1.1.

SEMNE PRIN CARE SE MANIFESTA BOALA

• SEMN FIZIC – SEMN OBIECTIV
Definitie. Exemple.
Semnele fizice sau obiective = semnele descoperite de catre medic cu ajutorul anumitor
manevre (palpare, percutie, ascultatie); necesita o anumita tehnica pentru evidentierea lor.
Ex: 1.semnele din pneumonia lobara: frison, febra, junghi toracic, dispnee, sputa ruginie,
suflu tubar, raluri crepitante;
2.semnele glomerulonefritei difuze acute: febra, cefalee, durere lombara, edeme,
oligurie, albuminurie, cilindrurie, hipertensiune arteriala, hiperazotemie.
Termenul de semn se mai utilizeaza in cazul in care un anumit simptom sau grup de
simptome este caracteristic pentru o anumita boala si suficient pentru a o diagnostica =
semne patognomonice.
Exemple: - semnul Argyll-Robertson din sifilisul sistemului
nervos central;
- semnul Babinski din leziunea cailor piramidale.

SIMPTOM – SEMN SUBIECTIV

Definitie. Exemple.
Simptomele sau semnele subiective = simptome resimtite spontan de bolnav (ex: durere,
greata, inapetenta, dispnee, palpitatii).

SINDROM
Definitie. Exemple.
Sindrom = totalitatea semnelor si simptomelor comune unor grupe de boli, nefiind
caracteristice unei boli anume.
Exemplu: - sdr.de condensare pulmonara (vibratii vocale exagerate, matitate, raluri
crepitante, uneori suflu tubar) se poate intalni in pneumonia lobara, infarctul pulmonar, in
tuberculoza pulmonara;
- sdr.lichidian pleural (dilatarea unui hemitorace, largirea spatiilor intercostale,
absenta vibratiilor vocale, matitate si tacere ascultatorie) se poate intalni in pleurezii

1
1.2.COMPONENTELE ANAMNEZEI
Abordarea pacientului:
Date generale: - nume prenume;
- varsta;
- sex;
- profesie;
- domiciliu;
- data spitalizarii;
- numarul patului si al salonului.
Motivele internarii:semne si simptomele majore care au determinat internarea (durere,
dispnee, hemoptizie, etc).
Istoricul bolii:
• modul de debut al bolii: - brusc: - pneumonia lobara; - peritonita acuta.
- insidios, lent: - cancer; - TBC.
evolutia bolii - caracterul tulburarilor;
- orar si durata;
- sediu;
- iradieri;
- existenta altor tulburari functionale;
- obiceiuri alimentare;
- dietele urmate;
- modul de viata;
- examene medicale anterioare;
- tratamente aplicate.
Antecedentele pacientului
a) Antecedente heredo-colaterale = informatii despre sanatatea si bolile parintilor,
bunicilor, stramosilor, copiilor, fratilor, surorilor si rudelor apropiate.
Unele boli – hemofilia, icterul hemolitic – apar frecvent la mai multe generatii, altele,
HTA, ateroscleroza pot aparea la urmasii celor care au suferit de aceste boli.
b) Antecedente personale fiziologice si patologice = trecutul pacientului de la nastere pana
la boala actual.Existenta: - bolilor infectioase, eventuale intoxicatii;
- RAA;
- lues;
- TBC;
- bronsite cronice;
- astm bronsic;
- emfizem;
- pneumoconioze;
- diabet,hipercolesterolemie,obezitate, sedentarism
- tabagism;
- consum de alcool, cafea.

2
La femei sunt importante informatiile din sfera genitala: prima menstruatie, ciclul catamenial,
nasterile, avorturile.
c) Conditii de viata si de munca
- numarul de persoane;
- numarul de camere;
- animale;
- la munca: stres, zgomot, pulberi, substante toxice, etc

3
TERMENI MEDICALI IN EFECTUAREA ANAMNEZEI

CEFALEE = durere de cap difuza sau localizata, continua sau intermitenta.

DURERE = suferinta fizica;
VERTIJ = senzatie eronata de deplasare in raport cu spatiul inconjurator sau al spatiului in
raport cu corpul si este legat de un dezechilibru intre cele doua aparate vestibulare.
EXTRASISTOLE = contractii premature, anticipate, care tulbura succesiunea regulata a
contractiilor inimii.
AMENOREE = absenta ciclurilor menstruale.
ERUCTATII = eliminare de gaze sau mici cantitati de suc gastric din stomac pe cale orala.
PIROZIS = senzatie de arsura care porneste din epigastru spre esofag si faringe si care se
poate insoti de regurgitatii acide.
EPISTAXIS = hemoragie nazala.
ECHIMOZA=efuziune superficiala de sange care se depune sub piele si formeaza o vanataie
FLATULENTA = eliminarea de aer de la nivel intestinal.
DISFAGIE = dificultate la inghitit.
HEMATEMEZA = voma cu sange.
HEMOPTIZIE = expectoratie cu sange.
DIUREZA = cantitate de urina eliminata in 24 ore
POLIURIE = eliminare de urina in cantitate de peste 2000ml/ 24 ore.
OLIGURIE = cantitate mica de urina (< 500ml/24 ore).
HEMATURIE = prezenta de sange in urina .
DISURIE = dificultate (durere) in eliminarea urinei.

METODE FIZICE DE EXAMEN CLINIC

INSPECTIA – conditii si mod de efectuare:
Inspectia trebuie: - efectuata la lumina naturala;
- sa cuprinda intreg corpul, bolnavul fiind
dezbracat.
In ordine se examineaza: - atitudinea (pozitia pacientului);
- fizionomia (faciesul pacientului);
- starea de constienta si psihicul
pacientului;
- starea de nutritie (pacient obez,
subnutrit, emaciat sau casectic);
- constitutia (normostenic,
hiperstenic, astenic).
- examenul tegumentelor;
- tulburari trofice cutanate.

4
PALPAREA – conditii si mod de efectuare pe aparate
Palparea = metoda de informare prin intermediul senzatiilor tactile, termice si kinestezice.
Pentru: - informatiile tactile se foloseste pulpa degetelor;
- simtul termic – dosul mainilor sau degetelor;
- inregistrat vibratii (freamatul cardiac si
vascular) – zonele palmare ale articulatiilor
metacarpofalangiene si marginea cubitala a
mainii.
Prin palpare: - ne dam seama:
- de structura unei formatiuni (piele, par);
- de gradul ei de umiditate (piele sau mucoasa);
- de temperatura sa;
- de masa sa (marime, forma, consistenta, mobilitate,
pulsatilitate expansiva sau transmisa);
- putem resimti: - un puls (soc apexian);
- crepitatii (osoase, articulare);
- un freamat (cord, vase);
- vibratii vocale.
Metode de palpare:
a) Palparea superficiala = pune in evidenta o durere directa sau la decompresiune, o
hiperestezie cutanata, crepitatii in emfizemul subcutan, o rigiditate involuntara sau voluntara
a musculaturii, prezenta unor mase.
b) Palparea profunda = se poate face cu o singura mana, presand cu degetele mult mai
adanc si provocand o alunecare a peretelui abdominal pe formatiile subiacente, cate 4-5 cm.
Cand o masa este mica, volumul sau poate fi apreciat cuprinzand-o intre police si index; cand
este mare se aplica palparea bimanuala.
c) Balotarea = cand exista in abdomen lichid, impiedicand accesul direct la formatiunea
urmarita. Se aplica si procedeului bimanual prin care se incearca determinarea unei mase
abdominale (rinichiul).
Semnul valului din ascita = se da o lovitura in peretele abdominal de o parte, se provoaca o
unda care, strabatand prin masa lichidiana, se poate palpa cu celalalta mana, situata de partea
opusa.
Prin palpare se pot percepe unele fenomene toracice: vibratii vocale, frecaturi pleurale sau
pericardice.
Ganglionii limfatici subcutanati, in conditii normale nu sunt palpabili; cand devin palpabili,
vorbim de adenopatie.
PERCUTIA = metoda de examinare bazata pe inregistrarea acustica a vibratiilor produse
prin lovirea suprafetei corpului pe o arie mica.
Metode de percutie:
a) Percutia digito-digitala.
5
b) Percutia profunda;
c)Percutia superficiala.
Sunete obtinute la percutie:
1. Sunetul sonor = intensitate mare si tonalitate joasa. Se obtine la percutia plamanilor si a
abdomenului cu urmatoarele deosebiri: a) la abdomen, sunetul are o amplitudine mai mare, o
tonalitate joasa si un timbru muzical = sunet timpanic;
b) la plaman (torace) se obtine un sunet sonor netimpanic =
sonoritate pulmonara,de intensitate redusa si fara timbru muzical.
2) Sunetul mat = intensitate mica si tonalitate ridicata; se obtine la percutia tesuturilor si
organelor fara continut aeric (muschi, ficat, splina).
Submatitatea = amestec de sunete, mat si sonor (in unele procese de condensare pulmonara).
ASCULTATIA
Metode de ascultatie:
1) Ascultatia directa (imediata) = prin aplicarea pavilionului urechii pe suprafata regiunii
respective.
2) Ascultatia indirecta (mediata), cu stetoscopul.
Tehnica ascultatiei presupune indeplinirea unor conditii:
- liniste deplina in salon;
- aplicarea corecta a receptorului pe suprafata pielii;
- adaptarea perfecta a olivelor stetoscopului in conductul auditiv extern;
- evitarea zgomotelor parazitare date de atingerea tubulaturii stetoscopului.

6
ATITUDINI SI POSTURI
Atitudinea (pozitia) pacientului in pat poate fi:
1) normala, activa, libera, de decubit indiferent si posibilitate de miscare, asemanatoare unei
persoane sanatoase.
2) pasiva: adinamica, flasca, pacientul fiind tintuit la pat, fara posibilitatea de a-si schimba
pozitia din cauza pierderii tonicitatii musculare (in boli grave).
3) fortata: caracteristica unor boli in care pacientul adopta instinctiv o anumita pozitie pentru
a calma un simptom (dispneea, durerea) – pozitie antalgica:
a) ortopneea: pacientul sta la marginea patului, sprijinit pe maini (in criza de astm bronsic,
astm cardiac si EPA, insuficienta cardiaca globala); in aceasta pozitie, hematoza se face in
conditii mai bune, intrucat o parte din sangele care stagneaza in mica circulatie trece in partile
declive, iar muschii respiratori accesorii intra in functie, ajutand dinamica respiratorie.
b) decubit lateral – in pleurezie, la inceput pe partea sanatoasa pentru evitarea durerii, mai
tarziu, odata cu acumularea lichidului, pe partea bolnava pentru a lasa libera expansiunea
plamanului sanatos si, astfel a compensa pe cel partial scos din functie.
c) decubit ventral – in crizele de ulcer gastric si duodenal: pacientul sta ghemuit, alasand cu
pumnul regiunea epigastrica.
d) “cocos de pusca” - decubit lateral, capul in hiperextensie, gambele flectate pe coapse si
acestea pe abdomen (in meningita).
e) genupectorala: sprijinit pe coate si genunchi (“rugaciune mahomedana”), in pericardita
exudativa.
f) torticolis: inclinarea unilaterala a capului si limitarea miscarilor din cauza contracturii
muschilor latero-cervicali (boli ale coloanei vertebrale cervicale).
g) opistotonus: decubit dorsal, extensie fortata a corpului, care descrie un arc, avand ca
puncte de sprijin capul si calcaiele (in tetanos, afectiune in care s-au descris si alte pozitii
“emprostotonus” – pozitia fatului in uter, “pleurostotonus” – contractura muschilor laterali de
o singura parte, “ortotonus” – interesarea intregii musculaturi simetrice, corpul avand o
pozitie rigida).
h) alte pozitii fortate: - decubit dorsal cu coapsele in semiflexie (peritonita, colecistita acuta
- cautari de noi pozitii antalgice si agitatie psihomotorie (colica renala si biliara).

7
FIZIONOMIA (FACIESUL)
Fizionomia = ansamblul trasaturilor fetei cu expresia rezultata (bucurie, manie) iar
faciesul cuprinde modificarile aspectului fetei induse de anumite boli.
Tipuri caracteristice de facies:
1) mitral (stenoza mitrala): cianoza pometilor care contrasteaza cu paliditatea din jur;
2) acromegalie (acromegalie): nas mare, fata alungita, exagerarea proeminentelor osoase
(pometii, arcadele zigomatice, sprancenare, bosele frontale), barbia mare si proiectata inainte
(prognatism);
3) mixedematos (hipotiroidie): rotunjit (“in luna plina”), impastat, cu stergerea santurilor
fiziologice, pleoapele tumefiate (aspect buhait, de oameni somnorosi), absenta1/3 externe a
sprancenelor;
4) hipertiroidian sau basedowian (hipertiroidie): exoftalmie bilaterala, fanta palpebrala
largita, privire vie, hipersecretie lacrimala, ochi stralucitori (aspect de “spaima inghetata”);
5) tetanic sau “risus sardonicus” (tetanos): gura, narile si ochii se modeleaza ca pentru ras,
in timp ce fruntea incretita exprima tristete;
6) peritoneal sau hipocratic (peritonite acute): fata palida – pamantie, acoperita cu sudori
reci, ochii infundati in orbite, incercanati, nas ascutit, privire anxioasa;
7) parkinsonian sau “de masca”(boala Parkinson): inexpresiv, privire fixa, clipitul foarte
rar;
8) cushingoid (sdr. Cushing, dupa tratament indelungat cu corticosteroizi): rotunjit, “in luna
plina”, dolofan, pometii rosii (impresie falsa de sanatate);
9) lupic (in lupus eritematos diseminat): aspect “in fluture”, cu placard eritematos al nasului
si pometilor;
10) ftizic (TBC pulmonara): emaciat, palid (nuanta teroasa), ochi stralucitori;
11) “mumie”, “masca de ceara” sau “icoana bizantina” (sclerodermie): inexpresiv, cu
pielea intinsa, buzele si nasul subtiri, expresie de blandete;
12) “de paiata” (in rujeola): plangaret si patat;
13) vultuos (pneumonie): congestionat, roseata pometului de partea bolnava;
14) “nas in sa” (sifilis congenital): nasul este turtit la baza sa;
15) aortic (insuficienta aoartica): palid-galbui;
16) rinofima: nas mare, deformat, lobulat, secundar hipertrofiei glandelor sebacee si tesutului
conjunctiv periglandular, culoarea pielii nasului fiind normala (forma glandulara) sau rosie
(forma angiomatoasa);
17) Alte tipuri de facies:
a) rubeoza diabetica – facies “in luna plina”, de culoare rosu deschis, fara telangiectazii;
b) in paralizia faciala: de partea bolnava: hipotonie musculara, cu stergerea pliurilor
nasogeniene, cu scurgerea lacrimilor pe obraz, lagoftalmie, nu poate inchide ochiul (globul
ocular deviaza in sus si ia afara,nu poate increti fruntea, umfla obrazul si nici fluiera;
trasaturile fetei sunt deviate de partea sanatoasa;

8
c) facies pletoric (hipertensivi si obezi): rosu cu telangiectazii pe pometi; un facies
asemanator dar cu nuanta visinie a tegumentelor si mucoaselor se intalneste in poliglobulia
esentiala;
d) faciesul in BPOC: in tipul A (predominenta emfizemului) aspectul faciesului este de
“gafaitor roz” (“pink-puffer”) iar in tipul B (predominenta bronsitei cronice) faciesul este
cianotic si buhait (“blue bloater”);
e) in IRC (stadiul uremic): facies buhait, palid, cu tenta teroasa;
f) facies hipopituitar (nanism hipofizar) = facies “infanto-senescent”, pielea fetei are aspect
mixt (infantil si imbatranit);
g) addisonian (boala Addison): culoare inchisa (“cafea cu lapte”, “ciocolata”);
h) fata rosie: prezenta la macelari si toti cei care consuma carne in cantitate exagerata
(culoarea este datorata telangiectaziilor produse prin alterari ale peretelui vascular,
determinate de alimentatia hiperproteica).

9
MODIFICARI TEGUMENTARE
I.Modificari tegumentare de culoare
Culoarea normala a pielii variaza de la un subiect la altul, in functie de:
- particularitatile individuale (rasa,sex, varsta);
- continutul ei in pigmenti;
- vascularizatia sanguina a dermului;
- transparenta stratului epidermic;
- expunerea la radiatiile solare.

Modificarile patologice includ:

1. Paliditatea tegumentelor.
Apare in: - anemii;
- leucemii;
- mixedem;
- neoplasm (diverse localizari)
2. Roseata anormala a pielei se datoreaza:
- dilatatiei vaselor cutanate;
- cresterii numarului de hematii;
- cantitatii de hemoglobina.
Roseata trecatoare , dureaza secunde, minute sau cateva zile, localizata in special la fata,
apare in:
- starile emotive (“eritem psihic” sau “de pudoare”);
- bolile febrile (pneumonii);
- intoxicatia cu oxid de carbon (culoarea rosie-carminata, “ca cireasa”, a fetei);
Roseata persistenta poate fi:
- generalizata in: - poliglobulia esentiala;
- limfoleucoza cronica (“oamenii
rosii”).
- localizata la fata in: - diabetul zaharat (“rubeoza
diabetica”);
- etilismul cronic (roseata
intensa indeosebi a nasului).
3.Cianoza
Definitie: Cianoza = coloratia albastruie a pielei si mucoaselor.
Clasificare:
1. Din punct de vedere patogenetic, prognostic si terapeutic, se deosebesc doua forme de
cianoza: a) periferica; b) centrala.
2. topografic, cianoza poate fi: a) localizata; b) generalizata.
a) Cianoza periferica apare datorita: - tulburarilor de circulatie venoase sau arteriale
b) Cianoza centrala – consecinta deficitului de oxigenare a sangelui (Hb) = are semnificatie
de cianoza pulmonara si nu de nervos-centrala si apare datorita: Af. Cardiac si pulmonare
acute (pneumonie, pneumotorax) si cronice (emfizem oulmonar, scleroza pulmonara, TBC)
10
4. ICTERUL
Icterul = expresia clinica a cresterii bilirubinemiei, manifestata prin coloratia galbena a
tegumentelor si mucoaselor.
Clasificare. Patogeneza.
Se stabileste sediul procesului patogenetic (icter prehepatic, hepatic si posthepatic,
corespunzand icterului hemolitic, hepatocelular si mecanic, cu precizare nivelului la care
intervin factorii etiopatogenetici in metabolismul bilirubinei de la sintaza ei pana la eliminare.
ICTERUL HEMOLITIC
Icterul hemolitic este produs prin cresterea importanta a formarii de bilirubina
neconjugata, ca urmare a unei distrugeri excesive a eritrocitelor; este secundar unui “exces de
aport” de bilirubina neconjugata datorita hiperproducerii sale.
Manifestari:
- Icterul este de intensitate usoara sau medie;
- Cresterea stercobilinogenului fecal (scaune hipercrome);
- Cresterea ciclului enterohepatic al urbilinogenului (urini inchise la culoare).
- Icterul hemolitic, indiferent de cauza, se caracterizeaza prin triada clinica:
- 1. icter al tegumentelor si mucoaselor de intensitate usoara sau medie, fara prurit, cu
scaun hipercolorat si urini de aspect normal, sau inchis la culoare;
- 2. paloare, care tradeaza anemia;
- 3. Splenomegalie moderata.
ICTERUL HEPATOCELULAR
Clasificare dupa sediul infrastructural al procesului patologic:
1.Premicrosomal (de “influx” sau “absorbtie”);
2.Microsomal (deficit de conjugare);
3.Postmicrosomal (de “eflux”, “eliberare”, “secretie”).
ICTERUL OBSTRUCTIV
Este produs prin tulburari de “canalizare” intra- si extrahepatica si se caracterizeaza prin:
- icter intens asociat cu prurit;
- hiperbilirubinemie predominant conjugata;
- bilirubinurie;
- colalemie;
- hipercolesterolemie;
- cresterea fosfatazei alcaline;
- scaune acolice

5.DISCROMIILE
Discromiile = modificari de culoare ale pielei, care apar secundar tulburarilor pigmentului
fiziologic - melanina – fie prin exces (hipercromie), fie prin lipsa acestuia (acromie).
1. Tulburari de tip hipercromic (melanodermii) se caracterizeaza prin exces de pigmentatie
cutanata; pot fi:

11
a) constitutionale: pigmentatia rasiala (negri, mulatri), efelidele sau pistruiele (pete cat o
gamalie de ac, de culoare brun-inchis, localizate mai ales pe fata si gat, in special la blonzi si
roscati, fara semnificatie patologica).
b) fiziologice: sarcina (hiperpigmentarea fetei – “masca gravidica”, cloasma – este obisnuit,
asociata cu cea a areolei mamare si a liniei albe supra- si subombilical), expunerea la soare.
c) patologice:
- nevii pigmentari (pete plane, brun-negricioase, asimetrice, uneori acoperite cu par);
- boala Addison (melanodermia tegumentelor si mucoaselor, asemanatoare ardeziei sau
cafelei);
- achantosis nigricans (culoarea negricioasa a pielei in regiunea axilara, la unii pacienti cu
cancer gastric);
- sindromul Peutz-Jeghers – polipoza intestinala (pete mici, brun-violacee, localizate
peribucal);
- hemocromatoza sau diabetul bronzat (pielea are aspectul ardeziei);
- “melanoza vagabonzilor”, localizata predominant pe gat (“pelerina vagabondului”)
secundare probabil carentelor nutritionale si leziunilor de grataj;
- hiperpigmentari circumscrise – efelide (pistrui), nevi pigmentari, fibromatoza sau boala
von Recklinghausen (tumorete cutanate asociate cu pete, in special pe trunchi, galben-brun
sau de culoarea “cafea cu lapte”.
2. Tulburari de tip hipocromie si acromie = reducerea sau absenta pigmentului melanic.
- albinismul = piele de culoare alba, ca urmare a absentei totale a pigmentului melanic (se
asociaza cu lipsa pigmentatiei parului, fotofobie, nistagmus, iris translucid), de origine
ereditara.
- vitiligo = zone de tegument de culoare normala alterneaza cu zone depigmentate (culoare
alba) si hiperpigmentate, ca urmare a deplasarii pigmentului melanic dintr-o zona in alta.

12
II. LEZIUNILE ELEMENTARE ALE PIELII (ERUPTII)
Exantem (eruptie cutanata) = prezenta pe tegument de formatiuni cu dimensiuni, forme si
coloratii variabile.
Enantem = prezenta pe mucoase de formatiuni cu dimensiuni, forme si coloratii variabile.
Din punct de vedere clinic si fiziopatologic, leziunile elementare ale eruptiilor cutanate se
impart in:
A. LEZIUNI ELEMENTARE PRIN MODIFICARI DE CULOARE:
Pata sau macula = modificare circumscrisa sau difuza de culoare, temporara sau
definitiva, fara alterarea reliefului pielii.

B. LEZIUNI ELEMENTARE SOLIDE:

1. Papula = leziune proeminenta de dimensiuni mici, dura, de culoare diferita (lichen plan,
sifilis secundar);
2. Placa urticariana = usor proeminenta, de culoare roz-rosie, net delimitata, dimensiuni
variabile, consistenta elastica, apare, dispare si reapare rapid, caracterizand dermatoza
alergica (urticaria), alergiile medicamentoase si alimentare, intepaturile de insecte;
3. Tuberculul = nodul dermic, mai mare decat papula, de culoare variata, lasa cicatrice (sifilis
tertiar, lepra);
4. Nodulul = sediul in dermul profund, rotund sau ovalar, de dimensiuni mari;
5. Goma = nodul ce evoluiaza spre ramolire, ulcerare si cicatrizare (sifilis tertiar,
tuberculoza);
6. Lichenificarea = leziune consecutiva gratajului din afectiunile pruriginoase, caracterizata
printr-o ingrosare a pielii si accentuarea pliurilor, din intretaierea carora (aspect de mozaic)
rezulta pseudopapule (eczema, prurigo);
7. Vegetatia = formatiune pediculata, rosie, sangeranda, uneori de aspect conopidiform sau de
“creasta de cocos” (vegetatii veneriene, tuberculoza vegetanta);
8. Tumora = formatiune circumscrisa, care imbraca variate aspecte clinice si histologice
(benigna sau maligna).

C. LEZIUNI ELEMENTARE CU CONTINUT LICHID:

1. Vezicula = leziune mica, proeminenta, cu lichid serocitrin, cu sediul in epiderm (herpes
simplu, herpes zoster, varicela, eczema);
2. Bula (flictena) = leziune mai mare decat vezicula, contine lichid serocitrin sau hemoragic
(impetigo, pemfigus);
3. Pustula = leziune cu continut purulent, de dimensiuni variate, primitiva sau secundara
(prin transformarea veziculelor sau bulelor).

D. LEZIUNI ELEMENTARE PRIN SOLUTIE DE CONTINUITATE:

1. Excoriatia = pierdere de substanta liniara, superficiala sau profunda, obisnuit consecutiva
gratajului (pediculoze, prurigo);
2. Eroziunea (exulceratia) = pierdere de substanta superficiala sau profunda, vindecare cu
cicatrice (sancru sifilitic, eczema);
13
3. Ulceratia = pierdere de substanta profunda, vindecare cu cicatrice (ulcer tuberculos, sancru
moale);
4. Fisura (ragada) = solutie de continuitate liniara superficiala, situata la comisuri (infectie
streptococica), sau profunda, care lasa cicatrici liniare dispuse radiar (sifilis congenital).

E. DESEURILE CUTANATE
Deseurile cutanate = leziuni care se elimina de pe suprafata pielii, fiind rezultatul secretiilor
fiziologice sau patologice de la nivelul tegumentelor:
1. Scuama = rezulta din exfolierea celulelor cornoase, de culoare alba sau cenusie, care se
detaseaza de pe suprafata pielii in lamele fine (pitiriazis versicolor), lame (psoriazis) sau in
lambouri (scarlatina).
2. Crusta = uscarea unor secretii (serozitate, sange, puroi) de pe suprafata ulceratiilor sau
eroziunilor si din interiorul veziculelor, bulelor si pustulelor, avand o culoare care variaza de
la galben (impetigo) la maronie neagra (excoriatii).
3. Sfacelul (escara) = rezulta dintr-un proces de necroza, sub forma unui tesut mortificat de
culoare neagra-cenusie, care se elimina si lasa cicatrice (gangrena diabetica).

F. SECHELELE CUTANATE
Sunt leziuni reziduale constituite din tesuturi de neoformatie, care inlocuiesc pe cele
distruse:
1. Cicatricea = tesut de neoformatie, care apare la locul unde a existat o pierdere profunda de
substanta; cand este recenta are culoare violacee, iar cand este veche are culoare alba.
Cicatricea poate fi “normala” (neteda, supla, neaderenta) sau “vicioasa” (retractila si
aderenta la planurile subiacente); cicatricea “cheloida” este monstruoasa, groasa, dura, de
culoare rosie.
2. Atrofia = subtierea straturilor pielii (lupus eritematos).

14
III. HEMORAGIILE CUTANATE (PURPURA)
Apar sub forma de pete rosii, care nu dispar la presiune .
Dupa dimensiunile lor se clasifica in:
a) Petesii = hemoragii mici, punctiforme, rotunde sau ovalare;
b) Echimoze = placi hemoragice mari, de forme diferite.
Cauze: - traumatisme;
- purpura trombocitopenica si vasculara;
- hemofilie;
- boli infectocontagioase (febra tifoida, scarlatina);
- factori toxici;
- leucemii;
- cancer;
- avitaminoze.
Hemoragiile se pot produce si la nivelul mucoaselor:
- bucala = stomatoragie;
- gingivala = gingivoragie;
- nazala = epistaxis;
- uterina = menometroragie.
- in tesuturi (hematoame);
- in articulatii (hemartroza).

IV. CIRCULATIA VENOASA COLATERALA SUPERFICIALA

Evidentierea venelor subcutanate la nivelul abdomenului indica un fenomen patologic cu
semnificatia unui obstacol pe unul din cele trei trunchiuri venoase profunde: vena porta, vena
cava inferioara si vena cava superioara.
Tipuri de circulatie venoasa superficiala:
1) porto – cav = retea venoasa subcutanata periombilicala in forma de “cap de meduza” =
obstacol pe vena porta (ciroza hepatica, tromboza venei porte);
2) cavo-cav inferior = circulatie venoasa colaterala, mai dezvoltata pe abdomen decat pe
torace = obstacol pe VCI (tumori abdominale, ascita);
3) cavo-cav superior = retea venoasa colaterala predominant pe fata anterioara a toracelui,
insotita uneori de cianoza si edem “in pelerina” = obstacol pe VCS (tumori mediastinale).

V. GANGLIONII LIMFATICI
Examenul clinic se refera la ganglionii superficiali (cervicali, axilari, inghinali) usor de
palpat.
Adenopatie = tumefierea ganglionilor.
Caracterele adenopatiei:
1. localizarea adenopatiei = se poate limita la unul sau la mai multi ganglioni dintr-o grupa
ganglionara (regiune) sau la mai multe grupe ganglionare superficiale si profunde (adenopatie
generalizata, poliadenopatie).
In adenopatia regionala (localizata) – cauza este inflamatorie sau neoplazica.
15
 Adenopatia subclaviculara stanga semnifica metastazarea unui proces neoplazic la distanta
(cancer gastric – ggl. Virchow-Troisier) sau de vecinatate (cancer faringian sau tiroidian).
Poliadenopatiile se intalnesc in cadrul unei proliferari limfoide si reticuloendoteliale
(leucemie, boala Hodgkin).
2. marimea ggl. = de la dimensiunea unei alune la cea a unei portocale; adenopatie mica sau
moderata (microadenopatie) in mielom multiplu, reticuloze si adenopatie marcata sau
extrema (macroadenopatie) in leucemia limfatica cronica, boala Hodkin.
3. forma = regulata (rotunda, ovalara) sau neregulata.
4. consistenta = moale (inflamatii acute), ferma (inflamatii cronice), dura (proces tumoral,
metastaze).
5. sensibilitate = ggl.nedurerosi (metastaze, boala Hodgkin) sau durerosi (inflamatii acute).
6. mobilitatea pe planurile profunde = mobili (lues primar si secunar) sau nemobili
(adenopatii tumorale).
7. tendinta la fistulizare = adenopatia tuberculoasa.
8. tendinta la confluare = in adenopatii inflamatorii acute si cronice si in cele proliferativ-
tumorale.
9. caracterul uni- sau bilateral = simetric (leucemia limfatica cr.) sau asimetric (boala
Hodgkin).
10. semne asociate = febra, splenomegalie.

Ganglionii profunzi:
1.ggl.intratoracici nu sunt decelabili la examenul clinic dar, cand devin masivi, pot da semne
de compresiune mediastinala. Pt.decelare – Rx.
2.ggl.intraabdominali si retroperitoneali sunt decelabili la palpare doar cand au un volum
considerabil; pot da fenomene de compresiune (ascita si edem la membrele inferioare).
Pt.decelare – echo, Rx cu subst.de contrast (limfografie).

VI. EDEMUL
Edemul = acumulare de lichid in tesutul celular subcutanat, cu infiltratia hidrica a pielii.
Caracteristici:
Pielea edematiata: - este lucioasa si transparenta;
- cu stergerea cutelor obisnuite;
- pierderea elasticitatii;
- prin apasarea pe un plan osos
(tibian, maleolar) apare o
depresiune locala (godeu) prin eliminarea apei din zona respectiva, cu
revenirea la forma anterioara odata cu intoarcerea apei la locul de unde a fost indepartata.
Anasarca = edem generalizat cu trecerea lichidului in cavitatile seroase (pleura, peritoneu,
pericard).

16
VII. TULBURARILE TROFICE CUTANATE
a) degeraturi;
b) gangrena = mortificarea tegumentelor si tesuturilor moi;
c) escara = gangrena profunda (intereseaza pe langa tegumente, muschii si chiar osul); apare
in regiunile expuse presiunii corporale (fese, calcaie, coate), la bolnavii gravi, care nu se pot
mobiliza (paraplegie, febra tifoida);
d) ulcer perforat plantar = ulceratie profunda, rotunda, situata la talpa, la nivelul portiunii
distale a primului sau celui de-al 5-lea metatarsian; cauze: tabes, DZ.
e) degetele hipocratice = ingrosari simetrice ale falangelor, predominant pe fata palmara si
deformarea unghiilor (bombarea lor in forma de sticla de ceasornic sau incurbarea
longitudinala in forma de cioc de papagal).
Cauze: - respiratorii: TBC, bronsiectazie, abces pulmonar, cancer pulmonar, fibroze
pulmonare;
- cardiace: endocardita bacteriana subacuta, angiocardiopatii congenitale cianogene;
- digestive: boala Crohn, hepatita cronica activa;
- hematologice: poliglobulii.
f) Osteoartropatia hipertrofica pneumica (Pierre Marie): ingrosarea degetelor si oaselor lungi
(radius, cubitus, tibia) in cancerul pulmonar.

VIII. NODULII SUBCUTANATI

a) Juxtaarticulari - apar in diferite forme de reumatism (noduli Meynet in RAA, noduli
Heberden in artroza).
b) Lipoame = noduli formati din grasime, cu dimensiuni si topografie variabile, consistenta
moale;
c) Xantoamele = noduli ce apar in legatura cu o tulburare primara sau secundara a
metabolismului lipidelor (DZ, hipercolesterolemie) de culoare galbena; localizarea in
regiunea palpebrala (in apropierea unghiului intern al pleoapei superioare) = xantelasma.
d) Tumori metastatice.

17
 STATURA. TIPUL CONSTITUTIONAL
Statura (inaltimea) variaza in anumite limite in functie de varsta si sex.
Statura poate fi: - inalta;
- mijlocie;
- scunda. Extremele sunt:
1. Gigantismul = cresterea exagerata in inaltime (> 2 m la barbati si > 1,90 m la femei, limite
considerate ca valoare maxima normala) produsa prin hipersecretie hipofizara de hormon
somatotrop.
2.Nanismul = statura mica, pitica (1,20 – 1,50 m pentru tara noastra), de origine castigata si
ereditara, cu doua variante: a) nanismul hipofizar – “proportionat”, “armonic”, cu dezvoltare
somatica deficitara pe toate liniile (inaltime, greutate), ca urmare a insuficientei secretorii
multiple de tropi hipofizari, dar cu functiile psihice normal dezvoltate (“om in miniatura”);
b) nanismul tiroidian “disproportionat”, “dizarmonic”, pitic (cu membrele scurte
fata de trunchi si capul mare in raport cu dimensiunile corpului).
Tipul constitutional = rezultanta caracterelor morfofunctionale care difera de la o persoana
la alta, in functie de ereditate si factorii de mediu social.
Clasificare:
1.Tipul normostenic – proportii armonioase ale corpului;
2. Tipul astenic (longilin) cu predominenta dimensiunilor verticale in raport cu cele
transversale; persoanele astenice par slabe, desirate, cu gatul lung, toracele alungit si subtire,
tesutul adipos si muscular reduse.
La astenici exista o frecventa crescuta a ulcerului gastro-duodenal, hipertiroidiei,
visceroptozei si schizofreniei.
3.Tipul hiperstenic (picnic) – caracterizat prin predominenta dimensiunilor transversale in
raport cu cele verticale; persoanele cu acest tip constitutional par voinice, robuste, indesate,
cu capul rotund, gatul scurt si gros, torace bombat.
La hiperstenici ar exista o frecventa crescuta a obezitatii, DZ, cardiopatiei ischemice, gutei,
litiazei biliare si psihozei maniacodepresive.
STAREA DE NUTRITIE
Starea de nutritie se apreciaza prin cercetarea tesutului celuloadipos subcutanat, a
musculaturii si prin cantarire.
Formula Broca – corelarea greutatii in kg cu numarul de centimetri care depasesc 1m in
inaltime.
Aprecierea starii de nutritie il constituie grosimea pliului cutanat (normal mai mic de 1,5
cm in regiunea toracica, abdomen si coapse).
Modificari patologice:
l. Obezitatea = cresterea greutatii corporale pe seama tesutului gras, cu peste 10% din
greutatea ideala.
Obezitatea poate fi:
a) usoara (gradul l) ↑ 30%;
b) medie (gradul ll) intre 30-50%;
c) severa (gradul lll) > 50%.
18
 In functie de distributia depunerii de grasime, obezitatea poate fi:
a) generalizata = acumularea de grasime este relativ uniforma pe torace, abdomen si membre;
b) segmentara = acumularea de grasime se face in anumite zone ale corpului, cu realizarea a
doua tipuri mai importante: android (acumularea grasimii pedominant pe ceafa, trunchi si
partea superioara a abdomenului) si ginoid (depunerea de grasime predominant pe fese,
solduri si coapse).
Cauzele obezitatii:
1. Aport alimentar exagerat (lipide, glucide) in prezenta unei activitati fizice reduse
(sedentarism);
2.Tulburari endocrine – sdr. Cushing, sdr.adiposogenital (obezitatea de tip ginoid),
climaterium;
3. Terenul genetic;
4. Factori neuropsihici;
5. Sdr. Pickwick.
ll. Deficitul ponderal = scaderea greutatii corporale cu peste 10% din greutatea ideala.
Are trei variante:
1. Emacierea – tesutul celulo-adipos este aproape sau complet disparut (proeminente osoase
ale fetei evidente rin disparitia inclusiv a bulei Bichat, globii oculari infundati in orbite,
trunchiul si membrele mult subtiate);
2. Casexia – tip avansat de deficit ponderat; pe langa disparitia paniculului adipos, se
diminueaza musculatura striata;
3. Marasmul = stadiul final al deficitului ponderal; apar si tulburari metabolice si
hidroelectrolitice ireversibile.
Cauzele deficitului ponderal:
- Aport alimentar insuficient: - voit (cura de slabire);
- nevoit (prizonierat);
- datorat unor boli (neoplasm, DZ, stenoza esofagiana,

STAREA DE CONSTIENTA
1.Torpoarea = status scurt de activitate psihologica diminuata caracterizata de reducerea
temperaturii corpului si a metabolismului. In partea activa a zilei corpul isi mentine
temperatura si activitatile normale, dar temperatura scade in partea nocturna a zilei pentru a
prezerva energie.
2. Obnubilarea = tulburare a starii de constienta in care functiile psihice sunt incetinite,
pragul perceptiei este crescut ducand la ingreunarea perceptiilor si in general a contactului si
posibilitatilor de orientare in mediul ambiant, neurmata de amnezie.
3. Stupoarea = suspendarea activitatii psihice si fizice caracterizata prin imobilism facial,
privire trista, imobilitate completa, tacere, refuzul alimentatiei.
4. Pierderea constientei
a) Sincopa = pierderea de scurta durata a constientei, datorita reducerii circulatiei sanguine
cerebrale.
Pacientul prezinta: - o stare nedefinita “de rau”;
19
 - tulburari vizuale;
- ameteala;
- transpiratii reci;
- paloare (in sincopa “alba” prod prin scaderea presiunii in circ cerebrala);
- cianoza (in sincopa “albastra” produsa de oprirea brusca a respiratiei).
Dupa acestea, pacientul isi pierde constienta si cade, iar dupa 2-3 min isi revine spontan.
Lipotimia = pierderea constientei de scurta durata, ca urmare a insuficientei circulatorii
cerebrale.
Cauze: - scaderea marcata a tensiunii arteriale (hemoragii severe);
- aritmii cardiace (tahicardie paroxistica, fibrilatie atriala cu ritm rapid, BAV total).
Forme clinice:
1. “sincopa de efort” – apare la pacientii cu debit cardiac scazut (stenoza Ao);
2. “sincopa posturala” – secundara hipotensiunii arteriale in ortostatism (DZ, varstnici);
3. “sincopa din timpul tusei” – se instaleaza la sfarsitul unui paroxism de tuse (bronsita
cronica la fumatori si alcoolici);
4. “sincopa mictionala” – in timpul sau dupa efortul de mictiune;
5. “sincopa asociata cu miscari ale capului” – insuficienta arteriala vertebro-bazilara.
Sincopa psihogena (criza isterica)
a) examen clinic (puls, tensiune arteriala, ascultatia cordului) normal in timpul inconstientei;
b) trasaturi teatrale (niciodata fara public si scop).
Epilepsia = pierdere a constientei secundara alterarii activitatii electrice a creierului.
Forme:
1.epilepsia generalizata - crize convulsive tonico-clonice, insotite de pierderea constientei;
2. epilepsia localizata – apare in tumorile si traumatismele cerebrale; nu se insoteste de
pierderea cunostintei.
- coma medie – forma mai usoara; pacientul raspunde la excitanti mai puternici
si prezinta uneori delir si stare de agitatie;
- obnubilarea – forma cea mai usoara de tulburare a cunostintei; pacientul este
dezorientat si somnolent, executa vag unele ordine si raspunde la intrebari, dar cu dificultate.
b) d.p.d.v. etiologic: - come neurologice (come insotite de hemiplegie, come cu
sdr.meningian, coma prin hipertensiune craniana, coma postepileptica, coma prin traumatism
cranian);
- come infectioase si metabolice (coma uremica, coma hepatica, coma diabetica, coma
hipoglicemica);
- come toxice (coma alcoolica, coma barbiturica).

20
 SIMPTOME CHEIE
I.DUREREA
Analiza durerii
1. Sediul (localizarea) la o zona topografica si nu la un organ (durere in hipocondrul drept si
nu durere de ficat);
2. Iradierea poate fi: - tipica – da relatii privind organul de origine;
- atipica – iradierea durerii in AP.
3. Caracterul sau calitatea (arsura, crampa, gheara) – compararea durerii cu alte senzatii;
4. Intensitatea (“lovitura de pumnal” in IM);
5. Durata (minute, ore, zile).
6. Frecventa si periodicitatea;
7. Timpi speciali de aparitie;
8. Factori agravanti (alcool, alimentatie);
9. Factori care amelioreaza (alcaline in UG, nitroglicerina in AP);
10. Simptome de acompaniament (tuse si expectoratie in pneumonie, greturi si varsaturi in
UG).
II. CEFALEEA
Anamneza trebuie sa precizeze:
• sediul (difuz, hemicranie, occipital, frontal);
• intensitatea;
• caracterul (pulsatil, menghina, de arsura);
• durata;
• orarul (matinal, nocturn);
• factorii agravanti (zgomot, lumina);
• factorii amelioranti (repaus, intuneric, liniste);
• simptome de acompaniament (greturi, varsaturi).
CAUZE:
1) vasculare: a) cefalee vasomotorie (surmenaj, alcoolism, tabagism);
b) tulburari vasculare determinate de spasme de acomodare (presbitie,
astigmatism), staza cerebrala (cord pulmonar cronic), edem cerebral (glomerulonefrita acuta);
c) modificari ale tensiunii arteriale (HTA, hipotensiune arteriala).
2) intracraniene (tumori cerebrale, encefalite, meningite, abces cerebral);
3) extracraniene (nevralgie de trigemen, spondiloza cervicala, otite, sinuzite).
Migrena (hemicrania) = evolueaza in trei stadii:
a) prodroamele pot fi de ordin psihic (iritabilitate, insomnie) sau digestiv (anorexie, bulimie);
b) tulburari vizuale (scotom);
c) cefaleea – strict unilateral (obisnuit in regiunea fronto-orbitara) cu intensitate crescanda
(maxima in 1-2 ore), agravata de lumina, zgomot si miscari, calmata de liniste si obscuritate;
are caracter pulsatil, insotita de greturi sau varsaturi, durata variabila (ore-zile), terminandu-
se progresiv.

21
III. PALPITATIILE
Palpitatia = senzatie neplacuta, incomoda, care consta in perceperea amplificata si deformata
a propriilor batai ale inimii (normal, acestea raman nesesizate).
Palpitatiile pot fi intalnite in cardiopatii dar si la subiecti al caror cord este perfect normal
(abuz de cafea si tutun).
CAUZE:
1) cardiace (extrasistole, fibrilatia atriala, tahicardia paroxistica);
2) extracardiace: afectiuni pleuropulmonare (pleurezia masiva), digestive (colecistopatii,
hernia hiatala), mediastinale, nevropati (nod in gat, neliniste, oftat).
Forme:
1. palpitatii intermitente (extrasistole);
2. palpitatii paroxistice – survin in atacuri, apar brusc, dureaza ore sau zile si se termina brusc
(tahicardie paroxistica, fibrilatie atriala paroxistica);
3. palpitatii persistente – afectiuni valvulare sau congenitale ale inimii, hipertiroidism,
anemie, insuficienta aortica, tahicardie sinusala.
IV. FEBRA
Febra (hipertermia) = cresterea temperaturii corpului peste valorile normale (> 37°C).
CAUZE:
1. boli infecto – contagioase (bacteriene, virale);
2. infectii locale (plaga infectata, abces, flegmon);
3. afectiuni maligne (leucemii, boala Hodgkin, cancer renal, pulmonar, pancreatic);
4. colagenoze (LED, dermatomiozita);
5. RAA;
6. de natura medicamentoasa.
Gradul de febra:
1. stare subfebrila (37° - 38°C);
2. febra moderata (38° - 39°C);
3. febra ridicata (39° - 41°C);
4. hiperpirexie (> 41°C).
Evolutia febrei se face in trei perioade:
1. Perioada initiala (de debut, ascensiune, invazie sau de crestere a temperaturii) – stadium
incremente – poate dura minute, ore sau zile. Cresterea T poate fi brusca, obisnuit precedata
de frison (senzatie de frig insotita de tremuraturi inegale, neregulate, de scurta durata, ale
intregului corp, datorate contractiilor musculare care determina intensificarea arderilor in
organism si deci cresterea termogenezei), ca in malarie, pneumonie bacteriana, sau lenta,
progresiva (febra tifoida).
2. perioada de stare – stadium fastigium – apogeul curbei termice, care poate imbraca diferite
aspecte (in platou, febra remitenta, febra recurenta); dureaza ore, zile sau saptamani.
3. perioada de declin (de defervescenta, de scadere a T) – stadium decremente – in care
predomina termoliza.
Scaderea temperaturii la valori normale poate fi:
22
 - brusca (“in criza”) ca in pneumonia bacteriana si malarie.
- lenta (“in liza”), treptata, in timp de cateva zile, ca in pleurezia serofibrinoasa, febra tifoida.
Concomitent cu criza termica (revenirea T la normal) are loc o criza sudorala (transpiratii
abundente, o criza poliurica (creste diureza), o criza hematica (nr.globulelor albe revine la
normal) si se normalizeaza nr.respiratiilor si frecventa pulsului.
TIPURI DE FEBRA
1. Febra continua (in platou) = mentinerea T la un nivel ridicat (38°- 39°C) cu oscilatii de
1°C intre T de dimineata si T de seara, cu o durata de 5 – 14 zile (pneumonie bacteriana,
febra tifoida, erizipel).
2. Febra intermitenta = crestere brusca a T pana la 39°- 40°C (acces febril) care dupa 2-3 ore
scade brusc la normal (infectii urinare si biliare, malaria). In malarie, febra intermitenta este
periodica, accesele febrile utandu-se repeta zilnic (febra cotidiana), la 2 zile (febra terta) sau
la 3 zile (febra quarta).
3. Febra remitenta = variatii cu diferente mai mari decat 1°C in cele doua etape ale zilei, fara
ca limita inferioara sa scada sub 37°C (supuratii pulmonare, tuberculoza pulmonara grava,
septicemie, flegmoane).
4. Febra ondulanta = curba ascendenta atinge un apogeu, apoi descreste treptat, zi de zi,
atingand valori subfebrile, dupa care ciclul se repeta (boala Hodgkin, bruceloza).
5. Febra recurenta = perioade (cateva zile) de afebrilitate; se deosebeste de febra ondulanta
prin ascensiunile si scaderile bruste (sau treptate) ale T.
6. Febra hectica = oscilatii zilnice mari, de 2°- 5°C (septicemie, forme grave de TBC);
7. Febra de tip invers = T mai ridicata dimineata decat seara (TBC pulmonara grava);
8. Febra in”cocoasa de camila” = in doua faze, prima de febra urmata de revenirea T la
normal, a doua de crestere continua a T, pana la valoarea maxima (viroze);
9. Febra neregulata = oscilatii febrile nesistematizate, neputand fi incluse in nici unul din
tipurile de febra descrise (abces pulmonar, bronsiectazie, angiocolecistite).
Hipotermia = scaderea T sub valorile normale (< 36°C a T axilare).
CAUZE:
- expunere la frig;
- inanitie si casexie;
- insuficienta hepatica grava;
- mixedem;
- come (cu exceptia celor neurologice si septice);
- colaps cardiovascular;
- intoxicatii (morfina, digitala);
- perioada imediat urmatoare starilor febrile (septicemie).
V. OBOSEALA
Greu interpretabila, apare dupa suprasolicitari fizice sau mentale (miastenie, Addison,
anemie, boli ale inimii si pulmonare, neoplasme, infectii
VI. VERTIJUL
Tulburare a functiei labirintice care se datoreaza afectarii nervului vestibulocohlear.
Anamneza trebuie sa precizeze:
23
1. este continuu sau paroxistic;
2. tendinta de cadere intr-o anumita directie;
3. severitatea (cade?);
4.variatia cu pozitia;
5. fenomene asociate (varsaturi, surzenie, tiuituri).
CAUZE:
- traumatisme cranio-cerebrale;
- vertijul pozitional benign declansat de o migrena;
- idiopatice;
- alte cauze: viroze respiratorii, jocuri pe calculator, stress.
Examenul fizic:
1.urechi, inclusiv functie labirint;
2.sistem nervos;
3.aparat cardio-vascular;
4.ochi;
5.semne de toxemie.
1. TUSEA
1.a. Definitie.
Tusea – act reflex declansat de o iritare a cailor respiratorii, al carui efect este expulzarea
continutului arborelui bronsic (aer, secretii, corpi straini).
1.b.CARACTERELE TUSEI
1. Circumstantele aparitiei: - spontan;
- provocata (efort, emotii)
2. Caracterul paroxistic sau permanent.
3. Orarul: - tusea matinala (“toaleta bronhiilor” in bronsiectazie),
- tusea vesperala (TBC),
- tusea nocturna (afectiuni cardiace),
- tusea continua (infectii respiratorii).
4. Ritmul: - tusea obisnuita,
- chinta.
5. Intensitatea:- tuse stinsa,
- tuse afona,
- tuse latratoare.
6. Tonalitatea: - metalica (pneumotorax),
- bitonala (paralizia nervului recurent),
- aspra, ragusita (laringita).
7. Productivitatea: - tusea seaca sau uscata, neproductiva, cu timbru aspru (pleurita,
pleurezie),
- tusea umeda, cu expectoratie.

24
2.EXPECTORATIA
2.a. Definitie
Expectoratia – eliminarea pe gura, in timpul tusei, a substantelor secretate sau excretate de
caile respiratorii, iar produsul sau este sputa.
2.b. Caracterele expectoratiei:
Bronsita cronica: - mucopurulenta, cantitate variabila (mai mare dimineata);
Astmul bronsic: - mucoasa albicioasa, gelatinoasa, cu mici particule opalescente (sputa
“perlata”);
Bronsiectazie: - abundenta, matinala, sedimenteaza in patru straturi (spumos, mucos, seros,
purulent), favorizata de anumite pozitii ale bolnavului, fetida in puseele acute;
Pneumonia pneumococica – rosie-caramizie sau ruginie, vascoasa;
Cancerul bronho-pulmonar – hemoptoica (“jeleu de coacaze”);
Abcesul pulmonar – vomica masiva sau fractionata, purulenta; Vomica = evacuare masiva si
brusca a continutului (100-1000 ml) unei cavitati din parenchimul pulmonar, ca urmare a
stabilirii unei legaturi intre cavitate si o bronhie.
Tuberculoza pulmonara – muco-purulenta sau hemoptoica.
3. DISPNEEA
3.a. Definitie
Dispneea = tulburare a respiratiei tradusa subiectiv prin “senzatia lipsei de aer”(sufocare) si
obiectiv prin modificarea unuia sau mai multor parametri ai miscarilor respiratorii (frecventa,
ritm, amplitudine).
3.b. CAUZELE DISPNEEI
• Insuficienta respiratorie de origine pulmonara:
- dispnee obstructiva,
- dispnee restrictiva.
• Insuficienta respiratorie de origine extrapulmonara:
- afectiuni cardiovasculare,
- afectiuni nervoase,
- afectiuni hematologice.
3.c. FORME DE DISPNEE
• Tahipneea (polipneea) – miscari respiratorii de frecventa mare (> 16 – 18 resp./min)
si amplitudine mica.
• Bradipneea - miscari respiratorii de frecventa redusa
(< 10 resp./ min).
- expiratorie insotita de “wheezing”,
- inspiratorie insotita de cornaj sau stridor
si de tiraj.
• Respiratia (dispneea) neregulata – se prezinta sub urmatoarele tipuri:
a) respiratia Cheyne – Stokes - alternante de polipnee neregulata, in care respiratia se
accelereaza si creste in amplitudine pana atinge un maxim, apoi descreste treptat pana la
apnee, perioada care dureaza 10-30 secunde, apoi ciclul reincepe.

25
 - este intalnita in tumori si hemoragii cerebrale, insuficienta cardiaca severa si intoxicatii
cu Morfina.
b) respiratia Küssmaul - se desfasoara in patru timpi egali:inspir amplu, profund si
zgomotos, pauza, expiratie sacadata, pauza si ciclul se reia.
c) Respiratia Biot – miscari respiratorii neregulate, intrerupte periodic de apnee cu o durata
de 5-30 secunde, fara a avea caracter repetitiv.
- este intalnita in acidoza diabetica si uremica.

3.d. CLASIFICAREA DISPNEEI

a)In raport cu severitatea:
grad I:dispnee la eforturi mari;
grad II:dispnee la eforturi moderate;
grad III:dispnee la eforturi mici;
grad IV:dispnee la repaus.
b) In raport cu conditiile de producere, dispneea poate surveni: - la efort (afectiuni pulmonare
si cardiovasculare);
- in repaus, accentuata de decubit, in cursul bolilor ce afecteaza ventilatia si
circulatia pulmonara.
c) Din punct de vedere al caracterelor temporale, dispneea poate fi: - continua
(insuf.cardiaca severa);
- legata de anumite momente ale zilei (dispneea vesperala).
d) evolutiv: - dispnee cu caracter acut (dispnee paroxistica)
- dispnee cu caracter cronic.

Întreruperile și avariile în sistemul de iluminat public pot fi sesizate la numerele de telefon 0751.586.462 (non-stop)
sau 0232.260.000 (de luni până vineri, între orele 12.00 și 20.00).

26