Sunteți pe pagina 1din 34

Cap.17 EXERGIE.

ANERGIE

Unitatea de învăţare nr. 2

EXERGIE. ANERGIE

Unitatea de studiu 2.1


Cuprins
INTRODUCERE
TEOREMA GOUY-STODOLA
EXERGIA CĂLDURII
EXERGIA AGENTULUI TERMIC ÎN CURGERE CONTINUĂ ŞI
STAŢIONARĂ
ECUAŢIA FUNDAMENTALĂ PENTRU STUDIUL PROCESELOR ŞI
CICLURILOR TERMODINAMICE IREVERSIBILE
RANDAMENTUL EXERGETIC

Timp recomandat de studiu : 100 min.

OBIECTIVELE UNITĂŢII DE STUDIU 2.1


- Posibilitatile de transformare partiala sau integrala a energiei dintr-o forma in
alta.
- Studiul proceselor energetice din maşinile şi instalaţiile termice.
- Definirea notiunilor de exergie si anergie.
- Avantajele bilanturilor exergetice fata de cele energetice.

471
TERMOTEHNICĂ ŞI TRANSFER DE CĂLDURĂ

17.1. INTRODUCERE

Reducerea consumului de energie care asigură funcţionarea


diferitelor categorii de maşini şi instalaţii termice este indisolubil legată de
perfecţionarea metodelor de investigaţie a proceselor termodinamice care
se desfăşoară în acestea. În ultima perioadă, se constată faptul că
metodele de studiu aplicate în cercetările teoretice şi experimentale ale
proceselor termodinamice din maşinile şi instalaţile termice fac, din ce în ce
mai mult, apel şi la consecinţele celui de-al doilea principiu al
termodinamicii, referitoare la efectele ireversibilităţii interne şi externe
ale acestor procese.
Din acest punct de vedere, se constată faptul că funcţionarea reală
a maşinilor şi instalaţiilor termice presupune existenţa unor cauze care
provoacă ireversibilitatea internă a proceselor funcţionale, printre care se
numără:
laminarea agentului de lucru la trecerea prin elementele de
distribuţie ale compresoarelor, detentoarelor şi motoarelor cu
ardere internă, precum şi prin ventilele de reglare ale instalaţiilor
frigorifice şi de lichefiere a gazelor;
frecările interne în procesele de destindere şi de comprimare,
care se desfăşoară în turbinele cu abur şi gaze sau în
turbocompresoarele cu vapori şi gaze;
amestecarea gazelor, de diverse compoziţii şi parametri de
stare, aşa cum este cazul admisiei la motoarele cu ardere
internă;
transferul de căldură regenerativ, la diferenţă finită de
temperatură, care are loc în regeneratoarele instalaţiilor de
turbine cu gaze şi, respectiv, instalaţiilor frigorifice cu
comprimare de gaze;
arderea combustibilului, ca modalitate de realizare a sursei
calde necesare funcţionării motoarelor termice cu piston sau
rotative;
scăderea presiunii datorată frecărilor la circulaţia agentului de
lucru prin schimbătoarele de căldură şi camerele de ardere ale
instalaţiilor termice.
Pe de altă parte, orice maşină sau instalaţie termică funcţionează
aflându-se în interacţiune cu mediul exterior; în această interacţiune
energetică, un rol important îl joacă parametrii acestuia din urmă şi anume:
temperatura Tm„e” şi presiunea pm„e”. Uzual, mediul exterior maşinii sau
instalaţiei termice este mediul ambiant caracterizat la nivelul solulului prin
temperatura To şi presiunea po. Dacă se fac referiri, spre exemplu, la cazul

472
Cap.17 EXERGIE. ANERGIE

unui avion, atunci parametrii mediului exterior sunt cei care caracterizează
mediul ambiant la altitudinea de zbor H şi anume p’o<po şi T’o<To.
În interacţiunea energetică maşină sau instalaţie termică – mediu
exterior se manifestă cauze care provoacă ireversibilitatea externă a
proceselor de lucru la care participă agentul termic şi anume:
transferul de căldură la diferenţă finită de temperatură între
agentul termic şi mediul ambiant, care are loc în timpul
proceselor de lucru din maşinile şi instalaţiile termice sau
frigorifice, impus de necesitatea răcirii cilindrului, de evacuarea
căldurii din condensator, de imperfecţiunea izolaţiei turbinei cu
abur sau a spaţiului frigorific;
schimbul de lucru mecanic la diferenţă finită de presiune cu
mediul exterior, care caracterizează, de exemplu, procesul de
evacuare liberă a gazelor din cilindrii motoarelor cu ardere
internă sau cei ai detentoarelor cu piston;
diferenţa finită de temperatură între gazele arse evacuate din
motoarele termice şi mediul exterior etc.
Ţinând seama de cele arătate, se ajunge la concluzia că precizarea
influenţei influenţei efectelor ireversibilităţilor interne şi externe ale
proceselor de lucru asupra performanţelor maşinilor şi instalaţiilor termice
numai pe baza noţiunii de energie, ca măsură cantitativă a mişcării
materiei, nu mai poate satisface cerinţele care stau, în etapa actuală, în
faţa energeticii. Se constată faptul că utilizarea energiei în scopuri tehnice
este condiţionată atât de tipul energiei disponibile, cât şi de parametrii de
stare ai agentului purtător al acesteia, în corelaţie cu parametrii mediului
exterior şi, în particular, ai mediului ambiant.
În general, realizarea proceselor energetice presupune participarea
a două categorii distincte de forme de energie:
energii care pot fi transformate integral în oricare altă formă
de energie, indiferent de parametrii mediului exterior. Aceste
forme de energie, care pot fi considerate ca fiind ordonate, se
pot grupa la rândul lor în:
- forme de acumulare a energiei, din care fac parte:
energia cinetică, energia potenţială, energia electrică,
energia magnetică etc.;
- forme de transmitere a energiei, în care se încadrează
lucrul mecanic;
energii care pot fi parţial transformate într-o formă ordonată
de energie (lucru mecanic, lucru electric), gradul de
transformabilitate fiind condiţionat atât de parametrii de stare ai
agentului purtător al energiei, cât şi de cei ai mediului exterior.
Din această categorie de forme neordonate de energie fac
parte:

473
TERMOTEHNICĂ ŞI TRANSFER DE CĂLDURĂ

- forme de acumulare a energiei, ca, de exemplu: energia


internă, entalpia etc.;
- forme de transmitere a energiei, în care se încadrează
căldura.
Din punctul de vedere al legii conservării energiei şi, deci, şi al
primului principiu al termodinamicii, diferitele forme de acumulare şi
transmitere a energiei, indiferent de categoria din care fac parte, sunt
echivalente cantitativ. Spre deosebire de acest punct de vedere care ţine
seama numai de latura cantitativă a energiei, cel de-al doilea principiu al
termodinamicii subliniază faptul că gradul de transformabilitate al diferitelor
forme de energie depinde de forma de energie considerată. Astfel, spre
deosebire de lucrul mecanic, ca formă ordonată macroscopică de
transmitere a energiei, care poate fi, teoretic, transformat integral în oricare
formă de energie, căldura – ca formă neordonată microscopică de
transmitere a energiei – se poate transforma numai parţial în lucru
mecanic. După cum se ştie din studiul ciclului Carnot, fracţiunea maximă a
căldurii care poate fi transformată în lucru mecanic depinde atât de nivelul
temperaturii medii la care se obţine căldura (temperatura sursei calde), cât
şi de temperatura To a mediului ambiant care joacă, în majoritatea
cazurilor, rolul sursei reci.
Dacă se fac referiri la transformabilitatea formelor de acumulare a
energiei, se constată, de exemplu, că energia cinetică a unui corp în
mişcare este rezultatul faptului că vectorii viteză ai tuturor particulelor sunt
dirijaţi, în fiecare moment, după o anumită lege. O asemenea formă
ordonată de energie poate fi transformată integral în oricare altă formă de
energie. În cazul energiei termice, ca fracţiune a energiei interne a unui
corp, se constată faptul că fiecare moleculă are – la momentul considerat –
o viteză care diferă ca mărime, direcţie şi sens de la moleculă la moleculă.
După cum se ştie, energia acestei mişcări dezordonate nu poate fi
transformată integral într-o formă ordonată de energie, ca de exemplu, în
lucru mecanic.
Din cele arătate până în prezent, rezultă că valoarea de utilizare a
unei energii depinde nu numai de cantitatea acesteia, ci şi de gradul de
transformabilitate într-o formă ordonată de energie. Ca măsură a acestei
transformabilităţi poate servi energia mecanică sau electrică, subliniindu-se
încă o dată că acestea pot fi transformate integral în oricare altă formă de
energie.
În concluzie, studiul proceselor energetice din maşinile şi instalaţiile
termice trebuie să ţină seama nu numai de latura cantitativă a energiei, ci şi
de cea calitativă a acesteia, adică de posibilităţile de transformare ale
energiei considerate într-o formă ordonată de energie. După cum arată
principiul al doilea al termodinamicii, aceste posibilităţi devin maxime atunci
când procesele energetice se desfăşoară în condiţii de reversibilitate. Orice
abatere în raport cu aceste condiţii imprimă proceselor energetice un
474
Cap.17 EXERGIE. ANERGIE

caracter ireversibil, ceea ce afectează negativ performanţele maşinilor şi


instalaţiilor în care se desfăşoară aceste procese. După cum s-a arătat,
ireversibilitatea proceselor energetice din maşinile şi instalaţiile termice
este determinată, în principal, de următoarele cauze:
diferenţele finite de temperatură în procesele de transfer de
căldură;
diferenţele finite de presiune în procesele de schimb de lucru
mecanic;
laminarea gazelor şi vaporilor;
amestecarea gazelor şi vaporilor;
arderea (ireversibilă) a combustibililor;
frecarea mecanică şi gazodinamică etc.
Oricare dintre cauzele enumerate conduce la reducerea capacităţii
de transformare, spre exemplu în lucru mecanic, a energiei iniţiale,
disponibile la începutul procesului considerat. Astfel, în procesul de transfer
de căldură la diferenţă finită de temperatură, capacitatea maximă de
transformare în lucru mecanic a căldurii preluate de către corpul mai rece
este inferioară celei corespunzătoare căldurii cedate de corpul mai cald;
diferenţa dintre cele două capacităţi maxime nu reprezintă altceva decât
pierderea cauzată de ireversibilitatea transferului de căldură la diferenţă
finită de temperatură.
După cum arată principiul al doilea al termodinamicii, entropia unui
sistem termodinamic izolat adiabat rămâne constantă dacă toate procesele
din interiorul sistemului se desfăşoară pe cale reversibilă; în situaţia în care
unul dintre procese este ireversibil, entropia sistemului înregistrează o
creştere (ΔSir int>0).
În general, însă, sistemul termodinamic schimbă căldură şi masă cu
mediul exterior. În aceste condiţii, variaţia de entropie a sistemului ΔSsist
presupune două componente:
componenta ΔSir int, permanent pozitivă, a cărei existenţă este
determinată de ireversibilitatea internă a proceselor care se
desfăşoară în interiorul sistemului;
componenta ΔSext care poate fi pozitivă sau negativă, fiind
cauzată de schimbul de căldură şi de masă cu mediul exterior.
În concluzie, se poate scrie
S sist S ir int S ext . (17.1)

Relaţia (17.1) reprezintă ecuaţia de bilanţ entropic al sistemului


termodinamic şi stă la baza termodinamicii proceselor ireversibile.
În cazul particular al unui sistem termodinamic închis, adică al unui
sistem care nu schimbă masă cu mediul exterior, existenţa componentei
ΔSext este condiţionată numai de schimbul de căldură Q cu mediul exterior,
adică:

475
TERMOTEHNICĂ ŞI TRANSFER DE CĂLDURĂ

2
Q
S ext SQ . (17.2)
T
1

17.2. TEOREMA GOUY-STODOLA

Pentru formularea acestei teoreme, se consideră – conform


reprezentării din figura 17.1 – un sistem termodinamic în care evoluează în
curgere continuă şi staţionară debitul m de agent termic.

1 Sistemul termodinamic iniţial 2


(maşină sau instalaţie termică) Mediul
exterior al
sistemului
iniţial
Tme ≠ T
m; i1; s1 T m; i2; s2

p1 p2
t1 q1-2 t2

Izolaţia adiabată a
mediului exterior
Interacţiune termică
(prin schimb de căldură)
Interacţiune mecanică
(prin schimb de lucru
lt 1-2 mecanic tehnic)

Fig.17.1. Schema de precizare a interacţiunii sistem termodinamic – mediu


în condiţiile curgerii continue şi staţionare a agentului termic.
La intrarea în sistem, entalpia specifică şi entropia specifică ale
agentului termic au valorile i1 şi s1. Ca urmare a schimburilor energetice
sub formă de căldură q1-2 şi de lucru mecanic tehnic lt 1-2 ale agentului de
lucru, la ieşirea din sistem entalpia şi entropia specifice devin i2 şi s2.
Într-o primă etapă, se consideră că evoluţia agentului din starea 1
(p1,T1) în starea 2 (p2,T2) are loc pe cale reversibilă (fig.17.2), ceea ce
presupune următoarele etape:
destinderea adiabată reversibilă 1-a de la (p1,T1) la (pa,Tme);

476
Cap.17 EXERGIE. ANERGIE

destinderea izotermică reversibilă a-b de la pa la pb, efectuată la


temperatura Tme cu aportul de căldură q1rev2 de la mediul
exterior;
comprimarea adiabată reversibilă b-2 de la (pb,Tme) la (p2,T2).

T p1
1
T1 i1
ireversibil p2
reversibil

2
T2 i2
pa reversibil pb pme
a reversibil 0
Tme b
rev
q1-2

s1 s2 s
s2 –s1
Fig.17.2. Diagrama T-s a interacţiunii sistem
termodinamic – mediu în condiţiile curgerii
continue şi staţionare a agentului termic.

Aplicând expresia matematică a primului principiu al termodinamicii


pentru un kilogram de agent aflat în curgere continuă şi staţionară, care
parcurge sistemul de la intrare (starea 1) până la ieşire (starea 2), în
ipoteza unor procese reversibile, se poate scrie
q1rev2 i2 i1 ltrev
1 2, (17.3)

unde q1rev2 şi l trev


1 2 reprezintă schimburile de căldură şi de lucru mecanic
tehnic pe cale reversibilă cu mediul exterior, ale unui kilogram de agent.
Căldura schimbată de agent cu mediul exterior este, evident, egală
şi de semn contrar cu căldura schimbată de mediul exterior cu agentul
rev . În urma acestui schimb de căldură, entropia mediului exterior
termic Qme
se modifică cu valoarea S me rev , temperatura acestuia rămânând însă
constantă şi egală cu Tme. În consecinţă, se poate scrie
rev rev q1rev2 .
Qme Tme S me (17.4)
477
TERMOTEHNICĂ ŞI TRANSFER DE CĂLDURĂ

Înlocuind expresia de mai sus în (17.3), se obţine


ltrev
1 2 i1 i2 Tme rev .
S me (17.5)

În cea de-a doua etapă, se consideră că trecerea agentului din


starea 1 în starea 2 are loc pe cale reală, ireversibilă (fig.17.2). Pentru
acest caz, expresia matematică a primului principiu al termodinamicii
pentru un kilogram de agent care parcurge sistemul va fi
q1irev2 i2 i1 ltirev
1 2, (17.6)

unde q1irev2 şi l tirev


1 2 precizează schimburile de căldură şi de lucru mecanic

tehnic pe cale ireversibilă cu mediul exterior. Deoarece q1irev2 este egală şi


irev , rezultă, ca şi
de semn contrar cu cea schimbată cu mediul exterior Qme
în cazul precedent,
irev
Qme Tme irev
S me q1irev2 , (17.7)
irev reprezintă variaţia de entropie a mediului exterior, ca urmare
în care S me
a schimbului ireversibil de căldură cu un kilogram de agent care evoluează
prin sistem. În consecinţă, se poate scrie
ltirev
1 2 i1 i2 Tme irev
S me . (17.8)

Se observă faptul că pierderea de lucru mecanic tehnic datorată


ireversibilităţii interne şi externe a proceselor la care participă un kilogram
de agent termic la trecerea prin sistem este precizată de diferenţa
lt ltrev
1 2 ltirev
1 2 q1rev2 q1irev2
(17.9)
irev
Qme rev
Qme
Tme irev
S me rev .
S me
Dacă se înglobează sistemul termodinamic iniţial şi mediul exterior
într-un sistem termodinamic mai general, izolat adiabatic faţă de restul
universului (fig.17.1), rezultă că pentru acest nou sistem ecuaţia de bilanţ
entropic are, în cele două situaţii analizate, următoarele expresii:
rev s1 rev 0;
S tot rev S me s2 agent (17.10)

irev s1 irev
S tot irev S ir S me s2 agent . (17.11)

Rezultă astfel:

Sir irev
S me rev .
S me (17.12)
478
Cap.17 EXERGIE. ANERGIE

Prin urmare, creşterea entropiei ΔSir a sistemului termodinamic


generalizat (agent termic – mediu exterior), datorită ireversibilităţii interne şi
externe a proceselor energetice la care participă un kilogram de agent care
evoluează în maşina sau instalaţia termică luată în consideraţie, este dată
de diferenţa dintre variaţia entropiei mediului exterior în cazul în care
procesele la care participă agentul termic se desfăşoară ireversibil şi cea
corespunzătoare desfăşurării reversibile a proceselor.
Deoarece, conform principiului al doilea al termodinamicii, pentru
procesele ireversibile adiabate S ir 0 , rezultă că S meirev rev . Notând
S me
cu πir pierderea provocată de ireversibilitatea internă şi externă a
proceselor la care participă un kilogram de agent termic, rezultă în final:
J
ir lt Tme S ir , (17.13)
kg agent
ceea ce reprezintă exprimarea analitică a teoremei Gouy-Stodola. Cu alte
cuvinte, această pierdere se obţine amplificând temperatura mediului
exterior Tme (în particular, temperatura mediului ambiant To) cu creşterea
entropiei sistemului termodinamic generalizat agent termic – mediu
exterior ca urmare a ireversibilităţii interne şi externe a proceselor
energetice la care participă agentul termic aflat în interacţiune cu mediul
exterior.
Având în vedere şi relaţia (17.11), se poate astfel scrie
irev s1 irev
ir Tme S me s2 agent . (17.14)

Conform expresiei (17.1), se constată faptul că variaţia de entropie


a agentului termic care evoluează ireversibil între secţiunile 1 şi 2 comportă
o componentă S ir int 0 cauzată de ireversibilitatea internă a proceselor
energetice şi o componentă Δs irev
q < > 0 , datorată schimbului ireversibil de
căldură cu mediul exterior:

s2 s1 irev
agent sir int s qirev . (17.15)
În aceste condiţii, expresia (17.14) devine
irev s qirev .
ir Tme S me sir int (17.16)

Luând în consideraţie expresia (17.7) şi notând cu


ir int Tme sir int (17.17)

pierderea cauzată de ireversibilitatea internă a proceselor energetice la


care participă un kilogram de agent termic, rezultă:

479
TERMOTEHNICĂ ŞI TRANSFER DE CĂLDURĂ

ir ir int q1irev2 Tme s qirev . (17.18)

În continuare, se notează cu
q1irev2
Tmg (17.19)
s qirev
temperatura termodinamică medie a agentului termic în procesul ireversibil
de schimb de căldură cu mediul exterior. Se ajunge, astfel, la concluzia că

s qirev
q1irev2 Tme s qirev 1 Tme q1irev2
q1irev2
(17.20)
Tme
1 q1irev2 .
Tmg

În consecinţă, se poate scrie


Tme
ir ir int 1 q1irev2 . (17.21)
Tmg
În cazul în care Tmg>Tme, rezultă că agentul cedează căldură
mediului exterior, astfel încât q1irev2 0 . Ca urmare, notând cu
Tme
C 1 (17.22)
Tmg
randamentul unui ciclu Carnot (direct), delimitat de temperaturile Tme şi Tmg,
se ajunge la concluzia că mărimea
Tme
l max C 1 q1irev2 C q1irev2 (17.23)
Tmg

reprezintă lucrul mecanic (maxim) care s-ar putea obţine din căldura q1irev2
cu ajutorul acestui ciclu. Fiind cedat mediului exterior, acest lucru mecanic
are semnificaţia pierderii cauzate de ireversibilitatea externă a transferului
de căldură la diferenţă finită de temperatură între agent şi mediul exterior:

irC l max C . (17.24)

Dacă Tmg<Tme, rezultă că agentul primeşte căldură de la mediul


exterior, astfel încât q1irev2 0 . În aceste condiţii, se observă că

480
Cap.17 EXERGIE. ANERGIE

Tme Tme q1irev2


1 q1irev2 1 q1irev2 , (17.25)
Tmg Tmg Tmg
Tme Tmg
în care:
Tmg
C (17.26)
Tme Tmg

reprezintă eficienţa frigorifică a unui ciclu Carnot (inversat) delimitat de


temperaturile Tme şi Tmg.
Prin urmare,
q1irev2
l min C (17.27)
C
defineşte consumul (minim) de lucru mecanic al acestui ciclu care ar fi
necesar pentru mărirea potenţialului căldurii q1irev2 de la Tmg la Tme. Ca şi în
cazul precedent,

ire l min C (17.28)

are semnificaţia pierderii cauzate de ireversibilitatea externă a transferului


de căldură la diferenţă finită de temperatură între mediul exterior şi agentul
de lucru.
Indiferent de situaţie, se ajunge la concluzia că pierderea πir cauzată
de ireversibilitatea proceselor energetice, care se desfăşoară în sistemul
termodinamic generalizat agent de lucru – mediu exterior, se compune din
pierderea cauzată de ireversibilitatea internă a acestor procese πir int şi din
cea determinată de ireversibilitatea externă πir ext a transferului de căldură la
diferenţă finită de temperatură între agent şi mediul exterior:
ir ir int ir ext . (17.29)

În cazul curgerii continue şi staţionare a agentului, reducerea


capacităţii maxime de transformare, în unitatea de timp, a energiei acestuia
în lucru mecanic, datorită ireversibilităţii interne şi externe a proceselor la
care participă agentul, se obţine amplificând relaţia (17.13) cu debitul de
agent care evoluează în sistem:

ir m ir m ir int ir ext [W]. (17.30)

Observând că

481
TERMOTEHNICĂ ŞI TRANSFER DE CĂLDURĂ

dSir
S ir m S ir (17.31)
d
reprezintă viteza de creştere a entropiei sistemului termodinamic
generalizat agent termic – mediu exterior, ca urmare a ireversibilităţii,
rezultă că reducerea puterii mecanice datorate ireversibilităţii este dată de

Pir ir Tme Sir Tme m Sir [W]. (17.32)


Dacă se notează cu n numărul cauzelor care provoacă
ireversibilitîţile internă şi externă ale proceselor termodinamice descrise de
agent, rezultă că
n
S ir S ir j , (17.33)
j 1

în care S ir j reprezintă viteza de creştere a entropiei datorate unei cauze


de rang j care joacă, în sistemul termodinamic agent termic – mediu
exterior, rolul unei surse de entropie.
În aceste condiţii, oricare maşină sau instalaţie termică reprezintă,
împreună cu mediul exterior, un sistem termodinamic mai general în care
se exercită acţiunea unor surse de entropie a căror existenţă este
determinată de ireversibilitatea internă şi externă a proceselor energetice
de lucru care asigură realizarea efectului util de către maşina sau instalaţia
considerată. Din cele arătate mai rezultă că ireversibilitatea constituie una
dintre cauzele principale care condiţionează performanţele maşinilor şi
instalaţiilor termice, iar studiul pierderilor cauzate de ireversibilitate poate
conduce la fundamentarea teoretică riguroasă a comportării acestora în
funcţie de diferiţii factori constructivi şi funcţionali, printre care se numără şi
parametrii de stare ai mediului exterior, în particular, cei ai mediului
ambiant po şi To.
Este interesant de remarcat faptul că lucrul mecanic tehnic
schimbat de agent cu mediul exterior în condiţii de reversibilitate poate fi
exprimat, pe baza expresiilor (17.5) şi (17.10) sub forma

l1rev2 i1 i2 Tme s1 s2 . (17.34)


Ţinând seama şi de relaţiile (17.9) şi (17.13), se ajunge la concluzia

l rev l irev lt l irev ir (17.35)
t1 2 t1 2 t1 2
După corelarea expresiilor (17.35), (17.21) şi (17.34), se ajunge, în
final la ecuaţia

482
Cap.17 EXERGIE. ANERGIE

Tme
1 q1irev2 i2 i1 Tme s 2 s1 l irev ir int (17.36)
Tmg t1 2

care poate fi denumită ecuaţia fundamentală pentru studiul proceselor


termodinamice ireversibile din maşinile şi instalaţiile termice.
Adâncirea semnificaţiei termenilor care intervin în ecuaţia (17.36)
constituie obiectul celor care vor fi expuse în viitoarele paragrafe.
Se poate aprecia că nu i s-a acordat, până în prezent, întreaga
importanţă teoremei Gouy-Stodola. Din acest motiv, o serie de aspecte
care caracterizează termodinamica proceselor de lucru ale maşinilor şi
instalaţiilor termice şi frigorifice au rămas neidentificate.
Deoarece creşterea entropiei datorate ireversibilităţii se reflectă prin
scăderea capacităţii maxime de transformare în lucru mecanic a energiei
unui sistem termodinamic, pentru aprecierea acestei capacităţi, în anul
1956, Z. Rant a introdus denumirea de anergie, termen propus de către
Rant în anul 1962.
Ca definiţie, exergia unui sistem termodinamic, într-o stare dată,
este determinată de cantitatea (maximă) de energie ordonată care poate fi
pusă în libertate la trecerea reversibilă a sistemului din starea dată în
starea de echilibru cu mediul exterior.
Termenul de exergie se compune din două părţi, şi anume: cuvântul
grecesc „erg(on)” care înseamnă „lucru” şi adaosul „ex”, având
semnificaţia „din” sau „în exterior”. Înainte de introducerea acestui
termen, în literatura de specialitate erau prezente noţiunile „Die grösste
Nutzarbeit”, adică lucrul mecanic util maxim (Clausius), „Die technische
Arbeitsfähigkeit”, ceea ce înseamnă capacitatea tehnică de efectuare a
lucrului mecanic (Bosnjacovič), „availability”, respectiv utilitate (Keenan)
şi „energie utilisable”, adică energie utilizabilă (Darrieus).
Deoarece elimină neajunsurile exprimărilor enumerate, termenul de
exergie a căpătat o largă răspândire, fiind asemănător cu celelalte noţiuni
utilizate în termodinamică, precum: energie, entalpie sau entropie.
În tehnică există numeroase situaţii în care este necesară trecerea
sistemului termodinamic considerat din starea de echilibru cu mediul
exterior într-o stare dată prin consum de energie. În aceste cazuri, termenul
de exergie defineşte consumul (minim) de energie ordonată necesară
pentru trecerea reversibilă a sistemului termodinamic considerat din starea
de echilibru cu mediul exterior în starea dată.

483
TERMOTEHNICĂ ŞI TRANSFER DE CĂLDURĂ

17.3. EXERGIA CĂLDURII

Se consideră procesul termodinamic dintre stările 1 şi 2 reprezentat


în diagrama T-s din figura 17.3, în timpul căruia un kilogram de agent
primeşte căldura q la o temperatură superioară celei a mediului ambiant To.

T
2

1’’ 2’’
Tmq>To

1 eq=lmax C

1’ 2’
To
aq=ToΔsq
a b
s1 s2 s
Δsq

Fig.17.3. Schema de precizare, în diagrama T-s, a exergiei


căldurii schimbate de agent la temperaturi mai mari de T o.

Se observă că
2
q T dsq Aria a12ba (17.37)
1
şi
sq s2 s1 ab . (17.38)

Temperatura termodinamică medie a procesului 1-2 este definită de


raportul
q Aria a12ba
Tmg a1' ' . (17.39)
sq ab

Rezultă, astfel:

484
Cap.17 EXERGIE. ANERGIE

q Tmg sq Aria a1' '2' ' ba (17.40)

În situaţia Tmg>To, exergia căldurii eq preluate de agent reprezintă


lucrul mecanic (maxim) care s-ar putea obţine cu ajutorul ciclului Carnot
direct 1’1’’2’’2’1’, delimitat de temperaturile To şi Tmq. Notând cu
To
C 1 (17.41)
Tmg
randamentul termic al acestui ciclu, rezultă:
To
eq l max C C q 1 q
Tmg
(17.42)
q
q To q To sq Aria 1'122 '1' 0.
Tmg
Partea netransformabilă în lucru mecanic a căldurii q, denumită
anergia căldurii aq este definită de relaţia
aq To sq Aria a1'2' ba . (17.43)

Din cele arătate, rezultă faptul că o căldură q preluată de un agent


termic la temperaturi superioare lui To se compune din exergia eq=lmax C şi
din anergia aq:
q eq aq l max C To sq . (17.44)

Creşterea temperaturii termodinamice medii Tmg care caracteri-


zează căldura q, pe de o parte, şi reducerea temperaturii To, pe de altă
parte, constituie factorii care determină mărirea fracţiunii maxime eq a
căldurii transformabile în lucru mecanic şi, implicit, reducerea fracţiunii aq
netransformabile în lucru mecanic.
În cazul în care preluarea căldurii q de către agent are loc la
temperaturi inferioare lui To, se constată, după cum se observă şi din
diagrama T-s din figura 17.4, că exergia căldurii devine negativă:
eq q To s q
(17.45)
Aria a12ba Aria a1'2' ba Aria 122 '1'1 .
Semnificaţia fizică a mărimii eq<0 rezultă observând că
To q
eq To sq q 1 q . (17.46)
Tmg Tmg
To Tmg

485
TERMOTEHNICĂ ŞI TRANSFER DE CĂLDURĂ

T
1’ 2’
To
│eq│=│ lmin C│
2

1’’ 2’’
Tmq<To

2
1 q= ∫T·dsq
1
a b
s1 s2 s
Δsq

Fig.17.4. Schema de precizare, în diagrama T-s, a exergiei


căldurii schimbate de agent la temperaturi mai mici de To.

Deoarece
Tmg
C (17.47)
To Tmg
reprezintă eficienţa frigorifică a ciclului Carnot inversat 1’1’’2’’2’1’,
delimitat de temperaturile To şi Tmg, se ajunge la concluzia că exergia
căldurii preluate de agent într-un proces la Tmg<To reprezintă consumul
(minim) de lucru mecanic necesar pentru realizarea acestui ciclu:
q
eq l min C . (17.48)
C
Prin urmare, se constată faptul că preluarea căldurii la temperaturi
inferioare lui To presupune evacuarea anergiei aq consumând în acest scop
lucrul minim │eq│=│lmin C│, astfel că:

q eq aq aq eq To sq l min C . (17.49)

În concluzie, în domeniul temperaturilor Tmg>To, deoarece ηC<1,


exergia căldurii preluate de agent este eq=lmax C<q, în timp ce în domeniul
temperaturilor Tmg<To, deoarece εC < <
>1, rezultă │eq│=│lmin C│> q.
În cazul unui proces elementar de schimb de căldură δq, rezultă că:
To
eq 1 q q To dsq q aq , (17.50)
T

486
Cap.17 EXERGIE. ANERGIE

în care δeq şi δaq reprezintă exergia şi, respectiv, anergia schimbului


elementar de căldură.
Se notează cu
To
E 1 (17.51)
T
factorul exergetic de temperatură al căldurii şi se observă că:
în domeniul T>To:
To T To
C E 1 ; (17.52)
T T
în domeniul T<To:
1 1 T
C . (17.53)
E To To T
1
T

θE
3
εC

2
ηC
│θE│
1

0
1 2 3 4
T/To
–1
θE

–2
T <To T >To

Fig.17.5. Reprezentarea grafică a


funcţiilor θE=f(T), ηC=f(T) şi εC=f(T).

Reprezentând grafic funcţiile θE = f (T), ηC = f (T) şi εC = f (T), pentru


un To dat se obţin curbele prezentate în figura 17.5. Se constată faptul că,
în domeniul T>To, factorul θE este pozitiv, ceea ce înseamnă că el are
semnificaţia lucrului mecanic (maxim) care poate fi extras dintr-o căldură
unitară cu ajutorul unui ciclu Carnot (direct), realizat între T şi To.

487
TERMOTEHNICĂ ŞI TRANSFER DE CĂLDURĂ

În domeniul T<To, factorul θE devine negativ, ceea ce înseamnă că


el defineşte lucrul mecanic (minim) care trebuie consumat pentru realizarea
unui efect frigorific de preluare a unei călduri unitare cu ajutorul unui ciclu
Carnot (inversat) delimitat de temperaturile T şi To.
În cazul unui proces finit de schimb de căldură q, rezultă că:
2 2
To
eq 1 q E q Em q q To sq , (17.54)
T
1 1
în care θEm reprezintă factorul exergetic mediu de temperatură al căldurii:
sq To
Em 1 T o 1 . (17.55)
q Tmg

17.4. EXERGIA AGENTULUI TERMIC ÎN CURGERE


CONTINUĂ ŞI STAŢIONARĂ

În multe cazuri, procesele de lucru ale maşinilor şi instalaţiilor


termice se desfăşoară în condiţiile unei curgeri practic continue a agentului
termic, chiar şi atunci când acestea sunt prevăzute cu sisteme de distribuţie
cu supape sau ventile, aşa cum este cazul motoarelor cu ardere internă, al
compresoarelor cu piston sau al detentoarelor cu piston. Din acest motiv,
un interes deosebit îl constituie precizarea pe cale de calcul a lucrului
mecanic maxim care poate fi obţinut la trecerea reversibilă a agentului
termic, aflat în curgere continuă şi staţionară, din starea dată până la starea
de echilibru cu mediul exterior, în particular, cu mediul ambiant.
Se consideră, aşa cum rezultă din diagramele p-V şi T-s prezentate
în figura 17.6, un kilogram de agent termic aflat în curgere continuă şi
staţionară la parametrii p1>po şi T1>To. Pentru a aduce agentul termic pe
cale reversibilă la echilibru cu mediul ambiant şi a obţine, în consecinţă,
lucrul mecanic maxim, este necesar să se procedeze în două etape:
etapa destinderii adiabate reversibile (izentropice) 1-α, de la p1
la pα, proces în care temperatura agentului scade de la T1 la To.
Lucrul mecanic tehnic pus în libertate se determină pe baza
ecuaţiei primului principiu al termodinamicii δq=di+δlt, în care
δq=0 (fig.17.6.a):
lt1 2
i1 i Aria 1'1 '1' ; (17.56)

488
Cap.17 EXERGIE. ANERGIE

etapa destinderii izotermice α-0, de la pα la po, care se


desfăşoară la temperatura mediului ambiant To, ceea ce înseamnă
că aportul de căldură de la mediul ambiant către agent are loc în
condiţii reversibile, fiind în acelaşi timp gratuit. Observând că, în
aceste condiţii, qα-0=To·(so–sα), rezultă că:
lt 0
To so s io i Aria ' 00 ' ' . (17.57)

p T p1>po
1’’ 1
p1>po 1
Δq=0 T1>To
Lt 1-α
T1>To
α’ α
ds=0
pα ΔT=0
Lt α-0
pα po
0 α dT=0 0
po To
0’ To qα-o=To(so-sα)

v sα=s1 so s
a b

Fig.17.6. Schema de precizare a exergiei agentului termic


în curgere continuă şi staţionară:
a – diagrama p-V; b – diagrama T-s.

Deoarece sa=s1 (fig.17.6.b), se ajunge la concluzia că lucrul


mecanic maxim care poate fi obţinut la trecerea reversibilă a agentului
termic din starea 1 în starea 0 de echilibru termodinamic cu mediul
ambient, este precizat de suma celor două lucruri mecanice:
lt max lt1 lt 0
e1 i1 io To s1 so Aria 1'1 00 '1' . (17.58)

Prin urmare, în general, exergia unui agent termic aflat în curgere


continuă şi staţionară este precizată de relaţia
e i io To s so , (17.59)

489
TERMOTEHNICĂ ŞI TRANSFER DE CĂLDURĂ

unde io şi so reprezintă entalpia şi, respectiv, entropia specifică a agentului


termic aflat în echilibru cu mediul ambient caracterizat prin parametrii po şi
To. Notând cu
ko To so io , (17.60)

rezultă că expresia exergiei e poate fi scrisă şi sub forma


e i To s ko . (17.61)
Analizând ultima expresie, se constată că entalpia, la fel ca şi
căldura, se compune din două părţi:
To s ko ,
i e (17.62)
în care, prin analogie cu anergia căldurii, mărimea (To·s–ko) are semnifica-
ţia unei anergii:
a To s ko io To so s . (17.63)
Rezultă aşadar:
i e a. (17.64)
Se observă că energia a reprezintă, de fapt, diferenţa dintre entalpia
io şi căldura qo=To(so–s) preluată de agent de la mediul ambiant. Deoarece
acest schimb de căldură are loc la temperatura mediului ambiant To, rezultă
că mărimea qo reprezintă, de fapt, anergia căldurii a q o primite de agent de
la mediul ambiant, astfel încât
a io aqo . (17.65)

Dacă se consideră că, în timpul procesului studiat, parametrii po şi


To ai mediului ambiant sunt invariabili, rezultă că variaţia exergiei agentului
termic la trecerea din starea 1 în starea 2 poate fi scrisă sub forma
e2 e1 i2 i1 To s2 s1 (17.66)
sau, în limite infinit apropiate,
de di To ds . (17.67)
Din termodinamica statică, se ştie că între entropia s a unui sistem
şi probabilitatea termodinamică Wt a acestuia există următoarea relaţie de
interdependenţă:
s k ln Wt , (17.68)
expresie în care k este constanta lui Boltzmann.

490
Cap.17 EXERGIE. ANERGIE

În consecinţă, trecerea unui sistem termodinamic din starea 1 în


starea 2 presupune modificarea probabilităţii termodinamice de la Wt1 la
Wt2, astfel că
Wt 2
s2 s1 k ln . (17.69)
Wt1
Corelând relaţiile (17.67) şi (17.69), se obţine
Wt 2
e2 e1 i2 i1 k To ln (17.70)
Wt1
sau, în limite infinit apropiate,
k To
de di dWt . (17.71)
Wt
În aceste condiţii, se constată că reducerea capacităţii maxime a
unui agent termic de a efectua lucru mecanic, adică reducerea exergiei
acestuia, poate fi determinată nu numai de scăderea entalpiei agentului, ci
şi de trecerea agentului în stări caracteristice prin probabilitate
termodinamică din ce în ce mai mare.
Dacă se consideră un sistem termodinamic izolat (δq=δlt=0), rezultă
că desfăşurarea ireversibilă a proceselor din sistem este însoţită de
creşterea entropiei şi, implicit, a probabilităţii termodinamice a sistemului,
adică dWt>0. Ca urmare, deoarece di=0, se ajunge la concluzia că de<0,
adică exergia sistemului scade, ceea ce înseamnă o reducere a capacităţii
energiei agentului de a se transforma în lucru mecanic.
Într-o serie de cazuri întâlnite în tehnică şi, mai ales, în domeniul
compresoarelor şi detentoarelor cu piston, este necesară evidenţierea
separată a influenţei exercitate de presiune şi, respectiv, de temperatură
asupra capacităţii maxime de a efectua lucru mecanic a unui agent termic,
adică asupra exergiei acestuia. Pentru a dezvolta această idee, în
continuare, vor fi considerate cazurile gazelor perfecte şi, respective, reale.

17.4.1. Structura exergiei gazelor perfecte

Pornind de la relaţia (17.59) a exergiei agentului termic şi observând


că, în cazul gazelor perfecte,
i io cp T To (17.72)

491
TERMOTEHNICĂ ŞI TRANSFER DE CĂLDURĂ

şi
T p
s so c p ln R ln , (17.73)
To po
unde cp reprezintă căldura specifică izobară, iar R – constanta gazului
considerat, rezultă:

T p
e cp T To c p To ln RTo ln . (17.74)
To po

Se observă că exergia e prezintă două componente: o componentă


în care intervine numai temperatura agentului care poate fi denumită
componenta termică a exergiei eT şi o componentă care este o funcţie
numai de presiunea acestuia, având semnificaţia unei componente
mecanice a exergiei ep.
În consecinţă,

T
eT cp T To To ln (17.75)
To

şi
p
ep RTo ln , (17.76)
po
astfel încât
e eT ep . (17.77)

Analizând mai atent structura celor două componente, se ajunge la


următoarele interpretări:
componenta termică reprezintă valoarea absolută a exergiei
căldurii eqp cedate de gaz într-un proces izobar de scădere a
temperaturii sale de la T la To;
componenta mecanică are semnificaţia lucrului mecanic
izotermic lTo de destindere a gazului la temperatura To, de la p
la po.
Cele două componente ale exergiei au o semnificaţie grafică care
poate fi scoasă în evidenţă cu ajutorul diagramelor p-v şi T-s prezentate în
figura 17.7.
Ţinând seama de expresiile celor două componente ale exergiei,
rezultă că aducerea agentului termic cu starea 1 la starea de echilibru cu
mediul ambiant se poate face astfel:
etapa răcirii izobare 1-β la presiunea p1, de la temperatura T1 la
temperatura To;
492
Cap.17 EXERGIE. ANERGIE

etapa destinderii izotermice β-0 la temperatura To, de la


presiunea p la presiunea po.

p dp=0 T p1>po
1’ β 1 eT1=│eqp│
1
p1
T1
δq=0
eT1=│eqp│

ΔT=0 dp=0

ds=0
po
ep1=lTo
α T1>To
0 β dT=0 α
po To 0
0’ To
ep1=lTo
b a c
v sβ s1 so s
a b
Fig.17.7. Schema de precizare a componentelor mecanică şi termică ale
exergiei unui gaz perfect:
a – diagrama p-v; b – diagrama T-s.

Observând, conform reprezentării grafice din figura 17.7.a, că


p
e p1 lTo RTo ln 1 Aria 1' 00'1' (17.78)
po
şi ţinând seama de semnificaţia grafică a mărimii e1 din diagrama p-v,
rezultă că:
T
eT1 eq p c p T1 To c pTo ln 1 Aria 1 1 . (17.79)
To
În cazul diagramei T-s din figura 17.7.a, se constată, pantru gazul
perfect, că lTo Aria b 0cb şi eq Aria 1 1.
p
Cu observaţia că cp=kR/(k-1), pentru a scoate în evidenţă influenţa
lui T asupra lui eT şi, respectiv, a lui p asupra lui ep, se intoduc următoarele
mărimi adimensionale:
eT k T T k
eT 1 ln T 1 ln T ; (17.80)
RTo k 1 To To k 1

493
TERMOTEHNICĂ ŞI TRANSFER DE CĂLDURĂ

ep p
ep ln ln p , (17.81)
RTo po
în care T T To şi p p p o reprezintă temperatura şi, respectiv,
presiunea exprimate adimensional.

eT 10 ep 3
T <To T >To

8 2
p <po p >po
6 1
k=1,4

4 0

1 2 3 4 5
2 –1
p/po

–2
0 1 2 3 4 5
T/To
a b
Fig.17.8. Reprezentarea grafică a funcţiilor eT f T şi e p f p .

Reprezentând grafic funcţiile eT şi e p , se obţin curbele prezentate


în figura 17.8. Se remarcă următoarele:
componenta eT este în permanenţă pozitivă, indiferent de
domeniul de temperaturi (T>To sau T<To), cu următoarele
observaţii (fig.17.8.a):
- în domeniul de temperaturi T>To, componenta eT caracte-
rizează lucrul mecanic maxim care s-ar putea obţine din
căldura cedată de agent într-un proces izobar de răcire de
la T la To;
- în domeniul de temperaturi T<To, componenta eT preci-
zează lucrul mecanic maxim care s-ar putea obţine din
căldura primită de agent într-un proces de încălzire de la
T la To;
componenta ep este pozitivă în domeniul presiunilor p>po, şi
negativă în cazul în care p<po, (fig.17.8.b):

494
Cap.17 EXERGIE. ANERGIE

- în domeniul p>po, componenta ep defineşte lucrul


mecanic izotermic de destindere a gazului la temperatura
To, de la p la po;
- în domeniul p<po, componenta ep precizează lucrul
mecanic de comprimare la temperatura To, de la p la po.
Din cele arătate, rezultă că la presiuni p<po, componenta ep este
negativă, astfel încât e=eT–│ep│; în aceste condiţii, exergia agentului în
curgere continuă şi staţionară este pozitivă dacă eT>│ep│ şi devine
negativă în cazul eT<│ep│.
Exemplu numeric. Se consideră aer (k=1,4 şi R=0,287kJ/kg·grd) la
presiunea p=4·po şi temperatura T=2·To. Pentru To=293K, rezultă
următoarele:
p
p 4;
po
T
T 2;
To
k 1,4
eT T 1 ln T 2 1 ln 2 1,078 ;
k 1 1,4 1
eT RTo eT 0,287 293 1,078 90,6 kJ/kg;
ep ln p ln 4 1,384 ;
ep RTo e p 0,287 293 1,384 116,4 kJ/kg;
e eT ep 90,6 116 ,4 207 kJ/kg.
Prin urmare, rezultă:
eT 90,6
100 100 43,7% ;
e 207
ep 116 ,4
100 100 56 ,3% .
e 207
Aceasta înseamnă că 43,7% din capacitatea maximă de a efectua lucru
mecanic revine componentei termice eT şi 56,3% componentei mecanice ep.

17.4.2. Structura exergiei gazelor reale

Se consideră un gaz real în domeniul efectului diferenţial Joule-


Thomson pozitiv [αi(∂T /∂p)i>0] şi caracterizat prin parametrii p>po şi T>To.
Starea 1 a agentului este precizată în diagrama T-s prezentată în figura
17.9.

495
TERMOTEHNICĂ ŞI TRANSFER DE CĂLDURĂ

T p1
i1

1
T1
eT1=│eqp│ po
ΔiTo
β α
To 0
io
γ
ep1=lTo iγ=iβ

b 1’ d c
sβ s1 so s
Δsq

Fig.17.9. Schema de precizare, în diagrama T-s, a componentelor mecanică


şi termică ale exergiei unui gaz real în domeniul α i>0.

Pentru descompunerea exergiei e1 în cele două componente, se


observă că
e1 i1 io To s1 so
(17.82)
i1 i io i To s1 s so s

sau
e1 i1 i To s1 s To so s io i . (17.83)

Rezultă imediat că:

eT1 eqp i1 i To s1 s Aria 1 1; (17.84)

e p1 lTo To s o s io i Aria b 0 db . (17.85)

În ultima expresie, se remarcă prezenţa termenului


iTo io i Aria d 0cd (17.86)

denumit efect izotermic de laminare la temperatura To în intervalul de


presiuni p1 ... po.

496
Cap.17 EXERGIE. ANERGIE

În consecinţă,
lTo To so s iTo . (17.87)

După cum se ştie, ΔiTo>0 dacă αi>0 şi ΔiTo<0 dacă αi<0; în cazul
gazului perfect, ΔiTo=0.
Exemplu numeric. Se consideră aer la presiunea p1=50 bar şi temperatura
T1=223 K. Pentru po=1 bar şi To=293K, rezultă următoarele:
io 422 kJ/kg; so 3,87 kJ/kg·K; i1 330 kJ/kg;
s1 2,39 kJ/kg·K; i 410 kJ/kg; s 2,1 kJ/kg·K.
Se determină:
eT1 To s s1 i i1
293 2,71 2,39 410 330 13,8 kJ kg ;
iTo io i 422 410 12 kJ kg ;
e p1 To s o s iTo 293 3,87 2,71 12 328 kJ kg ;
e1 eT1 e p1 13,8 328 341,8 kJ kg .
În consecinţă:
eT1 13,8
100 100 4,04 % ;
e1 341,8
ep 328
1 100 100 95,96 % .
e1 341,8
În aceste condiţii, din capacitatea maximă de a efectua lucru mechanic,
cea mai mare parte, şi anume 95,96%, revine componentei mecanice şi
numai 4,04% revine componentei termice a exergiei.

17.5. ECUAŢIA FUNDAMENTALĂ PENTRU STUDIUL


PROCESELOR ŞI CICLURILOR TERMODINAMICE
IREVERSIBILE

Considerând că procesele de lucru ale unui sistem termodinamic se


desfăşoară în curgere continuă şi staţionară, prin corelarea teoremei Gouy-
Stodola şi a noţiunii de exergie, se poate stabili o ecuaţie care să poată fi
aplicată în studiul oricăror procese sau cicluri termodinamice ireversibile. În

497
TERMOTEHNICĂ ŞI TRANSFER DE CĂLDURĂ

acest scop, se aplică ecuaţiile bilanţului energetic şi entropic pentru un


kilogram de agent care evoluează în sistemul termodinamic:

q di lt ; (17.88)

ds dsq dsirin . (17.89)

în care di* reprezintă variaţia infinit mică a entalpiei frânate a agentului seb
acţiunea schimburilor elementare de căldură δq şi de lucru mecanic tehnic
δlt cu exteriorul, iar ds – variaţia infinit mică a entropiei agentului datorită
schimbului de căldură δsq şi a ireversibilităţii interne a proceselor de lucru
dsir in.
Considerând că mediul exterior al sistemului este chiar mediul
ambiant, după amplificarea ecuaţiei (17.89) cu To şi însumarea cu ecuaţia
(17.88), rezultă:

q To dsq di To ds lt To dsirin . (17.90)

Se fac următoarele notaţii:


exergia căldurii elementare δq schimbată de agent cu exteriorul:
eq q To dsq ; (17.91)

variaţia infinit mică a exergiei frânate a agentului termic:

de di To ds ; (17.92)

pierderea infinit mică a exergiei datorită ireversibilităţii interne a


procesului considerat:
d irin To dsirin . (17.93)

În aceste condiţii,

eq de lt d irin . (17.94)

Notând cu
w2
ec (17.95)
2
energia cinetică specifică a agentului, rezultă că entalpia specifică frânată
este dată de:

di di de , (17.96)

498
Cap.17 EXERGIE. ANERGIE

astfel încât

de di To ds dec de dec . (17.97)

În consecinţă,
eq de dec lt d irin . (17.98)

Ţinând seama că
de deT de p , (17.99)

se ajunge la concluzia că
eq deT de p dec lt d irin . (17.100)

Relaţia (17.100) reprezintă ecuaţia fundamentală pentru studiul


proceselor şi ciclurilor termodinamice ireversibile. În limite finite,
această ecuaţie devine
eq eT ep ec lt irin , (17.101)

în care: Σeq reprezintă suma exergiilor căldurilor schimbate de agent cu


exteriorul;
Σlt – suma schimburilor de lucru mecanic ale agentului cu
exteriorul;
ΔeT şi Δep – variaţiile componentelor termică şi mecanică ale
exergiei agentului;
Δec – variaţia energiei cinetice a agentului;
Σπir in – suma pierderilor cauzate de ireversibilitatea internă a
proceselor descrise de agentul termic.
Ecuaţia (17.101) scoate în evidenţă faptul că suma exergiilor
căldurilor schimbate de agentul termic cu exteriorul se regîseşte în variaţia
componentelor termică, mecanică şi cinetică ale exergiei acestuia, în suma
lucrurilor mecanice tehnice schimbate cu exteriorul, restul servind pentru
acoperirea pierderilor cauzate de ireversibilitatea internă a proceselor de
lucru.
Ecuaţia (17.101) poate fi aplicată oricăror procese sau cicluri
termodinamice ireversibile de funcţionare a maşinilor şi instalaţiilor termice
sau frigorifice. Din acest motiv, ea poate fi denumită ecuaţia fundamentală
pentru studiul proceselor şi ciclurilor termodinamice ireversibile.
La aplicarea ecuaţiei stabilite în diferite cazuri concrete de procese
şi cicluri, se constată faptul că unii termeni capătă semnificaţia pierderilor
cauzate de ireversibilitatea externă. În această categorie se încadrează, în
primul rând, pierderile datorate ireversibilităţii externe a transferului de
căldură la diferenţă finită de temperatură între agentul termic şi mediul
499
TERMOTEHNICĂ ŞI TRANSFER DE CĂLDURĂ

exterior, pierderi înglobate în Σeq. Cele arătate conduc la concluzia că


ecuaţia (17.101) reprezintă ecuaţia de bilanţ al pierderilor provocate de
ireversibilităţile internă şi externă ale proceselor termodinamice care se
desfăşoară în sistemul analizat sau, pe scurt, bilanţul exergetic al
sistemului termodinamic.

17.6. RANDAMENTUL EXERGETIC

Pentru aprecierea gradului de perfecţiune termodinamică al


proceselor care se desfăşoară într-un sistem termodinamic, din punctul de
vedere al ireversibilităţii interne a acestor procese, se recurge la noţiunea
de randament exergetic.
Se consideră un sistem termodinamic şi un kilogram de agent de
lucru în curgere continuă şi staţionară prin acest sistem, reprezentat
schematic în figura 17.10.
Se observă că unii termeni ai ecuaţiei (17.101) pot fi exprimaţi după
cum urmează:
suma exergiilor căldurilor schimbate de agent cu exteriorul:
eq eq pr eqced , (17.102)

în care eq pr şi eq ced reprezintă exergia căldurii primite şi, respectiv,


cedate de agent;
suma schimburilor de lucru mecanic ale agentului cu exteriorul:
lt lt ced lt pr , (17.103)

unde lt ced şi lt pr precizează lucrul mecanic tehnic cedat şi,


respectiv, primit de agent;
variaţiile componentelor termică, mecanică şi cinetică ale
exergiei agentului:
eT ep ec e ec e2 e1 ec 2 ec1 , (17.104)

în care e1, e2, ec1 şi ec2 definesc exergiile şi energiile cinetice ale
agentului la intrarea şi, respectiv, ieşirea din sistemul
termodinamic (fig.17.10).

500
Cap.17 EXERGIE. ANERGIE

eqpr e qced
πirin n
1 2

e1 e2
ec1 ec2

l tpr l tced
n
Fig.17.10. Schema de precizare a bilanţului exergetic al unui
sistem termodinamic în care evoluează un agent termic în
curgere continuă şi staţionară.

În aceste condiţii, ecuaţia (17.101) devine


eq pr lt pr e1 ec1 eqced lt ced e2 e1 irin . (17.105)

Se notează cu
ein eq pr lt pr e1 ec1 (17.106)

exergia evacuată din sistemul termodinamic şi cu


eev eq ced lt ced e2 ec 2 (17.107)

exergia evacuată din sistemul considerat.


În consecinţă,
ein eev irin . (17.108)

Ultima relaţie demonstrează faptul că exergia introdusă se


regăseşte parţial în exergia evacuată, restul servind pentru acoperirea

501
TERMOTEHNICĂ ŞI TRANSFER DE CĂLDURĂ

pierderilor cauzate de ireversibilitatea internă a proceselor descrise de


agent, ceea ce înseamnă că
eev ein . (17.109)
Pe această bază, se poate defini, în general, randamentul
exergetic ca fiind raportul dintre exergia evacuată şi cea introdusă în
sistemul termodinamic:

eev irin
E 1 1 irin , (17.110)
ein ein

unde irin irin ein reprezintă ponderea unei pierderi oarecare


datorate ireversibilităţii interne în exergia introdusă în sistem.
Reducerea gradului de ireversibilitate internă a proceselor
termodinamice presupune micşorarea sumei ir , ceea ce conduce la
in
creşterea lui ηE. La limită, când irin 0 , rezultă că ηE=1, ceea ce
înseamnă că procesele din sistem se desfăşoară pe cale reversibilă. În
cazul în care întreaga exergie introdusă în sistem se consumă pentru
acoperirea pierderilor cauzate de ireversibilitate ( ir ein ), se observă
in
că ηE=0, iar procesele din sistem sunt total ireversibile. În consecinţă, în
cazul general, 0≤ηE≤1.
Ţinând seama de cele arătate, se poate da o formulare particulară
celui de-al doilea principiu al termodinamicii, şi anume: exergia unui
sistem termodinamic izolat rămâne constantă dacă toate procesele
din sistem se desfăşoară reversibil şi scade în situaţia în care cel
puţin unul dintre procese este ireversibil. Se observă că principiul
creşterii entropiei este echivalent cu cel al scăderii exergiei, datorită
ireversibilităţii interne a proceselor termodinamice.
După cum s-a arătat, pierderile care caracterizează procesele
termodinamice pot fi clasificate în pierderi provocate de ireversibilitatea
internă şi pierderi determinate de ireversibilitatea externă, consecinţă a
interacţiunii cu mediul exterior.
Dacă se analizează, spre exemplificare, funcţionarea unui motor cu
ardere internă cu piston, se ajunge la concluzia că din categoria pierderilor
interne fac parte cele provocate de laminarea agentului prin secţiunile
oferite de elementele de distribuţie, cele datorate arderii combustibilului,
cele cauzate de procesul de evacuare liberă, care se desfăşoară la
diferenţe finite de temperatură etc.
În categoria pierderilor externe, printre altele, se încadrează cele
determinate de transferul de căldură la diferenţe finite variabile de

502
Cap.17 EXERGIE. ANERGIE

temperatură între agent şi mediul de răcire în timpul proceselor de lucru ale


motorului.
La rândul lor, fiecare dintre pierderile enumerate – interne sau
externe – pot fi încadrate în categoria pierdeilor tehnice sau în cea a
pierderilor proprii ale proceselor de lucru. Spre deosebire de pierderile
tehnice, care depind de gradul de perfecţiune constructivă şi funcţională al
maşinii studiate, cele proprii sunt specifice procesului termodinamic
analizat. Astfel, pierderile cauzate de laminarea agentului în secţiunile
oferite de supapele motorului sau ale compresorului cu piston pot fi –
teoretic – reduse la zero prin perfecţionarea sistemului de distribuţie. Prin
urmare, acestea sunt pierderi tehnice ca, de altfel, şi cele provocate de
frecări sau de diferenţele finite de temperatură în unele procese de transfer
de căldură. Spre deosebire de aceste pierderi, cele determinate de
ireversibilitatea arderii combustibilului nu pot fi, decât, cel mult micşorate,
dar niciodată anulate.
Eliminarea pierderilor cauzate de ireversibilitatea arderii se poate
obţine numai prin înlocuirea procesului de ardere printr-un alt proces, în
care energia chimică a combustibilului ar putea fi transformată direct în
energie electrică, spre exemplu, cu ajutorul pilei de combustie.

Temă pentru studiu:


1. Ireversibilităţile interne şi externe ale proceselor din masinile termice
si frigorifice.
2. Ecuaţia fundamentală pentru studiul proceselor termodinamice
ireversibile din maşinile şi instalaţiile termice.
3. Structura exergiei gazelor perfecte.
4. Structura exergiei gazelor reale.
5. Ecuaţia fundamentală pentru studiul proceselor şi ciclurilor
termodinamice ireversibile.
6. Randamentul exergetic.

2.1.2. TESTE DE AUTOEVALUARE

1. Care dintre urmatoarele ireversibilitati nu este ireversibilitate interna:


A) frecarile interne in procesele de destindere si comprimare;
B) schimbul de lucru mecanic la diferenta finita de presiune cu mediul exterior;
C) laminarea agentului de lucru;
503
TERMOTEHNICĂ ŞI TRANSFER DE CĂLDURĂ

D) amestecarea gazelor de compozitii si parametri diferiti;


2. La masinile termice intre exergia E, anergia A si caldura Q exista relatia:
A) E = Q + A ; B) Q = E + A ; C) A = Q + E ; D) Q + E + A=0 ;
3. In domeniul T > T0 , factorul exergetic de temperatura E se afla cu

randamentul ciclului Carnot direct C in relatia:


A) E = C ; B) E > C ; C) E < C ; D) E >sau< C ;
4. In scopul determinarii ecuatiei fundamentale pentru studiul proceselor si
ciclurilor termodinamice ireversibile se aplica ecuatiile bilantului energetic si
entropic pentru un kg de agent care evolueaza in sistemul termodinamic:
A) q=d h + l t si ds=d s q +d s irint ; B) q=d h - l t si ds=d s q +d s irint ;
C) q=d h + l t si ds=d s q -d s irint ; D) q=d h - l t si ds=d s q -d s irint ;
5. Ecuatia fundamentala pentru studiul proceselor si ciclurilor termodinamice
ireversibile este:
A) e q =d eT +d e p +d ec + l t +d irint ; B) e q =d eT +d e p -d ec + l t -d irint ;
C) eq =d eT +d e p +d ec - l t +d irint ; D) eq =d eT -d e p +d ec + l t -d irint ;

2.1.3. RĂSPUNSURI LA TESTELE DE AUTOEVALUARE


1.-B ; 2.- B ; 3.- C; 4.- A; 5.- A.

2.1.4. BIBLIOGRAFIE

1) Radcenco Vsevolod, Procese termodinamice ireversibile, Bucuresti,


Editura Didactica si Pedagogica, 1975
2) Radcenco Vsevolod, Termotehnica si masini termice-procese
ireversibile, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1971
3) Feidt Michel, Termodinamique et optimization energetique des sistemes
et des procedees. Technique et documentation, Paris, 1986
4) Florea Traian, Roman Constantin, Motoare navale. Cicluri teoretice si
reale. Studiul exergetic, Editura Muntenia, Constanta, 1994
5) Petrescu Stoian, Florea Traian, Harman Charles, Costea Monica, Florea
Traian Vasile, January 2004 – Thermodynamics, Bucknell University,
Lewisburg PA 17837, USA, 441pag., ENGR-204

504