b. se înregistrează puternice degajări de C02, temperatura tinde să crească spre 30°C (şi mustul în
fermentaţie trebuie răcit); durata: 6-7 zile până la 14 zile;
c. ambele răspunsuri de mai sus sunt corecte.

762. Definiţi procesul de maceraţie-fermentaţie a vinului:

a. maceraţia este operaţia pre-fermentativă de extragere a unor compuşi de culoare şi aromă, care este
urmată de fermentaţie şi care se realizează prin menţinerea boştinei în contact cu mustul;
b. maceraţia este operaţia post-fermentativă de extragere a unor compuşi de culoare şi aromă, care
urmează procesului de fermentaţie şi care se realizează prin menţinerea boştinei în contact cu vinul;
c. maceraţia este operaţia de extragere a unor substanţe de importanţă pentru vinificaţie (culoare, arome,
taninuri) din ţesuturile bobului zdrobit prin menţinerea boştinei în contact cu mustul pentru o perioadă
determinată de timp, în care mustul poate începe fermentaţia.
763. Ce influenţă are temperatura asupra procesului de macerare-fermentare a vinului?
a. temperatura de 28 - 30°C asigură o extracţie mai rapidă a compuşilor fenolici, comparativ cu cea de
20°C, considerată optimă pentru fermentaţie (în special pentru obţinere de vinuri proaspete,
fructuoase). în schimb, la temperaturi mai mari de 30°C creşte conţinutul de taninuri, fără ca
intensitatea colorantă să mai crească;
b. datorită creşterii temperaturii şi formării alcoolului, procesul de maceraţie este mai rapid şi mai
complet, decât dacă boştina ar sta în contact cu un must care nu fermentează;
c. ambele răspunsuri de mai sus sunt corecte.

83
764. Ce influenţă are dioxidul de sulf asupra macerării-fermentării vinului?
a. la doze ridicate de S02 maceraţia este foarte puternică. (Astfel de doze mari nu se pot administra pentru
vinificaţia în roşu, dar se folosesc în cadrul tehnologiilor de obţinere a colorantului roşu din pieliţele
strugurilor negri.);
b. la dozele posibil de utilizat în vinificaţie (5-10 g/hl la strugurii sănătoşi şi 10 - 15 g/hl la cei afectaţi de
mucegai), efectul de macerare şi dizolvare datorat S02 este nesemnificativ. (O ameliorare a culorii se
observă în cazul administrării la recoltele mucegăite, pentru că inactivează lacaza, împiedicând astfel
distrugerea pigmenţilor antocianici prin oxidare.);
c. ambele răspunsuri de mai sus sunt corecte.

765. Care sunt principalele modalităţi de control al căciulii de boştină pentru a o menţine în contact cât
mai bun cu lichidul?
a. scufundarea periodică a căciulii de boştină, menţinerea căciulii permanent scufundate, recircularea
mustului prin pompare sau amestecarea mustuielii prin barbotare de gaz;
b. scufundarea periodică a căciulii de boştină, menţinerea căciulii umede permanent prin stropire cu apă,
sau amestecarea mustuielii prin barbotare cu un amestec de heliu şi hidrogen;
c. ambele răspunsuri de mai sus sunt corecte.

766. Cum se face amestecarea mustuielii în vinificatoarele de roşu prin barbotare de gaz?
a. la partea superioară a cisternelor se aduce un furtun care se fixează pe capacul cisternei şi prin care se
barbotează un gaz inert. Gazul se acumulează la suprafaţa vinului şi căciulii de boştină din cisternă până
când bulele devin suficient de mari pentru a învinge tensiunea superficială a lichidului, dizolvându-se în
vin şi producând astfel spargerea căciulii şi amestecarea;
b. în interiorul cisternelor, foarte aproape de bază, se fixează nişte plăci, sub care se barbotează un gaz
inert. Gazul se acumulează sub aceste plăci până când bulele devin suficient de mari pentru a învinge
tensiunea superficială a lichidului, scapă de sub plăci şi se ridică tumultos la suprafaţă, producând
spargerea căciulii şi amestecarea;
c. nici unul din răspunsurile de mai sus nu este corect.

767. Ce este fermentaţia malolactică?

a. este conversia glucidelor în acid malolactic, realizată de către anumite specii de bacterii lactice, printr-o
singură reacţie de decarboxilare catalizată de către „enzima malolactică” sau malat-carboxi-liaza;
b. este conversia acidului tartric în acid malolactic, realizată de către anumite specii de bacterii lactice,
printr-o singură reacţie de decarboxilare catalizată de către „enzima malolactică” sau malat-carboxi-
liaza;
c. este conversia acidului malic în acid lactic, realizată de către anumite specii de bacterii lactice, printr-o
singură reacţie de decarboxilare catalizată de către „enzima malolactică” sau malat-carboxi-liaza.

768. Cum se pregăteşte inoculul pentru startarea fermentaţiei malolactice în vinuri?

a. fermentaţia malolactică nu se poate starta prin inoculare, deoarece bacteriile sunt prea sensibile pentru
a supravieţui în vin. Doar cele deja existente în vin pot fi stimulate să se înmulţească şi să producă
fermentaţia malolactică, prin adaosul de activatori de fermentaţie şi ridicarea temperaturii;
b. inocularea presupune prepararea unei suspensii de celule activate din starea de concentrat liofilizat sau
congelat. înainte de adăugarea în must sau vin este bine ca această cultură să fie reactivată şi lăsată să
înceapă multiplicarea, deoarece o adăugare prea rapidă poate să se soldeze cu o scădere semnificativă a
viabilităţii;
c. nici unul din răspunsurile de mai sus nu este corect.

84
769. Care sunt efectele fermentaţiei malolactice asupra caracteristicilor senzoriale ale vinului?
a. aciditatea se reduce, culoarea devine mai roşie, apar compuşi de aromă specifici, precum diacetilul, care
aduce de regulă o notă suplimentară de complexitate în buchetul vinului, care este adesea descris ca
având o nuanţă de unt sau de nuci;
b. aciditatea se măreşte, culoarea devine mai roşie, apar compuşi de aromă specifici, precum acetatul de
etil, care aduce de regulă o notă suplimentară de complexitate în buchetul vinului, care este adesea
descris ca având o nuanţă uşor condimentată;
c. aciditatea se măreşte, culoarea devine mai cărămizie, apar compuşi de aromă specifici, precum
acetaldehida, care aduce de regulă o notă suplimentară de complexitate în buchetul vinului, care este
adesea descris ca având o nuanţă de mere verzi.

770. Cum influenţează etanolul şi dioxidul de sulf fermentaţia malolactică?

a. etanolul este un activator al fermentaţiei malo-lactice, în timp ce dioxidul de sulf este un agent puternic
inhibitor pentru creşterea bacteriilor, speciile bacteriene având rezistenţe diferite la acesta din urmă;
b. etanolul şi dioxidul de sulf sunt agenţi puternic inhibitori pentru creşterea bacteriilor, speciile bacteriene
având rezistenţe diferite la aceşti agenţi;
c. nici unul din răspunsurile de mai sus nu este corect.

771. Cum se poate inhiba startarea fermentaţiei malolactice atunci când nu este dorită?
a. pentru a preveni declanşarea după îmbuteliere a unei fermentaţii malolactice se poate apela la
pasteurizarea sau filtrarea sterilă a vinului, urmate de o îmbuteliere sterilă;
b. inhibiţia fermentaţiei malolactice se produce prin eliminarea factorilor care favorizează desfăşurarea
acesteia, în acest sens recomandându-se: păstrarea vinului la temperaturi de 10°C şi mai scăzute,
menţinerea concentraţiei de S02 total peste 50 mg/1, pritocul prematur şi frecvent, acidifierea
musturilor şi vinurilor cu pH ridicat, scurtarea la minimum a perioadei de maceraţie, adăugarea de
lizozim, o enzimă care degradează membrana celulară bacteriană, cauzând moartea celulei;
c. ambele răspunsuri de mai sus sunt corecte.

772. Ce este tăria alcoolică potenţială a vinului?

a. reprezintă numărul de volume de alcool conţinute în 100 volume vin şi care s-au obţinut prin
fermentarea zaharurilor din must;
b. reprezintă numărul de volume de alcool care ar putea rezulta prin fermentarea totală a zaharurilor
conţinute în 100 volume din mustul sau vinul analizat;
c. ambele răspunsuri de mai sus sunt corecte.

773. Care este diferenţa dintre aciditatea totală şi aciditatea titrabilă a vinului?
a. aciditatea titrabilă este conţinutul total de acizi minerali, organici şi chiar aminoacizi din vin, în timp ce
aciditatea totală este doar concentraţia totală a protonilor din vin, măsurată prin titrare cu o bază tare.
Aciditatea titrabilă este întotdeauna mai mică decât aciditatea totală;
b. aciditatea totală este conţinutul total de acizi minerali, organici şi chiar aminoacizi din vin, în timp ce
aciditatea titrabilă este doar concentraţia totală a protonilor din vin, măsurată prin titrare cu o bază
tare. Aciditatea titrabilă este întotdeauna egală cu aciditatea totală;
c. aciditatea totală este conţinutul total de acizi minerali, organici, a sărurilor lor acide şi chiar a
aminoacizilor din vin, în timp ce aciditatea titrabilă este doar concentraţia totală a protonilor din vin,
măsurată prin titrare cu o bază tare. Aciditatea titrabilă este întotdeauna mai mică decât aciditatea
totală.
774. Ce fel de aromă creează esterii în vinuri?
a. esterii nu au aromă şi de aceea nu au nici un fel de impact senzorial în vinuri, dar prin distilare se
concentrează şi atunci creează în distilatele pe bază de vin aroma specifică de lemn de stejar;
b. esterii cu catene mai scurte prezintă arome care amintesc de fructele specifice zonelor temperate (măr,
prună, pară, caisă etc.), în timp ce esterii cu catenă medie au aroma complexă a fructelor subtropicale
(ananas, banană, pomelo etc.) sau tropicale (mango, papaia);
c. ambele răspunsuri de mai sus sunt corecte.

85
775. Ce este aroma secundară a vinurilor?
a. compuşii rezultaţi din maceraţia pieliţei strugurilor sunt cei care creează aroma secundară a vinului (sau
aroma varietală). Aroma aceasta este specifică soiului de struguri din care se obţine vinul;
b. compuşii rezultaţi din fermentaţie sunt cei care creează aroma secundară a vinului (sau aroma de
fermentaţie). Aroma aceasta este eliberată de către drojdii (sau enzime adăugate de tehnolog) din
precursorii de aromă;
c. compuşii rezultaţi din menţinerea vinurilor în vasele de lemn de stejar sunt cei care creează aroma
secundară a vinului (sau buchetul vinului). Aroma aceasta este specifică vinurilor care după maturarea în
baricuri s-au păstrat în vinoteci.

776. Ce este şi ce rol are glicerolul în vin?

a. glicerolul este un aminoacid care se adaugă de tehnolog la începutul procesului de fermentaţie. Are gust
dulce, este vâscos şi lipsit de miros caracteristic, efectul său organoleptic devenind sesizabil începând de
la o concentraţie de 5 g/1;
b. glicerolul este un glucid care se adaugă de tehnolog la începutul procesului de fermentaţie în
concentraţii de 20 - 30 g/1. Are gust dulce, este vâscos şi lipsit de miros caracteristic, efectul său
organoleptic devenind sesizabil începând de la o concentraţie de 5 g/1;
c. glicerolul este un alcool trihidroxilic produs de către drojdii, la începutul procesului de fermentaţie. Are
gust dulce, este vâscos şi lipsit de miros caracteristic, efectul său organoleptic devenind sesizabil
începând de la o concentraţie de 5 g/1.

777. Cum apare metanolul în vin?

a. metanolul sau alcoolul metilic se formează, alături de etanol, prin fermentaţia alcoolică a zaharurilor şi
este, în general, similar din toate punctele de vedere cu etanolul, contribuind la creşterea gradului
alcoolic al vinului;
b. metanolul sau alcoolul metilic nu se formează prin fermentaţia alcoolică a zaharurilor, ci este, în general,
rezultatul hidrolizei enzimatice a pectinelor din must, în timpul procesului de vinificaţie;
c. metanolul sau alcoolul metilic nu se formează prin fermentaţia alcoolică a zaharurilor, ci este, în general,
adăugat în vin în scop de fraudă, deoarece stimulează fermentaţia alcoolică.

778. Care sunt cele cinci faze de evoluţie a vinului?

a. pe timpul formării şi existenţei sale vinul poate parcurge cinci faze: naşterea (fermentarea), decantarea,
cupajarea, învechirea şi degradarea;
b. pe timpul formării şi existenţei sale vinul poate parcurge cinci faze: naşterea (fermentarea), oxigenarea,
sulfitarea, maturarea şi învechirea;
c. pe timpul formării şi existenţei sale vinul poate parcurge cinci faze: naşterea (fermentarea), formarea,
maturarea, învechirea şi degradarea.

779. Ce este pritocul vinului?

a. pritocul este operaţiunea de introducere a vinului din cisterne în butoaie de lemn de stejar pentru
limpezirea vinului;
b. pritocul este operaţiunea de transvazare efectuată pentru tragerea de pe depozitul format natural prin
limpezirea vinului;
c. pritocul este operaţiunea de transvazare efectuată în vederea îmbutelierii vinului.

780. Ce este operaţia de transvazare a vinului?

a. transvazarea este operaţia de trecere a vinului dintr-un vas în altul prin turnare, pompare sau sifonare;
b. transvazarea este operaţia de separare a vinului de drojdie după terminarea fermentaţiei, prin filtrare,
centrifugare sau decantare;
c. transvazarea este operaţia de transfer a vinului într-o cisternă tampon în vederea îmbutelierii,
îndepărtarea dioxidului de sulf excedentar şi a mirosurilor străine, sulfitare şi stabilizare.

86
781. Care sunt însuşirile senzoriale care apar în perioada de maturare a vinurilor?
a. prin maturare vinurile îşi îmbunătăţesc limpiditatea, culoarea se intensifică, parfumul floral scade şi se
intensifică cel de fructe (apare buchetul de maturare);
b. prin maturare vinurile devin complexe şi condimentate, cu nuanţe de vanilie în cazul vinurilor maturate
în prezenţa lemnului;
c. ambele răspunsuri de mai sus sunt corecte.

782. Care este diferenţa dintre egalizare şi cupajare?

a. egalizarea este omogenizarea vinurilor din acelaşi soi, areal de cultură, an de recoltă şi se face cel mai
bine odată cu primul pritoc. în schimb, cupajarea este omogenizarea vinurilor care pot fi din soiuri, ani şi
chiar locuri diferite, realizată în vederea obţinerii unor vinuri cu potenţial mai bun la comercializare;
b. cupajarea este omogenizarea vinurilor din acelaşi soi, areal de cultură, an de recoltă şi se face cel mai
bine odată cu primul pritoc. în schimb, egalizarea este omogenizarea vinurilor care pot fi din soiuri, ani şi
chiar locuri diferite, realizată în vederea obţinerii unor vinuri cu potenţial mai bun la comercializare;
c. egalizarea şi cupajarea sunt sinonime, definind acelaşi tip de operaţie.

783. Prezentaţi avantajele limpezirii vinurilor prin centrifugare:

a. avantajul principal al centrifugării este eliminarea unui volum mare de sediment, care se ridică la
suprafaţa lichidului, de unde este cu uşurinţă separat de lichidul limpede;
b. între avantajele centrifugării putem enumera automatizarea procesului, eliminarea unui volum mare de
sediment şi eliminarea mai rapidă a particulelor de dimensiuni mari în comparaţie cu filtrele cu plăci;
c. nici unul din răspunsurile de mai sus nu este corect.

784. Prezentaţi dezavantajele limpezirii vinurilor prin centrifugare:

a. dezavantajul principal al centrifugării este oxidarea vinului astfel tratat, dacă aceasta nu este realizată
sub pernă de gaz inert;
b. dezavantajul principal al centrifugării este aplicarea unei rotaţii la viteze mari, care creează astfel o forţă
(centrifugală) mai mare decât cea gravitaţională;
c. ambele răspunsuri de mai sus sunt corecte.

785. În ce fel de filtre se utilizează plăcile filtrante de carton?

a. plăcile de carton se folosesc la filtrările de „profunzime” atât ca atare, cât şi împreună cu alţi adjuvanţi
de filtrare în echipamente numite chiar „filtre tangenţiale”;
b. plăcile de carton se folosesc la filtrările de „profunzime” atât ca atare, cât şi împreună cu alţi adjuvanţi
de filtrare în echipamente numite chiar „filtre cu membrane”;
c. plăcile de carton se folosesc la filtrările de „profunzime” atât ca atare, cât şi împreună cu alţi adjuvanţi
de filtrare în echipamente numite chiar „filtre cu plăci”.

786. Care sunt condiţiile necesare pentru ca o substanţă să fie un bun agent de cleire?
a. să corespundă scopului urmărit prin tratament, să fie selectivă, să se separe rapid şi bine prin
sedimentare;
b. să corespundă scopului urmărit prin tratament, să fie selectivă, să cedeze vinurilor acele mirosuri şi
gusturi specifice pentru care a şi fost utilizată;
c. să corespundă scopului urmărit prin tratament, să fie uşor solubilă în vin, să se depună rapid fără să
antreneze cu ea substanţe proprii ale vinului.

787. Ce este şi la ce se utilizează tratamentul vinului cu gelatină?

a. gelatina este o proteină de origine vegetală, utilizată în vin pentru eliminarea taninurilor excesive;
b. gelatina este o proteină de origine animală, utilizată în vin pentru eliminarea proteinelor excesive;
c. gelatina este o proteină de origine animală, utilizată în vin pentru eliminarea taninurilor excesive.

87
788. Cu ce substanţe se realizează stabilizarea tartrică prin inhibarea precipitării sărurilor tartrice?
a. acid metatartric, acid ascorbic şi acid lactic;
b. carboximetilceluloză, acid metatartric, manoproteine;
c. carboximetilceluloză, bitratrat de potasiu, bentonită.

789. Ce este diferit la filtrarea tangenţială faţă de filtrarea directă?

a. la filtrarea tangenţială direcţia fluxului de vin de filtrat este paralel şi nu perpendicular pe membrana
filtrantă, ca în cazul filtrării directe. Presiunea se aplică vertical în ambele tipuri de filtrări, pentru a
determina trecerea vinului prin porii materialului filtrant;
b. la filtrarea tangenţială se folosesc membrane filtrante, iar la filtrarea directă se folosesc plăci filtrante
din carton poros. Presiunea se aplică vertical în ambele tipuri de filtrări, pentru a determina trecerea
vinului prin porii materialului filtrant;
c. nici unul din răspunsurile de mai sus nu este corect.

790. în categoria casărilor metalice se includ:

a. casarea fosfato-ferică (casarea albă), casarea proteică şi casarea cuproasă;
b. casarea fosfato-ferică (casarea albă), casarea tanato-ferică (casarea neagră) şi casarea cuproasă;
c. casarea proteică, casarea cuproasă şi casarea hidrolazică.

791. Care sunt defectele de natură fizică ce pot apărea în vinuri?

a. casarea oxidazică, depozitele de bentonită şi depunerile de diverse materii inerte, care ajung în mod
accidental în vin (bucăţi de sticlă, fragmentele de dop, nisip, insecte).
b. tulburările de natură proteică, precipitările tartrice (acestea având, totuşi, un dublu caracter, fizico-
chimic) şi depunerile de diverse materii inerte, care ajung în mod accidental în vin (bucăţi de sticlă,
fragmentele de dop, nisip, insecte).
c. ambele răspunsuri de mai sus sunt corecte.

792. Ce se poate spune despre mirosurile şi gusturile care se dezvoltă într-un vin aflat în contact cu
oxigenul şi nesulfitat corespunzător?
a. în funcţie de gradul de avansare a oxidării, se poate spune că vinul este: obosit, vin fad şi translucid,
oxidat şi în final maderizat;
b. în funcţie de gradul de avansare a oxidării, se poate spune că vinul este: decolorat, diluat, catifelat, casat
şi în final caramelizat;
c. ambele răspunsuri de mai sus sunt corecte.

793. Ce este băloşirea vinului?

a. este o îmbolnăvire caracterizată printr-o creştere semnificativă a vâscozităţii vinului, care îi conferă
aspectul de albuş de ou crud, vinul devenind filant şi întinzându-se într-un mod dezgustător la încercarea
de turnare în pahar;
b. este o îmbolnăvire datorată unor bacterii lactice care pot transforma acidul tartric în acid propionic,
lactic şi acetic;
c. este o îmbolnăvire cauzată de suşe ale unor bacterii lactice care generează o mâzgă şi o aromă ciudată,
de amestec de oţet şi esteri, la care se adaugă şi o uşoară dulceaţă, datorată formării de manitol.

794. Descrieţi boala numită oţetirea vinului:

a. boala se caracterizează prin dezvoltarea bacteriilor acetice, formarea la suprafaţa vinului a unui voal
uleios-translucid, care în timp se poate transforma într-o masă compactă vâscoasă şi producerea de acid
acetic prin transformarea etanolului şi glucozei (dacă vinul nu este sec);
b. boala se caracterizează prin dezvoltarea drojdiilor peliculare, formarea la suprafaţa vinului a unei
pelicule subţiri de culoare albă sau gri, care se îngroaşă şi se cutează repede, şi producerea de aldehidă
acetică prin oxidarea etanolului din vinuri;
c. nici unul din răspunsurile de mai sus nu este corect.

88
795. Descrieţi alterările produse de către drojdiile din genul Brettanomyces:
a. mirosurile străine cel mai frecvent raportate în cazul contaminării cu Brettanomyces sunt cele de ouă
alterate, mercaptani, ceapă fiartă, conopidă fiartă;
b. mirosurile străine cel mai frecvent raportate în cazul contaminării cu Brettanomyces sunt cele de grajd,
cal, câine ud, tutun, crezol, piele tăbăcită, de medicament şi uneori de urină de şoarece.
c. nici unul din răspunsurile de mai sus nu este corect.

796. Care sunt dezavantajele sticlei pentru îmbutelierea vinului?

a. sticla este un material ieftin, ce poate fi colorat cu uşurinţă, prelucrat în diverse forme;
b. sticla este inertă din punct de vedere chimic şi impermeabilă pentru gaze şi lichide, este uşor de spălat
şi reciclabilă;
c. nici unul din răspunsurile de mai sus nu este corect.

797. Ce criterii trebuie să îndeplinească încăperea destinată îmbutelierii vinului?

a. încăperea destinată îmbutelierii trebuie să fie igienică şi lipsită de praf, să aibă de preferinţă o presiune a
aerului menţinută la o valoare mai mare decât cea atmosferică, pentru a evita pătrunderea prafului şi
microorganismelor din exterior;
b. încăperea destinată îmbutelierii trebuie să aibă suprafeţele pereţilor şi a pardoselilor placate cu plăci
ceramice, în scopul de a facilita spălarea şi igienizarea zilnică;
c. ambele răspunsuri de mai sus sunt corecte.

798. Enumeraţi părţile componente ale unei linii de îmbuteliere:

a. părţile componente ale liniei de îmbuteliere sunt în general: maşina de spălat sau clătit butelii, maşina
de umplut butelii, maşina de dopuit, maşina de etichetat, maşina pentru ambalat sticle în cutii de
carton;
b. părţile componente ale liniei de îmbuteliere sunt în general: maşina de despaletat butelii, filtru cu plăci,
maşina de spălat sau clătit butelii, maşina de umplut butelii, maşina de dopuit, maşina pentru ambalat
sticle în cutii de carton;
c. părţile componente ale liniei de îmbuteliere sunt în general: maşina de spălat sau clătit butelii, maşina
de condiţionat şi stabilizat vinul, maşina de umplut butelii, maşina de dopuit, maşina de etichetat,
maşina pentru ambalat sticle în cutii de carton.

799. De ce trebuie evitată la umplere vărsarea vinului pe pereţii exteriori ai buteliei?

a. vinul vărsat pe pereţii exteriori ai buteliei conduce la dificultăţi suplimentare cu ocazia etichetării şi
poate deveni un focar de dezvoltare a microorganismelor (mucegaiuri), deteriorând rapid aspectul
buteliei;
b. vinul vărsat pe pereţii exteriori ai buteliei generează pierderi economice semnificative şi trebuie colectat
în vederea reutilizării, necesitând forţă de muncă suplimentară;
c. nici unul din răspunsurile de mai sus nu este corect.

800. Care sunt dezavantajele dopurilor de plută?

a. posibilitatea dezvoltării microorganismelor în interiorul porilor dopurilor şi formarea unui compus numit
TCA (2,4,6-tricloranisol) care, odată ajuns în vin, cauzează aşa-numitul „defect de dop”, cedând vinului
un gust şi un miros specific de mucegai şi de pământ;
b. posibilitatea ca, din cauza rezistenţei reduse la comprimarea laterală, în timpul operaţiei de dopuire sau
a celei de extragere din butelie, să se rupă în fragmente care, odată ajunse în vin, cauzează aşa-numitul
„defect de dop”, dând vinului un aspect neplăcut;
c. nici unul din răspunsurile de mai sus nu este corect.

89
 Pomologie

801. Însuşirile de bază ale unui soi sunt:

a. vigoarea, calitatea;
b. calitatea, productivitatea;
c. culoarea fructelor, rezistenţa la boli.

802. Soiurile vechi autohtone sunt cele:

a. locale, formate în timp, sub influenţa factorilor de mediu;
b. formate prin metode de hibridare controlată;
c. aduse din străinătate care au calitate foarte bună.

803. Alegerea sortimentului unei plantaţii se face în funcţie de:

a. destinţia fructelor;
b. capacitatea de producţie a soiului;
c. comportarea la înflorire-polenizare.

804. Care dintre următoarele metode de studiu a părţii aeriene a pomilor este mai completă ca informaţii
şi necesită un timp mai îndelungat de studiu:
a. descriptivă;
b. staţionară;
c. biologică.

805. Care dintre următoarele metode de studiu al sistemului radicular ne arată distribuţia rădăcinilor pe
profilul de sol:
a. profilului;
b. monolitului;
c. staţionară.

806. Care dintre următoarele metode de studiu al sistemului radicular ne arată pornirea în creştere a
rădăcinilor şi intensitatea creşterii:
a. profilului;
b. monolitului;
c. scheletului.

807. Agrotehnica diferenţiată în livadă este influenţată de:

a. gama de utilaje disponibilă;
b. condiţiile pedo-climatice ale zonei;
c. distanţa de plantare.

808. Alegerea variantei de întreţinere a solului se face în funcţie de:

a. panta terenului şi cantitatea de precipitaţii;
b. posibilităţile tehnice din dotare;
c. combinaţia soi/portaltoi.

809. Vigoarea de creştere a sistemului radicular la măr este influenţată de:

a. fertilitatea terenului şi nivelul pânzei freatice;
b. portaltoi şi factorii restrictivi ai solului;
c. vigoarea soiului şi producţia de fructe.

810. Tipul de fructificare al soiurilor de măr este dat de:

a. capacitatea de ramificare şi tipul ramurilor de rod;
b. diferenţierea mugurilor şi vigoarea pomilor;
c. portaltoi şi capacitatea de ramificare.
90
811. Tipul spur de fructificare la măr se caracterizează prin:
a. fructificare pe mlădiţe, degamisire slabă, intemoduri lungi, volum productiv mare;
b. fructificare pe ţepuşe, ramificare slabă, capacitate de producţie mare;
c. fructificare mixtă, ramificare bună, producţie bună.

812. Tipul IV de fructificare se caracterizează prin:

a. ramuri scurte, semischelet gros, capacitate de fructificare mare;
b. ramuri de rod preponderent lungi, semischelet arcuit, coroană deasă;
c. capacitate de ramificare slabă, creşteri scurte, degamisire rapidă.

813. Căderea fiziologică a fructelor este un proces:

a. provocat de supraîncărcarea cu fructe şi netăierea pomilor;
b. provocat de lipsa apei şi a hranei;
c. natural, controlat de factori biologici.

814. Căderea prematură reprezintă:

a. căderea fructelor după legare, datorită competiţiei pentru hrană;
b. căderea fructelor înaintea recoltării;
c. căderea florilor nepolenizate.

815. Asocierea soiurilor de măr în parcelă se face în funcţie de:

a. capacitatea de producţie şi calitate;
b. epoca de maturare;
c. comportarea la înflorire-polenizare.

816. Faţă de factorii de mediu, mărul are următoarele cerinţe:

a. mari pentru lumină şi căldură, moderate pentru apă şi sol;
b. mari pentru apă şi căldură, mici pentru sol şi lumină;
c. moderate pentru lumină şi căldură, mari pentru apă, mici pentru sol.

817. Durata de păstrare a merelor depinde de:

a. epoca de maturare, însuşirile soiului, conţinutul de calciu din sol;
b. epoca de maturare, producţia de fructe, culoarea fructului;
c. epoca de maturare, perioada de recoltare, calitatea fructului.

818. La înfiinţarea plantaţiei de măr sunt obligatorii următoarele lucrări pregătitoare:

a. afanarea adâncă şi fertilizarea de bază;
b. nivelarea solului şi lucrarea cu freza pentru o mărunţire mai bună;
c. instalarea sistemului de irigare şi tutorarea pomilor.

819. Stabilirea distanţelor de plantare la măr se face în funcţie de:

a. vigoarea pomilor, capacitatea de producţie, epoca de maturare;
b. vigoarea pomilor, capacitatea de ramificare, forma de coroană;
c. epoca de maturare, vigoarea pomilor, capacitatea de producţie.

820. Intensitatea tăierii mărului se face în funcţie de:

a. capacitatea de producţie, vigoare, forma de coroană;
b. lungimea creşterilor, diferenţierea mugurilor, producţia anului anterior;
c. gradul de intensivizare, vigoare, producţie.

821. Alegerea sistemului de întreţinere a solului, în plantaţia de măr, se face în funcţie de:
a. tradiţie şi capacitatea de producţie;
b. cantitatea de precipitaţii şi panta terenului;
c. dotarea tehnică a fermei şi gradul de intensivizare.
91
822. Cantitatea de îngrăşăminte aplicată anual în livadă se calculează în funcţie de:
a. producţia de fructe, fertilitatea solului, vârsta plantaţiei;
b. soiurile folosite, sistemul de întreţinere al solului, panta terenului;
c. producţie, tipul îngrăşământului, vigoare.

823. Rărirea fructelor la măr asigură:

a. o distribuţie corectă a fructelor în coroană şi condiţii mai bune de creştere;
b. o păstrare şi o colorare mai bună;
c. o producţie mai mare şi maturare mai timpurie.

824. Dintre cele mai păgubitoare boli la măr se pot aminti:

a. ciuruirea frunzelor, rapănul, mana;
b. fainarea, pătarea roşie, putregaiul;
c. focul bacterian, rapănul, făinarea.

825. Combaterea bolilor şi dăunătorilor la măr se poate face cu:

a. insecticide care au spectru larg de acţiune;
b. fungicide care au spectru larg de acţiune;
c. pesticide specifice perioadei în care se aplică.

826. Vigoarea pomilor la păr este influenţată de:

a. distanţa de plantare şi forma de coroană;
b. vârsta pomilor şi zona de cultură;
c. combinaţia dintre soi şi portaltoi.

827. Înflorirea secundară poate influenţa:

a. producţia de fructe prin creşterea ei;
b. infecţie cu focul bacterian, prin stigmatul florii;
c. nu are nicio influenţă asupra pomilor.

828. Partenocarpia la păr este un proces de:

a. polenizare reciprocă a soiurilor în parcelă;
b. autoreglare a încărcăturii de fructe;
c. fructificare fără polenizare.

829. Procesele de creştere (vigoarea) şi ramificare la păr sunt în corelaţie:

a. directă, şi se influenţează reciproc;
b. indirectă, vigoare mare-creştere mică şi invers;
c. nu există o corelare între ele.

830. Precocitatea soiurilor de păr este influenţată de:

a. distanţa de plantare şi forma de coroană;
b. zona de cultură şi alegerea polenizatorilor;
c. portaltoi şi însuşirile biologice ale soiului.

831. Folosirea gutuiului ca portaltoi pentru păr este limitată de:

a. zona de cultură şi afinitate;
b. vigoarea soiului şi producţia estimată;
c. tipul de livadă şi forma de coroană.

832. Factorii pedoclimatici sunt importanţi pentru cultura părului la stabilirea:

a. tipului de livadă şi a producţiei de fructe posibile;
b. arealului de cultură şi a sortimentului;
c. distanţelor de plantare şi a formei de coroană.
92
833. La producerea materialului săditor pomicol la păr sunt probleme legate de:
a. alegerea metodei şi a momentului de altoire;
b. stabilirea sortimentului înmulţit şi a portaltoiului;
c. afinitate şi creşterea portaltoiului în pepinieră.

834. La stabilirea parametrilor coroanei şi a structurii scheletului la păr se ţine seama de:
a. zona de cultură, întreţinerea solului, cantitatea de precipitaţii;
b. vigoarea pomilor, capacitatea de ramificare, distanţa de plantare;
c. tipul plantaţiei, producţia estimată, zona de cultură.

835. Tăierea de producţie a părului, în uscat, se face prin următoarele intervenţii:

a. scurtare, reducţie, simplificare, transfer;
b. tăierea lăstarilor şi a ramurilor bătrâne;
c. tăierea ramurilor bolnave şi a axului.

836. Întreţinerea înierbată a solului la păr are următoarele efecte:

a. reduce eroziunea, permite accesul în plantaţie pe timp umed, reduce talia pomilor;
b. consumul de apă creşte, fructele se maturează mai devreme, producţia scade;
c. creşte fertilitatea terenului, scade calitatea fructelor, precocitatea se anticipă.

837. Protecţia fitosanitară a părului se face cu dificultate pentru:

a. păduchii ţestoşi şi focul bacterian;
b. rapăn şi monilioză;
c. afide şi putregai.

838. Alternanţa de fructificare la gutui este determinată de:

a. alegerea necorespunzătoare a polenizatorilor;
b. lipsa tăierii sau tăierea incorectă;
c. particularităţile soiurilor folosite.

839. Cerinţele gutuiului faţă de căldură şi lumină sunt:

a. mari;
b. mici;
c. este indiferent faţă de aceşti factori.

840. Recoltarea gutuilor se face în funcţie de:

a. mărimea fructului şi culoarea epicarpului;
b. destinaţia fructelor şi producţia obţinută;
c. starea pubescenţei şi perioada de păstrare dorită.

841. Capacitatea de creştere şi ramificare a prunului este determinată de:

a. soi şi portaltoi;
b. distanţa de plantare şi zona de cultură;
c. producţia de fructe şi fertilitatea terenului.

842. Alegerea sortimentului la prun se face în funcţie de:

a. destinaţia fructelor;
b. comportarea la înflorire-polenizare;
c. zona de cultură şi portaltoiul folosit.

843. Comportarea la înflorire a prunului trebuie cunoscută pentru:

a. evitarea folosirii mai multor soiuri cu aceiaşi perioadă de înflorire;
b. asocierea soiurilor cu maturare eşalonată a fructelor;
c. asocierea corectă a soiurilor în vederea obţinerii unei polenizări bune.
93
844. Vârsta intrării pe rod a prunului este de:
a. 2-3 ani;
b. 4-5 ani;
c. dependentă de soi.

845. Cerinţele prunului faţă de factorii de mediu sunt:

a. mari;
b. medii;
c. indiferent.

846. Faţă de temperatură soiurile de prun au pretenţii:

a. mari, şi se poate cultiva numai în zonele mai calde;
b. diferite în funcţie de soi;
c. prunul este indiferent faţă de temperatură, se poate cultiva peste tot.

847. Faţă de conţinutul de argilă al solului, prunul este o specie:

a. tolerantă;
b. sensibilă;
c. foarte sensibilă.

848. Tăierea prunului este o lucrare:

a. obligatorie anual pentru menţinerea echilibrului creştere-fructificare;
b. periodică pentru rărirea coroanei;
c. ce se face când există forţă de muncă disponibilă.

849. Cele mai păgubitoare boli ale prunului sunt:

a. pătarea albă, mana, fainarea;
b. pătarea roşie, ciuruirea bacteriană, monilioza;
c. focul bacterian, rapănul, virozele.

850. La cais, în coroana pomului pot să se formeze:

a. lăstari lacomi şi drajoni;
b. arcade de fructificare şi valuri de creştere;
c. ramuri lungi şi mlădiţe.

851. Alegerea soiurilor de cais la nivelul parcelei este determinată de:

a. mărimea şi culoarea fructului;
b. destinaţia fructelor şi comportarea la polenizare;
c. epoca de maturare.

852. Polenizarea florilor la cais se poate face:

a. după scuturarea florilor;
b. în timpul deschiderii florilor;
c. după deschiderea florilor.

853. Precocitatea pomilor la cais este asociată cu:

a. vigoarea mare;
b. formarea anticipaţilor;
c. comportarea la înflorire-polenizare.

854. Cerinţele caisului faţă de lumină şi căldură sunt:

a. mari;
b. mici;
c. este o specie indiferentă.
94
855. Caisul poate să fie altoit pe următorii portaltoi:
a. franc, prun, corcoduş;
b. cais, zarzăr, vişin;
c. prun, migdal, gutui.

856. Apoplexia caisului este determinată de:

a. tăieri incorecte şi vigoarea slabă a pomilor;
b. complex de factori greu de cuantificat;
c. viroze, producţia mare, portaltoi.

857. Precocitatea la piersic este asociată cu:

a. vigoarea şi momentul maturării fructelor;
b. capacitatea de ramificare şi de emitere de anticipaţi;
c. culoarea fructelor, rezistenţa la boli.

858. Soiurile de piersic se asociază în parcelă şi în plantaţie pentru a asigura:

a. polenizarea încrucişată;
b. eşalonarea maturării fructelor;
c. recoltarea grupată a fructelor.

859. Normarea încărcăturii de fructe la piersic se face prin:

a. tăierea de fructificare;
b. rărirea fructelor manual sau chimic;
c. prin măsuri combinate de rărirea a florilor şi a fructelor.

860. Alegerea sortimentului unei plantaţii de piersic pentru desert se face astfel:
a. multe soiuri pentru a asigura consumul o perioadă lungă de timp;
b. soiuri cu maturare timpurie pentru a avea preţuri mari de valorificare;
c. soiuri puţine pentru a obţine partizi mari de fructe.

861. Cerinţele piersicului faţă de căldură sunt:

a. mari, pentru o creştere şi fructificare bună;
b. este specie indiferentă faţă de temperatură;
c. moderate, creşte în toate bazinele pomicole.

862. Faţă de excesul de apă din sol piersicul are următoarea comportare:
a. tolerează excesul pentru perioade de 1 - 2 săptămâni;
b. excesul nu este important dacă pomii sunt altoiţi pe corcoduş;
c. este sensibil la excesul de apă.

863. Tăierea piersicului trebuie făcută:

a. periodic, pentru a asigura o rărire bună a coroanei;
b. anual, pentru normarea ramurilor de rod şi întreţinerea coroanei;
c. în funcţie de forţa de muncă şi mărimea plantaţiei.

864. Cultura migdalului este recomandată pentru zonele:

a. tradiţionale de cultură a pomilor;
b. în zonele mai uscate şi calcaroase unde alte specii merg mai greu;
c. acolo unde condiţiile pedoclimatice sunt favorabile.

865. Tăierea migdalului se face astfel:

a. identic cu cea de la piersic, întrucât au aceleaşi ramuri de rod;
b. diferenţiat în funcţie de ramurile de rod preponderente;
c. migdalul se taie periodic, întrucât are fructe mult mai mici decât piersicul.
95
866. La alegerea şi aşezarea soiurilor de cireş în parcele se ţine seama de:
a. perioada de maturare a fructelor;
b. comportarea la înflorire şi polenizare;
c. destinaţia fructelor.

867. Altoirea cireşului se poate face pe:

a. cireş sălbatic şi corcoduş, pentru a rezista la sol greu;
b. mahaleb şi vişin;
c. cireş franc şi mirobolan.

868. Există o legătură între supraîncărcarea cireşului cu fructe şi alternanţă?

a. da, fructele epuizează pomii;
b. nu, fructele sunt mici şi se recoltează devreme;
c. da, de aceea se recomandă rărirea fructelor.

869. Slaba productivitate a vişinului este dată de:

a. alegerea greşită a soiurilor şi a condiţiilor climatice nefavorabile;
b. lipsa afinităţii de altoire;
c. asocierea vişinului în plantaţii cu cireş.

870. Tăierea vişinului trebuie făcută:

a. obligatoiu în fiecare an;
b. vişinul nu se taie deoarece are mamificaţii scurte şi subţiri;
c. periodic pentru întreţinerea coroanei.

871. Creşterea nucului tânăr este:

a. greoaie, datorită sistemului radicular slab dezvoltat;
b. mare, deoarece vigoarea nucului este bună;
c. depinde de condiţiile de cultură.

872. Sistemul radicular al nucului are o creştere laterală:

a. mare, depăşind de peste 5 - 7 ori proiecţia coroanei;
b. medie, depăşind proiecţia coroanei de 2 - 3 ori;
c. creşte mult pe verticală fiind un pom foarte viguros.

873. Pentru o bună fructificare a nucului trebuie să alegem soiurile în funcţie de:
a. vigoarea de creştere şi corelarea cu forma de coroană;
b. portaltoiul folosit la altoire;
c. maturarea gârneţilor la cele 2 tipuri de flori.

874. Producerea materialului săditor la nuc se recomandă a se face:

a. prin altoire în câmp pentru o creştere viguroasă;
b. prin altoire la masa urmată de forţare;
c. în funcţie de posibilităţile pepinieristului.

875. Fructificarea laterală a nucului reprezintă formarea fructelor:

a. grupate în inflorescenţe de câte 2-4;
b. din mugurii micşti terminali;
c. din muguri terminali şi subterminali.

876. Tăierea nucului este o intervenţie:

a. obligatorie în plantaţiile comerciale;
b. nucul nu se taie deoarece creşte rar;
c. tăierea se aplică numai periodic pentru rărirea coroanei.
96
877. Recoltarea nucilor se face astfel:
a. manual prin desprinderea din pom pentru o păstrare mai bună;
b. adunarea de pe sol în funcţie de căderea naturală;
c. cu peduncul pentru a păstra o calitate mai bună.

878. Polenizarea nucului se face prin intermediul:

a. albinelor;
b. vântului;
c. albinelor şi vântului.

879. Înflorirea alunului are loc:

a. la sfârşitul iernii şi începutul primăverii;
b. primăvara în aprilie - mai;
c. la începutul verii.

880. La transplantarea alunului trebuie ţinută seama de faptul că:

a. este o specie de talie mică şi creşte greu în tinereţe;
b. are micoriză pe rădăcini şi acestea sunt sensibile la trasplantare;
c. este o specie rustică şi nu sunt probleme la trasplantare.

881. Fecundarea la alun are loc:

a. la 1 - 2 zile de la polenizare;
b. la peste 100 zile de la polenizare, când ovulul este matur;
c. în funcţie de condiţiile climatice.

882. În plantaţiile de alun, una dintre lucrările de întreţinere specifice este:

a. tăierea de fructificare pentru o producţie constantă;
b. înlăturarea periodică a lăstarilor bazali în funcţie de apariţia lor;
c. tăierea drajonilor pentru creşterea bună a plantelor.

883. Cultura anuală a căpşunului este caracterizată prin următoarele:

a. se întinde pe 2 am calendaristici, se face în condiţii de irigare, intră în asolament cu alte culturi;
b. se înfiinţează primăvara şi se defrişează după recoltarea fructelor;
c. este cultura care produce fructe o dată pe an.
884. La cultura protejată a căpşunului cele mai mari probleme sunt cu:
a. lucrările solului din cauza solariilor sau tunelelor joase;
b. asigurarea protecţiei fitosanitare;
c. reglarea condiţiilor de mediu şi a polenizării.

885. Prin soi remontant la căpşun se înţelege soiul care:

a. produce fructe o perioadă lungă de timp, primăvară - toamnă;
b. are capacitatea de a se reface după o recoltă foarte bună;
c. produce primăvara o recoltă mare şi toamna o recoltă secundară.

886. La cultura forţată de căpşun materialul de plantare trebuie să:

a. fie recoltat proaspăt pentru a asigura o bună prindere;
b. fie asigurat parţial necesarul de frig pentru a înflorii normal;
c. aibă mugurul central diferenţiat pentru a fructifica.

887. Mulcirea culturii multianuale de căpşun în câmp se face pentru:

a. reducerea consumului de elemente minerale;
b. protecţia fuctelor şi reducerea pierderilor prin infecţia acestora;
c. creşterea producţiei.

97
888. La căpşun, fructele care prezintă caractere tari de recunoaştere sunt fructele:
a. formate primele;
b. 2-4 din inflorescenţă;
c. din vârful inflorescenţei.

889. Pentru cultura căpşunului în câmp, pe teren nemodelat, solul trebuie să fie pregătit astfel:
a. foarte bine nivelat şi orizontal pentru a se lucra mai uşor;
b. cu o pantă de 2 - 3 %o pentru evacuarea excesului de apă;
c. terenul se pregăteşte în funcţie de posibilităţile tehnice şi dotarea existentă.

890. Polenizarea culturii forţate şi protejate în solarii mari, de căpşun se face prin:
a. deschiderea ferestrelor sau ridicarea foliei pentru a intra insecte;
b. cu bondari, care zboară la temperaturi de peste 6 - 8°C;
c. nu este necesară, florile soiurilor fiind autofertile.

891. La cultura multianuală de căpşun în câmp se obţine un număr de recolte egal cu:
a. numărul de ani ai plantaţiei;
b. mai puţin cu una faţă de vârsta plantaţiei;
c. depinde de condiţiile tehnologice care se aplică.

892. La tăierea zmeurului se fac următoarele intervenţii:

a. suprimarea tulpinilor care au fructificat, rărirea tulpinilor normal formate şi scurtarea celor prea lungi;
b. suprimarea tulpinilor de trei ani, scurtarea vârfurilor şi normarea rodului;
c. rărirea tulpinilor în bandă şi tăieri în cepi pentru fortificarea tufei.

893. Cultura afinului de grădină se poate face în zonele cu soluri:

a. cu conţinut moderat de calcar;
b. cu reacţie acidă;
c. de luncă şi textura nisipo-lutoasă.

894. Randament mai bun la înmulţirea afinului se obţine la:

a. butăşirea în verde, pe paturi calde şi în substrat de turbă acidă;
b. butăşirea în sol luat din zona de cultură a afinului;
c. bătăşirea în uscat în solarii şi tratamente cu substanţe de înrădăcinare.

895. Înmulţirea prin marcotaj de vârf (cap de pisică) se poate face la:
a. mur şi agriş;
b. alun şi corcoduş;
c. gutui şi măr vegetativ.

896. Zmeurul şi murul sunt subarbuşti deoarece:

a. cresc sub formă de tufa;
b. au tulpini ce trăiesc 2 ani şi ţesut mecanic slab dezvoltat;
c. au talie redusă, ramifică mult şi produc fructe de calitate.

987. Prin termenul de stolon se înţelege:

a. creştere vegetativă care apare la baza plantelor lemnoase;
b. rozetă de frunze înrădăcinată ce se formează pe filamente ierbacee la căpşun;
c. ramură pe care se obţin fructe la arbuşti.

898. Fructele coacăzului se formează pe:

a. tulpinile anuale, formate în anul precedent;
b. tulpinile cu vârsta de cel puţin 2 ani;
c. lăstari şi sunt prinse în inflorescenţe compacte.
98
899. Care din următoarele specii sunt afectate mai mult de ferestrele de iarnă?
a. speciile care au un repaus profund scurt;
b. speciile care au un repaus profund lung;
c. speciile care formează muguri micşti.

900. Potenţialul de producţie a unei livezi superintensive de măr este influenţat de:
a. sortimentul utilizat şi tehnologia de cultură;
b. zona şi panta terenului;
c. perioada de maturare a fructelor şi momentul recoltării.

99
RĂSPUNSURI

l.b 51.b 101. a 151.c 201. â,b, c 251. a, b, c 301. b 351. b

2. c 52. c 102. c 152. a,b, c 202. c 252. b 302. b 352. b
3. a 53. a 103. a 153. a, b 203. a 253. b 303. c 353. c
4. a 54. c 104. b, c 154. b 204. b 254. b 304. c 354. a
5. c 55. b 105. b 155. a, b, c 205. b 255. a, c 305. b 355. b
6. a 56. a 106. b 156. a,b, c 206. a 256. c 306. c 356. c
7. b 57. c 107. b 157. a, c 207. a 257. c 307. b 357. c
8. b 58. b 108. a, b 158. a,b, c 208. a 258. c 308. b 358. b
9. a 59. c 109. b 159. a, c 209. a, b, c 259. b 309. b 359. a, b
10. a 60. a 110. c 160. a, c 210. a 260. a 310. b 360. b
11.b 61. b 111.a,b 161. b 211. a 261. a 311.b 361. b
12. a 62. a 112. c 162. c 212. a, b 262. a 312. b 362. c
13. c 63. c 113. b 163. a 213. a 263. a 313. c 363. a
14. b 64. b 114. b 164. b 214. c 264. b 314. a 364. c
15. a 65. a 115. c 165. a,b, c 215. a 265. b 315. b 365. b
16. b 66. c 116. c 166. a, c 216. b 266. c 316. c 366. b
17. c 67. c 117. b 167. a, c 217. a 267. c 317. b 367. b
18. c 68. a 118. c 168. b, c 218. a, b 268. b 318. b 368. c
19. b 69. c 119. a, b 169. a, b, c 219. a 269. a 319. b 369. c
20. c 70. c 120. c 170. a, c 220. a, b, c 270. b 320. c 370. a
21. b 71. b 121. b 171. a, b, c 221. b 271. a 321. c 371. b
22. b 72. b 122. a,b, c 172. a, c 222. b 272. a 322. b 372. c
23. c 73. b 123. a, c 173. b 223. c 273. a 323. b 373. a
24. a 74. c 124. b 174. c 224. b 274. a, c 324. b 374. b
25. b 75. c 125. b 175. a, c 225. a 275. b 325. a 375. b
26. a 76. a 126. a 176. a, b 226. c 276. a 326. b 376. b
27. c 77. c 127. b 177. c 227. b 277. a, b 327. b, c 377. c
28. a 78. a 128. c 178. a, c 228. b 278. a 328. b, c 378. a
29. a 79. c 129. b 179. a 229. a 279. b 329. b 379. c
30. a 80. c 130. a, c 180. a, c 230. a, b, c 280. a 330. c 380. b
31.c 81. a, b, c 131. a 181.b 231. a 281. a 331.a 381. a
32. a 82. b, c 132. a,b, c 182. a, c 232. c 282. b 332. c 382. b
33. c 83. a, b, c 133. a, c 183. c 233. a 283. c 333. a, b 383. a
34. b 84. a, c 134. c 184. a, c 234. b, c 284. b 334. b 384. b
35. c 85. a, b, c 135. b,c 185. b 235. a 285. b, c 335. b 385. c
36. b 86. a, b 136. a,b, c 186. b 236. c 286. a 336. a 386. b
37. a 87. a, b 137. b 187. a 237. a 287. a 337. b 387. a
38. b 88. a, b, c 138. b 188. b 238. b 288. b 338. b 388. b
39. c 89. a, b, c 139. b 189. c 239. b 289. a 339. a 389. b
40. c 90. a, b 140. c 190. c 240. c 290. c 340. c 390. a
41. a 91. b, c 141. b 191.b 241. a 291. a 341. b 391. b
42. a 92. a, b, c 142. a, c 192. b 242. c 292. b 342. a 392. a
43. c 93. a, b 143. a 193. b 243. a 293. a 343. b, c 393. c
44. c 94. a, c 144. c 194. a 244. a, b, c 294. b 344. b 394. b
45. a 95. a, c 145. b 195. a, b 245. b 295. c 345. b 395. b
46. b 96. a, b 146. b 196. b 246. c 296. b 346. a 396. c
47. a 97. b, c 147. a 197. a,b, c 247. b 297. b 347. c 397. b
48. a 98. a, b, c 148. a, c 198. a 248. b 298. b 348. b 398. a
49. c 99. b, c 149. b 199. b 249. b 299. a, b, c 349. a 399. a
50. b 100. a, c 150. a, b, c 200. a, b, c 250. a 300. b 350. b 400. c

100
401. a 451. c 501. b 551.b 601. a, b 651. a,b, c 701. a 751. c
402. c 452. a 502. a 552. a 602. b 652. c 702. a 752. a
403. a 453. b 503. a 553. b 603.- 653. a, b 703. c 753. c
404. c 454. a 504. b 554. a 604. a 654.- 704. c 754. c
405. c 455. a 505. a 555. c 605. b 655. a 705. a 755. b
406. a, c 456. c 506. a 556. a 606. b 656. b, c 706. c 756. b
407. a 457. c 507. c 557. a 607. a, b, c 657. c 707. a 757. c
408. b 458. c 508. c 558. c 608. a, b, c 658. a 708. c 758. b
409. a, b, c 459. a 509. a 559. b 609. c 659. a, b 709. a 759. b
410. b 460. a 510. a 560. a 610. a, b, c 660. a, c 710. b 760. b
411.a 461. c 511.b 561. b 611. a, b, c 661. b 711.c 761. c
412. a 462. a 512. c 562. b 612.- 662. c 712. c 762. c
413. c 463. b 513. c 563. a 613. b 663. b 713. a 763. c
414. b 464. a 514. c 564. b 614. b, c 664. a 714. b 764. c
415. a 465. a 515. b 565. c 615. a 665. a, b 715. a 765. a
416. b 466. a, b, c 516. a 566. c 616. b 666. a, b 716. a 766. b
417. c 467. b 517. a 567. b 617. a,b, c 667. a, c 717. c 767. c
418. a 468. c 518. a 568. b 618. a, b 668. a, b 718. b 768. b
419. c 469. a 519. c 569. c 619. a, b, c 669. a 719. b 769. a
420. b 470. a 520. a 570. b 620. c 670. - 720. a 770. b
421. a 471. b 521. a 571. a 621. a 671. b 721. c 771. c
422. a 472. a 522. c 572. c 622. c 672. a 722. a 772. b
423. c 473. a 523. c 573. a 623. a, b, c 673. b 723. b 773. c
424. a 474. a 524. b 574. c 624. b 674. a 724. b 774. b
425. c 475. b 525. b 575. a 625. a, b 675. a, b, c 725. c 775. b
426. c 476. c 526. c 576. b 626. b, c 676. b 726. a 776. c
427. a 477. a 527. a 577. a 627. - 677. a, b, c 727. a 777. b
428. a, b, c 478. a 528. b 578. b 628. a, b 678. a, b, c 728. a 778. c
429. a 479. c 529. c 579. b 629. a, b, c 679. a 729. b 779. b
430. c 480. a 530. c 580. b 630. b, c 680. b 730. c 780. a
431. b 481. a 531. a 581. a 631. b 681. a, b, c 731. a 781. c
432. a 482. c 532. a 582. b 632. c 682. b 732. c 782. a
433. a 483. c 533. a 583. b 633. a, b, c 683. c 733. c 783. b
434. c 484. b 534. c 584. c 634. c 684. b 734. c 784. a
435. b 485. a 535. b 585. b 635. a 685. a, c 735. a 785. c
436. a 486. a 536. a 586. a 636. a, b, c 686. b 736. a 786. a
437. c 487. a, c 537. b 587. b 637. a 687. c 737. c 787. c
438. a 488. a 538. b 588. c 638. a, c 688. b 738. a 788. b
439. b 489. a 539. a 589. c 639. a 689. a, c 739. c 789. a
440. a, b 490. c 540. b 590. b 640. a, b 690. a, b, c 740. b 790. b
441. a, c 491. c 541. c 591. a 641. a 691. c 741. c 791. b
442. a, b, c 492. a 542. c 592. a 642. b 692. a, b, c 742. a 792. a
443. a 493. a 543. b 593. c 643. a, b, c 693. b 743. c 793. a
444. a, b 494. b 544. a 594. b 644. b 694. a, b 744. a 794. a
445. a 495. a 545. b 595. a 645. a, b 695. b, c 745. b 795. b
446. c 496. a, b 546. c 596. b 646.- 696. a, b 746. a 796. c
447. a 497. a, b, c 547. a 597. b 647. b, c 697. c 747. c 797. c
448. a 498. a, b 548. b 598. c 648. c 698. a, b, c 748. c 798. a
449. c 499. a 549. a 599. c 649. a, b, c 699. a, b 749. a 799. a
450. a 500. b 550. a 600. b 650. a 700. c 750. b 800. a

101
801. b 814. b 827. b 840. c 853. b 866. a, b 879. a 892. a
802. a 815. b, c 828. c 841. a 854. a 867. b 880. b 893. b
803. a, c 816. c 829. c 842. a, b 855. a 868. b 881. b 894. a
804. b 817. a 830. c 843. c 856. b 869. a 882. b 895. a
805. a 818. a 831. a 844. c 857. b 870. c 883. a 896. b
806. b 819. b 832. b 845. b 858. b 871. a 884. c 897. b
807. b 820. b 833. c 846. b 859.a,b,c 872. a 885. a 898. a
808. a, c 821. b 834. b 847. a 860. a 873. c 886. b, c 899. a
809. b 822. a 835. a 848. a 861. a 874. b 887. b 900. a
810. a 823. a 836. a 849. b 862. c 875. c 888. b
811. b 824. c 837. a 850. b 863. b 876. a 889. b
812. b 825. c 838. b 851. c 864. b, c 877. b 890. b
813. c 826. c 839. a 852. b, c 865. b 878. b 891. b

102