Coordonatorul volumului: PAUL VEYNE PETER BROWN, profesor la Princeton University, EVELYNE

PATLAGEAN,
profesoară la Universite de Paris-X Nanterre,
MICHELROUCHE,
profesor la Universite de Lille-III,
YVON THEBERT,
conferenţiar la Ecole normal sup£i-ieure de Saint-Cloud
(Centre d'histoire urbaine),
PAUL VEYNE,
profesor la College de France
Acest volum a fost editat cu sprijinul Ministerului francez al Afacerilor Externe, Direcţia Cărţii şi Ambasada
Franţei în România
•«GE0RGES DUBY
istoria vieţii private
DE LA IMPERIUL ROMAN LA ANUL O MIE
Volumul II
Traducere de ION HERDAN
EDITURA MERIDIANE BUCUREŞTI, 1994
Pe coperta:
MyrUim, sora Iul Molse, conduce damul femeilor
(Biblioteca Vaticanului, Roma)
Hlstolre de la vie priv&e
De l'Emplre romain â l'an mii
(p) Editions du Seuil, Paris, 1985
ISBN 2-02-00 8987.4 ISBN 2-02-00 8986.6
ISBN 973-33-0144-2 ISBN 873-33-0142-8
Toate drepturile
asupra prezentei ediţii In limba română sînt rezervate Editurii MERIDIANE
Yvon Th6bert
VIATA PRIVATĂ Şl ARHITECTURA LOCUINŢEI ÎN AFRICA ROMANA

6
Casa: apă, flăcări, culori, lumină, gol
Cu excepţia unor privilegiaţi, puţini la număr, nimeni nu dispune de apă curgătoare la domiciliu. Apeductele
alimentează fîntînile şi băile publice.
Cu excepţia unor privilegiaţi, la fel de rari, nimănui nu-i este îngăduit — fie el cetăţean sau străin — sa se
deplaseze călare sau cu trăsura în incinta unui oraş: ar însemna o insultă adusă demnităţii cetăţii. Urmele ce le
vedem, pe străzi la Pompei au călăuzit doar căruţele care transportau materiale sau mărfuri şi uneori carele
rituale ale unor procesiuni religioase.
Puţine geamuri; ferestrele sînt închise cu obloane adesea articulate sau cu zăbrele din piatră sau pămînt ars. Cînd
era irig, omul se închidea în întuneric sau în cercul îngust de lumină vie dată de nenumărate lămpi cu ulei.
Coşuri, nu, sobe, nu. Căldura vetrei unde pllpîia un foc mare — fumul ieşind pe o gaură din acoperiş — era în
mod paradoxal una din desfătările mult lăudate ale asprului trai la ţară, atunci cînd zăpada acoperea cîmpiile.
Totuşi, în anumite regiuni ale Imperiului, arhitectura rurală crease tipuri de case cu încălzire, eficientă (ca la
Pergam, în Turcia, după cum povesteşte amănunţit Galienus). în Italia însă,
la oraş, totul era ca în zilele noastre la Pom* pei, în crunta iarnă a anului 1984, cînd uşih prăvăliilor au rămas
deschise deoarece era la fel de frig înăuntru ca şi afară. Atunci, ca şi astăzi, omul nu-şi scotea mantaua, de era pe
stradă sau acasă, şi se culca îmbrăcat (poeţii erotici se plîng de cruzimea mîndrelor care nu-şi scot mantaua nici
măcar în pat). Totuşi, ca şi azi, în casele de la oraş brasero-uri ard ici şi colo; nu sînt în stare să încălzească atmo-
sfera, dar omul vine din cînd în cînd să se încălzească în cercul strimt de căldură.
Latrinele sînt colective; într-o anecdotă teribilă şi vulgară din viaţa poetului Lucan, eroii se află în latrinele
colective ale palatului imperial. Cele ale bărbaţilor sînt mai vaste şi mai somptuoase decît latrinele colective ale
femeilor (ca în templul lui Esculap la Pergam, sau în superba vilă recent descoperită la Oplun-tis, adică la Torre
Annunziata, de Ungă Nea-pole).
Mobile puţine. Farnilia canonică şi poetică a mobilelor noastre, acele arhitecturi reduse din lemn — dulapuri,
scrinuri, sipete, „sipet de odinioară de multe ştiutor" — nu există aproape deloc. Cîteva paturi pentru a dormi sau
a mînca, măsuţe rotunde cu trei picioare, cîteva dulapuri, scaune, dulapuri în perete; din lemn (s-au găsit vestigii
la Herculanum, precum şi în Anglia), din piatră, din marmură sau din bronz. Şi lampadare. Toate seamănă mai
mult cu mobila noastră de grădină decît cu mobilierul propriu-zis.
Arhitectura privată a clasei avute, acele domus care sînt mai curînd mici palate decît „case", este una din cele
mai frumoase înfăptuiri ale artei eline şi romane. Casa este înainte de toate un vast spaţiu gol pe care îl intuieşti
din clipa în care pătrunzi în inima edificiului şi, uneori, chiar din prag: un şir nu de odăi închise, ci de spaţii:
curte acoperită, curte cu „portic", grădină cu jocuri de apă; goluri mai numeroase decît zidărie plină; spaţii,
perspec-
«sfii
S
S
3

■H
marginea unui patio larg, al cărui gol ocupi aproape toată casa. Vizitatorul care bătea la uşa acestei case (bătea cu
piciorul, căci aşa se obişnuia) se afla, din clipa în care trecea pragul, în spaţiul acela larg, dîndu-şi seama îndată
că proprietarul casei nu era plebeu. Spre sfîrşitul antichităţii, în secolul al III-lea sau al IV-lea, în sud-vestul
Galiei, o vilă minunată prea rar vizitată, din Mont-Maurin sau departe de Saint-Gaudens, articulează încă şi azi
un şir de spaţii goale în jurul cărora circulă plăcut un labirint de cămăruţe şi de scări în care imaginaţia se
rătăceşte fără a se pierde, înainte de a ajunge în cele din urmă în lăcaşul cel mai tainic, în inima vilei, în care
locuieşte, într-o sală la fel de minusculă, stăpînul casei. Fie la Efes, în Turcia, fie la Karanis, în Egipt,
omniprezenţa în casă a artei şi a imaginilor îl surprinde pe omul modern. Şi iată acum un ultim şoc: reliefurile şi
statuile erau întotdeauna pictate în culori ţipătoare, iar idealul sculpturii antice era cel al statuilor din gips pictat
din bisericile satelor noastre. Oraşele antice nu au fost albe niciodată; la Pompei, coloanele unui templu erau
vopsite în galben şi alb, iar capitelurile, în roşu, albastru şi galben; Partenonul era vopsit, pentru a şterge stră-
lucirea marmurei, iar podul peste Gard era vopsit în roşu.
P.V

i este
blema.

strînse în limite modeste: măreţia şi luxul ( cuvin numai sectorului public, numai cetăţ întemeiate pe
contopirea individului cu comu nitatea, pe adecvarea vieţii private la cea pu blică. în acest cadru, individul
datorează tot inclusiv statutul său de supus înzestrat cu ( viaţă privată, apartenenţei sale la comunitate; politică. în
epoca elenistică, criza cetăţii clasict scoate în evidenţă o mutaţie în care apare dat o evoluţie ce se poate rezuma
la o lărgire rezonabilă a sferei private în dauna celei publice, Limitîndu-ne strict la domeniul pe care l-am ales,
vom sublinia luxul crescînd al caselor sau dezvoltarea colecţiilor particulare, fenomen paralel cu afirmarea
operei de artă ca marfă.
Ne rămîne să aflăm în ce mod se cuvine interpretat acest fenomen. într-o perspectivă evolutivă, stăruind asupra
faptului că asistăm în acea vreme la apariţia vieţii private? Ar fi vorba atunci de unul din momentele-cheie ale
unei istorii lungi — constituirea treptată a sferei private faţă de cea publică — al cărei fir ar putea fi urmărit, cu
înaintări şi dări înapoi, de-a lungul veacurilor. De fapt, problema pare a nu se pune în mod cantitativ, ci calitativ.
Nu ne interesează atît să aflăm care este partea sferei private faţă de cea publică, ci să ne dăm seama în ce mod
se articulează şi se definesc reciproc aceste două sfere. Istoria sferei private nu este cea a unei naşteri, şi apoi a
unei lungi şi anevoioase afirmări faţă de constrîngerile publice. în realitate, natura sferei private este specifică
fiecărei societăţi: este produsul relaţiilor sociale şi face parte din definiţia formaţiei sociale analizate. De aici
rezultă că poate fi supusă unor redefiniri radicale şi că ar fi iluzoriu să încercăm să-i expunem istoria continuă,
dincolo de rupturile ce ritmează celelalte sectoare ale vieţii sociale. Ni se pare aşadar deosebit de riscant să
pornim de la concepţia noastră actuală despre viaţa privată şi să ne mulţumim să-i expunem geneza, interpretînd
tot trecutul prin această prismă. Astfel ne-am
12
vedea oarecum siliţi să fixăm naşterea vieţii nrivate într-o epocă relativ recentă şi, în acest caz ar fi vorba numai
de afirmarea unor concepţii burgheze moderne.
De unde urmează de asemeni ca raporturile dintre sectorul public şi cel privat nu pot fi concepute doar în cadrul
unei abordări psihologice a problemei, pornind de la un individ înzestrat cu o identitate, care ar fi reperabil
datorită strategiilor pe care le defineşte faţă de lumea din afară. în acest proces, perechile individ/societate,
interioritate/exterioritate se suprapun termenilor privat/public ale căror raporturi sînt asimilate unui joc, unei
reprezentaţii: dimensiunea, la fel de socială, a celor doi poli este astfel eliminată în folosul unei dihotomii dintre
individ şi societate care nu-1 priveşte pe istoric. Preocupările noastre le verifică dimpotrivă pe cele ale unor
sociologi care tăgăduiesc rolul hotărîtor al interiorităţii şi insistă asupra interferenţelor sectoarelor public şi privat
al căror studiu este abordat prin prisma practicii1.
Observaţiile noastre au urmări hotărîtoare pentru acest studiu, căci implică faptul că spaţiul locuinţei nu se
organizează în funcţie de o logică ce decurge din nevoi particulare aparent autonome, ci că este el însuşi un
produs social. Este interesant de notat că această realitate este bine prezentată în singura expunere cuprinzătoare
despre arhitectură pe care ne-a lăsat-o^ antichitatea, anume textul lui Vitruviu: el afirmă că există o legătură între
planul casei şi statutul social al proprietarului. Fapt şi mai^semnificativ: autorul fixează apariţia casei nu în
cadrul afirmării unor nevoi individuale, ci, dimpotrivă, în cel al naşterii societăţii: oamenii, adunîndu-se în
acelaşi loc în jurul focului domesticit, născocesc în mod colectiv limbajul şi arta de a-şi construi un adăpost.
Observaţiile acestea implică, de asemeni, faptul că spaţiul locuinţei nu poate fi decît coerent. Într-adevăr, casa
romană este sediul uner
13
mmm
I■
e;
ravurilor - con^e integrează a î care se m ^ se adaugă ce
se adaugă
^^ unor evenW ^
desemnaţi cu w biţi cu
printre care sînt ^ bularui
jii, capa-fenomen den ^ le ve
iar 21):
- cp a după ui
lor
locul
ce-1
acea
activităţi extrem de eterogene în aparenţă, prii,. meia străina lua___ de
tre care unele par astăzi a ţine prin excelent! tea părinteasca
de viaţa publică: ceremonia, adesea zilnică, ci rma evoluţiei
pildă, în cadrul căreia stăpînul casei primeşt, tituie cadrul
vizita numeroşilor săi clienţi. Vitruviu însuş iementele mu!
foloseşte expresia „locuri publice" pentru ■ %\ şi anume,
desemna părţile casei deschise celor din afară slugu'e şi '
va fi comod, în studiul diverselor componente nificativ ■
ale casei, să folosim perechea privat/public grijă cei m
pentru a caracteriza în mod semnificativ natura acesta farn:_
fiecărui locaş. Ca şi casele tuturor timpurilor citatea de mteg fen01Tlt;il r~-: cQ le re_
diferitele spaţii ale locuinţei sînt deci caracte- relaţii s°cial?:ntre patroni $<>**£*' tată de rizate prin trepte foarte
variate de „opacitate"; la relaţiUfJJ™ vQ ceie ce-l leag^ ^reoţii pă-în cazul casei romane, însă, diversitatea se
apropia de eterogenitate. Am greşi totuşi dacă am rupe coerenţa diverselor locuri, consi'derînd că sînt alcătuite
din domenii juxtapuse, numai private sau numai publice. Concesia făcută în spaţiul locuinţei lumii din afară nu
constituie o contradicţie şi nici semnul vreunei asocieri neraţionale: dimpotrivă, arhitectura ne îngăduie să
surprindem definiţia însăşi a vieţii private a claselor conducătoare din acea vreme, caracterizată printr-o
extraordinară dilatare. Fenomenul acesta esenţial explică de ce anumite activităţi, a căror dimensiune socială este
evidentă, îşi au în mod firesc sediul în casă. Nu este vorba nici de o soluţie impusă de nevoie, nici de vreo
uzurpare de putere în dauna domeniului public.
O constatare: casa notabilităţilor africane, ca şi cea a celorlalte notabilităţi ale imperiului, cuprind mai multe
nivele, mai multe modalităţi de viaţă privată. Ea adăposteşte evident camere în care individul se retrage şi altele
destinate familiei în accepţiunea îngustă şi modernă a termenului: stăpînul casei, soţia lui care, măritîndu-se,
convenit in rnanum, a trecut sub autoritatea părintească a soţului, şi copiii lor. în plus, structura aceasta familială
este înzestrată cu o remarcabilă capacitate de dilatare: ea este aptă să cuprindă nu numai
care
tot timpul imperiuluil istorie
o^+vihntia noastră ia aced_ ^^
prin
a vie-a eli-av-
jtia noabuci juo - . . hitecturii locuinţei. Acest p _ „.c+pmatic nu
un
14
15
formaţii mult mai sărăcăcios decît literată cu adevărat italiană, dar care a fost exploat infinit mai puţin în această
privinţă şi pe ca> putem să-1 privim a priori ca alcătuind împr< ună cu ruinele africane un tot coerent. Puni tul
acesta de vedere implică de asemeni faptt ca vom porni înainte de toate de la observaţii] pe care le sugerează
rămăşiţele acelor domu< adică de la anumite realităţi materiale râzleţt incomplete, în care tot ceea ce este ciudat
saţ are o semnificaţie mai largă poate fi surprin; numai prin clasificări şi verificări. Datele arheologice concrete
deci vor fi acelea care vor cere eventual consultarea textelor literare sau corn-paraţii cu alte provincii sau chiar
cu alte epoci şi nu invers. Un astfel de procedeu poate da informaţii mai nemijlocite decît textele, care
interpretează viaţa privata în aceeaşi măsura în care depun mărturie despre ea; el verifică de asemeni analiza
multor cercetători care, lucrînd pe „teren", au contribuit mult la repunerea în cauză a unei viziuni prea literare şi
prea idealizate asupra lumii antice, unde fiecare obiect se prefăcea într-o operă de artă încărcată cu semnificaţii
simbolice. Operaţia aceasta salutară de demistificare este supusă şi ea unor riscuri ajun-gînd uneori la un
hipercriticism ce-1 face pe cercetător să considere cu un exces de prudenţă calitatea şi semnificaţia cadrului de
viaţă al acestor elite. Studiul spaţiului locuinţei ne va oferi aşadar şi prilejul să-i înţelegem natura reală. în acest
scop, cercetările esenţiale vor avea drept obiect rolul jucat de comanditar în elaborarea acestui spaţiu: în această
privinţă, ruinele caselor se pot vădi pline de învăţăminte.
MiTU-A ARHITECTURII LOCUINŢEI CUSELOR CONDUCĂTOARE
O arhitectura internaţională
Natura lumii mediteraneene antice o condiţionează nemijlocit pe cea a arhitecturii elitelor. Ajunge să ne antimim
că există de multe secole o comunitate culturală întemeiată pe o intensă circulaţie de oameni, de idei, de
mărfuri, comunitate al cărei centru dinamic, a fost multă vreme lumea elină şi a cărei coerenţă a fost
întărită considerabil în timpul mutaţiilor din epoca elenistică. Dincolo de conflicte permanente, ceea ce
domină nu este imaginea unei lumi împărţite în blocuri ireductibile, ci, dimpotrivă, cea a unui tot ale cărui
părţi constitutive se articulează fiecare cu întregul într-un mod original, dar hotărîtor. Unitatea aceasta
fundamentală se manifestă cel mai clar la nivelul elitelor sociale ale căror opţiuni politice sînt condiţionate direct
de către această realitate şi a căror cultură se referă în mod deschis la o civilizaţie comună ce poartă pecetea
determinantă a Greciei.
Arhitectura claselor conducătoare africane pune în evidenţă perfect această realitate. Istoria habitatului
mediteranean este caracterizată printr-o inovaţie hotărîtoare: introducerea în inima casei a unui peristil, adică o
curte
17
înconjurată de porticuri, în jurul căreia si
aşezate diversele părţi ale casei. Aceasta creat
grecească este numaidecît adoptată de lumi
punică, după cum dovedeşte casa cu coloa:
de la Kerkuan, o cetate a capului Bon distru
şi părăsită spre mijlocul veacului al III-lea î.e.
Elitele africane, la rîndul lor, adoptă înda
un tip de plan ce se potriveşte prestigiului ]ţ
mai mult decît oricare altul, în măsura în cai
introduce în inima casei lor o compoziţie arhi
tecturală de o amploare pe care o vădeau pîn,
atunci numai monumentele publice.
în schimb, în Africa este necunoscută cas; italică tradiţională cu atrium, adică prevăzut; în faţă cu o sală de
primire neacoperită în partea centrală, cu acces direct de la vestibul Dezbateri nesfîrşite au lămurit această
chestiune, datorită mai ales adoptării unui criteriu numeric: proporţia suprafeţelor acoperite şi neacoperite.
Modul acesta de a aborda problema a scos în lumină faptul că majoritatea copleşitoare a curţilor cu coloane ale
caselor africane, cu vastul lor spaţiu central descoperit, ţine efectiv de concepţia arhitecturală a peris-tilului. De
fapt, putem fi şi mai expliciţi: însemnătatea relativă a suprafeţelor acoperite şi neacoperite nu variază în
funcţie de natura arhitecturală a localului, ci, pur şi simplu, de suprafaţa disponibilă. Să parcurgem doar ta-
bloul întocmit de R. fîtienne pentru cartierul nord-est — cel al bogătaşilor — din Volubilis2 ca să observăm că
peristilurile a căror suprafaţă descoperită este, proporţional, cea mai re-strînsă, sînt cele ale căror suprafaţă totală
este cea mai modestă; şi invers. Astfel, un calcul al proporţiilor ascunde de fapt un factor esenţial şi stînjenitor
din pricina căruia recurgerea la noţiunea de atrium devine inutilă, chiar şi pentru casele cu o curte de proporţii
reduse.
De fapt, astfel de criterii arhitecturale nu ar fi oricum suficiente pentru identificarea unui atrium, căci acest
termen implică o funcţie cu totul specifică a locului. Or, simpla aşe-
18
zare a acestor curţi cu coloane în planul caselor africane şi natura raportului acestora cu celelalte camere sînt de
ajuns pentru a demonstra că ele nu au putut juca un rol identic în toate privinţele. Ne este aşadar îngăduit să
conchidem că în Africa nu a existat atrium; eventual s-au putut ivi excepţii cu atît mai puţin semnificative, din
unghi istoric, cu cît era vorba, după toate probabilităţile, de un atrium foarte îndepărtat de originea sa italică, în
tot cazul, la această concluzie ne duc textele africane, unde cuvîntul acesta apare doar o singură dată în
descrierea unei clădiri excentrice (Apuleius, Met., II, 4), precum şi ruinele a căror interpretare nu sugerează
niciodată în mod probant nevoia de a recurge la acest termen.
Concluziile acestea impun două observaţii. Prima, privitoare la modul cum notabilităţile africane îi întîmpinau pe
numeroşii vizitatori pe care erau obligaţi să-i primească, dat fiind că în casă nu exista atrium-u\ care, în Italia,
îndeplinea o atare funcţie: vom reveni asupra acestei chestiuni importante. A doua este privitoare la natura
legăturilor arhitecturii locuinţei africane ou lumea mediteraneană. Lipsa unui atrium dovedeşte că aceasta nu este
doar un subprodus al arhitecturii italice. Ea îşi trăieşte într-un mod specific legăturile cu cultura dominantă în
acea parte a lumii: a fost scutită de tipul de casă cu atrium şi nu aşteaptă cucerirea romană ca să cunoască
peristilul. Integrarea Africii în lumea romană intensifică legături existente, dar nu le dă naştere.
O arhitectură teoretică
Arhitectura locuinţei din Africa, precum şi cea a celorlalte provincii romane, este rodul' unei cugetări teoretice şi
se opune astfel arhitecturii de tip vernacular, fără arhitect, în cadrul căreia o cerere socială identică poate provoca
19
realizarea unor clădiri extrem de diferite. cazul acesta din urmă, de cele mai multe ^ nu există un adevărat
program. Comanditar^ îşi exprimă dorinţa foarte vag, referindu-se 1 exemplele concrete din jur. Drept rezultat,
apa; tipuri de locuinţe regionale ce lasă mult 1& unor improvizaţii care se înscriu totuşi în ca drul posibilităţilor
concrete oferite de datele locale (de pildă climatul sau materialele disponibile) care nu pot fi ocolite.
Arhitectura locuinţei în epoca romană, dimpotrivă, se sustrage acestor date în folosul unor raţiuni sociale,
estetice, individuale, ce îngăduie elaborarea unui adevărat program arhitectural, căci intervenţiile comanditarului
şi cele ale arhitectului se referă la o teorie extrem de bine gîndită. Oraşul şi componentele lui au făcut de mult
obiectul unui studiu ale cărui urmări concrete sînt reale, dată fiind valoarea investiţiilor făcute în folosul
mediului urban. Lucrări considerabile modifică în mod frecvent peisajul urban; mai mult: mereu sînt întemeiate
oraşe noi, în care caz concepţia cetăţii, aşa cum ea se cuvine a fi, se materializează pe teren conform unui
program amănunţit care poate include pînă şi un plan-tip al locuinţelor sau care precizează a priori spaţiul ce va
fi afectat fiecăreia dintre ele.
Teoriile despre oraş condiţionează deci nemijlocit felul locuinţei, fiind hotărîte amplasarea, dimensiunile,
orientarea ei. Ceea ce nu înseamnă că arhitectura locuinţei este doar o anexă a marilor planuri de urbanism.
Acestea nu sînt concepute în mod abstract sau nu se limitează doar la a încorpora datele topografice şi nevoile
vieţii publice. Astfel, de la Hipocrate la Vitruviu, trecînd prin Aristotel, orientarea corectă a clădirilor este privită
ca un factor hotărîtor al salubrităţii oraşului şi al sănătăţii locuitorilor. Aspectul acesta deosebit al legăturilor
dintre sectorul public şi cel privat intervine din prima clipă a istoriei ©rasului, în
20
S
deTung *>*»* P' te U „e adaugă
§81185
^SS^SŞS* aşadar o opera^P^.. case vecin ^ comanditam ţ1 anume-
iiKffifi
ascunzînd sub argumente de ordin moral te meri politice. Să ne amintim emoţia provoca}, în cercurile
conservatoare romane de introdu cerea unor coloane de marmura în casa unu Crassus sau Scaurus. Amploarea şi
luxul case. lor creşteau o dată cu personalizarea vieţii po, litice şi cu ivirea, pe lingă corpurile instituţie, nale
tradiţionale, a unor conducători al cărot „charism" personal concurează vechea auclo. ritas a Senatului.
Creşterea considerabilă a luxului la particulari transformă radical şi pentru secole cadrul locuinţei. în plus,
transformarea aceasta se extinde la toate elitele sociale: dacă palatul celor mai puternici este de o amploare
excepţională, orice burghez al imperiului se simte dator să posede o casă care să-i oglindească rangul social şi
sâ-i permită sâ-şi îndeplinească funcţiile.
Aşadar, problemele legate de arhitectura locuinţei se cuvin integrate unei teorii foarte elaborate despre cetate
şi diversele componente ale acesteia, ceea ce implică unele constatări precise. Prima este natura urbană a
acestei arhitecturi. în Africa, şi probabil în celelalte provincii, elitele nu s-au retras niciodată la ţară.
Desigur, ele îşi construiesc villae somp.-tuoase pe moşiile lor; dar niciodată, pînă într-o vreme care nu mai
aparţine antichităţii (în accepţiunea cea mai largă a termenului), nu părăsesc oraşul unde se decide soarta lor
politică — deci soarta lor, şi nimic mai mult — şi unde îşi păstrează reşedinţele principale. Prin urmare, trecînd
în mod voit peste locuinţele rurale ale elitelor africane, jertfim poate o parte a bibliografiei tradiţionale, dar
respectăm priorităţile a ceea ce s-ar putea numi „strategia spaţială" a acestor elite. Procedeul acesta este
de asemeni conform surselor disponibile, căci prea puţine sînt acele villae africane care au fost readuse la
lumină, iar şi mai puţine au făcut obiectul unor publicaţii.
A doua constatare priveşte imposibilitatea de a evalua natura spaţiului privat fără a ţine
va-
venerabile în funcţie ae »uw«. "-•--• nune de pildă, să se corecteze proporţiile obişnuite ale unei camere spre a-i
îmbunătăţi iluminarea Fapt valabil îndeosebi la un nivel mai global- funcţionarea însăşi a casei depinde bite o
largă măsură de amenajări colective. Existenta unei reţele de distribuire a apei datorită instalării de conducte sub
presiune sau, invers, prezenţa unor cloace modifică enorm viaţa de toate zilele. Or, astfel de instalaţii nu există
pretutindeni, iar acolo unde există, construirea lor datează arareori din timpul întemeierii oraşului.
Considerabilele lucrări publice condiţionează nemijlocit confortul particular. Tot astfel, nu se poate aprecia
corect calitatea unei case urbane fără a ţine seama de multiplele instalaţii colective, îndeosebi de termele
şi latrinele pe care oraşul le pune la dispoziţia locuitorilor. în acest cadru, între sfera publică şi cea privată nu
există antagonism, ci complementaritate: casa nu poate fi izolată de context. A treia constatare priveşte
integrarea caselor în reţeaua urbană. Dacă planul de ansamblu al cetăţilor pare structurat mai ales de masa
marilor monumente publice, iar edificiile private ocupă spaţiile lăsate libere, raportul nu este întotdeauna la fel
de univoc. La Timgad sau Cuicul, incinta este rasă şi acoperită — probabil în vremea Severilor — cu cartiere
de locuinţe. Mai mult: în cazul cartierului nord-vest din Volubilis, avem toate motivele să credem că locuinţele
nu s-au înscris în spaţiul delimitat de incintă, ci că este vorba de rodul unei speculaţii imobiliare care a valorizat
sectorul spre a construi case luxoase3. în cazul acesta, ne este cu putinţă să înţelegem cum poate fi
deviată de la o destinaţie, prin esenţă publică, o enormă construcţie prestigioasă, încărcată cu semnificaţii
militare, pentru a fi
23
cunoscut, Nici o faţadă nu a putut fi reconstituită integral, aşadar nu cunoaştem numărul, dimensiunile,
amplasarea ferestrelor mari spre Stradă nici, de cele mai multe ori, sistemul lor de închidere. Ne lipsesc de
asemeni informaţii despre viaţa practică. Trăiau oare oamenii cu ferestrele închise sau deschise? Zăboveau la
fereastră sau la balcon? Era împodobită faţada în zilele de sărbătoare? Iată întrebări interesante despre legătura
dintre spaţiul locuinţei şi viaţa de stradă, care rămîn fără răspuns şi despre care textele nu spun mare lucru.
Totuşi există un amănunt privind articularea spaţiilor publice şi private pe care documentaţia arheologică îl
surprinde. Este vorba de modul în care ele vin în contact, la parter, nu datorită unei faţade care subliniază o rup-
tură brutală, ci prin mijlocirea unor porticuri, în sine, o astfel de formulă arhitecturală este ambiguă: volumele
acelea de tranziţie ori ţin de o concepţie fundamental publică, ori sînt legate în mod hotărîtor de sfera privată.
Astfel, scurtul portic ce precedă uşa principală a casei lui Sertius, la Timgad, face parte din casă, împodobindu-i
intrarea. In schimb, atunci cînd colonade mari, construite în cadrul unei operaţiuni de urbanism pretenţios,
dublează strada, ele joacă un rol eminamente public prin coerenţa lor arhitecturală şi prin faptul că sînt menite
mai ales să uşureze circulaţia pietonilor prin oraş. Astfel se afirmă o concepţie unitară a oraşului care are
întîietate asupra spaţiilor private.
Privite în amănunt, hotărîrile arhitecturale adoptate pentru construirea vastelor porticuri de pe marginea străzii
dezvăluie ambivalenţa acestor volume. Omogenitatea lor nu este niciodată desăvîrşită, inclusiv de-a lungul unei
artere principale ca decumanus maximus de la Volubilis, unde se poate constata că, de pildă, in iaţa casei cu
Muncile lui Hercule, ritmul intercolonamentelor se modifică. Arcade mari sint sprijinite de nouă stîlpi conform
unei com-
25
poziţii vădit legate de casă: în dreptul zidurj lor care delimitau casa în proiectul iniţij stîlpi mai groşi ies în
afară pentru a susţitt arcuri perpendiculare pe axa străzii. Din pujJ de vedere estetic, spaţiul acesta se află astfe
legat de casa a cărei formă o ia. Din punct ds vedere funcţional, tăierea este secundară, câc; nu alterează coerenţa
întregului şi nu împie. dică nicidecum folosirea porticului complementar al celui de pe stradă. Ambiguitatea
astfel proiectată asupra unui spaţiu public are totuşi o semnificaţie: casa zeiţei Venus de pe o stradă
paralelă a anexat acel spaţiu în dauna circulaţiei publice. O operaţie comparabilă pare a fi fost efectuată la
Cuicul în folosul casei Europei: extinderea unora dintre încăperi (probabil în urma unei modificări) pînă la dala-
jul marelui cardo taie porticul care dublează axa principală. Ceea ce mai subzistă din colonadă nu pare a fi fost
complet anexat. Totuşi, fragmentarea porticului, a cărui funcţie publică este întemeiată pe continuitatea lui, îl
preface într-o anexă a casei, integrîndu-1 în faţadă.
O arhitectura unitara
Q
pleXe dezvăluie ^
Serului locumţe. Acesta ^ Q
Asinius Bufinus, ■a A migtica impenala
putut stabilitul m ega comodiana
Contemporana - in *£^at temele alese pen-
a lui Hercule■ ~--s » iriclinhnn ilustrează
tru casă*. Mff1^ Ste înfăţişat conform unui
muncile eroulm care este mmodus şi binecu.
tip ^ Storitî?epre entărilor ce împodobesc ile1 lin aceTepocă. Fără înd01ala împă-
arWtecturii
?** menitâ să Sa ° Putem înte-
^ ^ aleS exis" S mon^™entele
U, Ştiut de mult e din Italia pre
foIosit de ™n- irileSS^s^ n^ ^bitoare
Ju. Surprindem acettâ ri r^6 SUb impe' decorului cînd ni sfZZs dualltate la nivelul
Pentru că acelaşi revertn?02^' nu numai metrice este folosit în tnf de motive §e0: în anumite cazuri Dr"l!
const™cţiile, d şi Un Pnv^egiate cînd motive corn
26
cuinţei, în măsura în satisfacă nevoU-Se dar iege, trebuie să avem 7 ' tenţa unui rapoTSrSs Publice şi cele
private (concepţia vilelor întind, pînă ŞJ L
tmporanipen£ua,PH Iar clădirilePSS^les.d^
. Surprindem t
Fig. 2.
Planul coloniei Timgad (reprodus după E. Boeswillwald A. Ballu, R. Cagnat, Timgad, une cite africaine sous
l'Empire romain, Paris, 1905, p. 337, fig. 166). Planul original cuprinde 132 insulae pătrate măsurînd apro-
ximativ 20 m pe fiecare latură. Se mai văd adesea ziduri de subdiviziune care parcelează insula în mai multe
loturi. Insulele 73 şi 82 au fost reunite datorită anexării spaţiului public al străzii. Insula 100 s-a mărit pe seama
acesteia din urmă.
râtul închinase zeităţii lui preferate o statui3 care adeverise originea temelor tratate de către mozaicarul din
Acholla.
Unitatea aceasta este la fel de reală în pri. vinţa arhitecturii, toate sectoarele acesteia fiind caracterizate de
aceeaşi evoluţie. în timpul Imperiului Tîrziu se constată, în case ca şi în celelalte monumente, o tendinţă
identică de a înmulţi absidele sau de a folosi tot mai frecvent, în locul tradiţionalei arhitrave, arcuri sprijinite de
coloane. Coerenţa producţiei arhitecturale şi decorative este de aşa natură ci, în lipsa unor inscripţii, anumite
categorii sînt greu de identificat. In cazurile anumitor clădiri publice — locuinţa de serviciu a unui personaj
oficial, casa destinată oaspeţilor cetăţii, sediul unui colegiu sau al unei confrerii care joacă un rol atît de
însemnat în viaţa asociativă — nevoile se aseamănă mult cu cele ale unui proprietar particular. Numeroasele
dezbateri provocate de natura publică sau privată a unor construcţii sînt extrem de grăitoare pentru profunda
unitate ce caracterizează arhitectura din acea epocă. în anumite cazuri fericite, controversele au ajuns la o
interpretare satisfăcătoare, ca, de pildă, pentru casa Asclepeia, din Althiburos. Casa aceasta, clădită
după un plan pretenţios, era potrivită unei folosiri colective, iar descoperirea unui mozaic tîrziu, pe care este
înfăţişat un fel de coş cu inscripţia Asclepeia, dăduse naştere ipotezei că avusese loc o schimbare de destinaţie,
clădirea fiind poate prefăcută într-un lăcaş religios dedicat cultului lui Esculap. Interpretarea corectă a obiectului
cu inscripţia (de fapt, o cunună agonistică dată campionului unor jocuri sub patronajul lui Asclepios) a
spulberat această ipoteză5. Casa a fost mereu locuită de proprietari particulari, iar unul dintre ei a dorit să
comemoreze victoria repurtată cu prilejul uneia dintre multiplele competiţii ce aveau loc în întregul bazin
mediteranean.
28
Merită să ne oprim la o clădire care ilus-eaZă în mod remarcabil unitatea arhitecturii din epoca imperială.
Bazilica particulară a casei Vînătorii, la Bulla Regia, ne îngăduie să înţelegem cum arhitectura locuinţei
înfruntă aceleaşi probleme şi beneficiază de aceleaşi soluţii' ca şi celelalte sectoare ale construcţiei6.
-Monumentul acesta, datat din prima jumătate a secolului al IV-lea, a fost ridicat conform unui plan cuprinzînd
o absidă, un transept, a cărui dublă fereastră este subliniată de folosirea unor stîipi împodobiţi cu muluri, şi
o navă lungă flancată de dependinţe ocupînd locul a ceea ce, într-o bazilică civilă,_sau religioasă, ar
constitui navele laterale. încăperile acestea, aşezate în şir şi comunicând mai toate cu nava centrală, permit să_
se circule ca în marile edificii cu trei nave. întregul ansamblu conceput ca un tot, este perfect coerent şi
uşor de reconstituit în pofida numeroaselor
modificări tîrzii.
în cadrul acestor soluţii arhitecturale evo-cînd nemijlocit alegeri identice făcute pentru primele biserici creştine,
cercetătorul este confruntat cu una din problemele cele mai grele ale arhitecturii antice: originea tipului bazilicii
paleocreştine care îmbină o sală dreptunghiulară despărţită în nave (nava centrală, mai înaltă, fiind luminată
deasupra învelitorii navelor laterale), o absidă şi elemente secundare, dintre care transeptul este unul din cele mai
caracteristice7.
Dosarul acesta, extrem de bogat, are la bază, într-o largă măsură, un mod eronat de a pune problema. Pe de
o parte, dorinţa de a afirma originalitatea arhitecturii creştine: în acest caz, este vorba de un simplu avatar
al unui curent care a tins dintotdeauna la afirmarea autonomiei fenomenului religios, în loc să-1 integreze pe
acesta în evoluţia generală a societăţii. Pe de altă parte, respingerea justificată a acestui mod de a proceda,
replică orientată însă cu totul către căutarea cu orice
29
preţ a unor antecedente şi către postulatul in. fluenţelor. Răspunsul trebuie căutat în altă direcţie.
în ciuda pretenţiilor de originalitate, pare evident că monumentele creştine au moştenit într-o largă măsură soluţii
elaborate de arhitectura veacurilor premergătoare. încă din primii ani ai imperiului, folosirea absidei într-un scop
de glorificare constituie una din temele cele mai obişnuite ale arhitecturii civile şi religioase. Observaţia aceasta
este valabilă şi pentru organizarea unui vast spaţiu de întrunire în nave ierarhizate. Nu mai puţin evident este
faptul că repertoriul acesta arhitectural este încă viu şi că Imperiul Tîrziu constituie o perioadă de mutaţii
deosebit de importantă. Mutaţiile acestea însă nu purced din creştinism: este vorba de o evoluţie globală a
arhitecturii ce trimite nemijlocit la modificările relaţiilor sociale. Imperiul Tîrziu ridica edificiile religioase
conform aceloraşi principii majore care determină realizarea celorlalte clădiri. Termenul „arhitectură creştină"
desemnează doar edificii destinate cultului creştin şi înzestrate în mod specific în acest scop, dar nicidecum un
curent arhitectonic original, făuritor de forme şi planuri.
Bazilica particulară de la Bulla Regia este o dovadă cu atît mai strălucită a acestui fapt, cu cît planul ei cruciform
corespunde unui tip de plan a cărui dimensiune simbolică a fost considerabil îmbogăţită de creştinism. Pînă
acum, în ciuda textului lui Vitruviu ce descrie „chalcidice", adică anexe transversale folosite pentru echilibrarea
anumitor compoziţii arhitecturale, nici o mărturie nu atestă prezenţa vreunui transept în bazilica păgînă. Primeie
exemple cunoscute de bazilică cu transept sînt construcţiile religioase ale lui Constantin, la Roma şi la
Constantinopol. în dezbaterile privind originea planului bazilical creştin, bazilicile cu transept puteau să pară
deci ca o va-
30
ific creştină coreşpunzind măreţei
acea
Fig. 3.
Bulla Regia (plan de H. Broise, în A. Beschaouch, R. Hanoune, Y. Thebert, Les «"^^„TS^t Roma, 1977, fig. 3).
12: casa nr. 3; 18-19: ^°J*-nătorii (vezi fig. 5: desenul perfect regulat al insule se opune organizării mult mai
suple a celorlalte par
or Mi particulare este atestată în casele 9, 25, 28, 37(?).
unor
31
această apropiere are un succes fulgerător, cum o dovedesc în Apus construcţiile lui Ambrozie, episcopul
Milanului. în schimb, cu cincizeci de ani în urmă, Eusebiu, descriind acelaşi monument, nu observase această
paralelă. Cronologia apariţiei acestei simbolici, sortită unui viitor atît de strălucit, ajunge să trădeze orice încer-
care de a găsi o cauză specific religioasă pentru elaborarea acestui tip de plan. Procesul este invers: se suprapune
o interpretare creştină pe o temă arhitecturală lipsită, la început, de orice semnificaţie de acest gen.
Prin data ei, bazilica particulară de la Bulla Regia confirmă această analiză în mod spectaculos, între
monumentele constantiniene şi celelalte bazilici creştine cu plan cruciform din secolul al V-lea (dacă nu din
secolul al Vl-lea) nu era cunoscută pînă acum nici o construcţie de acest tip. Faptul că golul acesta este umplut
cu un edificiu ţinînd de arhitectura locuinţei este deosebit de interesant şi confirmă nevoia de a apropia folosirea
transeptului de către arhitectura paleocreştină de cea ce se vădeşte în monumentele aulice şi în producţia arhitec-
turală în ansamblu. Apare evident că transep-tul oferă o soluţie perfectă problemelor de preumblare din practicile
ceremoniale: preumblarea credincioşilor în jurul moaştelor, a clerului în jurul altarului, a demnitarilor în jurul
suveranului. La Bulla Regia, problema este aceeaşi — parada unui dominus în faţa subalternilor — şi soluţia
identică pînă şi în proporţie: transeptul, în părţile proeminente, alcătuieşte două pătrate, conform unui plan
atestat în arhitectura creştină şi, poate, în palatul imperial de la Ravenna8.
De fapt, trăsătura cea mai izbitoare a acestor monumente este lărgirea spaţiului prin nave ample şi prin crearea
unei axe transversale datorită căreia apare o convergenţă către un punct central de articulare a tuturor volumelor.
Această structură spaţială, care favorizează un loc dîndu-i o poziţie de dominare faţă
32
Bulla Regia, insuZa Vînătorii şi catul subteran de sud (Planuri de A. Olivier, în Ruines de Bulla fig. 44 şi
46; A: curtea principală; B: vestibul^ ra ducînd la etaj; D: dormitor; E: tricliniu: ristil; G: exedră de primire; H:
bazilică I: latrine; J: terme cu o schemă interpreta/1^ lei redînd bazilica şi marele peristil iniţială (în liniuţe
întrerupte: lotul ele punctate: despărtitura dintre casele vî cea a Vînătorii noi).
li
an
ase de
de cele unde sînt strînşi figuranţii şi spectatorii, este exact opusă celei a unui local de consfătuire, care presupune
nu numai un plan centrat, ci mai ales o unitate spaţială. Ea se potriveşte legăturii de supunere impuse de împărat,
episcop sau nobil. Navele lungi cuprind spectatori care nu pot decît să privească drept în faţă, spre absidă;
transeptul întăreşte această focalizare şi favorizează aşezarea ierarhizată a demnitarilor. Nevoi asemănătoare şi
soluţii arhitecturale paralele îşi au rădăcinile într-un repertoriu elaborat perfect şi de mult, care a fost doar adaptat
în funcţie de unele necesităţi nicidecum noi, ci doar devenite esenţiale. Edificiul de la Bulla Regia dovedeşte că o
soluţie atît de caracteristică, precum bazilica cu transept, nu este privilegiul clădirilor religioase. El scoate
remarcabil în relief unitatea producţiei arhitecturale: în acest domeniu nu exista vreun hiatus între sfera publică şi
cea privată.
O arhitectura în mişcare
Studiind arhitectura locuinţei din Africa romană pe o durată lungă, cuprindem mai multe secole în timpul
cărora se produc mutaţii profunde ce nu rămîn fără urme în cadrul vieţii private. O evoluţie generală a planurilor,
volumelor, decorurilor modifică aspectul interior al casei cu preţul unor lucrări uneori considerabile.
Limitele înseşi ale casei pot suferi modificări care, atunci cînd spaţiul astfel do-bîndit este suficient, permit o
totală reorganizare a clădirii. Incercînd să înţelegem modul în care elitele îşi constituie vastele domus, ajungem
la noţiunea de cartier, care rămîne greu de lămurit. Condiţiile sînt diferite după cum casa se află într-un
cartier foarte populat sau într-un s^ector periferic care se dezvoltă progesiv. un/vntrastul este deosebit de
izbitor atunci cînd rrv 'rul cetăţii este rodul unui măreţ program zeazi. lonizare al cărui rezultat este înfiinţarea
34
unui centru urban unde o reţea de străzi delimitează net cîteva ,,insule". Un asemenea cadru este evident puţin
prielnic creării unor domus care cer un minimum de suprafaţă: casele vaste se construiau atunci în cartierele
periferice, unde nu apăruseră constrîngeri atît de stricte.
Semnificativ apare, în această privinţă, exemplul Timgadului: în această colonie întemeiată în anul 100 al e. n. de
către împăratul Traian, spaţiul urban iniţial a fost împărţit cu stricteţe în pătrate măsurînd aproximativ 400 metri
pătraţi; numai forum-ul şi cîteva monumente publice mari depăşeau la început limitele, întinzîndu-se asupra mai
multor „insule", în schimb, locuinţele particulare, care ocupă aproape trei sferturi din spaţiul astfel împărţit, sînt
impuse caroiajului străzii şi uneori chiar subîmpărţirii „insulelor" astfel decupate în loturi atribuite fiecărui
proprietar. Organizarea acestui nucleu urban oglindeşte o situaţie socială relativ omogenă şi s-a dovedit destul de
rezistentă pentru a împiedica desfăşurarea unor domus vaste: doar puţine case au reuşit să-şi afirme pretenţiile
prin construirea unui modest peristil.
Vastele proprietăţi din Timgad, a căror suprafaţă o poate depăşi aproape de zece ori pe cea a „insulelor"
cartierelor centrale, nu şi-au putut etala splendoarea decît în cartierele periferice, care depăşesc în curînd zidurile
iniţiale, sau chiar pe locul acestora după ce au fost rase cu prilejul operaţiunilor imobiliare. Cucerirea spaţiului
public al fortificaţiilor în favoarea sferei private — în speţă a celor bogaţi — a fost studiată de J. Lassus9. în tot
sectorul occidental al incintei devenite zonă centrală după întinderea oraşelor în acea direcţie, locuitorilor avuţi li
se pune la dispoziţie o bandă de teren de 22 metri lăţime. Fenomenul acesta de privatizare se dovedeşte cu atît
mai rodnic pentru aceştia cu cît este însoţit de un dispreţ total faţă de constrîngerile impuse de
35
proiectul iniţial: în loc să fie prelungite a organiza spaţiul nou cucerit, străzile se ^ fundă în el fără a-1 străbate.
Avîntul dezvoi. tării oraşului merge aşadar paralel cu o dife. rentiere socială a cartierelor. Luxoasele case ale
notabilităţilor nu se clădesc în cetatea primitivă înghesuită într-o urzeală ce impune menţinerea unei anumite
omogenităţi sociale, ci îşi atribuie spaţiile eliberate prin dărîmarea zidurilor cetăţii şi sustrase constrîngerilor co-
lective, care se etalează în noile cartiere periferice.
Este cu totul excepţional în Africa să putem urmări cu atîta precizie evoluţia unui oraş. Totuşi, modelul acesta nu
este unic. La Banasa, în Maroc, centrul cetăţii este organizat în funcţie de o tramă ortogonală din timpul lui
Augustus, cînd fusese întemeiată colonia, de unde rezultă o situaţie cu totul asemănătoare cu cea de la Timgad:
majoritatea caselor vaste sînt clădite la periferie, în afara spaţiului originar.
în cetăţile al căror centru nu a fost niciodată organizat după principiile stricte ale unui urbanism ortogonal,
evoluţia nu este diferită în esenţă. în acest caz, flexibilitatea mai mare a unei reţele urbane, mai puţin structurată,
precum şi hazardurile unei evoluţii prelungite, au favorizat adesea crearea unor domus luxoase în vecinătatea
imediată a centrului cetăţii. Aşa s-a întîmplat la Thugga, ca şi la Bulla Regia, unde case dispunînd de o suprafaţă
suficientă pentru ca încăperile să fie aşezate împrejurul unui peristil se ridică în apropierea forum-ului. Nu
trebuie însă să ne lăsăm amăgiţi de acest adevăr parţial: aceste domus centrale nu au niciodată o suprafaţă
comparabilă cu cea a celor mai prestigioase proprietăţi africane.
Este cu neputinţă să desprindem regulile în funcţie de care se clădesc casele cele mai bogate fără a lua în seamă
istoria urbană a fie-
36
cărei cetăţi în parte. Atunci cînd oraşul dă dovadă de mult dinamism, cartierele oamenilor avuţi se nasc la
periferia nucleului urban, oricare ar fi originea şi organizaţia acestuia. Volubilis, cetate care nu a fost niciodată
supusă unui urbanism ortogonal strict, este comparabilă cu Timgad. De-a lungul veacurilor, vechiul oraş se
caracterizează prin locuinţe de dimensiuni modeste, unde peristilul este o soluţie arhitecturală excepţională. Şi
aici, vastele domus s-au ridicat la periferie, mai cu seamă în cartierul nord-est creat în cadrul unei mari
operaţiuni imobiliare care îngăduie fiecărui proprietar să dispună de aproximativ 1 200 metri pătraţi,
dacă nu şi mai mult. Evoluţia este identică cu cea de la Timgad: extinderea suprafeţei clădite este însoţită de o
diferenţiere socială a cartierelor. Burghezia, renunţînd la o remodelare, în folosul ei, a cartierului foarte
populat, preface un spaţiu suburban într-un cartier la modă.
In schimb, situaţia se prezintă cu totul altfel în cetăţi mai modeste unde nu există un asemenea dinamism urban.
Atunci elitele locale se văd silite să-şi caute spaţiul necesar în cadrul vechii cetăţi. Aşa se explică probabil de ce
proprietarii bogaţi din aceste orăşele se străduiesc să cumpere teren cu orice preţ şi îşi clădesc casele acolo unde
se poate; ei trebuie să accepte neajunsurile unor parcele uneori foarte neregulat delimitate, a căror suprafaţă este
prea restrînsă pentru ambiţia lor.
în cadrul acesta se cuvine situată o problemă interesantă de arhitectură despre care s-a scris enorm de mult. Este
vorba de caturile subterane din mai multe case luxoase de la Bulla Regia. în sine, soluţia aceasta nu este
extraordinară: corespunde unui curent de arhitectură romană şi dacă apare în mod excepţional pe teren lin, cum
este cazul aici, nu este totuşi unică. Deocamdată însă Bulla Regia este singurul oraş roman cu atîtea exemple ale
unei
37
arhitecturi unde proprietarul măreşte spaţiul de care dispune cufundîndu-se în pământ1". Deşi avantajele
climaterice ale clădirilor de acest fel apar evidente, ele nu ne oferă o explicaţie suficientă: multe alte locuri sînt,
după anotimp, la fel de calde sau de reci fără ca acest factor să fi generat o arhitectură similară. Teoria existenţei
unei şcoli locale este mai interesantă, dar nu face decît să schimbe problema: de ce să fi fost o şcoală în acel loc?
De fapt, singurul răspuns valabil, dată fiind nevoia de spaţiu a unor elite locale confruntate cu stagnarea locală,
ar fi: bogaţii proprietari locali caută să mărească spaţiul de care dispun cu preţul unor lucrări costisitoare pentru
că nu există altă soluţie. Cercetările efectuate la periferia acestei vechi cetăţi punice-numidă au dovedit că oraşul,
înzestrat cu elite dinamice, deoarece mulţi membri ai acestora sînt senatori la Roma, stagnează, înghesuit în ve-
nerabilele lor ziduri. Nu s-a dezvoltat nici un cartier periferic important. Clasa conducătoare nu se poate instala
aşadar în sectoare noi aflate în plină expansiune: crearea unor etaje subterane se înscrie în acest context.
Apar astfel unele principii generale care determină evoluţia oraşelor africane. în cetăţile ce se dezvoltă, elitele
tind, din motive de spaţiu, să se mute la periferie. în cetăţile mai puţin dinamice, opoziţia dintre diferitele cartiere
nu pare atît de marcată; case bogate reuşesc să se dezvolte aşa cum pot într-un cadru care nu se extinde. Nu
trebuie supraapreciată rigiditatea vechilor nuclee urbane. în ciuda capacităţii lor de rezistenţă, ele sînt supuse, de-
a lungul veacurilor, anumitor prefaceri. Cel mai simplu şi cel mai frecvent dintre procedee este fuzionarea unor
proprietăţi vecine. La Bulla Regia, „insula" Vînătorii a păstrat urmele împărţirii iniţiale în patru loturi
dreptunghiulare cu suprafeţe întru totul comparabile. Două dintre ele, orientate de la est la vest, sînt situate la cîte
un capăt al insulei, în timp ce
33
WB
celelalte două, orientate de la nord la sud, ocupă partea centrală. O asemenea organizare se integrează într-o
operaţie de urbanism pe care o simplă privire aruncată pe planul oraşului ne permite să o ghicim: pe cînd „insu-
iele" degajate pînă acum au contururi neregulate decurgînd dintr-o reţea de case făcută fără nici un principiu
normativ, „insula" "Vânătorii este dimpotrivă caracterizată printr-un desen strict, întemeiat pe crearea unei trame
ortogonale. Săpăturile au demonstrat că această creaţie datează din epoca elenistică, în timpul monarhiei numide,
şi că priveşte de asemeni zona ce se întinde spre vest, fără ca să se poată încă preciza amploarea acţiunii.
Este deci vorba de reorganizarea unui cartier (căci terenul era ocupat) conform unor principii inspirate nemijlocit
din urbanismul grecesc şi a căror rigoare evocă — într-un context istoric cu totul diferit — pe aceea care
caracterizează coloniile romane tîrzii. Suprafaţa atribuită iniţial fiecărui proprietar (aproximativ 500 metri
pătraţi) permitea, în cel mai fericit caz, doar un peristil mic, iar vestigiile casei din lotul sudic arată că uneori a
fost adoptată această soluţie. Timp de trei secole, planul elenistic rămîne tipul de locuinţă; abia în epoca
severiană, probabil la începutul secolului al III-lea, s-a efectuat fuzionarea lotului meridional cu lotul central
estic. Acum poate fi modificat planul casei: un peristil mare se ridică în nord, în timp ce un mic peristil secundar
aeriseşte sectorul sudic. Dorinţa aceasta de expansiune este un fenomen de lungă durată şi exprimă nevoi reale:
spre mijlocul secolului al W-lea, proprietarul reuşeşte să anexeze al doilea lot central, lăsîndu-i proprietarului din
nord doar o mică parte. Noua extindere îi permite să clădească terme şi o bazilică particulară, într-un veac şi
jumătate, suprafaţa proprietăţii se triplase, iar planul ei fusese complet reorganizat: pe o suprafaţă de aproximativ
1 500 metri pătraţi se născuse o veritabilă
•39
^m
domus într-un cartier locuit de foarte multg vreme, la o mică distanţă de centrul cetăţii.
Procedeul acesta este folosit frecvent şi con~ stituie unul dintre cele mai eficiente mijloace de remodelare a
planului urban. La Volubilis, în centrul iniţial, unde casele dispun în medie de 500 metri pătraţi, singura casă
mare este cea a lui Orfeu, a cărei suprafaţă depăşeşte 2 000 metri pătraţi: ea rezultă din contopirea a patru sau
cinci proprietăţi. Tot astfel s-au putut ridica cele mai impunătoare case din Cuicul în centrul oraşului: casa
Europei, care acoperă aproximativ 1 400 metri pătraţi, vădeşte încă şi azi urmele loturilor iniţiale pe care le-a
anexat.
Dorinţei de expansiune a proprietarilor i se oferă încă o posibilitate: să „muşte" din străzi. Restrîngerea axelor de
circulaţie în folosul proprietăţilor este un fenomen frecvent. Săpăturile făcute pe „insula" Vînătorii a permis să
fie urmărit cu toate amănuntele modul în care ea s-a extins. întrucît starea finală a păstrat regularitatea
implantării iniţiale, s-ar fi putut crede că mărirea planului iniţial s-a înfăptuit într-o singură dată, sau, în tot cazul,
că mutarea fiecărui zid de faţadă a constituit o operaţie unică. De fapt, nu este nicidecum aşa, ci evoluţia acestei
„insule" rezultă din suma unor operaţii succesive. Mai precis: s-ar putea admite că proprietarii au profitat de ma-
rile lucrări de canalizare (pavarea străzilor în urma unei sensibile ridicări a nivelului acestora în vederea înlesnirii
instalării unei reţele de canale) pentru a îndepărta o parte din zidurile faţadei. Intrîndurile ce înviorau acum
faţadele au fost apoi resorbite treptat pînă la reconstituirea (cu proporţii mărite) a planului originar, încălcările
acestea nu sînt aşadar incoerente, iar lucrările par a fi fost efectuate cu acordul autorităţilor locale. în această
privinţă, avem un indiciu în încercarea nereuşită făcută de proprietarul casei Vânătorii de a instala
40
un bazin al termelor sale particulare în dauna străzii vestice. Ne aflăm la o dată tîrzie, în plin veac al IV-lea:
totuşi, bazinul a fost astupat cu grijă, probabil ca urmare a unei reacţii energice din partea autorităţilor. Cel puţin
pînă în veacul al IV-lea, autorităţile locale par a fi fost destul de puternice pentru a controla majoritatea
rectificărilor din cadastru, ceea ce ni se pare foarte verosimil în cazul unor mari operaţiuni înfăptuite în mod
coerent: la Utica, de pildă, unde faţadele mai multor „insule" au încălcat strada fără ca alinierea lor să fie făcută.
Totuşi, o astfel de soluţie nu poate da centrului împietrit al vechilor cetăţi decît o flexibilitate limitată. Lunga
dilatare a „insulei'' Vînătorii ne permite să constatăm că, cinci secole după fixarea planului elenistic, spaţiul
cîştigat numără mai puţin de 200 metri pătraţi, corespunde adică la o sporire de aproximativ 10% din suprafaţa
iniţial disponibilă. Se iveşte atunci o posibilitate mai mare: anexarea totală a străzii. Ceea ce permite nu numai
cucerirea unui spaţiu public mai vast, ci şi fuzionarea unor terenuri despărţite altădată de către axa de
comunicare. Un asemenea procedeu violentează peisajul orăşenesc. La Bulla Regia, extinderea casei Pescuitului
a prefăcut o uliţă în fundătură: de acum înainte, trecătorul se opreşte în faţa unui zid în spatele căruia s-a extins
proprietatea. în centrul coloniei de la Timgad, nici un alt procedeu nu ar fi putut mări considerabil suprafaţa
iniţial atribuită fiecărei „insule" prin contopirea mai multora dintre ele.
Episoadele acestea ţin aşadar de relaţiile djntre spaţiile private şi publice din sînul cetăţii, legături a căror
dimensiune juridică nu 0 putem trece cu vederea. De la început, dreptul roman s-a străduit să rezolve această
problemă, mai cu seamă cu gîndul de a armoniza drepturile unor proprietari învecinaţi. O dată cu imperiul, creşte
rolul statului, după
41

cum dovedeşte un senatus-consult din anul 4-sau 46 ce legiferează speculaţia imobiliara ja ' Roma. Din acel
moment, se afirmă faţă ^e proprietarii particulari un tip nou de interes obştesc. La capătul acestei evoluţii,
legislaţme Imperiului Tîrziu arată că s-au instaurat relaţii complexe între dreptul indivizilor şi preroga. tivele
puterii centrale11. Unele măsuri afirmă primatul acesteia; astfel apare în mod explicit la sfîrşitul secolului al IV-
lea, o adevărată procedură de expropriere din motive de interes obştesc.
Totuşi, situaţia nu este chiar aşa de simplă; măsuri numeroase dovedesc că autorităţile se apără împotriva
exceselor comise de anumiţi indivizi care se stabilesc fără drept în clădiri publice, pe care uneori le urîţesc prin
adăugarea unor pereţi de scânduri sau prin cîte o zidărie improvizată. în epoca severiană, Ulpian s-a şi văzut silit
să studieze problema următoare: guvernatorului provinciei îi revine sarcina să hotărască, conform intereselor
oraşului, dacă persoanele particulare care încalcă domeniul public trebuie să fie expulzate sau să plătească o
taxă. Un text din anul 409 scoate în evidenţă în mod spectaculos lupta defensivă dusă chiar în capitală, de către
puterea centrală, pînă în propriile ei localuri: „Orice clădire care, în Palatul Urbei Noastre (Constantinopol) a fost
ocupată pe nedrept de către edificii particulare, se cuvine a fi restaurată cît mai grabnic prin dărîmarea tuturor
edificiilor ce se află în zisul Palat, căci Puterea este îndreptăţită la spaţii mari, departe de toate ..." (C. th. XV, 1,
47).
De cele mai multe ori, statul se străduieşte să elaboreze măsuri de tranzacţie menite să armonizeze legăturile
dintre sectoarele public şi privat, iar autorităţile oscilează uneori între dorinţa de a pedepsi daunele aduse
patrimoniului public şi cea de a trage un profit final din aceste abuzuri, pe care astfel le aprobă.
Unele dispoziţiuni prevăd chiar reglementarea tribuirii localurilor publice ţinînd seama de nevoile şi
înfrumuseţarea cetăţilor (C. th. XV, 143). Dacă evoluţia generală este limpede, ea n'u este liniară şi nu exprimă
cotropirea proprietăţii particulare de către puterile oficiale. De altfel, textele acestea, a căror eficienţă reală si
cîmp de aplicare nu ne sînt îndeajuns cunoscute, nu ne îngăduie să aflăm atitudinea autorităţilor locale, la care de
altfel fac aluzie anumite fragmente din legile imperiale (de pildă, C. th. XV, 1, 33, 37 sau 41). Relaţiile dintre
proprietăţile particulare şi domeniul public îşi găsesc de cele mai multe ori soluţionarea în sînul fiecărei cetăţi,
conform unor înţelegeri sau raporturi de forţă care variază mult după epocile sau persoanele în joc. Textele
privind astfel de episoade constituie o excepţie, ca, de pildă, o inscripţie de la Pompei," da-tînd din timpul
domniei lui Vespasian şi men-ţionînd pe un tribun care porunceşte restituirea unor terenuri publice uzurpate de
nişte persoane particulare (CIL, X, 1018 = Dessau 5942). în majoritatea cazurilor, numai arheologia ne permite
să ne dăm seama de aceste întîmplări: istoria „insulei" Vînătorii de la Bulla Regia, cu încălcările ei izbutite, dar
rămase în limite coerente, cu uzurpările ei excesive şi înăbuşite, ne permite să bănuim complexitatea fenome-
nului.
Amenajarea interioară a unui domus dă naştere unei întrebări esenţiale: clasele avute trăiau oare într-un cadru
arhitectural fix, asemănător cu casele notabilităţilor Franţei moderne care, multă vreme, nu au fost supuse nici
unei transformări? De fapt, există permanenţe. Multe ziduri au fost construite ca să dăinuie secole în şir, iar
liniile esenţiale ale unei case pot rămîne neschimbate multă vreme, îapt probabil adevărat atunci cînd este vorba
case construite fără adaosuri suplimentare un teren destul de vast. Amenajări mai fra-
43
gile, ca dacorul mozaicat, pot fi şi ele folosite; în timpul unei perioade lungi: la capătul evo, luţiei ei, o casă are
de cele mai multe ori par-doseli datînd din epoci foarte diferite. Chiar şi mobilele preţioase se pot transmite din
generaţie în generaţie, fie prin moşteniri, fie prin comerţul cu opere de artă. Fenomenul acesta reiese din studiile
despre mobilierul de bronz din Maroc12. S-a observat că fragmente ale acestor obiecte de lux, adesea foarte
antice, au fost ' regăsite mai ales în straturile tîrzii corespun-zînd părăsirii oraşelor. Mai mult: în aceeaşi
încăpere a casei cu Alaiul zeiţei Venus, la Volu-bilis, au fost găsite diverse fragmente provenind după toate
probabilităţile dintr-un singur pat, printre care două aplice de bronz deosebit de interesante. Prima, care
reprezintă un superb cap de catîr poate fi datată din secolul I; a doua, înfăţişînd un cap de silen, este mediocră
şi aparţine unei epoci ulterioare. Descoperirea aceasta ne oferă astfel un exemplu concret al îndelungatei
folosiri a unei mobile de preţ: patul a fost reparat de un meseriaş local al cărui stil se deosebeşte izbitor de cel
al premergătorilor.
Formele acestea diferite de permanenţă nu trebuie totuşi să ascundă o realitate esenţială: spaţiile interioare ale
caselor sînt caracterizate mai ales prin multiplicitatea transformărilor pe care numai săpături precise ne permit să
le surprindem. Cine ar putea bănui la prima vedere că marele peristil de la casa Vînătorii, la Bulla Regia, cu
marele hexaedru nordic, orientat perfect spre colonadă, a făcut obiectul unei însemnate modificări de plan?
Iniţial, la est nu exista nici o cameră, curtea (înconjurată de 6X5 coloane, iar nu, ca azi, de 6X4) şi porticurile
ocupînd întreaga lăţime a lotului nou anexat. Spaţiul necesar construirii cămăruţelor aripii răsăritene a fost
obţinut abia ulterior, datorită reducerii curţii cu peristil şi, simultan, a împingerii zidului faţadei spre est, în dauna
străzii.
De fapt, nu există vreo casă care să nu îi suferit numeroase modificări mărunte, ca îndreptarea volumului unei
săli sau modificarea coridoarelor. în unele cazuri, se poate reconstitui un vast program de lucrări menite să trans-
forme casa în întregime. Aşa s-a întîmplat cu casa Noii Vînători la Bulla Regia: în a doua jumătate a secolului
al IV-lea, proprietarul construieşte un cat subteran de o amploare desigur redusă, dar a cărui amenajare cere
distrugerea provizorie a unei părţi însemnate a aripii nordice a casei. Paralel, sînt schimbate mai toate
mozaicurile pardoselii parterului. Astfel, casa este răvăşită nu numai în organizarea spaţiului ei arhitectural, ci
şi în decoraţia ei.
Frecvenţa şi, uneori, amploarea transformărilor suferite de arhitectura locuinţei fac să se nască întrebări despre
modul cum au fost concepute şi executate. întrebări la care poate răspunde numai examinarea vestigiilor.
Catul subteran al casei Vînători^ la Bulla Regia, a fost clădit în epoca severiană după un plan destul de simplu.
El cuprinde un mic peristil pătrat subteran a cărui curte centrală este împrejmuită de opt coloane. Camerele
sînt orînduite pe două părţi; în nord, unde dă scara şi, mai ales, în vest, unde se întinde aripa principală.
Alcătuirea acesteia se întemeiază pe o concepţie de un clasicism foarte simplu: o sală vastă cu trei deschideri
mari (este vorba de un triclinium sau sufragerie) este încadrată de două dormitoare ale căror uşi, decalate faţă de
axa acestor două camere, prelungesc peretele cu cele trei deschideri ale sufrageriei. Planul se arată aşadar
coerent, întemeiat fiind pe principii de ierarhie şi simetrie. Pe de altă parte, construcţia dezvăluie
neregularităţi supărătoare, cea mai izbitoare fiind modul cum se leagă peristilul de aripa vestică. Aceste două
elemente esenţiale sînt decalate unul faţă de altul în aşa fel încît principiul de simetrie ce stă la baza concepţiei
aripii principale nu de-
termină articularea sa cu spaţiul cu colonada discrepanţă ce micşorează mult aspectul
general.
Cum se cuvin interpretate aceste neregu. larităţi? Să vedem oare în ele neglijenţa autorizată prin faptul că
muncitorii şi proprietarii nu se sinchiseau de amănunte? Sau dovada că nu era înţeleasă o concepţie arhitecturală
clasică, noţiunea de provincialism — deoarece ne aflăm în Africa — întărind această explicaţie? Ni se înfăţişează
aici o problemă cu atît mai interesantă cu cît interpretările de acest fel dovedesc modul în care numeroase
studii recente analizează de acum înainte cadrul de viaţă din antichitate.
Această atitudine constă mai întîi în a lămuri mai bine noţiunea de producţie meşteşugărească şi astfel în a nu
vedea o operă de artă în oricare obiect antic. Atitudine neîndoielnic justă în măsura în care rupe cu o concepţie
prea estetică despre antichitate, dar susceptibilă de a cădea destul de repede în exagerări. Formule seducătoare,
ca asimilarea dalaiului de mozaic cu mochetele noastre sau a picturilor murale cu tapetul pictat demistifică
aceste producţii în mod eficient, nu însă fără a ascunde deosebiri esenţiale, riscînd să treacă cu vederea facultatea
de adaptare a meseriaşilor. Aspectul repetitiv al producţiei arhitecturale şi decorative antice nu este în sine
încărcat cu o semnificaţie evidentă: poate ţine mult mai mult de identitatea de nevoi a claselor conducătoare
mediteraneene decît de aspectul mecanic al muncii de pe şantiere.
Atitudinea aceasta constă, fapt complementar, în a subaprecia rolul comanditarului. întru-cît, se loveşte de o
producţie prin esenţă repetitivă, el nu-şi poate spune părerea, în cazul cel mai fericit, decît privitor la marile linii
ale planului şi ale decoraţiei. Din lipsă de interes, incompetenţă sau imposibilitate, proprietarul nu ar putea
interveni eficient în lucrările pe care le finanţează.
în definitiv, aceste considerente năruie no ţiunea de program, căci aceasta presupune din - ^T-nnrietarului cereri
precise şi un con-
ii» —
ţiunea de program, căci a^^~~ cartea proprietarului cereri precise şi un trol precis, iar din partea constructorilor
un minimum de capacitate de adaptare. Din acest punct de vedere, nu trebuie să analizăm nere-gularităţile catului
subteran al casei Vînătorii, ci numai să le constatăm şi să le înregistrăm astfel încît să putem surprinde limitele
calităţii cadrului în care trăiau clasele conducătoare, limite inerente naturii înseşi a activităţii şantierului.
Dar iată că în cazul subsolului casei Vînătorii, săpăturile au permis să recunoaştem cauza reală a
neregularităţilor construcţiei. Aceasta este de fapt extinderea unui subsol anterior conform unui plan nou.
Peristilul actual se află pe locul camerelor iniţiale ce dădeau spre vest, către lungul portic vestic. Aripile de
nord şi vest sînt, în părţile lor esenţiale, creaţii noi. Trecutul deci lămureşte mai ales dezechilibrul major,
anume decalajul dintre axa sufrageriei şi cea a peristilului. Logica lucrărilor este aşadar limpede: ţinînd seama de
situaţie, proprietarul face un calcul economic: cumpănind programul şi costul, se hotărăşte în favoarea unui
echilibru ce pare a-i oferi cel mai fericit raport
calitate/preţ.
Studiul amănunţit al arhitecturii şi al decorului arată de altfel grija de a micşora în măsura posibilităţilor
neregularităţile inerente folosirii unor ziduri exterioare. Pentru a apropia la maximum axele principale, a fost
construit un dormitor la nord mai mic decît camera meridională, ceea ce a permis să fie decalată sufrageria cît
mai mult spre nord. In acelaşi scop, porticul nordic este mai lat decît cel sudic, pentru a apropia colonada de
poziţia ei ideală. Mai mult: în faţa deschiderii centrale a sufrageriei, mozaicul geometric care impodobeşte
porticurile se întrerupe pentru a tace loc unei picturi astăzi extrem de deteriorate. Marginea nordică a acestei
reprezentări se
A7
îndreaptă însă într-o direcţie uşor oblică astfel încît stâlpul sufrageriei şi coloana peristiluluj să se racordeze cît
mai armonios. Observăm de asemeni că, dacă anumite neregularităţi ivite din refolosirea unor ziduri vechi (de
pildă îngustarea porticului vestic la extremitatea Im sudică) au fost păstrate, în schimb, alte defecte apreciate ca
exagerate, au fost îndreptate prin' lucrări importante. Astfel, peretele sudic a] peristilului a fost complet
reconstruit pentru a regulariza forma acestui volum: săpăturile au readus la lumină zidul ce corespundea primului
etaj subteran a cărui orientare oblica păruse greu de suportat.
Aceste strădanii dovedesc că, în cazul de faţă, nu există nici incompetenţă, nici nepăsare, nici provincialism. De
fapt, este vorba de un program care integrează în mod conştient date contradictorii, încercînd să rezolve pro-
blema cît mai bine. Echilibrul la care s-a ajuns este simbolizat de modul cum, în cele din urmă, au fost articulaţi
peristilul şi aripa vestică. Ne-putînd face ca cele două axe să coincidă, constructorii au manipulat spaţiile astfel
încît să racordeze aceste două ansambluri printr-o diagonală care leagă unghiul nord-est al peristilului de unghiul
sud-est al sufrageriei, trecînd prin două din coloanele unghiulare. Chiar dacă s-ar fi renunţat la un strict principiu
de simetrie, concepţia ar fi rămas riguroasă şi efectele optice deosebit de variate.
Vedem aşadar că nu se pot aprecia calitatea şi semnificaţia arhitecturii locuinţei judecind după aparenţe. Foarte
multe incoerenţe se explică prin constrîngeri şi prin căutarea unei soluţii cît mai armonioase, dar a cărei realizare
poate întîlni o mulţime de neregularităţi care rămîn de neînţeles dacă le detaşăm din programul întreg. înainte de
a discuta lipsurile, se cuvine să ne asigurăm că ele nu purced din logica din care decurge proiectul.
Am putea analiza în acelaşi fel catul subteran al casei vecine (a Noii Vînători), construit
r
gţj 150 ani mai tîrziu şi a cărui concepţie ne-ar face să ne îndoim de capacitatea responsabililor, comanditar sau
constructori. Din acelaşi punct de vedere au fost făcute observaţiile mai multor cercetători: J. P. Darmon, de
pildă, scoate în evidenţă strădaniile convergente ale arhitectului şi ale mozaicarului care au modificat casa
Nimfelor, la Neapolis; primul deca-lînd uşor colonada, cel de-al doilea impunînd distorsiuni subtile motivelor
pavajului mozai-cat, ei au reuşit să creeze iluzia unui peristil dreptunghiular într-un spaţiu de fapt trapezo-idal13.
Cadrul în care trăiau clasele conducătoare nu este rezultatul unei producţii mecanice care ar fi îngemănat
cusururile repetiţiei cu inconvenientele iresponsabilităţii sau ale incapacităţii de a se adapta contextului. De fapt,
toate construcţiile acestea sînt rodul unor programe mai mult sau mai puţin elaborate, dar în care comanditarul
joacă un rol de prim plan, luînd o hotărîre în funcţie de nevoile sale şi de consideraţiuni financiare.
SPATIILE „PRIVATE" Şl „PUBLICE": COMPONENTELE UNEI DOMUS
Aşa cum s-a subliniat în introducere, toate spaţiile interioare ale unei domus ţin de sfera privată. Totuşi, după
cum traiul în casă cunoaşte o gamă întreagă de modalităţi — de la însingurarea individuală la primirea multor
persoane cu cară proprietarul poate nu are nici o legătură intimă —, tot astfel spaţiile casei sînt caracterizate
printr-un grad de opacitate foare variabil faţă de lumea din afară. Este uşor să folosim codul privat-public pentru
a încerca să surprindem natura diferitelor elemente ce compun o domus, fără a uita o clipă faptul că, în cazul de
faţă, se cuvine să înţelegem prin termenii aceştia natura mai mult sau mai puţin deschisă a unor spaţii care ţin,
toate, după modalităţi diverse, de o lume privată.
Articularea dinăuntru şi din afară
Logic şi topografic vorbind, prima problemă de rezolvat este: cum se articulează spaţiul străzii cu cel al casei?
Marile domus au în mod frecvent multe intrări, dar, în orice caz, există o intrare principală pe care se face, atît
simbolic cît şi concret, trecerea din afară înăuntru şi invers. Acolo a poruncit Trimalcio' să fie expusă tăbliţa
specificînd că „sclavul care va ieşi
50

Fig. 7.
Acholla: Casa lui Neptun (S. Gozlan, Karthago, 16, 1971—1972, fig. 2). Peristil cu oecus la vest, triclinium la
sud şi dormitoare deservite de anticamere sau coridoare în unghiul sud-vestic. li mulţumesc aici d-lui E. Vast,
fotograf la UAV al ENS (Saint-Cloud), care m-a ajutat să pun la punct acest dosar.
fără ordinul stăpînului va primi o sută de lovituri". In toate textele, locul acesta_ este încărcat cu semnificaţii
multiple. Atunci cînd este vorba să fie scoasă la iveală deşănţarea unei familii, denunţătorul scoate în evidenţă
faptul că zi şi noapte sînt urlate cîntece sub ferestre şi că uşa se deschide cu piciorul: nerespectarea casei arată că
aceasta este un loc rău famat (Apuleius, Apoi., LXXV). Tot astfel, în numeroasele scene cu tîlhării care
împodobesc Metamorfozele, uşa de la intrare joacă un rol hotărîtor pentru reu-Şita sau eşecul unei operaţiuni:
odată trecut acel prag, nici un obstacol, în afara mobilizării vecinilor nu se mai opune jafului. Uşa apără atît
casa, cît şi morala.
51

o°
.înd proprietar ^
omagiul clienţilor sa,
rta casei este aşadar un ^ m e poate vedea, m furM Deoarece
care aceasta este ace* ^
' îgriji din pun<* deve,
pr0.
un%
v Volubilis;
X sistematic
sectorul
Volubilis: Casa cu Muncile lui Hercule; intrarea (Etienne, Quartier nord-est, ii. XXXIII).
Locul acesta strategic face obiectul unei griji deosebite din partea constructorilor. Un pridvor alcătuit din două
coloane care susţin o înveli-toare subliniază adesea însemnătatea locului — spaţiu ambiguu care înaintează
frecvent în stradă şi care nu este încă parte integrantă a interiorului casei. Ruptura reală este indicată de cana-
turile uşii, iar tranziţia este făcută într-un mod complex: de cele mai multe ori, există nu o singură uşă, ci două,
dacă nu chiar trei, clar ierarhizate. O largă intrare cu două canaturi are de o parte şi de alta cîte o intrare mai
modestă. Contrar celor ce se scriu uneori, nu este vorba nicidecum de o poartă şi de o uşă de intrare: pragurile,
precum şi orînduirea camerelor arată că nici un vehicul nu a folosit vreodată aceasta trecere. De fapt, există aici o
compartimentare a intrării care indică o folosire variabilă în funcţie de împrejurări; în mod obişnuit, se foloseşte
numai intrarea mică ale cărei dimensiuni re-strînse scot în relief separaţia dintre lumea din afară şi casă; în
anumite împrejurări, însă, W" trarea principală este larg deschisă, probabi cu prilejul unei sindrofii mai
importante, da
52
împodobit cu o
53
II
i
I '"'
Numaidecît după ce a trecut de intrarea pj^, cipală, vizitatorul pătrunde în vestibul: pentru el este vorba într-
adevăr de un spaţiu de tranziţie în care, deşi acesta face parte din casă el este încă supus unor controale. De aici
nu poate vedea decît un colţ foarte limitat al casei. In primul rînd, spaţiul acesta se afla sub supravegherea unui
paznic: ianitor-ul este extrem de des citat în texte, iar ruinele caselor au adesea o mică încăpere ce dă direct în
vestibul şi care pare a fi fost locul afectat sclavilor însărcinaţi cu paza intrării. Este de asemenea vorba de un
spaţiu de tranziţie în măsura în care vestibulul are menirea să vestească şi sâ oglindească fastul casei. Atunci cînd
zugrăveşte palatul zeiţei Psyche (este vorba de o utopie, dar valoarea textului rămîne aceeaşi pentru expunerea
noastră), Apuleius spune răspicat că din clipa în care pătrunzi în casă caracterul divin al casei bate la ochi (Met.,
V, 1); se cuvine ca o casă bogată să-şi etaleze splendoarea încă de la intrare. Vitruviu aşază vestibulul printre
încăperile care, la persoanele sus-puse, trebuie să fie spaţioase şi falnice, iar acest principiu este perfect
confirmat de vestigii. Observăm într-adevăr că, în majoritatea caselor bogate, vestibulul de la intrare este una din
încăperile cele mai .spaţioase. Uneori — procedeu frecvent folosit în cartierul nord-est din Volubilis —
vestibulul duce direct la peristil printr-o triplă deschidere a cărei amplă alcătuire corespunde împărţirii intrărilor
în casă. O colonadă mică ridicată chiar în vestibul îi măreşte eleganţa, după cum vedem în casa lui Castorius la
Cuicul sau în cea a lui Sertius la Timgad. Unul din exemplele cele mai izbitoare privind importanţa acordată
intrării ni-1 prezintă casa Asclepeia de la Althiburos, oraş din Tunisia. în spatele unei galerii de 20 metri lungime,
aflată între camere ce alcătuiesc două ieşituri, se desfăşoară de fapt trei vestibuluri de intrare juxtapuse ce
corespund celor trei intrări ierarhizate. Cea principală duce la sala
54
ntrală, aflată pe axa de simetrie a clădirii: e o suprafaţă de aproape 70 metri pătraţi, ea instituie cea mai mare
parte acoperită a monu-C entului. Grija cu care s-a executat decoraţia corespunde amploarei arhitecturale: pereţi
împodobiţi cu plăci de marmură, pardoseală acoperită cu un mozaic reprezentînd o mare compoziţie cu subiect
marin, a cărei calitate şi complexitate dovedesc importanţa acordată acestei săli. Cele două vestibuluri laterale
sînt de fapt anexe ale camerei centrale. Fiecăruia îi corespunde cîte un bazin descoperit îndreptat către aceasta;
astfel par a alcătui un loc de preumblare, dînd sens camerelor situate la cele două extremităţi. Compoziţia, de o
simetrie desăvîr-şită, se desfăşoară pe toată lăţimea clădirii.
Scoţînd în relief grija cu care proprietarul împodobeşte locul unde se face trecerea din a-fară înăuntru, nu
rezolvăm problema ridicată de raportul dintre aceşti doi termeni în arhitectura casei. în toată masa acesteia există
enclave. Nu putem considera ca atare încăperile rezervate activităţilor economice ale proprietarului şi, de cele
mai multe ori, accesibile prin poartă: specificitatea acestui sector nu face din el un corp străin de casă, a cărei
aprovizionare el o asigură. Altul este cazul dughenelor ce ocupă frecvent faţada. Unele sînt folosite de însuşi
proprietarul dornic să vîndă o parte din produsele sale (ceea ce apare limpede atunci cînd prăvălia comunică
direct cu domus) dar majoritatea dintre ele sînt închiriate unor persoane străine. Prăvălia constituie deci un spaţiu
complex, integrat casei din punct de vedere arhitectural (mai ales cînd aceste localuri sînt situate simetric de o
parte şi de alta a vestibulului), dar funcţionează în mod autonom. Mai mult, ele au un dublu aspect: unul public
— activităţile comerciale — şi altul privat, negustorul locuind uneori acolo cu familia sa; cînd se închide pră-
vălia, localul devine cameră de locuit.
Există, în sfîrşit, o ultimă enclavă în acea lume omogenă a casei, bazată pe familie:
55
apartamentele închiriate unor persoane din afa ră — obicei adesea semnalat de texte în lume" romană şi atestat
frecvent şi în Africa. Nu fost oare învinuit Apuleius de a fi adus jertfe nocturne în casa unui personaj la care un
prie. ten de-al său locuia în calitate de locatar (Apoi LXII)? Recunoaşterea pe teren a acestor părţi locative este
anevoioasă. Textele şi inscripţijie ne îndeamnă să le situăm de preferinţă la etaj, iar prezenţa unor scări uşor
accesibile din stradă sugerează existenţa unor camere independente, susceptibile de a fi închiriate. Distrugerea
nive-« lelor superioare însă împiedică adesea cercetările. De pildă, ce deservea scara care pornea din unghiul
sud-est al casei Vînătorii de la Bul-la Regia? Terase? Camere ţinînd de domus? Apartamente separate? Situată
atît în imediata vecinătate a vestibulului, cît şi a porţii, ea era uşor accesibilă unor locatari fără a tulbura in-
timitatea casei — constatare desigur insuficientă, în schimb, putem afirma aproape fără greş că în partea nord-
estică a casei cu Moneda de Aur, la Volubilis, se afla un apartament de închiriat.
Casa aceasta vastă ocupă o „insulă" întreagă şi nu pare verosimil ca acel mic apartament organizat autonom să
nu fi ţinut de ea. Tot la Volubilis, în casa aflată mai la vest de palatul guvernatorului, vestibulul este flancat de o
scară ce dă în stradă pe una din cele trei uşi: după toate probabilităţile, duce la nişte apartamente de locuit situate
deasupra prăvăliilor şi a vestibulului care formau faţada. De unde rezultă o ciudată îmbinare de localuri • avînd
statute diferite. Casa se leagă de stradă doar prin vestibul, care este un fel de antenă mărginită de camere afectate
închirierii. Bănuim că acel coridor ce deservea camerele la etaj (şi care se cuvin situate deasupra porticului
sudic) dădea în curtea peristilului numai prin ferestre înalte şi înguste care fereaa intimitatea acestuia.
56
peristilul
Peristilul constituie nucleul caselor somptuoase. Curtea centrală descoperită este un izvor de aer şi lumină pentru
încăperile învecinate, iar colonada care o împrejmuieşte o preface într-an loc unde se poate dezvolta prin
excelenţă o expresie arhitecturală mai amplă. Uneori, din lipsă de spaţiu, proprietarul s-a văzut silit să se
mulţumească cu un peristil trunchiat prin desfiinţarea unui portic sau două. De cele mai malte ori, însă, a preferat
să-i consacre o mare parte a spaţiului disponibil decît să-1 ciuntească sau să-i reducă excesiv proporţiile. în
casele mai pretenţioase, peristilul atinge dimensiuni vaste: peste 380 metri pătraţi în casa Asclepeia, la
Althiburos, sau în casa Păunului, la Thysdrus, peste 500 metri pătraţi în casa Pescuitului, la Bulla Regia,
aproximativ 600 metri pătraţi în casa familiei Laberii, la Uthina.
Analiza acestui spaţiu prezintă deci un interes major; încă mai gingaş decît s-ar părea la prima vedere. Astăzi, se
observă tendinţa de a considera peristilul nucleul părţii publice a casei — amplă compoziţie arhitecturală menită
să-i primească pe vizitatori. Planul caselor confirmă această aserţiune: peristilul nu numai că este foarte frecvent
direct accesibil prin vestibulul de la intrare, ci mai ales, majoritatea încăperilor de recepţie se află în periferia lui.
împodobit cu colonade, peristilul pare a fi îndeosebi întregirea sălilor destinate primirii oaspeţilor.
Acestea fiind spuse, se cuvine oare opusă casa africană cu peristilul ei de primire casei de tip pompeian a cărei
faţadă este înzestrată cu tradiţionalul atrium destinat primirii vizitatorilor şi al cărei peristil, aflat de cele mai
multe Ori la extremitatea opusă, este doar un loc de agrement destinat intimilor casei? O asemenea opoziţie pare
exagerată. Trebuie făcută o distincţie între două tipuri de vizitatori: pe de o
57
.......m—
Fig. 10.
Cuicul: casa Asinu. lui (Blanchard-Lern<ş6" Quartier Centrai fig. 4). XII-xiij.' anexe ale vestibulu lui. XIV—
XIX: terme construite cu prj lejul întinderii casei spre nord, în dauna unui templu a cărui cella (XX) se află de
atunci între băi şi sala XI împodobită cu un nimfeum proptit de podiul sanctuarului şi o absidă cu un ieşind spre
stradă. Exemplu caracteristic al extinderii clădirilor particulare în dauna spaţiilor publice.
parte, clienţii care vin să se închine şi să-şi primească „sportula", iar pe de alta, oaspeţii primiţi în intimitatea
stăpânului casei. Dacă atrium-ul casei pompeiene este adaptat primirii celor dintîi, el nu este făcut şi pentru
oaspeţi, în care caz proprietarul recurge la sufragerie sau la saloane care de obicei sînt deschise către peristil.
Pare aşadar exagerat să opunem atrium-ul şi peristilul pompeian în cadrul unei despărţiri a celor două domenii:
public şi privat. Care este situaţia casei africane bogate? Dispariţia atrium-ului contribuie oare cu adevărat la
sublinierea spectaculoasă a dimensiunii publice a peristilului? Pentru ca această ipoteză să se adeverească ar
trebui ca clienţii să fie primiţi acolo, ceea ce nu este atestat nici de texte, nici de dispunerea camerelor, care nu
sînt potrivite pentru astfel de întruniri. De fapt»
58
cţiile atrium-ului sînt preluate, în casa afrina de către alte săli situate departe de peri-Cf-i- 'mai întîi, de către
bazilicile particulare, s sUpra cărora vom reveni, apoi, de vestibulurile L ia intrare. Am subliniat mai sus
amploarea proape sistematică a acestora: deşi nu există nici o dovadă hotărîtoare, s-ar părea că vestibulurile —■
situate de altfel în acelaşi loc ca şi tradiţionalul atrium — i-au preluat funcţiile. Un studiu al planurilor
locuinţelor confirmă frecventa potrivire a vestibulurilor pentru ceremonii de salutare. în casa Măgarului, la
Cuicul, lungul vestibul se termină cu un fel de exedră delimitată de două coloane, în spaţiile căreia sînt dispuse
anexe ce par a fi magazii cu provizii, pe care le-am putea asemui cu „sportula". Importanţa acordată vestibulului
este deosebit de izbitoare atunci cînd casele rezultă din contopirea mai multor loturi; în care caz, în loc de a
cîştiga spaţiu prin păstrarea unei singure intrări, se menţine dimpotrivă o mulţime de accese dintre care unele
ocupă o suprafaţă excesivă dacă nu îndeplinesc decît un rol de anticameră. Astfel, în casa Europei, la Cuicul,
cum am putea explica existenţa, departe de centrul casei şi, prin urmare, în chip de intrare secundară, a vastului
vestibul sudic care se racordează atît de anevoios cu peristilul? în ciuda pardoselii cu dale, nu poate fi vorba de °
încăpere descoperită: amploarea uşii tripartite, împodobite cu muluri fine, dovedeşte cu Prisosinţă însemnătatea
acestei încăperi şi, în ciuda lacunelor prezentate de studiul casei, cercetarea planului ne face să admitem că nu ni
se mfaţişează aici intrarea inţială păstrată în momentul contopirii caselor vecine, ci o deschidere nouă datorită
locului suplimentar cîştigat cu prilejul acelei modificări. Totul pare deci a ^rat că vestibulul acesta este o
veritabilă sală
primire destinată clienţilor: dispune de ca-^}rs anexe, iar peronul din dreptul uşii poate 1 folosit de stăpînul
casei ca estradă care îi
59
permite să-şi facă o intrare solemnă. Tot astfei ar fi interesant să putem cunoaşte mai W1 încăperea situată rnai la
nord care dă însnr stradă printr-o deschidere dublă (porticul ce 0 precedă exclude ipoteza conform căreia cea mai
vastă ar fi fost poarta) al cărei dalaj nu dove-deşte că ar fi vorba de o sală descoperită. Spa. ţiul acesta comunică
cu o sală din fundul casei de care îl desparte doar un rînd de vase de pia! tră. Jgheaburile acestea, acoperite cu un
capac, corespund perfect nevoilor unei săli destinate mai ales distribuirii „sportulelor". Conform acestei ipoteze,
tot sud-vestul casei, care corespunde şi prăvăliei, ar fi fost afectat'unor funcţii „pu-blice".
Casa africană nu pare deci a fi fost lipsită de săli situate lîngă stradă şi apte, aidoma unui atrium, să primească
vizitatori fără a tulbura intimitatea celorlalte părţi ale casei. Problema nu se pune deci — în raport cu casa italică
tradiţională — într-un mod chiar atît de diferit după cum s-a spus: pe de o parte, peristilul pompeian nu este
rezervat locuitorilor casei; pe de alta, peristilul african nu are menirea, în ciuda lipsei unui atrium, să-i primească
pe toţi vizitatorii. Impresie confirmată de cercetarea camerelor ce dau înspre curte: sălile de primire se
învecinează cu numeroase încăperi avînd atri-buţiuni complet deosebite, ceea ce nu ne îngăduie să studiem casa
numai sub aspectul ei public.
Un caz deosebit de interesant este cel al dormitoarelor; mai întîi, pentru că ţin de sectoarele mai intime ale casei;
apoi, pentru că sînţ uşor reperabile adesea datorită prezenţei unei estrade uşor înălţate faţă de restul camerei, pe
care se află patul; o variantă a acestui pr°* cedeu constă într-un dalaj bipartit unde locul patului este indicat de un
motiv mai simplu-Juxtapunerea dormitoarelor şi încăperilor de pn' mire este, prin urmare, totodată uşor de
reperat şi extrem de semnificativă. Or rînduiala aceasta
ste frecventă: Sollertiana doraus de la Ha-drumetum posedă două camere ocupînd o aripă întreagă a
peristilului; tot astfel, la Acholla, în casa lui Neptun, un rînd de încăperi ocupă unghiul nord-est al peristilului,
între două sufragerii: trei din aceste camere sînt probabil dormitoare, după cum indică motivele bipartite ale
mozaicurilor. în sfîrşit, la Bulla Regia, casa Vînătorii este un exemplu spectaculos de îmbinate. Casa are două
sufragerii suprapuse, una la parter, alta la subsol: or aceste două camere, care dau înspre al doilea peristil al
casei, sînt flancate de dormitoare.
Juxtapunerea unor camere eterogene la periferia peristilului scoate în evidenţă natura complexă a acestuia;
el nu poate fi definit ca spaţiu de primire, căci este sediul unor activităţi atît de diverse încît sîntem îndreptăţiţi să
ne punem întrebări despre felul cum ele pot să coexiste: vom reveni asupra acestei chestiuni cînd vom cerceta nu
elementele ce alcătuiesc casa, ci modul cum ele se articulează.
Ambiguitatea peristilului se arată de asemeni în amenajarea lui. Nu lipseşte dimensiunea utilitară: uneori,
curtea este doar din pămînt bătătorit şi, foarte frecvent, are o fîntînă şi cîte un ochi de cisternă. Casa Noii
Vînători de la Bulla Regia este exemplară în această privinţă. De cele mai multe ori însă acest spaţiu vast cu
colonadă este folosit pentru înscenări decorative al căror element comun este introducerea în casă a unei naturi
privatizate pentru uzul familiei. Există o mulţime de variante. Uneori, curtea este în întregime pavată cu
mozaicuri, m care caz este valorizată arhitectura în dauna elementului vegetal, a cărui prezenţă nu poate lua decît
forma unor plante în ghivece. Totuşi, două teme complementare — apa şi vegetaţia ~ sînt nelipsite şi uneori chiar
atît de favorizate încît curtea peristilului se transformă în-;r~° grădină împodobită cu fîntîni şi bazine sau, nVers,
în piscine înfrumuseţate cu plante.
60

De fapt, aproape nu există peristil lipsit ^ jocuri de apă. Una din formele cele mai ofajs. nuite şi simple este
construcţia, la marginea un.™ portic, a unui bazin semicircular al cărui ghjzd este uneori găurit. în general,
orificiile acestea nu sînt legate de existenţa unui havuz: au 0 adîncime de cîteva zeci de centimetri şi partea lor
inferioară este astupată. Serveau probabil la introducerea unor stîlpi de lemn care susţj. neau o boltă: sub o formă
redusă, ni se înfăţişează aici îmbinarea intimă a elementelor vegetale si acvatice.
tSMPLU
Fig. 11.
Cuicul: casa Castorius (Blanchard-Lemee, ibid» fig. 62). 1 500 m2. Este casa cea mai vastă din cartierul central
al oraşului Cuicul. Ea rezultă din contopirea mai multor loturi, precum şi din dărîmarea zidului iniţial al oraşului.
Plan: I: vestibul (i°s^ peristil al unei case mai vechi?); IX: vestibul (clî odaia portarului în punctul X?); XVI:
peristil; XVtf: triclinium cu triplă arcadă închisă cu uşi; XXII-" XXVIII: terme cu latrine; XXX—XXXII: băi
instalate ulterior pe trotuar.
62
rfjpul acesta de program este uneori extrem j dezvoltat. Există nenumărate exemple de case . care curtea
peristilului este ocupată aproa-
în întregime de bazine. La Cuicul, de pildă, t casa Europei, trei bazine cu desene complexe sjnt întregite prin
două jardiniere. în casa lui Castorius, patru bazine semicirculare flanchează porticurile, în timp ce spaţiul central
al curţii este ocupat de o piscină dreptunghiulară. Locul rezervat circulaţiei este aşadar foarte restrîns în
compoziţiile de acest gen. O opţiune şi mai radicală condamnă curtea, umplută mai toată cu apă. Să ne limităm la
un singur exemplu: casa Pescuitului de la Bulla Regia14. în acest imens peristil măsurînd aproximativ 530 metri
pătraţi, curtea propriu-zisă ocupă cam 270; or toată suprafaţa — cu excepţia luminatoarelor necesare catului
subteran care se întinde sub peristil — este ocupată de nişe bazine despărţite unele de altele prin ziduri cu orificii
ce îngăduie circulaţia apei. Pe creasta zidurilor se mai văd urmele găurilor de încastrare făcute pentru fixarea
stîlpilor de lemn sau a unor mici coloane de piatră, dintre care unele au rămas pe loc şi azi. Ne închipuim lesne
că acest suport susţine o uşoară armătură împodobită cu plante agăţătoare.
Proprietarul poate aşadar alege între o mulţime de posibilităţi privind introducerea în casă a două elemente
naturale: apa şi vegetaţia. Uneori optează în favoarea unui bazin unic şi a cî-torva ghivece cu plante; alteori,
dimpotrivă, întregul spaţiu al curţii este consacrat unei grădini înfrumuseţate cu fîntîni sau transformat în bazine
vaste care, în cazuri extreme, fac inaccesibilă această parte a casei. Decorul însuşi scoate adesea în evidenţă
dimensiunea naturală a Peristilului: în casa Pescuitului, vestigii de pictură înfăţişează păsări şi plante, în timp ce
un mic bazin polilobat (de fapt o conductă dever-soare) este împodobit cu un mozaic înfăţişînd Pe?ti; în vila
Volierei de la Cartagina mozaicul Porticurilor reprezintă tot felul de animale prin-
63
Fig. 12.
Cuicul: casa Europei (Blanchard-Lemee, ibid., fig. 49), ' Casa aceasta — 1 366 m5 — s-a realizat din contopirea
mai multor loturi (ziduri de subdiviziune I—J şi F—F')- 1: vestibul cu uşă triplă; 12: peristil a cărui curte constă
aproape "numai din bazine (a, b, c) şi jardiniere (d şi d'); 13: triclinium sau exedră; 26: vestibul; 27—28:
prăvălii; 29—43: terme cu latrine (29).
tre flori şi fructe. Numeroase refaceri stau mărturie pentru schimbările gustului, dar dispunem de prea puţine
studii serioase pentru a putea afirma că ar exista 6 tendinţă generală de a dezvolta acest fragment de natură
domesticită. Oricum, nu există vreo casă africană în care peri-stilul să nu fie astfel înfrumuseţat. Constatarea
aceasta nu este destul de satisfăcătoare pentru scopul nostru, şi anume precizarea funcţiilor acelui loc. Farmecul
acestor grădini convine de minune vieţii intime a locuitorilor, dar nu este mai puţin evident că înscenarea, uneori
somp" tuoasă, este destinată deopotrivă vizitatorilori după cum dovedeşte aranjamentul decorativ al curţii. De
cele mai multe ori există o strînsa legătură între amplasarea bazinelor şi a s^' lor de recepţie, primele fiind
aliniate cît se poa" te de precis pe axa celorlalte. Legătura este uneori foarte intimă, ca, de pildă, în casa lul
6*
Castorius, la Cuicul, unde trei bazine răspund celor trei goluri ale marii săli de primire. Legătura dintre
arhitectura peristilului şi cea a maril°r săli dimprejur este uneori şi mai trai-nică: în casa cu bazinul treflat de la
Volubilis, ritmul colonadei a fost complet perturbat pentru a putea fi aliniat în funcţie de cele trei goluri din sala
mare. Cazul acesta extrem, în care peristilul întreg este supus nevoilor ceremonialului de recepţie, confirmă un
adevăr evident: rolul de prim plan jucat de acest spaţiu în afirmarea prestigiului proprietarului faţă de vizitatori.
Spaţiul peristilului întruchipează deci de minune complexitatea sferei private: în acest loc, a cărui seducţie este
mărită de îmbinarea de efecte arhitecturale şi de o natură domesticită, se înscriu diferite practici, de la căutarea
individuală a odihnei pînă la sindrofiile inerente rangului stăpînului casei, fără să mai vorbim de activitatea
servitorilor pentru care peristilul este mai ales un loc de circulaţie, de muncă şi o rezervă de apă. O ultimă
constatare măreşte încurcătura: de cîte ori au fost reperate culte domestice în casele africane, sediul lor se află în
vecinătatea imediată a peristilului sau chiar în el. în casa cu cei Patru Stîlpi, de la Banasa, în Maroc, altarul se
află într-o cameră ce dă înspre peristil. în Libia, în „insula" lui Jason Magnus de la Cirene, ca şi în casa cu
peristil în formă de D de la Ptolemais, un mic edificiu de cult este situat chiar în curte. Acelaşi 'apt este atestat în
casa cu Fiare de la Volubilis sau în cea a lui Flavius Germanus, unde un altar închinat geniului acestei domus
este adăpostit sub un portic. Acest factor nu măreşte cu nimic caracterul privat al peristilului în dau-na
dimensiunii lui „publice": în casa lui Asi-nius Rufus, la Acholla, o stelă funerară este V^chinată de nişte cultores
domus, clienţi care lau parte la cultul domestic al familiei Asinius, Proprietari ai casei. Se înţelege că aceste
culte, eParte de a fi strict rezervate familiei, îi pri-
65
î.
vesc şi pe cei care depind de aceasta şi care fa parte din complexele reţele de legături pe Carc stăpînul casei le
ţese în jurul său. în aceste co^ diţii, altarele se află la locul cel mai potrivit adică în peristil, ale cărui nenumărate
funcţjj corespund rolurilor multiple ale acestei li
Săli de primire
Unele încăperi se remarcă prin amploarea, arhitectura şi decorul lor. Adesea sînt uşor de recunoscut ca fiind
sălile de primire despre care textele ne spun că joacă un rol foarte important în viaţa casei, stăpînul unei domus
avînd îndatorirea să organizeze sindrofii frecvente şi somptuoase. Sociabilitatea se desfăşoară mai ales cu prilejul
meselor; nu există casă simandicoasă fără una sau mai multe sufragerii (triclinium). Identificarea lor este adesea
uşurată de desenul mozaicului: în timp ce centrul încăperii este împodobit cu un motiv ales, locul paturilor ali-
niate de-a lungul pereţilor şi destinate comesenilor este indicat de un decor mai simplu. Foarte frecvent,
importanţa încăperii este subliniată de cele trei deschideri care permit accesul în triclinium şi de dimensiunile lui:
este adesea vorba de- cea mai vastă şi somptuoasă dintre săli. De aceasta ne dăm seama studiind planurile
caselor, ca, de pildă, cel al casei cu Alaiul zeiţei Venus de la Volubilis, unde sufrageria care are trei deschideri,
măsoară 7,80 X 9,80 metri, adică mai mult decît curtea peristi-lului, şi este împodobită cu un mozaic complex al
cărui motiv centr'al îl constituie reprezentarea zeiţei Venus pe apă. La Bulla Regia, în casa Noii Vînători,
sufrageria este totodată încăperea cea mai vastă şi cu decorul cel mai luxos; tabloul central înfăţişează o scenă de
vînătoare înconjurată de un motiv vegetal bogat în ca^e apare partea anterioară a unor trupuri animale.
66
■;.■■. ■?■■, :;:::ş
W-
'-■.: :,'%>:■'■::£.-:*
SI
>■■> -■*'. o -> y.
■ ,\i r^: r.:- ■;■.;.
ufcfi-<
'V
-J PERlbTIL
■\ 4 ■
i i
J
Fig. 13 şi 14. Hadrumeta: casa cu măşti (L. Foucher, La Mai-son des Masques ă Sousse, Tunis, 1965). Spre
peristil se deschide, la vest, un vast triclinium pe care o galerie îl desparte de grădină. Exedra de primire
înzestrată cu o absidă se află la sud. Cupa aripei sudice ce trece deasupra odăilor aflate la est de exedră (3—5) şi
deasupra porticului sudic (I).
Uneori chiar somptuozitatea sufrageriei este Mărită de o arhitectură deosebit de complexă, vitruviu descrie
sufragerii vaste înzestrate cu 0 colonadă interioară, iar din cercetarea ruine-
67
lor se poate constata că această opţiune arhitec turală, pe care arhitectul roman o numeşe oecu$ a fost uneori
adoptată în Africa. în casa ciî Măşti de la Hadrumetum, sufrageria, măsurînri aproape 250 metri pătraţi, este
despărţită prin cîţiva stîlpi de o galerie de 2,40 metri lăţime ce dă înspre grădină printr-o colonadă. Casa lui
Neptun de la Acholla cuprinde o sufragerie rnă-surînd mai mult de 100 metri pătraţi, iar o colonadă desparte
paturile de o galerie periferica*
Luxul acestor săli arată că lor le este atribuit în casă un rol-cheie. Averea gazdei se vădeşte o dată cu
ceremonialul mesei, prilej de afirmare a unor principii de viaţă şi de înregistrare a mutaţiilor legăturilor sociale şi
familiale. Nu putem reproduce aici toate informaţiile transmise de texte bine cunoscute, privitoare mai ales la
Italia sau la jumătatea răsăriteană a imperiului. Consultînd surse africane, constatăm că, în aceste provincii, ca şi
la Roma, sufrageria este prin excelenţă locul unde stăpînul casei concepe şi îşi etalează imaginea sa de marcă.
Tema centrală a acestei propagande este, înainte de toate, luxul. îmbinarea puterii şi luxului este afirmată fără
ocol, iar ospeţele sînt concepute în acest scop. Să-1 urmăm pe eroul Metamorfozelor lui Apuleius: „Găsii acolo
mulţi comeseni şi, după cum este de la sine înţeles la o doamnă aşa de nobilă, erau feţele cele mai simandicoase
ale cetăţii. Mese luxoase, unde strălucesc tuia şi fildeşul, paturi acoperite cu stofe cusute cu aur, cupe de
dimensiuni mari, elegante în diversitatea lor, toate la fel de preţioase; aici sticlărie cu reliefuri meşteşugite;
dincolo cleştar fără cusur; aiurea, argint cu limpezi licăriri şi aur cu străluciri fulgerătoare; chihlimbar minunat
gravat, şi pietre foarte scumpe, — pe scurt, totul se găseşte aici, chiar ceea ce pare a fi cu neputinţă. Cîţiva ser-
vitori, în veşminte splendide, prezentau cu dibăcie tăvi încărcate cu bucate; tineri cu plete, îmbrăcaţi cu tunici
frumoase, umpleau neîncetat cu vin vechi cupe făcute din nestemate •
68
(Met-, II, 19)- într-adevăr, toate acestea se în-le\eg de la sine; fără a reveni asupra luxului rhitecturii, al decorului
şi al mobilierului, vom j^sista totuşi asupra semnificaţiei sociale a felurii01" servite. Calitatea vinului, ale cărui
semne exterioare sînt, ca şi în zilele noastre, originea şi vechimea, este indispensabilă unui ospăţ demn de acest
nume, dar felurile sînt la fel'de bogate în semnificaţii: Trimalcio, organizează o înscenare pentru fiecare fel, a
cărui prezentare se preface în spectacol. în Africa, peştele este cel ce arată luxul mesei, .căci este foarte scump:
un edict al lui Diocleţian precizează că peştele este de trei ori mai scump de-cît carnea, constatare confirmată,
pentru o perioadă anterioară, de o formulă a lui Apuleius despre „mîncăii a căror avere este înşfăcată de pescari".
(Apoi. 32). în oraşele de pe coastă, nu se pune problema aprovizionării. în schimb, se consumă mult mai mult
peşte proaspăt în oraşele din interiorul ţării. Raritatea acestui articol de consum este folosită de Apuleius drept
argument împotriva învinuirii de magie: „... eram în interiorul ţarii, în munţii Getuliei, unde se găseşte peşte, da,
datorită potopului lui Deu-calion (lui Noe, cum am spune noi, Apoi., 41). Nu din întîmplare împodobesc temele
marine, în care reprezentările de peşti şi de faună de mare joacă un rol atît de însemnat, sufrageriile Şi încăperile
învecinate. în casa Venus de la Mactar, sufrageria este împodobită în mod exclusiv cu un veritabil catalog de
animale marine, toate comestibile, care cuprindea iniţial mai mult de două sute de specii, fiind astfel ijCea mai
importantă lucrare din antichitate consacrată faunei marine"15.
în afara valorii decorative a acestor subiecte ||_ a semnificaţiei lor profilactice — peştele fiind considerat ca
ferind casa de influenţe nefaste — astfel de dalaje erau menite să reamintească şi să imortalizeze luxul mesei.
„Propagandă" nu chiar atît de grosolană după ■ cum s-ar părea la prima vedere. în a sa Apologie,
§9
Apuleius ne spune că se dedică studiului peştj, lor, urmărindu-i, în această privinţă, pe cei maj iluştri filosofi
greci. în acest scop, el disecă descrie, rezumă şi întregeşte lucrările premergâ-.' torilor săi, născocind cuvinte
latineşti pentru traducerea termenilor elini. Această preocupare şiinţifică de clasificare şi inventariere nu este
oare remarcabil ilustrată de mozaicul de la Mac-tar, unde animalele sînt înfăţişate destul de exact pentru ca
aproximativ toate să poată fi identificate de care cercetători, care le-au dat numele lor ştiinţifice? Planşele
ilustrind paginile scrise de Pliniu despre peşti au fost poate una din sursele atelierului de mozaicuri. Dimensiunea
culinară dată reprezentărilor din luxoasele sufragerii africane nu este oare o deviere prea materialistă a
repertoriilor ştiinţifice de la funcţia lor inţială întru faima stăpînului casei? Ar însemna să interpretăm greşit
modul în care puncte de vedere diferite coexistă în cea mai nobilă tradiţie intelectuală: tot de la Apuleius aflăm
că Ennius, poet elenistic din Italia meridională, imitând probabil izvoare greceşti, a compus un poem din care o
parte întreagă cînta peştii şi fructele de mare, „specificînd pentru fiecare în ce ţară şi în ce fel gătit — prăjit sau
cu sos — este cel mai savuros" (Apoi., 39). Cu constatarea aceasta ne îndreptăm atenţia asupra bazinelor din
curtea peristilului, adesea împodobite cu teme marine: iată un mod de a introduce artificial în casă plăcerile
mării. Uneori, proprietarul nu s-a mulţumit cu această iluzie, în mai multe case africane, peşti vii înoată în
bazine. La Cuicul, în casa lui Castorius, mici amfore sînt încastrate în zidăria bazinului central,
caracteristică atestînd prezenţa unor peşti, pe care o regăsim tot la Cuicul, în casa lui Bacchus. La Timgad,
în casa lui Sertius, alcătuirea rezervorului este mai complexă. în fundul casei, faţă de intrarea principală de-a
lungul unui carda maximus, o sală se deschide înspre cel de-al doilea peristil printr-o antica-
eră cu două coloane: este vorba poate de un irlclinium. Curtea peristilului este împodobită cu un bazin compus,
de fapt, din două rezervoare suprapuse comunicind între ele prin două orificii. în pereţii din zidărie ai acestui
subsol sînt aşezate orizontal nişte vase — dispozitiv menit să adăpostească peştii care îşi depun icrele. Aces|e
instalaţii, destul de numeroase, constituie adevărate heleşteie cu o dublă funcţie: decorativă şi economică; în
oraşele din interiorul ţării, ele asigură prezenţa pe masa stăpînului a unor produse rare mult gustate. Acestea sînt
probabil imitaţii extrem de mediocre ale marilor heleşteie care îi preocupau pe aristocraţii romani într-atît încît
Cicero îi supranumise pis-cinarii (amatori de heleşteie) şi tritoni de heleşteie. Totuşi, este vorba aici de o
concepţie asemănătoare, adaptată averilor şi condiţiilor locale.
Sufrageria nu este numai lăcaşul în care stă-pînul casei îşi afirmă rangul etalîndu-şi luxul. Ea permite şi
exprimări mai subtile şi mai semnificative ale traiului din casă. în Africa, şi de altfel în toată lumea romană, iau
parte la ospăţ, lungiţi pe pat, femei şi chiar copii (vezi Augus-tin, Conf. IX, 17, aceştia din urmă mîncînd la masa
părinţilor): evoluţia moravurilor familiale se arată în orînduirea meselor, chiar după moarte, aşa cum ne
înfăţişează un mozaic funerar, nnde o pereche benchetuieşte în lumea de apoi conform unei etichete absolut
identice. Vechiul obicei care cerea ca numai bărbaţii să mănînce culcaţi, femeile şezînd, nu mai este respectat
decît de conservatori întîrziaţi: cînd Apuleius fii-1 zugrăveşte pentru prima oară pe cămătarul Milon, vestit în tot
oraşul pentru zgîrcenia şi Josnicia lui, îl înfăţişează pregătindu-se să cifreze, lungit pe un mic culcuş, iar pe soţia
sa la picioarele lui, şi masa goală. Hrana redusă şi Mobilierul sărăcăcios au semnificaţii diverse, Poziţia
respectivă a celor doi soţi spulberînd orice îndoială (Met., I, 32).
Masa asigură de asemeni coeziunea „f ei" într-un înţeles larg, adică a tuturor ce stau în casă. Sclavilor li se lasă
ce mînp (Met., X, 14), iar, în anumite zile de sărbătoare li se acordă dreptul să mănînce culcaţi ca şi sta-pînii:
datorită unui joc de oprelişti şi autoriza. ţii excepţionale, arta meselor indică distanţele sociale, dar contribuie şi
la coeziunea unor grupuri eterogene. Nu este aşadar întîmplător dacă banchetele se transformă într-o formă de
sociabilitate însemnată pînă şi în sînul comunităţilor creştine şi, mai ales, într-un prilej de a vădi practica
pomenilor. în Africa, mesele acestea do-bîndesc o asemenea importanţă, mai cu seamă în cadrul gustărilor
funerare luate pe morminte în cinstea celor morţi, încît autorităţile bisericeşti se văd silite să ia măsuri pentru a
îngrădi aceste practici.
Sufrageria se 'numără aşadar printre încăperile esenţiale ale casei. Este prin excelenţă sala de primire, dar şi locul
unde se desfăşoară marile evenimente ale vieţii de familie: acolo îi întîmpină aristocratul habotnic pe preoţii zei-
ţei siriene veniţi să ia parte la o jertfă urmată de o masă (Mei, IX, 1); acolo este adus asinul minunat care
mănîncă' din aceleaşi feluri ca şi oamenii pentru a-şi dovedi însuşirile, iar primul lucru ce-1 învaţă sclavul
însărcinat cu îngrijirea lui este să se culce la masă, proptit pe „cot" (Met., X, 16—17). Acolo se arată în modul
cel mai vădit legăturile ce alcătuiesc sfera privată, la toate nivelele: cel al cuplului, al familiei (în sensul strict al
cuvântului), al celor din casă, al musafirilor. De fapt, natura legăturilor iese în evidenţă la nivelul practicilor, şi
stăpînul casei foloseşte sala în mod conştient pentru a-şi proclama concepţia despre viaţă. Sufrageria este un
spaţiu extrem de codificat: locul ce-1 ocupa fiecare îi arată şi rangul, căci paturile, şi &e' care loc al fiecărui pat,
sînt orînduite conform unei orînduiri ierarhice stricte, punctul culminant fiind locul stăpînului casei, anume locul
din dreapta pe patul central; a fi magister con-
72
vivio, a prezida banchetele, este privilegiul stă-pînului (Apuleius, Apoi., 98). Comesenii îşi ocupă locurile sub
supravegherea unui servitor specializat, nomenclator; tot spaţiul se desfăşoară datorită zelului unor sclavi
specializaţi — servi triclinarii —, fiecare dintre ei fiind însărcinat cu munci precise: meşteşugarii africani i-au în-
făţişat pe mozaicurile reprezentînd scene cu banchete.
Fig. 15.
Thysdrus: casa păunului (la nord) şi casa numită Sol-lertianci domus (L. Foucher, Decouvertes archeologiques o
Thysdrus en 1961, Tunis, s.d. plan 1). Casa păunu-Iui (aproximativ 1700 m2, plan: A: peristil cu curte-grădină
(12,35X10,20 m); 4: exedra de primire (10X8 m), cu uşi de serviciu; 7 şi 11: triclinia; 3 şi 5: coridoare; C:
curticică; D: curticică şi fîntînă; E: curti-cică-grădină; 9: dormitor (v. fig. 23); 18: capelă? s°ttertiana 'domus: A:
peristil; 1: triclinium; B: curte secundară; 3: exedră de primire; 4 şi 6: dormitoare deservite de anticamera 5.
Astfel, ospăţul afirmă anumite principii în d izbitor. Iată ce scrie africanul Tertulian:
73
H ■■'!
„Masa noastră îşi arată raţiunea de a fi prj însuşi numele ei: o numim agape, ceea ce u greci înseamnă «iubire»
(...)• Avîndu-şi originea într-o îndatorire religioasă, ea nu admite nici josnicia, nici lipsa de pudoare. Nu ne aşe-
zăm la masă (nu ne culcăm pentru a mînca) decît după ce am gustat dintr-o rugăciune către Dumnezeu. Mîncăm
cît cere foamea; bem cît ne îngăduie sobrietatea (. . .) Vorbim ca nişte oameni care ştiu că Domnul îi aude (. . .)
Masa se sfîrşeşte aşa cum a început, cu rugăciune-. Apoi plecăm, care încotro (. . .) ca oameni care, la masă, au
luat mai degrabă o lecţie decît hrană" (Apoi., XXXIX, 16—19).
Cu două secole mai tîrziu, aceeaşi preocupare de propagandă prin orînduirea mesei o găsim la Augustin:
prietenul său Possidius povesteşte că anumite maxime gravate pe masă au drept scop să-i facă pe comeseni să
respecte decenţa în vorbele lor; tacîmurile sînt de argint, dar farfuriile de lut, nu din sărăcie, ci din principiu.
Nu există de fapt nici o soluţie de continuitate între aceste atitudini creştine şi arta mesei din secolele
premergătoare. In ideologia păgînă de asemeni, pe lîngă îmbinarea rangului social cu mesele somptuoase, dacă
nu chiar excesive, s-a dezvoltat dintotdeauna tema cumpătării. Atunci cînd Erasmus va proslăvi „o masă mai
bogată în convorbiri erudite decît în plăceri ale gurii", el va relua doar una din formulele favorite ale vechilor
romani, a celor, în tot cazul, care au pretenţia că sînt fini intelectuali. Pliniu cel Tînăr, lăudînd mesele împăratului
Traian, insistă asupra farmecului convorbirilor, subliniind că singurele divertismente sînt audiţii de muzică sau
de comedie, prin opoziţie cu dansatoarele, curtezane prea apreciate la banchetele africane şi pe care un mozaic
din Cartagina W le înfăţişează jucînd în spaţiul dintre mese.
Vrînd să-1 descalifice pe un calomniator al său, Apuleius ni-1 zugrăveşte ca pe un „mîn-cău neruşinat (. . .) care
nu se sfieşte să se lă-făie în plină zi în locurile de chiolhan" (Apo<->
7*
C4-L£A 7IHHCICK
Fig. 16.
Timgad: casa lui Sertius. Intrarea principală (iniţial tripartită?) dînd în cardo maximus; vestibul cu dalaj şi
colonadă centrală; terme în colţul inferior drept; de la dreapta la stînga, primul peristil spre care se deschide o
sală vastă (triclinium?); al doilea peristil cu eleşteu şi un al doilea triclinium (?) precedat de o anticameră. Ca şi
următoarea, casa aceasta (care ocupă peste 2 500 m2) a fost clădită pe locul zidurilor dă-rîmate al căror traseu
este reprodus cu linii punctate (semicercul aflat lingă al doilea triclinium corespunde unghiului sud-vestic al
incintei).
57), argument de care se foloseşte mereu: altul a „devorat" trei milioane de sesterţi moşteniţi, avînd grijă să-i
înfulece „în burtă, să-i risipească în tot felul de chefuri", încît „dintr-o avere destul de mare nu-i rămîn decît o
minte de intrigant ticălos şi o nesăţioasă lăcomie" (Apoi., 75). Ne putem încrede în perspicacitatea lui Apuleius,
convinşi fiind că acest gen de argument nu era lipsit de eficacitate.
Este limpede că sufrageria joacă un rol esenţial în tipul de sociabilitate al casei, pentru că Practicile ce se
desfăşoară acolo afectează toate nivelurile vieţii private, de la relaţiile dintre SoU pînă la modul cum locuitorii
casei concep relaţiile lor cu lumea din afară. Sufrageria este încărcată cu semnificaţii pentru că este un teatru:
există anumite convenţii;
75
Fig. 17.
Timgad: casa Hermafroditului. La stingă, sub porticul care se întinde de-a lungul unui cardo maximus ce
desparte casa de cea a lui Sertius, un şir de prăvălii; apoi, de la stingă la dreapta, adică spre est, un vestibul de
intrare ce dă spre o sală vastă vecină cu o cameră mare (11X7,60 m) cu trei uşi-ferestre la cele două extremităţi;
este probabil un tricliniurn. Zidul gros ce delimitează casa la nord corespunde traseului incintei iniţiale.
mai mult: există o gamă întreagă de convenţii datorită cărora stăpînul casei şi musafirii lui îşi pot etala modul de
viaţă şi afirma locul faţă de Societate şi de modele acesteia. Punctele acestea de reper conferă semnificaţie celei
mai neînsemnate atitudini, oricărui fel de mîncare — în mod cu totul conştient. Ajunge să citim cum Juvenal sau
Marţial, intelectuali prea bucuroşi oricînd să analizeze şi să critice, fac cunoscute invitaţilor lor bucatele rafinate
şi, chipurile, modeste ce le vor fi servite, făgăduindu-le totodată convorbiri de înaltă ţinută intelectuală şi morală,
pentru ca să ne dăm seama că de fapt nu există vreo deosebire între ei şi Trimalcio: în ambele cazuri, ospăţul este
un prilej de a propovădui sl impune o etică al cărei ultim argument este p°~ vestea stăpînului casei. Sufrageria
este pe atît
76
Ae destăinuitoare pe cît este de primejdioasă: plăcerea ospăţului este un izvor de periculoase îndrăzneli, lucru
prea bine cunoscut. De unde rezultă că locul acesta unde comesenii se arată aşa cum sînt este şi cel unde
domnesc interdicţiile. Deasupra capetelor pluteşte teama: Marţial le făgăduieşte musafirilor lui că, a doua zi, nu
le va părea rău de ceea ce au spus sau auzit (X, 48); pe pereţii sufrageriei lui, un burghez pompeian a pictat
maxime ce impun comesenilor o atitudine pudică şi corectă, sub ameninţarea că vor fi daţi afară. Augustin îl
lipseşte de vin pe oricine îndrăzneşte să înjure.
Plăcerile ospăţului se află în centrul relaţiilor dintre oameni cu atît mai eficient cu cît pot materializa o mulţime
de atitudini: de la orgia cea mai organizată la asceza totală nu există vreo deosebire esenţială. Extremele sînt doar
cele două limite opuse a ceea ce arta ospăţului face posibil, iar apărătorii lor nu se sfiesc să lupte pe acelaşi teren
pentru a obţine rezultate aparent atît de divergente. Motivele obiective care prefac ospăţul într-un act încărcat cu
atîtea semnificaţii nu-şi au locul aici. Să observăm doar ce spune Augustin în capitolul intitulat „Omul luptînd cu
sine însuşi" din Confesiuni, în capitolul referitor la simţuri, pro-
Fig. 18.
Volubilis: casa cu bazin treflat (Etienne, Quartier nord-est, extras din pi. XV). Plan axial. 7: peri-stil cu o curte
pavată; 9: triclinium? (11X7,40 m) spre care dau camerele de la 17
la 20

I ■.;
blema care îl preocupă cel mai mult pe auto este primejdia fastului: „Ne refacem zi de 2 pierderile trupului prin
băutură şi mîncare (. \ Nevoia aceasta îmi este plăcută, iar împotrivi acestei plăceri mă lupt pentru a nu cădea în
capcană; zi de zi o combat prin post şi adesea îmi înrobesc trupul (...) M-ai învăţat să înghit hrana precum o
doctorie. Dar în clipa cînd trec de la indispoziţia nevoii la plăcerea saturării în însăşi această trecere îmi este
întinsă cursa lăcomiei. Căci trecerea însăşi este voluptate, dar nu există alt mod de a trece acolo unde te sileşte
nevoia (...) Astfel, înconjurat de ispite mă lupt zilnic împotriva dorinţei de a bea şi de a mînca. Căci aceasta nu
este ceva de care mă pot hotărî o dată pentru totdeauna să nu mă mai ating, aşa cum am făcut cu actul carnal. De
aceea trebuie să frînăm gâtlejul, slăbindu-1 şi strîngîndu-1 cu măsură. Doamne, este oare vreun om care să nu
încalce niţel hotarele nevoii?" (Conf., X, 43—47). Actul de a mînca îi pune o problemă înţeleptului, păgîn sau
creştin, într-un mod cu atît mai crunt cu cît este totodată necesar şi condamnabil. Să luăm aminte că singurul
păcat pe care Augustin s-â crezut în drept să-1 impute mamei sale a fost o înclinare uşor excesivă, şi curînd
înfrînată, pentru vin (Conf., IX, 18). Nimeni însă nu scapă unei realităţi sociale: există o artă de a mînca sau, mai
degrabă, mai multe feluri de a mînca, iar nici unul nu este nevinovat. Mai mult: puterea acestui act constă într-o
veritabilă inversare faţă de demersul psihanalitic; omul nu este a posteriori conştient eventual de mobilurile reale
ale faptelor sale; primejdiile morale ale mesei sîn* cunoscute şi temute sau asumate: conştientizarea precedă
inconştienţa unor fapte îndrăzneţe sau a unor vorbe spuse în toiul banchetelor. Primejdia este cu atît mai mare cu
cît unu nu se pot stăpîni, iar alţii vor înălţa „desfrîul banchetelor la rang de mod de viaţă.
Dacă sufrageria joacă un rol hotărîtor in primirea celor din afară, totuşi mai rămîn multe
78
,je spus. Ţinînd seama de starea actuală a cunoştinţelor noastre, mai există un loc privilegiat unde stăpînul casei
îşi primeşte oaspeţii: exedrele de recepţie, sau încăperile de ceremonie ale căror dimensiuni sînt de obicei infe-
rioare celor ale sufrageriilor, dar care se deosebesc de celelalte camere prin relativa lor amploare, prin larga
deschidere care le leagă de lumea din afară şi prin decorul lor rafinat. Uneori, identificarea acestor saloane este
uşor de făcut. La Bulla Regia, în casa Noii Vînători, unul este aşezat în dreptul sufrageriei şi comunica iniţial cu
unul din porticurile peristilu-lui prin trei largi deschideri; planul arhitectural este identic în casa Vînătorii, unde o
exedră extrem de amplă acoperă, chiar în acest caz, o suprafaţă superioară celei a sufrageriei. în Casa Păunului
de la Thysdrus, este vorba de asemeni de localul cel mai vast, ceea ce atestă importanţa ce i-o dă proprietarul. In
acelaşi oraş, exedra casei cu Măşti este pusă în valoare de. o absidă, în realitate, aproape nici una din nobilele
case africane nu este lipsită de această sală de primire.
De fapt, sufrageria fiind rezervată cinei de ceremonie, stăpînul casei are nevoie de o altă încăpere pentru
îndeplinirea funcţiilor lui sociale, într-o mare măsură, sala de ceremonie a caselor africane preia funcţiile unui
tăblinum al tradiţionalei case italice: este vorba mai ales de camera de lucru a stăpînului; înţelegem acum de ce
tocmai dalajul mozaicat al acestei camere ne dezvăluie, în casa Fonteius din Banasa, numele proprietarului: S.
FONTE(ius). Acolo se retrage stăpînul, la adăpost de zarva zilnică a casei. Tot acolo îşi vede de afacerile lui şi îşi
primeşte prietenii, în acest caz camera fiind destinată unor activităţi culturale — simple dezbateri sau lecturi
publice. Nu întîmplător se referă adesea decorul exedrei la activităţi intelectuale: un mozaic înfăţişînd Muzele
într-o casă din Althiburos sau Thysdrus, măşti de comedie Şi portretul unui poet tragic şi al unui actor
79
Fig. 19

care se în«nd î ^ daU"a Plicului pu-(14X13 m) -t â*"a 1U^U1 ^tadei; ls periîtil munidnd cu perîS J.™11-^ 10: d-
mitor coli: triclinium • 19 . pnntr-u" coridor-anticameră;
terme con t™ite tCUS SeCUtldară CU baZln; 18-26: construite în urma unei refaceri contemporane
anexară porticului public
no
lele l°r es<L0 întruchipat de vir bonus dicendi „eritus, omul de societate, iscusit la vorbă, după cum spune
Apuleius (Apoi., 94): farmecul conversaţiei şi arta epistolară exprimă de minune însuşirile (inclusiv pe cele
morale) ale autorului. Textele ne prezintă şi alte camere ale casei — pe care nu le mai identificăm pe teren —
consacrate culturii: de pildă, Apuleius descrie o bibliotecă închisă şi supravegheată de un libert (Apoi., 53, 55).
Totuşi, există un alt tip de relaţii sociale pentru care exedra, adesea situată în centrul casei şi cu dimensiuni destul
de modeste, pare . nesatisfăcătoare. Este vorba de legăturile de clientelă, cu alte cuvinte cea mai masivă năvălire
de oameni din afară în curte. însemnătatea legăturilor de clientelă, care structurează societatea prin faptul că
fiecare om depinde de altul mai puternic printr-un schimb de servicii, este atestată cu prisosinţă în Italia. Avem
toate motivele să credem că aceste legături joacă în Africa un rol la fel de important. Apuleius se căsătoreşte la
ţară pentru a nu fi nevoit să distribuie „sportule", alimente sau gratificaţii băneşti, pe care patronul are îndatorirea
să le dea clienţilor lui (Apoi., 87); Augustin prevesteşte că Alypius, un student de-al său de la Carta-gina,
obişnuia să meargă adesea la un senator cu prilejul vizitelor regulate impuse clienţilor de ritul salutărilor de
dimineaţă.
Ceremoniile ce traduc legăturile de dependenţă apar de asemeni în imagini. Una din înfăţişările cele mai
semnificative este probabil mozaicul seniorului Iulius, provenind dintr-o casă din Cartagina. După noua
interpretare a acestui document de către P. Veyne16, nu vom analiza decît factorii referitori la expunerea noastră.
în centrul mozaicului se află vila, încadrată da o scenă înfăţişînd o plecare la vînă-floare. în schimb, celelalte
două registre sînt concepute într-un spirit oarecum deosebit: este vorba, de fapt, de reprezentări simbolice. Con-
form interpretării tradiţionale, cele patru colţuri
^■m^p
Fig. 20.
Volubilis: casa cu moneda de aur (Etienne, iblo\, pi. X). Casa aceasta, una din cele mai mari din Volubilis, ocupă
peste 1 700 m2. Plan aproape axial. 1, 15. 16, 36: apartament independent; 4: vestibul (6X5 m); 2, 3, 5: prăvălii
comunicînd cu casa; de la 6—11: prăvălii independente; 35: peristil pătrat (12,50 m); 3-1: triclinium (?)
(7,40x6,50 m) cu două uşi mici de serviciu; 30: curte secundară cu un. bazin special al camerei 21 (5,60X4,30
m) cu lespezi de marmură. La sud, în afara planului, se întinde un vast sector economic cuprir.zînd o fabrică
de ulei şi o brutărie-
sînt consacrate efectiv unor scene ilustrînd cele patru anotimpuri: iarna (scuturarea măslinilor
. vînătoarea de raţe), vara (secerişul), primăvara (fl°ri)> toamna (culesul viilor şi păsări acvatice). Totuşi, aşa
cum spune răspicat P. Veyne, întregul registru superior alcătuieşte un ansamblu coerent: trei personaje se
îndreaptă către doamna care ocupă centrul compoziţiei, adu-cîndu-i prinosuri. Cum s-ar putea împăca unitatea
spaţială cu diferenţierea temporală? Pur si simplu, în cadrul unei semnificaţii simbolice: toate anotimpurile îşi
aduc prinosurile în acea clipă şi în veci. Aceeaşi dimensiune simbolică apare în registrul inferior, unde perechea
seniorială se află în mijlocul unei vegetaţii grăitor de rodnice: soţul sade cu un taburet sub picioare, în timp ce
soţia stă rezemată în cot pe speteaza unui scaun (cathedra); aceste amănunte arată că, de fapt, ei se află în casă.
Ceea ce ni se înfăţişează aici este reprezentarea alegorică a ceremoniilor în cursul cărora subalternii îşi aduc
omagiul stăpînului. în cazul de faţă, nu este vorba doar de legături de clientelă, ci, mai precis, de reprezentarea
simbolică a unei subordonări economice: cei care sînt înfăţişaţi aici sînt colonii seniorului, ţăranii cărora li s-au
atribuit pămînturi în schimbul unei arende; după cum crede P. Veyne, ei nu vin să-şi aducă arenda propriu-zisă, ci
prinosurile recoltei sau ale vînatului şi pescuitului. Pentru a confirma caracterul religios al scenei, mozaicarul ne
dă clar de înţeles că scuturatul măslinilor abia a început, că secerişul încă nu a avut loc şi că via nu a fost culeasă.
Analiza aceasta este confirmată de către studiul xenii-lor, adică al înfăţişării de fructe, legume şi animale, bine
cunoscute în pictura italică şi care alcătuiesc de asemeni una din temele mozaicului african. După Vitruviu,
aceste ^naturi moarte", care de altfel cuprind uneori demente tare vii, reproduc darurile cu care stapînul casei îşi
cinsteşte musafirii. Nu avem un motiv să respingem această interpretare,
', de fapt, este vorba în Africa (şi este puţin
63
probabil ca fenomenul să fie doar local) de m tive de care se leagă o întreagă reţea de ser * nificaţii. Legătura
frecvent stabilită (prin tni~ locirea imaginilor) cu Dionysos preface cît s poate de logic aceste produse naturale în
sir»6 boluri ale unei fecundităţi sub auspiciile zeitâ" ţii. Mai mult: ideologia aceasta religioasă J înserează într-un
context social precis: xeniile de asemenea, sînt mai ales reprezentarea prinosurilor recoltelor dăruite
proprietarilor de către coloni. Acest factor din urmă, subliniat rje P. Veyne, pare întărit de pardoseala unei camere
din casa Păunului, la Thysdrus. Cele patru pătrate centrale ale covorului anterior înfăţişează coşuri pline cu
produse agricole întru totul asemănătoare cu tradiţionalele xenii, dar, în cazul acesta, naturile statice
simbolizează şi anotimpurile, fiecare coş fiind umplut cu produsele caracteristice celor patru perioade ale anului.
Regăsim aşadar mesajul din mozaicul seniorului Iulius: în formula aceasta, abstractizării i s-a acordat preferinţă
faţă de o formă de realism social, implicînd, deşi în mod cu totul alegoric, reprezentarea primirii unor prinosuri.
Tipul acesta de ceremonii, care ritmează anul, exaltă puterea proprietarului, care este îndreptăţit să ofere zeilor
produsele cele dinţii ale muncii colectivităţii întregi. El reaminteşte de asemeni în mod oportun drepturile
seniorului: colonatul este un sistem care le lasă adesea ţăranilor o largă autonomie, în care caz religia menţine
anumite drepturi pe care organizarea muncii le-ar putea atenua sau repune în cauză. încredinţîndu-i stăpînului
(dominus) rolul de prim plan, religia îi aşază puterea deasupra dezbaterilor oamenilor. Iată, în sfîrşit, un ultim
factor care se referă nemijlocit la subiectul nostru : pe mozaicul seniorului Iulius, acesta este înfăţişat de două
ori, acordînd audienţe şi Por" nind la vînătoare; şi soţia lui apare de două ori, într-un rol de prim plan şi ea:
primeşte prinosurile. Desigur, stăpînului îi întinde ţăranul un
84
ol __ jalbă sau socoteli gospodăreşti —, dar nu este mai puţin evident că doamna nu este nicidecum împinsă într-
un plan secundar. Prezenţa ei să fie oare mai cu seamă simbolică, însemnînd că este şi ea proprietăreasă? Sau
este vorba, dimpotrivă, de o înfăţişare mai realistă a funcţiilor sale, cuprinzînd o participare efectivă la
ceremoniile de glorificare a puterii senioriale? Din nefericire, răspunsul atît de preţios pentru cunoaşterea traiului
unei perechi aristocratice din timpul Imperiului Tîrziu ră-mîne tare îndoielnic. Oricare ar fi modalităţile concrete,
mozaicul acesta atestă locul ce-1 ocupa femeia în administrarea moşiilor. Pentru moment, ne vom mulţumi să
corelăm acest fapt cu o frază a lui Apuleius, zugrăvind-o pe viitoarea sa soţie cum verifică „cu pricepere soco-
telile arendaşilor, boarilor şi rîndaşilor la cai" {Apoi, 87).
Fie că este vorba de vizita de dimineaţă a clienţilor sau de alte ceremonii mai puţin zilnice, marii proprietari au
aşadar nevoie, în diferitele lor reşedinţe, de încăperi adaptate acestor manifestări. Am scos în evidenţă rolul jucat
uneori de exedrele de primire şi mai cu seamă de unele vestibuluri de intrare. R. Rebuffat a observat, de
asemenea, frecvenţa, în Tingitania, a unei vaste încăperi cu uşă mică deschisă spre peristilul apropiat de
vestibulul de intrare (de pildă, sala 3 a casei cu Alaiul zeiţei Venus. El crede că este vorba de o magazie de
articole de consum referitoare la „sportule"; rolul jucat de vestibulul de intrare în astfel de manifestări pare a
confirma ipoteza sa.
Textele ne învaţă că în unele case există o încăpere destinată în mod special unor practici ceremoniale legate de
aceste relaţii de dependenţă. Vitruviu o numeşte „bazilică particulară". Am avut prilejul să analizăm unul din
exemplele cele mai semnificative ale acestui tip de construcţie: bazilica particulară a Casei Vînă-torii de la Bulla
Regia, care, cu absidă şi tran-sept, alcătuieşte un cadru perfect adaptat apa-
85
riţiilor stăpînului. In cazul acesta, interpretarea dată încăperii ni se pare neîndoielnică. într-adevăr, în afara
planului adoptat, bazilica, înzestrată în mod logic cu o intrare autonomă, ocupă cea mai mare parte a parcelei
dobîndite: nici un alt tip de amenajare nu poate corespunde unui astfel de plan. Dacă identificarea unei bazilici
particulare nu este întotdeauna atît de uşoară totuşi ipoteza ese adeseori jusificată. O emitem' fără şovăială
privitor la o sală lungă în vecinătatea unei intrări secundare a casei nr. 3, tot la Bulla Regia: în cazul acesta,
prezenţa unei abside, a cărei valoare arhitecturală sacramentală convine de minune funcţiilor de reprezentare ale
stăpînului casei, întăreşte această identificare. Ne simţim ispitiţi să interpretăm la fel imensa sală dreptunghiulară
din casa Hermafroditului de la Timgad: aflată în vecinătatea imediată a intrării, ea comunică indirect cu peri-
stilul printr-un mare triclinium care dă spre aceste două încăperi prin două deschideri tri-• partite. în acest caz, ar
fi vorba de o expresie arhitecturală nu lipsită de măreţie, articulînd subtil peristilul şi două încăperi făcute pentru
două niveluri de primire, două niveluri de intimitate cu reşedinţa: majoritatea subalternilor nu zăreau nucleul
casei decît printr-un joc de deschideri şi de colonade care permiteau să fie 'văzut un spaţiu ce rămînea
inaccesibil. în loc să înmulţim exemplele de acest fel (în care gradul de certitudine al interpretării este extrem de
variabil), vom semnala un mozaic din Car-tagina ce atestă limpede prezenţa unei bazilici particulare în casele
mari. Mozaicul înfăţişează o vilă la mare ale cărei părţi sînt lămurite prin legende în care apare termenul
bassilica.
Alte părţi ale casei
Dintre celelalte încăperi ale casei, prea puţine sînt acelea, în afara dormitoarelor, ce pot fi uşor identificate. Este
vorba fără ÎHdoială de una din
86
camerele cele mai inaccesibile ale casei; privitor la casele aristocratice din Africa, am putea repeta ceea ce A.
Corbin spune-despre casele burgheze din secolul al XlX-lea: dormitorul este „un templu al vieţii private, un
spaţiu de intimitate tainic ascuns în inima sferei domestice"17. Conotaţia sexuală a încăperii este la fel de
evidentă ca în orice altă epocă. Este vorba înainte de toate de încăperea cea mai intimă a cuplului şi, prin urmare,
de locul unde este încălcată în modul cel mai evident morala dominantă: locul adulterului, al incestului, al unor
împerecheri neobişnuite (Apuleius, Met., IX, 20—X 3 şi 20—22), care, deschizîndu-se unor străini,
simbolizează prin excelenţă desfrîul (Apuleius, Apoi., 75). O formulă a lui Augustin atestă mai bine decît oricare
alta profunda intimitate a dormitorului. Pentru a-şi zugrăvi intensele emoţii, el foloseşte de mai multe ori
comparaţii împrumutate de la arhitectura locuinţei, comparaţii în care dormitorul simbolizează locul cel mai
tainic al persoanei sale: „Atunci, în timpul marii lupte ce se dădea în casa mea lăuntrică şi în care îmi pusesem
tot sufletul, în camera noastră intimă, în inima mea . .. cum anima mea in cubicolo nostro, corde mea . . ." (Conj.,
VIII, 19); şi el mai înalţă această rugă către Dumnezeu: „Tu, vorbeşte în inima mea cu tot adevărul (. . .) Vreau
să-i las pe aceştia afară, suflînd în praf şi umplîndu-şi ochii cu ţărînă, vreau să intru în camera mea, să-ţi cînt
cînte-cul de iubire, scoţînd gemete de nedescris în pelerinajul meu (. . .)" (Conf., XII, 23).
Bogăţia şi complexitatea arhitecturii locuinţei se exprimă însă şi la acest nivel: printre persoanele din afară,
curtezanul doamnei nu este singurul care se „strecoară" în mod ilicit în dormitor, „plin de pofticioasă nădejde"
(Apuleius; Met., VIII, 11). Obiceiul de a găzdui călători în trecere sau persoane care au scrisori de recomandare
s-a încetăţenit serios; o casă aristocratică nu poate fi lipsită de camere pentru oaspeţi. Este desigur greu să fie
identificate pe
87
sanss n
c
27
1 ■
1
I
Fifl. 22.
Volubilis: casă la vest de palatul guvernatorului (Etienne, ibid., pi. VIII). Plan aproape axial; 1, 2, 4, 5: prăvălii (1
şi 4 comunicau iniţial cu casa); 3: vestibul (7,35X6 m) cu triplă uşă-fereastră spre stradă şi peristil (scara ducea
probabil la părţile loca-
teren, dar textele la dovedesc existenţa (de pildă, Apuleius, Met., I, 23).
In sfîrşit, trebuie tratată problema băilor particulare. Toate oraşele africane sînt înzestrate cu băi publice care
ocupă un loc de seamă în viaţa zilnică a locuitorilor. Ele nu oferă nu-rnai un program balnear complex, ci sînt şi
cadrul pentru anumite activităţi fizice şi intelectuale, în general, termele sînt un loc unde se pot practica foarte
bine diverse forme de sociabilitate, de nu ar fi decît amploarea lor care îngăduie unui număr mare de cetăţeni să
profite de încăperi foarte variate. Totuşi se constată o evoluţie. Pe lîngă edificiile acelea vaste, tind să se
înmulţească mici terme de cartier, poate mai accesibile şi potrivite unei băi mai rapide. Cauza constă poate în
evoluţia moravurilor, dacă ar fi să dăm crezare autorului galic Sidoine Apoilinaire, a cărui observaţie poate fi
transpusă în Africa. De la el aflăm că, după întruniri la unul sau altul dintre ei, prietenii se duceau la baie; nu însă
la marile terme publice, ci la băi concepute în aşa fel încît era ferită pudoarea fiecăruia (Carmen, XXIII, spre 495
— 499). Atitudinea aceasta face a se îmbina nevoia aristocratică de a se distanţa de vulg cu o modalitate nouă de
a-şi cunoaşte propriul trup, caracterizată prin afirmarea pudorii.
Evoluţia aceasta explică probabil înmulţirea băilor particulare în casele aristocratice din Africa. Expresia
„înmulţire" este justificată în măsura în care termele particulare — cunoscute desigur de multă vreme — par a
deveni mai frecvente în anii Imperiului Tîrziu: examinarea caselor arată că este adesea vorba de adăugiri
tive); 11: exedră de primire; 13: probabil un tricli-nium deosebit de mare (11,60X8 m), cu o uşă de serviciu în
fund; 22: curtea principală; 23: peristil secundar, deservind numai sala de festivităţi 27 a cărei intrare este scoasă
în relief de doi pilaştri; 24: latrine? 26 şi 29: terme?
89
Ftfif. 22.
Volubilis: casa cu muncile lui Hercule (Etienne, ibid., pi. IV). l: vestibul (8X6 m) cu uşă-fereastră dublă spre
stradă (v. fig. 8) şi triplă spre peristil (locuinţa portarului la nord?); 2: vastă sală de primire (10,45X8,40 m),
triclinium sau exedră deservită de patru porţi mici de serviciu; 5: triclinium (7,20x5 m) împodobit cu un mozaic
înfăţişînd muncile lui Hercule; 6 şi 8—11: apartament deservit de un coridor anticameră (bazin circular în spaţiul
10); 12, 14: intrări secundare; 17—24: prăvălii independente; de la 26 la 33: terme construite după o reamenajare
a spaţiului locuinţei.
la planul iniţial, adică fie de construcţii noi, fie de lărgirea unor instalaţii modeste. La sfîr-şitul acestei evoluţii,
baia particu^ră pare obişnuită. La Bulla Regia, de pildă, dintre cele opt case cu peristil scoase la iveală în
întregime (sau aproape în întregime), patru sînt înzestrate cu terme mici; privitor la casa Vînătorii, ştim că
termele au fost construite în secolul al IV-lea, o dată cu bazilica particulară.
„Privatizarea" băii este aşadar dovada unei evoluţii însemnate: casa unui bogătaş tinde să-şi ■mărească autarhia
faţă de o noţiune mai colectivă a confortului. Observăm că această mutaţie se' înscria într-o ierarhizare socială tot
mai codificată: cel care, în timpul dimineţii, tronează într-o absidă pentru a-şi primi subalternii poate
90
oare să se lovească de ei după-amiaza într-o piscină colectivă şi într-o goliciune puţin prielnică exprimării
demnităţii lui? Mărirea confortului particular permite să fie păstrate distanţele necesare.
Aceeaşi evoluţie explică apariţia latrinelor în unele case africane. La Bulla Regia, în casa Vînătorii, ele sînt
ulterioare termelor iniţiale: instalarea lor a pricinuit dispariţia unui frigidarium, care a fost mutat mai spre sud.
Este vorba aici de latrine cu două locuri; posibilitatea de folosire colectivă există şi în celelalte case astfel
înzestrate. In casă se regăseşte deci ambiguitatea latrinelor publice unde omul se retrage, păstrîndu-se însă o
anumită sociabilitate a actului: de acum înainte, cercul persoanelor admise este foarte restrîns. Se arată aşadar o
evoluţie faţă de practici privindu-i pe toţi locuitorii oraşului; aceeaşi evoluţie se manifestă probabil şi înăuntrul
casei. Apariţia unor încăperi specifice în locul oalelor folosite atunci cînd omului îi vine greu să iasă din casă
dovedeşte probabil afirmarea unui sentiment nou de pudoare, a unei relaţii noi faţă de zgomotele şi mirosurile
corporale. Latrinele casei Vînătorii dispun de canalizări ce joacă rolul unui rezervor de apă şi care se varsă direct
în canalul străzii vecine. Modificările arhitecturale ne permit să acceptăm numai în parte mutaţia practicilor
claselor stăpînitoare, care evocă ceea ce A. Cor-bin a numit, privitor la secolul al XlX-lea, „dezodorizarea
burgheză", „cumplita bătălie a excrementului". Va fi nevoie de un studiu mai amănunţit al acestor amenajări
pentru a cuprinde şi, mai ales, a data mai precis ceea ce pare a fi o evoluţie a elitelor, care, de acum înainte, vor fi
mai atente la mirosuri şi la murdărie. Intre textele ce vorbesc răspicat despre lipsa de curăţenie a termelor publice
sau despre pudoarea şi înmulţirea în case a unor instalaţii altădată colective există o legătură care constă în-fr-o
atitudine nouă faţă de trup. Toate aceste
91
atitudini par a trimite nemijlocit la modul jn care, de acum înainte, elitele îşi afirmă şi îs; exercită puterea — mod
caracterizat printr-o distanţare mărită şi printr-o ierarhizare cres-cîndă a relaţiilor sociale. Stricta codificare a ce-
remoniilor desfăşurate în cadrul sacralizant al bazilicilor particulare şi înmulţirea băilor şi ja_ trinelor casnice au
aceeaşi cauză. De aici decurg „privatizarea" unor anumite acte, o creştere a rolului atribuit spaţiului locuinţei şi,
înăuntrul acestuia, o specificare crescîndă a locurilor.
In sfîrşit, să vorbim de părţile necunoscute ale casei. Nu cunoaştem menirea sau menirile multor încăperi
dezgropate ale caselor africane. Pînă şi identificarea precisă a serviciilor — mai cu seamă a bucătăriei — este
anevoioasă, dovadă că instalaţiile erau relativ simple, eficienţa întemeindu-se în mod esenţial pe însemnătatea
numerică a mîinii de lucru. în această privinţă, textele sînt grăitoare. Ce ne spune Apuleius? Una din sarcinile
primordiale ale stă-pînului casei constă în a conduce a sa familias (Apoi. 98); stâpîna casei nu iese fără un alai
compus din multe slugi (Met., II, 2); servitori numeroşi sînt indispensabili onoarei casei: ,,O casă spaţioasă
adăposteşte, ce-i drept, un personal numeros" (Met., IV, 9 şi IV, 29: numerosa familia; IV, 24: tanta familia);
personalului i se încredinţează adesea sarcini precise: i-am semnalat pe acei care asigură serviciul sufrageriei, dar
Apuleius ni-i prezintă şi pe ceilalţi: conducătorul de catîri, bucătarul, medicul, feciorul de casă (cubicularius),
toţi muşcaţi de un cîine turbat care dăduse buzna în casă (Met., IX, 2); mai mulţi cubiculari sînt în slujba unei
cucoane din buna societate (X, 28); mai mulţi bucătari în cea a stăpînului lor (X, 13); iată-1 şi pe Pe~ dagog (X,
5). Cu toate acestea, nu ne putem face decît o părere foarte relativă despre importanţa personalului. Dar nu ştim
mai nimic despre felul cum erau cazaţi aceşti oameni. Cei
92
jni favorizaţi locuiau probabil în partea de sus, azi distrusă, a casei. Doi fraţi sclavi bucătari ai unui stăpân ocupă
o cămăruţă (cellula) destul de mare pentru a găzdui şi un măgăruş /Apuleius, Met., X, 13—16). De cele mai
multe ori, servitorii îşi strîng lucrurile într-o boccea şi trebuie să se mulţumească să doarmă pe un culcuş ce se
mută potrivit împrejurărilor şi nevoilor; atunci cînd Lucius, eroul Metamorfozelor, trage la o gazdă şi are nevoie
de intimitate în camera sa, culcuşul sclavului care îl însoţeşte este scos din odaie şi aşezat pe podea, jfntr-un colţ
al casei (Met., II, 15).
Din punct de vedere arhitectural, spaţiul casei, orientat spre un peristil (sau mai multe), apare foarte coerent şi
unitar. în realitate, în el se desfăşoară practici complexe, diversificate, ţinînd de forme diferite, de niveluri
diferite ale vieţii private. Cei doi poli ai acestei diversităţi sînt locurile de retragere individuale şi încăperile unde
stăpînul casei îi primeşte pe numeroşii lui subalterni. Se cuvine aşadar să analizăm modul în care coexistă,
înăuntrul casei, practici atît de deosebite unele de altele, adică să nu ne mulţumim să facem inventarul prin-
cipalelor componente ale casei, ci să ne întrebăm cum se articulează ele.

FUNCŢIONAREA UNEI DOMUS

Planuri de ansamblu
Modul de distribuire a diverselor elemente constitutive ale casei este evident hotărîtor pentru înţelegerea
funcţionării acesteia. De multă vreme, au fost deosebite diferite planuri caracteristice bazate pe poziţia respectivă
a vestibulului de intrare şi a celorlalte părţi esenţiale ale casei, anume a peristilului şi a sufrageriei. Astfel s-a
încetăţenit obiceiul de a vorbi de un plan axial, atunci cînd aceste trei elemente se află pe aceeaşi axă; de o
trecere în baionetă atunci cînd axele acestor elemente, deşi paralele, nu sînt identice; în sfîrşit, de un plan
ortogonal, atunci cînd vestibulul face un dreptunghi cu orientarea principală a casei.
Fără a fi lipsită de interes, tipologia aceasta pare totuşi prea puţin explicită privitor la funcţionarea casei. într-
adevăr, ea nu poate fi folosită atît de uşor după cum pare la prima vedere. Deosebirea dintre planul axial şi cel în
baionetă este uneori neînsemnată: astfel, casa aflată la vest de palatul guvernatorului a fost clasată, după autori,
atît într-una, cît şi în cealaltă categorie. în alte cazuri, ca de pildă casa Vî~ nătorii de la Bulla Regia, problema
este şi mai complexă: se cuvine oare preferat planul axial (sau cel în baionetă) care uneşte vestibulul de intrare,
peristilul secundar şi sufrageria, au
sau
schema ortogonală ce leagă vestibulul, peristilul principal şi exedra de primire? Tipologia aceasta nu lămureşte
mai ales articularea elementelor ce alcătuiesc casa. Ea ne îngăduie doar să observăm că planul axial, adesea
adoptat în arhitectura locuinţei în toată Africa (dacă folosim termenul „axial" în înţelesul lui cel mai larg), pare a
înlesni legăturile dintre exterior şi spaţiile interioare ale casei printr-o orînduire a unor camere adaptate
primirilor.
Oricum, tipologia aceasta atrage atenţia asupra unui fapt, anume însemnătatea spaţiilor de primire în organizarea
casei. Liniile mari ale organizării sînt impuse de aşezarea lor, ce determină spaţiile rămase în care sînt amenajate
camerele cele mai intime. Nevoile sociale ale stăpînului modelează organizarea de ansamblu. Arhitectura şi
decorul scot în evidenţă alegerea fundamentală, căci constructorii dispun de un repertoriu ce le îngăduie să
creeze secvenţe îndreptate către punctele capitale ale casei: coloanele sau stîlpii (porticurilor sau deschiderilor
tripartite), bazinele, îmbinarea pardoselilor de mozaic subliniază şi întărăsc existenţa acestor axe esenţiale
(adăugăm că scările joacă un rol foarte secundar în arhitectura locuinţei africane). O astfel de secvenţă se afirmă
desluşit în casa lui Neptun, la Acholla: legătura dintre deschiderile oecus-ului şi colonada peristilului este scoasă
în relief de absidele pe- care le desenează micul zid al curţii; axa principală (care este aceea a sufrageriei) este
pusă în valoare de întreruperea motivului mozaicului porticului, care cedează locul unui covor original, precum
şi de către însemnătatea acordată bazinului central mai vast, mai adînc, mai bogat ornamentat. Exemplele de
acest tip ar putea fi înmulţite: compoziţiile aliniate de-a lungul axei uneia dintre sălile mari ale casei şi care pun
în valoare ampla colonadă a peristilului alcătuiesc factorul esenţial al efectelor căutate de constructor. Ge-nul
acesta de secvenţă se poate amplifica atît de mult în casele cu plan axial încît devine co-
95
Ioana lor vertebrală. Cazul este vădit în casa cu Alaiul zeiţei Venus, la Volubilis, unde, după cele două intrări
bipartite, apar compoziţii tripar. tite: două coloane vertebrale aşezate pe partea cubică a unui piedestal desenează
trei deschideri înspre peristil, a cărui colonadă, aliniată pe pereţii lungi ai vastei sufragerii, este împărţită în trei
intercolonamente pe laturile înguste, astfel încît prevesteşte cele trei intrări ale sufrageriei. Compoziţia este
scoasă în relief şi îmbogăţită de un bazin lung în poziţie axială, precum şi de mozaicul sufrageriei ce precedă
deschiderea centrală a acesteia şi înfăţişează animale înhămate. Prin bogăţia lui tot mai strălucită (sufrageria este
organizată în jurul panoului re-prezentînd Navigarea zeiţei Venus) decorul întăreşte schema ascendentă înscrisă
în arhitectură: trecerea de la un ritm binar la unul ternar, portic precedînd un triclinium mai larg decît celelalte
trei, cea mai vastă sală a casei aflîndu-se la extremitatea compoziţiei — toată casa este clădită în jurul axei ce
determină spaţiile rămase în care se vor amenaja celelalte camere.
Fig. 23.
Thysdrus: casa păunului: mozaicul dormitorului 9
(v. fig. 15). Locul patului este indicat de un motiv
geometric mai simplu decît mozaicul anterior reprodus
aici.
Totuşi, elementul esenţial în funcţia de care se organizează casa nu ţine numai de planurile de ansamblu, ci în
special de medul cum este organizată circulaţia. Aceasta se face mai ales prin peristil, în jurul căruia sînt aşezate
diversele încăperi. Mai precis, peristilul principal este adesea întregit de unele spaţii care, la o scară mai redusă,
joacă acelaşi rol: adevărate peristiluri secundare sau simple curţi fără colonade, dar adesea înveselite de cîte o
fîntînă sau grădină. încăperile sînt aşadar dispuse în jurul a mai multe centre ierarhizate. Planul acesta policentric
este frecvent întregit de coridoare ce deservesc o cameră, sau chiar mai multe, aflate departe de aceste curţi. De
unde rezultă o organizare a spaţiului în care camerele nu sînt aşezate în şir decît în mod cu totul excepţional, ci
sînt, dimpotrivă, autonome, adică accesibile din mai multe spaţii comune afectate circulaţiei.
Cîteva exemple vor ilustra aceste principii generale. La Althiburos, conform planului iniţial al casei Asclepeia,
toate încăperile sînt deservite de sectorul intrării sau de peristil. La Thysdrus, în casa Păunului, două galerii se în-
tind de-a lungul unei vaste săli de primire şi deservesc camerele dispuse în. jurul curţilor. In Sollertiana domus,
vecină, planul este asemănător. In această casă din urmă se observă un alt tip de plan folosit sistematic în scopul
de a respecta intimitatea unei încăperi aflate în vecinătatea imediată a peristilului, anume folosirea anticamerei.
Aceeaşi dispunere se regăseşte în casa cu Muncile lui Hercule de la Volubilis, unde trei încăperi sînt izolate de
peristil de o an-ticameră-coridor. în această casă vastă, circulaţia este de asemeni organizată prin două coridoare
care leagă peristilul de stradă, deservind şi două mici locuinţe, precum şi prin două galerii lungi de o parte şi de
alta a sufrageriei, prima ducînd la cîteva camere, iar a doua la terme particulare. Mai cu seamă casele din Vo-
97
lubilis au adesea peristiluri secundare care alcătuiesc centrul unei părţi retrase a casei, ia care se ajunge printr-un
coridor: casa la vest de palatul guvernatorului, unde curtea împrejmuită de coloane, este împodobită cu urî bazin
şi deserveşte opt încăperi; în casa cu bazinul treflat, legătura arhitecturală dintre cele două peristiluri este
asigurată prin faptul câ porticul sudic al unuia se prelungeşte pînă la a alcătui porticul nordic al celuilalt conform
unui plan conceput ca o tablă de şah, care asigură o reală autonomie întregului colţ sud-estic al casei; casa cu
Alaiul zeiţei Venus dispune de o curte secundară împodobită cu un bazin cu desen complex, care dă acces la
cinci odăi; în două dintre acestea, decorate cu pavaj frumos mozaicat, se vedeau, aşezate pe mici coloane de
cărămidă, bustul din bronz al lui Cato şi cel al unui prinţ cu diademă; organizarea casei cu Banul de Aur — una
dintre cele mai vaste din Vo-lubilis (1 700 m2) — este înlesnită de coridoarele care înconjoară sufrageria,
precum şi de o curte mică împodobită cu un bazin şi un havuz în jurul cărora sînt aşezate mai multe încăperi.
Aceste cîteva exemple — şi sînt şi altele — arată că folosirea sistematică a peristilurilor, curţilor şi coridoarelor
asigură autonomia tuturor încăperilor. Se cuvine oare să conchidem că —■ aşa cum s-a scris prea des — casele
mari cuprind o parte publică (săli de primire grupate în jurul peristilului principal) şi o parte particulară
(camerele retrase din jurul centrului secundar al casei)? Concepţia aceasta cere o nuanţare serioasă. Am subliniat
mai devreme eterogenitatea încăperilor din jurul peristilului principal, afirmaţie valabilă şi pentru camerele ce
dau înspre peristilurile şi curţile secundare. Din acest punct de vedere, casa Vînătorii de la Bulla Regia este
semnificativă: o singură sală de primire dă înspre peristilul mare, în timp ce două sufragerii vaste sînt deschise
către cele două niveluri ale peristilului mic. In
98
cazul acesta, trăsătura izbitoare constă în îmbinarea, în jurul celor două centre ale casei, a încăperilor intime şi a
spaţiilor de primire. Tot astfel, în casele din Volubilis pe care le-am examinat, dimensiunile şi ornamentaţia
anumitor camere din jurul centrelor secundare ne permit să ghicim că nu erau rezervate numai membrilor
familiei. La Thysdrus, casa Păunului şi So-lertiana domus confirmă acest fapt în mod foarte semnificativ: un
triclinium şi o exedră de primire dau spre curţi anexe.
Se constată aşadar că peristilurile şi coridoarele nu sînt menite să despartă părţile „publice" de cele ,,private",
ci îngăduie dimpotrivă juxtapunerea unor camere foarte diferite, fă-cîndu-le independente unele de altele.
Funcţionarea unei domus nu se întemeiază pe articularea unor sectoare diferite, ci pe alte forme de despărţire
cărora autonomia diverselor încăperi le conferă o eficienţă deplină.
Compartimentarea spaţiilor unei domus
O primă formă de compartimentare a spaţiilor casei poate fi făcută în funcţie de orele zilei. - Vizita clienţilor are
loc dimineaţa, în timp ce stăpînul casei are musafiri la nouă seara. între timp, un spaţiu central cum este peristilul
poate fi rezervat mai cu seamă activităţilor casnice şi relaxării locuitorilor casei. O asemenea despărţire nu lasă
desigur urme vizibile. în schimb, există alte amenajări care mai pot fi desluşite
şi astăzi pe teren.
Un studiu atent al vestigiilor arată într-adevăr că spaţiul interior al casei este împărţit de nenumărate uşi într-un
mod extrem de asemănător cu realizările arhitecturii contemporane în care nu există încăperi care să nu fie
despărţite de cele vecine prin vreun sistem de închidere. Cînd vestigiile sînt destul de bine conservate, rezultatul
cercetărilor este surprinzător: el vădeşte folosirea sistematică a canaturilor, fi-
99
xate direct în zidărie şi în blocurile pragurilor sau prinse de unele părţi de tîmplărie din care subzistă doar
discrete urme de încastrare. Ele lipsesc în foarte puţine încăperi. Pînă şi amplele deschideri ale marilor săli de
primire pot fi închise: sufrageria este deschisă pentru ospăţul de seară, dar, în timpul zilei, această sală vasta este-
de cele mai multe ori închisă, ca despărţită de restul casei. Mai mult: scările prin care comunică diversele
niveluri ale casei sînt închise cu uşi care permit sau interzic accesul şi care despart pînă şi şirurile de trepte dintre
paliere/ în unele cazuri subzistă de asemeni urmele canaturilor reglementînd circulaţia între porticurile şi curtea
peristilului, acolo unde îngrăditura care izolează cele două elemente se deschide pentru a face loc trecerii.
Despărţirea aceasta sistematică sporeşte considerabil eficienţa planului general al casei, conceput şi el în aşa fel
încît să asigure independenţa diverselor camere.
Un alt procedeu, deşi lasă urme mult mai greu de desluşit, joacă un rol hotărîtor în compartimentarea spaţiilor:
este vorba de draperiile ce pot fi folosite nu numai în locul uşilor, ci mai ales cu scopul de a despărţi mari
volume arhitecturale. Această modalitate modifică întru totul funcţionarea unui spaţiu cum este pe-ristilul:
reconstituind draperiile ce închideau in-tercolonamentele şi izolau porticurile pentru a reglementa circulaţia,
constatăm că ele permiteau să fie controlată în mod eficient pătrunderea luminii şi căldurii; permiteau mai ales
folosiri simultane şi diferite ale vastei curţi, fără a strica efectul arhitectural bazat în esenţă pe colonadă. Astfel
ne putem lesne închipui desfăşurarea unei sindrofii în sufragerie, de unde, prin uşile larg deschise, comesenii
puteau privi spre peristil, în timp ce o serie de draperii fereau intimitatea unei aripi a curţii, asigurînd o oarecare
izolare persoanelor aflate în afara serbării. înţelegem astfel mai bine îmbinarea spaţiilor atît de diverse ce
caracterizează casele.
100
Răspîndirea acestor stofe este legată şi de evoluţia socială prin faptul că ţin de o însce-
I nare privind ierarhizarea crescîndă a relaţiilor.
I Cu cît un om este mai sus-pus, cu atît sînt agă-
; ţaţe mai multe draperii în casa lui, observă Au-gustin (Predici, LI, 5). Tot el pomeneşte de absida înălţată şi
tronul îmbrăcat cu stofe scumpe pe care sade episcopul, conform unei pompe asemănătoare cu aceea a patronului
care îşi primeşte clienţii. Apuleius zugrăveşte o ceremonie a
. cultului lui Isis, în cursul căreia draperii albe erau deschise de o parte şi de alta a statuii
. (Met., XI, 20). Apare limpede că ceremoniile religioase, păgîne şi creştine, sau spectacolul oferit de aristocraţii
înconjuraţi de prietenii lor
[ pentru a primi omagiul subalternilor sînt rodul aceluiaşi nucleu al cărui produs cel mai desă-vîrşit constă în
ceremonialul complex care s-a organizat treptat în jurul suveranului, perso-naj-cheie al noii societăţi a Imperiului
Tîrziu, aflat la intersecţia ideală a dimensiunilor lui politice şi religioase, fapt ce ne permite să înţelegem
arhitectura particulară. Draperia nu este o soluţie lipsită de importanţă: în cel mai rău caz, ea constituie o variantă
uşoară, dar practică, a peretului sau a uşii: devine deosebit de eficientă în măsura în care se constituie în ele-
mentul esenţial al unui protocol foarte riguros. O draperie nu putea fi dată la o parte ca în zilele noastre: taie
drumul şi orînduieşte circulaţia mai straşnic decît o uşă, căci ea este, prin excelenţă, lucrul care ascunde sau
dezvăluie fiinţele cele mai puternice: împăratul, zeitatea, seniorii. Dimensiunea aceasta sacră influenţează în mod
deosebit practica; în acele timpuri, omul deschidea o uşă cu mai puţină sfială decît se încumeta să dea la o parte
o draperie. Să ne ferim să minimalizăm dimensiunea ideologică a acelei bucăţi de stofă dacă vrem să înţelegem
eficienţa cu care ea compartimenta şi ierarhiza spaţiile interioare ale unei case.
începînd cu Imperiul Tîrziu, se cuvine să luăm în seamă, în afara uşilor şi a draperiilor, o
101
tendinţa noua de fragmentare a marilor voîu. me arhitecturale lăsate moştenire de tradiţie" Din acest punct de
vedere, locul privilegiat est=> peristilul, a cărui existenţă propriu-zisă nu este pusă în cauză, dar a cărui funcţiune
se modifică în urma compartimentării. Sînt folosite două pro cedee complementare: disocierea curţii porticurilor
şi renunţarea la coerenţa galeriilor. în privinţa decorului, evoluţia aceasta se vădeşte de pildă, în casa lui Neptun,
la Acholla: deşi motivul geometric al pardoselii este acelaşi pe cele patru părţi, compoziţia a fost întreruptă astfel
încît să despartă galeria dinaintea oecus-ului de celelalte trei. Soluţia aceasta decorativă oglindeşte doar opţiunile
arhitecturale: depăşind cu mult cadrul peristilului, galeria se desparte de el. La Volubilis, în casa cu Alaiul zeiţei
Venus, organizarea decorului este concepută într-un mod asemănător: compartimentarea pavimentelor
porticurilor micşorează unitatea curţii în favoarea compoziţiei axiale care o străbate.
Tratarea arhitecturală a peristilului ţine, într-un mod şi mai izbitor, de aceeaşi tendinţă, într-o epocă mai tîrzie,
greu de precizat, se construieşte frecvent între intercolonamente un zid destul de înalt pentru a masca partea
inferioară a coloanelor: de cele mai multe ori, el înlocuieşte o despărţitură mai uşoară (de pildă, cîteva lespezi) şi
întăreşte considerabil separarea dintre curte şi galerii. Un alt procedeu constă în a valoriza spaţiul porticurilor:
nişe, abside, uneori chiar încăperi mici complică în mod considerabil un volum arhitectural iniţial extrem de
simplu, dîndu-i astfel o oarecare autonomie. Aşa se întîmplă la Sollertiana domus, la Thys-drus, unde coridorul
de nord este întregit la
una din extremităţi de către o absidă mică; la
Uli
fel şi la Thugga, în casa lui Dionysos şi unde unei părţi a peristilului i s-au adăugat două întăriri în care sînt
scobite nişe. Casa Măştilor, la Hadrumete, prezintă un alt procedeu: aici, spaţiul descoperit, înconjurat de un zJ
102
scund, este mai jos decît porticurile şi despărţit de acestea de o galerie îngustă, aflată la un nivel intermediar:
elementele constitutive ale pe-ristilului apar astfel tot mai disociate.
La capătul evoluţiei, sălile dimprejur anexează porticurile de dinaintea lor. Casa Noii Vî-nători, la Bulla Regia,
oferă un exemplu cu atît mai semnificativ cu cît dispunem în cazul acesta de date cronologice oarecum precise.
în a doua jumătate a secolului al IV-lea, proprietarul schimbă pardoseala sufrageriei şi a porticului alăturat.
Simultaneitatea lucrărilor nu este întîmplătoare: atunci cînd, spre sfîrşitul veacului al IV-lea, mozaicul exedrei de
primire este refăcut şi el, este renovată pardoseala galeriei estice şi a celei sudice. Evoluţia se desă-vîrşeşte
probabil în secolul al V-lea: mozaicul coridorului estic este extins în dauna pardoselii meridionale, iar spaţiul
astfel dobîndit este împrejmuit de un zid cu două uşi. Totodată, după toate probabilităţile, se amenajează o
compartimentare identică la cealaltă extremitate a pe-ristilului, ale cărui galerii sudică şi vestică sînt despărţite de
un perete în care s-a practicat o deschidere încadrată de doi stîlpi pătraţi cu muluri care mai vădesc urmele de
încastrare ale unui sistem de închidere. Aşadar, nu mai poate fi vorba de un spaţiu unitar şi centrat (curte
înconjurată de porticuri sub care se deschid diversele săli), ci de o juxtapunere de volume compartimentate unde
încăperile principale au anexat porticuri întregi devenite vestibuluri.
Examinarea raporturilor dintre porticul vestic şi curte confirmă analiza noastră. Aceste două elemente sînt
despărţite de un zid încununat cu blocuri groase de piatră pe care se înălţa probabil o despărţitură mai uşoară.
Deschiderile spre curte le-au părut constructorilor atît de secundare încît au construit un rezervor lipsit de orice
calitate estetică ce obturează Unul dintre intercolonamente. Nici măcar bazinul aflat în al doilea intercolonament
nu stabileşte
103
vreo legătură vizuală cu curtea: pe marginea lui se mai observă orificii destinate fixării unui suport de boltă.
Acea absidă-fîntînă este doar o anexă a porticulului ce beneficiază de lumina din curte fără a fi legată de aceasta.
în timp ce casa cu peristil părea a fi o îmbogăţire arhitecturală a casei orientate spre curte, evoluţia ultimă a
caselor aparţinînd claselor stăpînitoare africane —■ dar şi a celor din alte provincii ale imperiului — tinde
oarecum să revină la planul iniţial. Beneficiul esta totuşi considerabil: colonadele rămîn, chiar dacă nu-şi mai pot
vădi ritmul pe deplin, încărcate fiind cu numeroase despărţituri; sălile principale mai ales au dobîndit anexe ce le
sporesc măreţia.
Cum se cuvine înţeleasă tendinţa de întărire a spaţiilor interioare? Ea poate fi un răspuns dat juxtapunerii unor
încăperi ale căror funcţiuni se deosebesc considerabil. Totuşi, explicaţia este nesatisfăcătoare. în primul rînd,
trebuie să ţinem seama de suprafaţa disponibilă: peristilul este o soluţie arhitecturală luxoasă care cere mult
spaţiu şi nu se dovedeşte rentabilă decît în case mari. Din acest punct de vedere, sîntem îndreptăţiţi să admitem
că cei ce locuiesc în casa Noii Vînători (a cărei suprafaţă locuibilă este relativ restrânsă) au renunţat uşor la luxul
unui peristil clasic. Argumentul nu este cu totul convingător în măsura în care prefacerea porticurilor în spaţii
închise se face în favoarea sălilor de primire. Pare mai curînd să fie vorba de o mutaţie în spaţiul locuinţei, iar
săpăturile poate au năruit nişte ziduri considerate ca fiind tîrzii; desigur, erau tîrzii, dar corespundeau unei
evoluţii a casei şi nicidecum decrepitudinii ei. Rămîne de văzut ce înseamnă această evoluţie. Poate ne vom
lămuri făcînd ° paralelă între fragmentarea unui vast spaţlU unitar constituind însăşi inima casei şi ceea ce am
spus mai sus despre înmulţirea băilor şi latrinelor particulare. Autonomia crescîndă a 1°" cuinţelor faţă de
instalaţiile colective, compar-
104
timentarea şi specificarea crescînde ale spaţiilor interioare sînt fenomene simultane şi par a trimite la noua
imagine a omului în formare din timpul Imperiului Tîrziu. Ierarhizarea relaţiilor, divinizarea puterii, pudoarea
personală sînt diversele aspecte ale aceleiaşi probleme, iar una din modalităţile ei cel mai uşor de priceput este
regresul raţionalităţii şi al trupului nud în favoarea misterului sub toate formele lui. Dezmembrarea şi refacerea
peristilului — spaţiu coerent ce îşi asumă funcţii multiple — într-o mulţime de încăperi se produc în cadrul aces-
tei evoluţii.
Mesajele
Am subliniat faptul că arhitectura este purtătoare de mesaje: conceperea anumitor încăperi şi modul de
organizare al ansamblului preaslă-vesc puterea stăpînului casei, îngăduindu-i saşi exercite funcţia socială într-un
cadru prestigios, în oraşele occidentale, abia o dată cu Renaşterea vor fi iarăşi construite case particulare
concepute atît de limpede pentru ca proprietarii lor să trăiască în lux şi să satisfacă cerinţele rangului lor social.
Semnificaţia cadrului particular este lămurită şi de decor. Ornamentarea pereţilor şi a tavanului nu apare decît în
mod excepţional: se cuvine deci să analizam în esenţă mozaicurile pardoselilor. Oricum, problema este aceeaşi:
este vorba de un decor fix, executat de cele mai multe ori la faţa locului şi, prin urmare, riguros legat de mediul
arhitectural. Există aşadar 0 legătură strînsă între casă şi decor. Vitruviu subliniază modul în care acesta trebuie
să fie adaptat destinaţiei încăperii; iar fastul lui este strict ierarhizat în funcţie de însemnătatea încăperii.
Ne lovim deci de o problemă teoretică de aceeaşi natură ca aceea ridicată de lucrăriile
105
I
făcute de proprietari. Care era rolul comandi tarului în conceperea programului decorativ? Dar se cuvine oare
să folosim termenul ,,pro" gram" pentru calificarea subiectelor ce împodobesc o casă? Aceste două întrebări
sînt legate una de alta şi, la ora actuală, tind să se impună răspunsuri ce ţin de aceeaşi atitudine negativă:
proprietarul nu are mare lucru de spus în alegerea motivelor; repertoriul este impus de mozaicari, dar el
nu prea cuprinde valori simbolice; să ne ferim mai ales să „suprainterpretăm" temele sau să le dăm un
înţeles mai profund decît, în cazul cel mai fericit, o vagă referire la o moştenire culturală comună tuturor
şi care nu angajează pe nimeni.
Un astfel de raţionament se opune pe drept cuvînt speculaţiilor, pe cît de abuzive pe atît de ingenioase,
pricinuite de unele pardoseli deosebit de stimulatoare pentru imaginaţie; dar el pare, la rîndul lui, cu totul
exagerat, acor-dîndu-i meşteşugarului-artist al antichităţii un rol care nu este al său: în relaţia dintre el şi
comanditar, acesta joacă rolul hotărîtor; el este în drept să impună temele ce-1 interesează, dacă nu chiar
modul de tratare al lor. Pentru a ne convinge, e suficient să constatăm cum evoluţia stilului şi a motivelor
corespunde întru totul evoluţiei întregii societăţi şi, mai precis, noilor nevoi ale claselor stăpînitoare în
timpul Imperiului Tîrziu. De altfel, nu putem respinge a priori ceea ce este o evidenţă a bunului-simţ, anume
faptul că un subiect reprezentat are un înţeles şi că nu a fost ales fără temei.
Problema apare limpede atunci cînd decorul cuprinde scene din mitologia păgînă. Astăzi, moda cere ca acestea
să fie privite ca neexpri-mînd în nici un fel tendinţele religioase ale proprietarilor: ele nu ar fi, se zice, decît se-
chelele aseptizate ale unei culturi, în înţelesul cel mai puţin semnificativ al termenului. ° asemenea concepţie
anticipează cu cîteva secole
o situaţie culturală în care creştinismul stă-pînitor va putea prelua, fără riscuri prea mari, rămăşiţele unei culturi
antice dezmembrate, dar prestigioase. In schimb, ea nu corespunde situaţiei politice, culturale şi religioase a
Imperiului Tîrziu. Mai întîi, să observăm că mozaicurilor vădit păgîne li se tăgăduieşte orice dimensiune
religioasă, pe cîtă vreme nu-i dă nimănui prin gînd să ia această atitudine atunci cînd este vorba de pardoseli cu
motive creştine. Raţionamentul acesta ciudat nu s-ar justifica decît dacă am fi în măsură să afirmăm dispariţia în
Imperiul Tîrziu a oricărei religii alta decît creştinismul. Tot astfel, se afirmă adesea că juxtapunerea de mozaicuri
creştine şi păgîne dovedeşte că acestea din urmă sînt lipsite de vreo semnificaţie precisă. Raţionamentul acesta
nu ne îngăduie să explicăm cazurile în care se constată o distrugere voită a acestor motive: astfel, s-a întîmplat
într-o casă descoperită recent la Mactar, în inima Tunisiei, unde un mozaic cu scenă marină ce împodobea un
bazin, precum şi cel al unei fîntîni înfăţişînd-o pe Venus, au fost mascate cu un strat de ciment aplicat probabil de
creştini18, înainte de toate, cine se miră de asemenea juxtapuneri dovedeşte că nu ştie în ce mod religia creştină
s-a răspîndit în lumea romană. Difuzarea ei nu a fost punctul de plecare al unei mutaţii radicale a persoanelor şi a
societăţii, ci numai un aspect al unei evoluţii generale care a favorizat creştinismul mai mult decît a fost
favorizată de el. în aceste condiţii, cu excepţia unei minorităţi la care convertirea corespunde unei revoluţii
spirituale şi unei răsturnări a practicilor religioase, noile credinţe se adaugă mai degrabă celor vechi decît le
înlocuiesc. Iată contextul în care se cuvine înţeleasă juxtapunerea unor mozaicuri cu teme disparate; nu
întîmplător spaţiul privat este un loc ce se potriveşte acestor situaţii eterogene. Proprietarii se bucură de mai
multă libertate pentru dezvoltarea concepţiilor lor
107
personale: Augustin condamnă violent opinia dominantă conform căreia omul este întru to tul stăpîn peste ceea
ce se întîmplă în casa lui (Predici, 224, 3). Dar, oricare ar fi convingerile lor religioase, toţi oamenii din acea
vrernp cred că lumea este pradă unor spirite rele-dacă apărarea spaţiului colectiv este încredinţată cetăţii, fiecare
individ este dator să-si ocrotească propria casă. Astfel, nu ne poate surprinde faptul că penaţilor şi celorlalte zei-
tăţi pâgîne care locuiesc în casă şi o ocrotesc le sînt alăturate simbolurile unei religii care îşi petrece timpul
proclamîndu-şi eficienţa ocrotitoare dovedită prin minuni. în schimb, ar fi mult mai surprinzător ca tatăl de
familie să renunţe în mod hotărît şi brutal la una din aceste asigurări. Omul nu-şi schimbă viziunea despre lume
numai pentru că s-a creştinat, ci invers, iar perioada de tranziţie nu poate fi decît foarte lungă.
De fapt, trăsătura cea mai izbitoare este extrema raritate a motivelor vădit creştine ps mozaicurile tîrzii ale
bogătaşilor africani. Constatare ce dă de gîndit în legătură cu amploarea reală a răspîndirîi creştinismului printre
clasele stăpînitoare africane înaintea unei epoci foarte tîrzii, în tot cazul hotărît ulterioare secolului al IV-lea. în
ochii notabilităţilor locale, care se află relativ departe de puterea centrală şi de cerinţele ei poiitico-religioase,
menţinerea unei culturi prin esenţă clasice în referinţele ei pare a se îngemăna cu tradiţionalismul religios; de
acum înainte, spaţiul privat va deveni cel mai prielnic, apoi chiar unicul loc unde se va putea manifesta acest
tradiţionalism.
De unde rezultă că, dacă pare primejdios să cerem temelor alese pentru un decor cu mozaic mai mult decît ele
pot însemna, am greşi în egală măsură dacă nu le-am interoga. Uneori avem dovada că unele pardoseli au fost
menite să transmită un mesaj şi că ele corespund unei comenzi precise a proprietarului, cum este ca-
zul.' unui mozaic descoperit într-o casă din Smirat, in Tunisia, şi comemorînd o faptă de evergetism a lui
Magerius, care a organizat o vînătoare în amfiteatru19. Legendele dau numele gladiatorilor şi ale leoparzilor.
Dionysos, Diana şi însuşi Magerius prezidează, în timp ce un personaj central aduce pe o tavă premiul (în
numerar) al victoriei. Personajul acesta este înconjurat de o inscripţie care dovedeşte că mozaicul comemorează
un eveniment precis şi că luptele înfăţişate nu sînt pur simbolice. Textul povesteşte cum Magerius, solicitat de
mulţime, a oferit luptătorilor o renumeraţie vrednică să fie veşnic amintită şi pe care o salută reacţia
spectatorilor: „Asta, avere! Asta, putere!" Ziua aceea de pomină este imortalizată în reprezentarea de pe mozaic
întru slava stăpînului casei.
Legătura dintre decorul mozaicat şi istoria evenimentelor unui neam apare de asemeni foarte limpede în casa
Castorius, la Cuicul, unde cîteva pardoseli au inscripţii. Două dintre ele s-au păstrat destul de bine pentru a fi
inteligibile. Prima, în porticul estic, este înconjurată de o cunună de lauri şi glorifică probabil pe proprietarul
casei, un oarecare Castorius care a refăcut o parte din pardoseli. Desigur, nu ştim cînd Castorius, sau strămoşii
lui au construit acea casă cu pe-ristil, una dintre cele mai frumoase din cartier; calitatea mozaicurilor iscălite
astfel ne lasă însă să ne dăm seama că nivelul de avere şi cultură era mai prejos decît ceea ce prevestea cadrul
casnic. Să fie vorba oare de decăderea unei familii, a unei întregi clase sociale, a unui cartier? A doua inscripţie,
deşi ciuntită, confirmă această impresie şi este un exemplu izbitor al voinţei de glorificare socială a unor cercuri
pe care noi le-am califica drept burghezie mijlocie. „Această casă (haec domus) este locul din care se trag aceşti
tineri iluştri (...), distinşi, ei aparţin tribunalelor Lybiei îmbelşugate (...). fericiţi sînt părinţii
109
^■^B
care au binemeritat de la patrie20." Funcţia preaslăvită atestă desigur că este vorba de tineri de neam bun care
fac parte din anturajul guvernatorului provinciei, dar nu este nici pe departe o slujbă importantă. Voinţa de
glorificare a unui episod mărunt în sine ne trimite la un paragraf al Confesiunilor lui Augustin (///, 5) în care
autorul evocă, strădaniile părintelui său pentru a-i îngădui să-şi urrne2e studiile: „(...) fusesem
rechemat de la Madaure, un oraş apropiat, unde pentru prima oară mă aflasem departe de casă, spre a mă
instrui în literatură şi arta oratorica; în care timp se strîngeau fonduri pentru ca să mă pot duce mai departe,
tocmai la Cartagina; fiind un cetăţean prea modest al Thagastei, tatăl meu contribuia cu sufletul mai mult
decît cu banii (...)• Cine nu-1 preaslăvea pe tatăl meu, lâudîndu-1 că merge dincolo de posibilităţile
patrimoniului său spre a plăti toate cheltuielile pricinuite de studiile fiului său într-un oraş îndepărtat? Căci
mulţi concetăţeni de-ai săi, cu mult mai avuţi decît el, nu-şi dădeau atîta osteneală pentru copiii lor".
Există mijloace mai discrete, dar nu mai puţin eficiente, de a preaslăvi strălucirea unei domus. Pentru a
satisface cerinţele propagandei aristocratice, mozaicarii Imperiului Tîrziu făuresc teme noi, printre care marile
scene de vânătoare ocupă un loc de frunte. In spatele multiplelor variante ce caracterizează diversele realizări,
se află mereu tema centrală a stă-pînului (dominus) şi prietenilor săi hâituind călare diferite animale, cu
ajutorul hăitaşilor care conduc cîinii, întind plasele, gonesc vîna-tul şi duc animalele ucise.
Casele se împodobesc astfel cu reprezentări de plăceri aristocratice ale căror efecte economice nu sînt neglijabile
şi care joacă un rol de prim plan în sociabilitatea dintre bărbaţi, iar femeile, contrar situaţiei ce se va ivi în socie-
tăţi viitoare, fiind excluse din acest mod de divertisment. Legătura intimă dintre comandi-
110
tar şi opera ce-i împodobeşte casa este de altfel adesea atestată de legendele scenelor, care indică numele
animalelor stăpînului — cîini şi cai —■, ce nu par a fi pur convenţionale.
Totuşi, pe lîngă realismul reprezentărilor, esenţială este semnificaţia lor simbolică. In primul rînd, este vorba
de un adevărat manifest social: superioritatea stăpînului şi a comesenilor săi este vădită de echipament (numai ei
sînt călare), de activitate (numai ei înfruntă animalul, gonacii mulţumindu-se să-i ajute pe stăpîni sau să prindă
animale vii) şi de costum. într-adevăr, în ciuda efortului ce-1 presupune vînătoa-rea, stăpînii nu-şi dezbracă
veşmintele strălucite care, în Imperiul Tîrziu, devin prin excelenţă una din manifestările exterioare ale puterii lor.
Violenţa activităţii fizice nu tulbură expunerea ostentativă a veşmintelor „datorită cărora se recunoaşte rangul
fiecărui om" (Augus-tin, De doctr. christ., II, 25). Chiar azvîrlit de pe şa, un dominus rămîne un dominus uşor de
recunoscut.
Valoarea de manifest social este amplificată de caracterul mitic al vânătorii. Uneori, aluzia este directă. Pe un
mozaic din Uthina, oraş vecin cu Tunisul de azi, meşterul a reprezentat o proprietate unde se desfăşoară, pe lîngă
activităţi agricole, şi scene de vînătoare. Unul dintre vânători însă, care, înarmat cu o ţepuşă, înfruntă un porc
mistreţ, este înfăţişat gol, adică în ţinuta eroilor mitici, personajul fiind asimilat cu Meleagru, învingătorul
mistreţului monstruos ce devasta lanurile cetăţii sale.
în afara artei funerare, un asemenea procedeu nu are succes probabil pentru că îl despoaie pe stăpân de semnele
exterioare ale puterii sale, semne esenţiale în noua concepţie despre putere; valoarea glorificatoare a vînătorii
este afirmată prin alte mijloace, adică prin reproducerea modelului imperial. Iscusinţa la vînătoare a devenit de
mult un mijloc cu care împăratul îşi vădeşte a sa virtus, acea însuşire esenţială, efect al bunăvoinţei divine, ce
asigură prospe-111
^^^^^H

I^^^^^H
ritatea lumii. A învinge o fiară, a birui sălbăti ciunea prin proprie putere, prin inteligentă si dibăcie, a devenit
unul din semnele puterii Poate că este vorba doar de o retorică destinată artei figurative, dar nu sînt excluse
versiuni mai concrete ale acestei ideologii: Commodus nu şovăie să coboare în arenă pentru a străpunge cu săgeţi
leii pe care îi înfruntă.
Fig. 24.
Bulla Regia: casa nr. 3 (v. fig. 6; extrasă din planul lui H. Broise, Ruines de Bulla Regia, fig. 28). Acesta este un
alt exemplu al unei case avînd cat subteran şi descoperită parţial. A: intrarea secundară; B: bazilică particulară;
C: peristil.
înfăţişând în casele lor marile vînători şi riscurile pe care le comportă (scenele cu accidente sînt foarte frecvente),
aristocraţii trag foloase din firimiturile ideologiei imperiale. Firimituri, căci vînătoarea de lei fiind un monopol
imperial, nobilii trebuie adesea să se mulţumească să înfrunte mistreţi sau să hăituiască iepuri sau şacali. Totuşi,
problema nu este chiar atît de simplă: uneori, seniorul este înfăţişat în timpul unei lupte vrednice de un împărat,
ca, da pildă, pe mozaicul sufrageriei casei Noii Vînători, la
^H
112
Bulla Regia, unde, printre animalele vînate, apar nu numai mistreţul, ci şi fiare precum pantera şi, mai ales leul,
reprezentat de două ori.
Studiind decorul caselor aristocraţiei africane, ajungem astfel la o problemă de politică generală privind
organizarea puterii la diversele ei niveluri. Principele, modelul prin excelenţă, dă formă celorlalte niveluri ale
puterii. Dar este vorba oare de o imitaţie respectuoasă sau de o virtuală concurenţă? Evident, proprietarul casei
Noii Vînători (de altfel destul de modestă) nu se dă drept pretendent la tron: leii sufrageriei lui, departe de a fi
uzurpare de imagini, preaslăvesc probabil folosul, fictiv sau real, tras din frecventele concesii făcute seniorilor
africani, împăratul autorizîndu-i pe unii din supuşii lui să vîneze fiara imperială (C.Th,, XV, 11,' 1).
Poate că, din lipsa unui asemenea privilegiu, proprietarul casei cu Alaiul dionisiac, de la Thysdrus, a fost nevoit
să se mulţumească să reprezinte, tot în triclinium, fiare atacînd alte animale în loc de a face din ele victime ale is-
cusinţei lui. Problema nu poate fi rezolvată printr-o încercare de definire a caracterului licit sau ilicit al unor
astfel de reprezentări, pentru că ea este mult mai complicată. Pe de o parte, puterea imperială, a cărei dimensiune
mistică creşte necontenit de-a lungul secolelor, nu poate fi decît modelul oricărei puteri mai însemnate. Pe de altă
parte, dimensiunea din ce în ce mai mistică şi iraţională a puterii o slăbeşte şi stîrneşte o competiţie: în ultimă in-
stanţă, izbînda este singurul mod de a dovedi justificarea puterii. Virtual, vînătorile de lei ce împodobesc casele
particulare exprimă o ambivalenţă privitoare la o chestiune eminamente publică: aceea a puterii. Să nu uităm că,
de mai multe ori, aristocraţia africană a fost în stare nu numai să-şi negocieze sprijinul, ce era foarte apreciat, ci
şi să ofere propriii săi candidaţi la tron. Dezbaterile care, de zeci de ani, au loc despre superba vilă din Piazza
Armerina,
113
mi
■
din Sicilia, este caracteristica pentru confuziile ce definesc noul tip de societate în devenire, în cazul de faţă,
amploarea programului — folosirea porfirului fiind, ca şi vînătoarea de lei un privilegiu imperial — a dat naştere
unor lungi discuţii despre identitatea proprietarului mare senior sau principe imperial. Simplul fapt că se poate
pune o asemenea problemă dezvăluie ambiţia ce stă la baza organizării spaţiului privat al elitelor. Notabilităţile
îşi făuresc un cadru care să le permită nu numai să trăiască pretutindeni după moda romană, ci şi ca nişte mici
împăraţi. în cele mai multe cazuri, este vorba doar de imitarea respectuoasă a modelului prin excelenţă, dar
ambiguitatea este prezentă mereu şi, pe termen lung, nu poate ră-mîne fără urmări faptul că aristocraţii îşi concep
puterea locală, pînă şi în imagini şi în riturile ceremoniale, ca o reproducere a puterii centrale.
CONCLUZIE
1 „.
Casa particulară este prin esenţă un loc social, iar cuvîntul domus, care înseamnă casă, mai ales o casă luxoasă,
desemnează de asemeni multiple alte realităţi conexe, în primul rînd familia, în vocabular există o coincidenţă
între oameni şi casă: domus înseamnă totodată pereţii şi locuitorii, iar realitatea aceasta se vădeşte în inscripţii,
ca şi în texte, termenul desemnîndu-i şi pe unii, şi pe alţii; de cele mai multe ori, totalitatea este concepută ca
fiind indisolubilă. De altfel, cadrul arhitectural nu este ceva incert: genius-ul unei domus, căruia i se aduce un
cult, este şi al locului şi al oamenilor ce trăiesc în ea. Noţiunea de domus are rădăcini în toate domeniile,
îmbrăcînd un caracter religios, social şi economic. Astfel, ea se înscrie în durată, căci dispune de bazele materiale
necesare reproducerii ei şi făureşte ideologia potrivită. Ca şi în Italia, familiile ilustre au cultul strămoşilor şi al
trecutului: sînt păstrate imaginile ce comemorează un eveniment (Apuleius, Met., VI, 29) şi anumite mozaicuri
joacă şi ele un rol; mai mult: o descoperire recentă făcută la Thys-drus, în atelierul unui sculptor, unde au fost
găsite măşti funerare turnate chiar pe feţele morţilor, dovedeşte că galeriile de portrete ale strămoşilor, în
înţelesul cel mai realist al termenului, nu erau necunoscute în Africa. Aşa-
dar, o domus este ancorată în trecut; iatâ de ce înţelesul termenului se poate dilata pînă la a însemna „patrie*.
Totuşi, să nu exagerăm puterea legăturilor dintre casă şi familie. Privitor la elitele sociale — cel puţin la cele mai
simandicoase — carierele, ca şi afacerile, se desfăşoară la scara imperiului, iar casa a devenit de mult o marfă ce
poate fi cumpărată, transformată, revîndută după nevoile profesionale şi matrimoniale sau după cerinţele
economice. Persoanele sus-puse şi avute dispun, în majoritatea cazurilor, nu numai de o casă venerabilă plină cu
amintiri, ci de mai multe reşedinţe.
. De fapt, pe termen lung, ghicim, dar nu cunoaştem, legătura dintre notabilităţi şi o reşedinţă precisă. Numai în
cazuri foarte rare aflăm, dintr-un şir întreg de proprietari, numele unuia dintre ei şi nu putem urmări, de la o
generaţie la alta, modul de transmitere a bunurilor. La drept vorbind, acesta este numai unul din aspectele unei
ignorante şi mai totale; nu ştim în ce mod se reproduc elitele, adică nu cunoaştem procentul de sînge proaspăt,
nici cel al moştenirilor care, de la o epocă la alta, caracterizează generaţiile de notabilităţi. Atunci cînd, datorită
epigrafiei, ne este cu putinţă să recunoaştem ascensiunea unei familii şi reţeaua de relaţii pe care aceasta şi-a
făcut-o şi pe care o aflăm mai ales prin politica ei matrimonială, este extrem de greu să precizăm dacă este
vorba de un caz izolat sau dacă are valoare de exemplu. De altfel, este încă imposibil să legăm unele aventuri
izolate de vestigiile arheologice.
Pentru moment, trebuie să ne mulţumim cu o legătură teoretică între ruinele unor case prestigioase şi cîteva
familii a căror istorie o putem urmări mai mult sau mai puţin în întregime. Nu este desigur de ajuns, dar totuşi
sîn-tem în măsură să formulăm cîteva observaţii de ordin general suficiente pentru a caracteriza casele unor
notabilităţi africane. înainte de toa-
116
te, ne izbeşte ambiţia arhitecturală a programelor. Casele acestea ocupă o suprafaţă foarte variabilă, dar este
demn de remarcat faptul că toate dovedesc aceeaşi ambiţie pe care o vădeşte folosirea unor secvenţe arhitecturale
şi decorative cu principii călăuzitoare identice. Oricare ar fi puterea lor reală, elitele îşi concep cadrul de viaţă
privată după un model identic. Modul de organizare al acestui spaţiu ţine de asemeni de principii călăuzitoare
uniforme. Date fiind multiplele activităţi care, în societatea romană, ţin de sfera privată, aceasta a generat un
cadru arhitectural complex, definit mai ales prin două caracteristici: specificarea diverselor încăperi şi grija cu
care ele sînt articulate. Un rol de frunte îl joacă peristilurile, atît în compunerile arhitecturale, cît şi în organizarea
generală a casei: multiplicitatea sarcinilor care i se dau oglindeşte multitudinea funcţiilor îndeplinite de acest
element. Curţile înzestrate cu colonade caracterizează prin excelenţă casele bogătaşilor. Cu coridoarele şi
anticamerele ce le sînt anexate, ele contribuie în mod ho-tărîtor să rezolve o problemă aparent insolubilă: aceea
de a oferi un cadru omogen în care să se poată desfăşura, fără prea multă greutate, activităţi atît de diverse. S-ar
fi putut ajunge, în cel mai rău caz, la un spaţiu incoerent, iar în cel mai bun, la o simplă juxtapunere de sectoare
„publice" şi „private". Nu a fost aşa: constructorii şi comanditarii s-au priceput să făurească un spaţiu unitar care
restituie fidel o imagine a elitelor africane.
NOTE
1 A se vedea îndeosebi analizele lui E. Goffman in Gender Advertisements sau Relations in Public.
2 R. Etienne, Le Quartier nord-est de Volubilis, Paris, 1960, p. 121—122.
R. Rebuffat, „Enceintes urbaînes et insecurite en Mauretanie Tingitane", Melanges de l'Ecole fran-m de
Rome-Antiquiti, 86, 1974, p. 510—512.
117
{
m

* G. Picard, „Deux senateurs romains inconnus" Karthago, 4, 1953, p. 123—125.

5 N. Duval, „Couronnes agonistiques sur des mo-saîques africaines ...", Bulletin archeologique du comite des
travaux historiques, n.s., 12—14, 1976—1978
B, p. 195—216.
6 Săpăturile de la insula Vînătorii de la Bulla Regia, la care ne referim adesea, au fost efectuate recent de R.
Hanoune, A. Olivier şi Y. Thebert.
1 Pentru o clară, dar erudită sinteză asupra acestei probleme a se vedea N. Duval, „Les origines de la basilique
chretienne", Information d'histoire de
Vart, 7, 1962, p. 1—19.
8 G. de Angelis d'Ossat, „L'aula regia del dis-trutto palazzo imperiale di Ravenna", Corsi di cultura ...,
23, 1976, p. 345—356.
9 J. Lassus, „Une operation immobiliere â Tim-gad", Melanges Piganiol, p. 1120—1129.
10 Y. Thebert, „Les maisons â etage souterrain de Bulla Regia", Cahiers de Tunis, 20, 1972, p. 17—
44.
11 Y. Janvier, La Ugislation du Bas-Empire ro-main sur les edijices pubîics, Aix-en-Provence, 1969.
12 Ch. Boube-Picot, „Les bronzes antiques du Maroc", II, „Le mobilier", Etudes et Travaux d'archeo-logie
marocaine, 5, Rabat, 1975.
13 J.-P. Darmon, Nymjarum domus, Leiden, 1980.
14 Y. Thebert, „L'utilisation de l'eau dans la mai-son de la peche â Bulla Regia", Cahiers de Tunis,
19, 1971, p. 11—17.
15 G. Picard, „La maison de Venus", Recherches archeologiques jranco-tunisiennes ă Mactar, I, Roma,
1977, p. 23.
16 p_ Veyne, „Les cadeaux des colons â leur- pro-prietaires ...", Revue archeologique, 1981, p. 245—
252.
17 A. Corbin, Le Miasme et la Jonquille. L'Odo-
rat et Vlmaginaire social..., Paris, 1982, p. 269.
18 G. Picard, ibid., 18, 20.
13 A. Beschaouch, „La mosaîque de chasse de-couverte â Smirat en Tunisie", Comptes rendus de VAcademie
des inscriptions et belles-lettres, 1966,
p. 134—157.
20 M. Blanchard-Lemee, Maisons ă mosa'iques du quartier central de Djemila (Cuicul), p. 166 sq.
Michel Rouche
EVUL MEDIU TIMPURIU ÎN APUS

mmm
w
Au trecut trei secole. Clovis fusese botezat în 496 şi primise însemnele de consul al Romei (adică al Bizanţului,
capitala Imperiului Roman, căruia i se amputaseră provinciile apusene, ocupate de Barbari). Lumea greco-
romană este desfiinţată în Occident, unde încep vremurile noastre; aşa cum spune Machiavelli; „oamenii, care se
numeau Cezar şi Pompei, deveniră Ion, Petre şi Matei". In Răsăritul bizantin, sistemul roman se menţine intact,
dar, ca şi toate celelalte, se va schimba treptat cu totul; elenismul rămîne singurul stăpîn.
Barbarizare a Occidentului, nu atît sub loviturile germanilor, admiratori ai măreţiei romane, cît din pricina luării
în stăplnire de către aceştia a puterii politice; umilită de a-şi ţi pierdut supremaţia, vechea aristocraţie de no-
tabilităţi, părinţi ai cetăţilor şi totodată nobilime de funcţii în aparatul de stat roman, nu-şi mai găseşte rostid,
abdică, pierzînd ceea ce făcea din lumea romană o societate „civilizată": voinţa inconştientă de autostilizare;
numai Biserica păstrează ceva din această voinţă pentru scopurile urmărite de ea.
Barbarie, cultură: societăţile zise barbare au o cultură, iar cele numite civilizate se străduiesc cumplit pentru a-şi
dobîndi una la bine şi la rău; puritani, esteţi, societăţi puternic militari-zate, precum şi darul de întreprindere
capitalistă, toţi aparţin celei de a doua categorii. Dra-
120
<ma marilor invazii s~a jucat nu atît în prăbuşirea aparatului de stat imperial, în economie sau demografie, cit
într-un alt domeniu, în care putem deosebi, de pildă, oameni care citesc şi alţii care nu-şi fac o cinste din a-şi da
această osteneală, populaţii care au fost dresate să muncească din greu şi altele nesupuse dresurii. Voinţa
inconştientă de a se struni pe sine nu este rodul şcolii sau al instituţiilor, care sini mai degrabă urmări; ea este
insuflată de ceea ce se numeşte în mod foarte greşit „educaţie", adică prin exemplul ce-l dă în mod nevoit un
grup social în care se reproduce voinţa de aulostili-zare. în mod involuntar, desigur, căci din clipa în care fiii îi
bănuiesc pe părinţi că înşira vorbe goale în care nu cred, evidenţa ficţiunii se spulberă, iar fiii îi lasă pe părinţi să
tot vorbească şi nu-i mai ascultă. Pentru ca predicile părinteşti să fie crezute se cere ca ele să fie garantate de o
putere reală. Or, în Occident, o dată cu marile invazii din secolul al V-lea, puterea aceasta dispare; aşadar, tradiţia
de autosti-lizare se întrerupe, iar ceea ce ni se pare a fi noaptea Evului Mediu timpuriu se lasă în Apus. Astfel ni
se dezvăluie o trăsătură antropologică: efortul cultural, truda individului asupra sa, trudă ce nu există decit in
anumite societăţi şi care, ca orice tradiţie, nu se poate inocula prin-tr-o simplă hotărîre sau prin constringere.
Acest efort nu se aseamănă întru nimic cu ceea ce marii cenzori numesc necesitatea de a munci şi de a reprima;
nici un voluntarism nu poate înlocui realităţile puterii sau tămădui umilinţele; cu cele mai bune intenţii, nu ar
face decît să înrăutăţească situaţia. Truda individului asupra sa nu este nicidecum istovitoare atunci cînd se
vădeşte eficientă; este mai degrabă o ambiţie, un joc, un lux, ba chiar un snobism. Unii urăsc cultura tocmai din
acest motiv, din pricina strădaniilor împotriva firii, şi nu numai — orice ar spune — din cauza conţinutului de
clasă.
P.V
121
■
INTRODUCERE
în anul 584, regelui Chilperic i s-a născut un fiu pe care „îl crescu pe o moşie, la Vitry-en-Artois, pentru ca, după
cum spunea el, să nu-1 ajungă o nenorocire dacă ar fi văzut în public, şi să nu moară". In cîteva cuvinte,
Grîgorie, episcopul oraşului Tours, ne redă tonalitatea exactă în care se desfăşura viaţa privată în Evul Mediu
timpuriu. în viaţa regelui a survenit un eveniment hotărîtor: i s-a născut un băiat. Vrednic de interes este numai
sexul masculin. Nici un cuvînt despre mamă, al cărei nume nici nu-1 cunoaştem. Poate era o concubină. De cum
s-a născut, copilul este trimis la o doică, din oraş — Cambrai — la ţară. Copilăria se cuvine ascunsă, precum şi
primii ani, atît de vulnerabili, pe care pruncul trebuie să-i petreacă în întuneric, pentru a ocoli o nenorocire.
Lumea din afară este doar atît de ameninţătoare! Deşi copilul abia se născuse, părintele se şi gîndeşte la moarte.
Şi, într-adevăr, dintre cei cinci copii ai lui Chilperic va supravieţui numai acesta, viitorul Clotar al II-lea, dar
putem de pe acum să reconstituim decorul vieţii private în timpul Evului Mediu timpuriu: dragoste, violenţă,
anxietate, moarte, în pofida căutării de fericire într-un îndepărtat teritoriu agricol.
Faţă de antichitatea romană, viaţa privată devine un factor primordial al civilizaţiei, pro-
122
babîl chiar cel mai însemnat. Dovada cea mai strălucită este dispariţia oraşului, învins de sat. Altădată, bucuria
de a trăi se desfăşurase pe străzi şi printre marile monumente urbane. Iată că se adăposteşte acum şi în case şi
bordeie, în timp ce imperiul se mîndrise datorită legilor, trupelor, edililor săi, uşurase viaţa publică precum un
mod de viaţă ideal, o dată cu ivirea regatelor germanice se prăbuşeşte cultul urbanităţii în favoarea vieţii private.
In ochii acestor nou-veniţi, germanicii, aproape totul ţine de domeniul privat. Cititorul nu se va mira aşadar dacă
voi vorbi mai pe larg despre Galia de Nord decît despre cea meridională, la sud de Loira. Aceasta a păstrat o
mentalitate mai romană pî-nă în secolul al IX-lea şi nu a lăsat aproape nici un document despre viaţa privată.
Prea puţini autori din Aquitania sau Provenţa ne-au descris nunta sau înmormântarea, masa sau patul
contemporanilor lor. Au asistat neputincioşi la răsturnarea treptată a structurilor publice galo-romane, pe care ne-
o zugrăvesc cu disperare; au asistat la năvălirea unor moduri de viaţă care i-au îngrozit; iar reacţia celor mai
vrednici dintre ei a constat apoi într-o muncă de creştinare a acelor popoare păgîne venite din miazănoapte sau
răsărit. In schimb, legile şi conflictele cu Biserica ale acestora din urmă ne îngăduie să ne dăm seama ce mult
înseamnă pentru ei bunurile lor personale, soţiile şi grupurile lor familiale, răzbunările şi temerile lor, agre-
sivitatea şi nădejdile lor, concepţiile lor despre cele sfinte, în sfîrşit, iscusinţa lor de a pătrunde tainele
individului. Această răsturnare generală este de fapt istoria, de la Nord spre Sud, a unei năvăliri a sferei private.
■
VIATA PRIVATĂ
CUCEREŞTE STATUL Şl SOCIETATEA
Oricît s-ar strădui noile puteri care se statornicesc în Galia, în veacul al V-lea — vizigoţi, bur-gunzi, franci ■—,
să imite Imperiul roman atît la nivelul instituţiilor politice, cît şi la cel al structurilor sociale, ele se lovesc de un
eşec. Pretutindeni, de la Curte pînă la cel mai umil funcţionar, de la grupurile profesionale la cele religioase, de
la oraş la ţară, în prim plan apar persoanele şi spaţiile private. Pînă şi averea devine o chestiune privată, iar
individul caută să privatizeze totul, casă şi masă.
Imperiul Tîrziu preaslăvise statul şi dezvoltase dreptul pentru a întemeia pacea şi a se opune războiului. Triburile
germanice care au înfiinţat monarhii erau dintotdeauna privite de către galo-romani ca o adunătură de barbari şi
sclavi a căror singură îndatorire ar fi fost să se supună noii Rome, Constantinopoî. De aceea, Grigorie din Tours,
iscusit observator al monarhiei şi al noii societăţi, nu aplică dinadins, în a sa Istorie edesiastică a francilor,
termenul „republică" decît Imperiul Roman de Răsărit. Barbarii nu pot pricepe res publica, treburile
publice, noţiune care cere o anumită facultate de abstractizare. Nu există stat barbar, căci barbaria — noţiune
subiectivă care nu se aplică neapărat tuturor germanicilor, dar se poate extinde la celţii din Bretania, precum şi la
galo-
124
romanii desfrînaţi — este caracterul însuşi al unor ostaşi care tresar la cea mai neînsemnată insultă şi nu cunosc
decît simţăminte violente. Cruzi şi bădărani, ei se îmbată mereu, căci îşi umplu burta cu hrană şi băutură pînă la a
vomita şi, mai ales, pustiesc totul, lăsînd în urma lor pămînt ars. Părerea aceasta nu este neîntemeiată dacă
analizăm la rece structurile „de stat" ale francilor şi ale celorlalţi barbari.
Germanicii nu fac distincţie între public şi privat
In aceste triburi la care puterea de origine magică, divină şi războinică totodată, este exercitată concomitent de
rege, conducător de oaste ales, şi do războinici liberi, amalgamul instabil al unui heer-konig, hărăzit să învingă
pentru a-şi menţine autoritatea, şi de războinici credincioşi atîta vreme cît căpetenia lor este cea mai puternică,
constituie ceea ce se cuvine să numim „stat1* de tip nou, un fel de comunitate de militari fără domiciliu stabil şi
fără asigurare de durată. Ceea ce cimentează această organizaţie nu este, ca la Roma, ideea salvgardării puterii
sau a binelui comun, ci mai degrabă o mulţime de interese particulare aglomerate într-o asociere provizorie
prorogată în mod automat în urma unei victorii. Aşa se explică de ce francii au şovăit cu prilejul alegerii unei
căpetenii, de ce l-au ales mai întîi pe Chil-deric, pe care apoi l-au expulzat, de ce au ales după aceea pe generalul
roman Aegidius, pe care l-au ucis înainte de a-1 rechema din Thu-ringia pe Childeric. Acesta, după cum se ştie, a
fost tatăl lui Clovis şi a fost înmormîntat la Tournai într-un cimitir greco-roman printre civili şi militari, ostaş
printre ostaşi, remarcabil totuşi prin bogăţia mobilelor din mormînt. Din acea vreme, nu s-au mai şters
caracterele fundamentale ale acestui stat privatizat, în po-
125
fida faptului că Cîovis a ştiut sâ-i elimine pe ceilalţi şefi de bandă de care se temea, precum şi pe toate rudele lui,
candidaţi la moştenire. Regele fiind stăpîn peste pradă şi pămîntu-rile cucerite, la moartea sa toate bunurile lui
sînt împărţite în părţi egale între moştenitori, întocmai ca o proprietate privată. Acesta este principiul
patrimonialităţii regatului. Sînt cunoscute sîngeroasele războaie civile ce au decurs din reducerea statului la
stadiul unui simplu bun personal imobiliar; se ştie cum s-a ajuns astfel la fragmentarea Galiei merovingiene în
regiuni autonome: Burgundia, Aquitania, Pro-venţa, Bretania etc. Să nu uităm însă că, la rîn-dul lor, carolingienii
— alt neam de nobili care a pus stăpînire pe putere prin forţă — au practicat împărţirea regatului, fie între Pepin
şi Car-loman I, fratele său, în 741, fie între Carol cel Mare şi Carloman al II-lea în 768. Carol cel Mare însuşi
prevăzuse împărţirea imperiului între cei trei fii ai lui, în 806; numai datorită întîm-plării că doi dintre ei au murit
înaintea fratelui lor mai mare, Ludovic cel Cucernic, a rămas imperiul unificat din 814 pînă în 840. Presiunea
obiceiurilor germanice a fost însă mai puternică; în pofida sfetnicilor eciesiastici care se străduiau să
reintegreze statul în domeniul public sub numele Respublica christiana, nobilii de pe lîngă împărat,'precum şi
stăruinţele împărătesei ludita în favoarea iubitului ei fiu, Carol cel Pleşuv, reuşiră să obţină, între 817 şi 840, cel
puţin patru proiecte de împărţire a imperiului, împărţirea de la Verdun, din 843, care îi dă încă şi astăzi hărţii
Europei un aspect de marchetărie barocă, este aşadar rezultatul logic al principiului de patrimonialitate a
regatului, însăşi Lotaringia a fost victima acestei practici, deoarece, la moartea sa, Lotar I şi-a împărţit regatul
între cei trei fii, dislocînd astfel axa europeană din care rămîn astăzi cîteva vestigii: Ţările de Jos, Belgia, Lorena,
Elveţia şi Italia. Trebuie să recunoaştem că această concepţie
126
concretă, carnală, despre un stat proprietate personală a unui potentat îi caracterizează pe toţi deţinătorii de
putere din Evul Mediu timpuriu; pînă şi Capeţienii ar fi putut-o perpetua dacă nu şi-ar fi dat seama că reluarea
noţiunii de stat bun public, pe care le-o propuneau clericii pătrunşi de drept roman, le servea infinit mai bine
interesele.
înaintaşii lor merovingieni şi carolingieni nu erau în stare să înţeleagă ceea ce astăzi ni se pare evident, pentru că
legile germanice amestecau în mod inconştient domeniul public şi cel privat. Să ne oprim la elaborarea acelor
legi. In decursul peregrinărilor lor, vizigoţii, bur-gunzii, francii, care nu cunoşteau scrisul, cu excepţia unor
„rune" folosite în religia lor, îşi încredinţează noţiunile de drept memoriei unor specialişti numiţi „rachimburg"
de către franci. Aceştia învăţau pe de rost fiecare articol, adău-gîndu-i cele mai recente hotărîri considerate ju-
risprudenţă. Biblioteci vii, ei erau legea întruchipată, imprevizibilă şi înfricoşătoare, căci era de ajuns ca
judecătorul să grăiască în dialectul vechi al Germaniei de Sus, de pildă, friofalto uaua buscho, „om liber schilodit
pe iarbă", pentru ca sentinţa să cadă: „O sută de sous* aur amendă". Primatul oralităţii în justiţie făcea din actul
judiciar ceva cu totul personal şi subiectiv, căci nimeni în afara specialiştilor nu cunoştea legea. Mai mult: omul
era supus legii naţiei căreia îi aparţinea; unul legii francilor salici, altul celei a francilor zişi ripuari — adică
renani —, altul celei a burgunzilor sau legii vizigoţilor, cunoscută sub numele de „Cod al lui Euric".
Personalitatea legilor întărea fragmentarea societăţii, lipsind justiţia de caracterul universalist fundamental în
legea romană Şi aplicabil tuturor cetăţenilor imperiului. De aceea, foarte curînd, legile au fost scrise: Codul lui
Euric în 461, legea burgunzilor în 502,
* Veche monedă franceză valorînd 1/5 dintr-un franc (n, tr.).
127

iar prima formă a legii salice în 511, Totuşi, fiind aplicate în tot Evul Mediu timpuriu pînă în secolul al X-lea şi
mai tîrziu, ele au continuat sa fie învăţate pe de rost. Au perpetuat astfel o concepţie despre drept radical
deosebită de aceea a dreptului roman. Din cele 105 articole de lege ale burgunzilor, numai 6 sînt stipulaţii de
drept public. Tot astfel, în legea salică, 8 din 78. Alte paragrafe sînt un straniu amestec de drepturi regale sau
fiscale şi de drepturi personale. In schimb, codul lui Teo-dosiu din 438 cuprinde mai multe zeci de legi în
şaisprezece cărţi; dreptului privat îi sînt consacrate doar o jumătate a cărţii a VUI-a şi cartea a IX-a în întregime.
Proporţia este aşadar inversă. Şi în această privinţă, tradiţia romană a fost urmată în Galia datorită unui
compendiu — Breviarul lui Alaric •—■ publicat în 506 şi aplicat galo-romanilor stabiliţi la sud de Loira, precum
şi clerului creştin, deoarece cartea a XVI-a are în vedere Biserica catolică conform unui drept care continuă să
îmbrace un caracter public, dar nu poate fi calificat încă drept canonic. Prin urmare, generalizarea dreptului
privat în dauna dreptului public esta într-adevăr o inovaţie germanică. Judecătorii franci se vor ocupa de furtul
unei cîine cu grija pe care judecătorii romani examinau răspunderea fiscală a consilierilor municipali, cu-rialii.
Justiţia francă, merovingiană şi carolingiană favorizează deci treburile private. în mod vădit, conflictele de hotar,
procesele pentru anulare de testament, plîngerile împotriva unor vînzători necinstiţi, certurile dintre moştenitori îi
supralicitează pe judecători, pînă şi pe cei ai tribunalului regal. Printre puţinele acte ale autorităţii publice
merovingiene care au supravieţuit, se afla adesea o judecată ca, de pildă, aceea a lui Dagobert (629—639) ce
confirmă împărţirea moştenirilor lui Chrodolenus şi Chaimedes între Ursinus şi Beppolenus, sau
128
aceea a lui Clotar al III-lea (657—673) ce orîn-duieşte şi hotărăşte succesiunea unui anumit Ermelius. Desigur,
de cele mai multe ori, este vorba de familii nobile foarte puternice; faptul însă că probleme de bunuri familiale
au luat asemenea proporţii arată o generalizare a intereselor private. Fenomenul acesta este si mai vădit în
mulţimea proceselor de furt de bunuri mobile. In ochii germanicilor care. cu exceoţia vizigoţilor, nu cunosc
proprietatea funciară, posesiunea se manifestă prin excelenţă în păstrarea minuţioasă si aprigă de obiecte
oreţioase sau indispensabile: piuvaere, scule, alimente şi animale domestice. Astfel, furtul unui borcan de miere
de către un sclav, nu departe de Angouleme. în secolul al Vl-lea, ia proporţii dramatice. Omul ar fi fost spînzurat
numaidecît dacă un călugăr pe nume Cvbard nu ar fi intervenit în favoarea sa. obţinîndu-i praţierea. Mai t.îrziu,
Teodulf, episcop de Or-leans, format de civilizaţia romană, se nlinge amarnic de faptul că. în 798, cu rjrilejul
unei călătorii în regiunea Narbonnaise, în calitate de missus dominicus. a asistat la pedepsirea cu moartea a unui
hoţ, în timp ce un ucigaş se răs-cumnărase cu o sumă de bani. Era urmarea inevitabilă a preferinţei manifestate
de o societate de războinici pentru bunurile personale. Popoare ce se află la limita supravieţuirii tin la acest avut
mai mult decît la fiinţă — atitudine calificată de sfîntul Ambrozie drept zgîrcenie, iar de Grigorie din Tours,
drept rapacitate. Mîndre fiare, germanii pribegi şi victorioşi vedeau în moarte modul cel mai sigur de a însemna
hotarele de netrecut ale bunurilor lor particulare.
Cu atît mai mult, credeau ei, galbenii cu ca~e complicatul sistem fiscal roman umplea tezaurul regal trebuiau să
fie parte a unei comori personale, adăugîndu-se prăzii de război. Fiecare războinic avea drept la o parte din pradă
şi cunoaştem prea bine vestitul episod cu
129
vasul de la Soissons. Mai mult: în schimbul serviciilor aduse el aşteaptă daruri de la rege. Carolingienii, ca şi
merovingienii, se arătau generoşi, împărţind daruri bogate: galbeni, giuvaere de aur şi smalţ cloazonat, cristaluri
şlefuite, arme cu măciulii împodobite cu nestemate, scoase din lăzile regale sau din căruţele încărcate cu pradă,
cum a fost în 796, cea a avarilor pentru care a fost nevoie' de concis-prezece căruţe trase fiecare de cîte două
perechi de boi! Schimbul de daruri dintre rege şi războinicii săi nobili întăresc printr-o generozitate ostentativă şi
obligatorie legăturile dintre puterea regală şi forţele militare. Pentru ca această legătură să se extindă pînă la un
impozit rămîneau cîteva etape greu de parcurs. Regii merovingieni acordau francilor scutirea de impozitul căruia
îi erau supuşi învinşii galo-romani, deoarece ei plăteau impozitul sîngelui; cu ajutorul funcţionarilor meridionali
se străduiau însă din răsputeri să menţină impozitul personal, precum şi pe cel funciar plătit de ceilalţi supuşi ai
lor. Din această luptă lungă, regalitatea a ieşit învinsă sub domnia carolin-gienilor, iar privatizarea impozitului
public direct a fost atît- de izbutită încît istoricii nu sînt de acord nici astăzi în privinţa originii, publice sau
particulare, a cutărei sau cutărei arenzi plătite de ţăranii de pe marile moşii carolingiene. In mod firesc, „franc"
ajunsese să însemne „liber", adică scutit de impozit. Robirea era starea celui ce-1 plătea, iar suma datorată,
coborîtă la nivelul unui serviciu adus în mod particular. Astfel a dispărut impozitul, fapt ce a caracterizat Franţa
pînă la sfîrşitul Războiului de o Sută de Ani. Regele trăia din venitul lui, ca orice moşier. Viaţa privată sugrumase
statul, lipsindu-1 de finanţe. ■ Armata rezistă mai bine şi mai multă vreme. Totuşi, regalitatea germanică reuşise
de la început o inovaţie însemnată: garda personală; numită hirdh de scandinavi sau truste de mero-vingienî, ea
se alcătuia din tineri războinici
130
egali între ei care prestau suveranului un jură-mînt de fidelitate pe viaţă şi pe moarte. La celţi, erau adesea fraţi
de lapte care făgăduiau să-1 apere pe tatăl care îi crescuse. Comunitatea alimentară, faptul de a fi comeseanul
căpeteniei militare sau, aşa cum spune legea salică, de a împărţi pâinea cu ea, fac din tovarăşul de luptă un cum
panis (de unde vine companio), o fiinţă de care te leagă o rubedenie cvasicarnală, care se întăreşte prin sîngele
vărsat în luptele duse împreună şi care îi uneşte mai mult ca oricînd pe aceşti egali, veritabile ,,gorile" ocrotitoare
ale puterii. De aceea este extrem de ridicat preţul membrului unei trus-te, adică al unui antrustion. Cine îl ucide
pe unul dintre ei este osîndit la o amendă de şase sute de sous aur, taxa cea mai mare în materie de ucidere. încă
din veacul al V-lea pedeapsa aceasta s-a extins la tot Imperiul roman din pricina repetatelor tentative de asasinare
a marilor personaje. Romanii şi vizigoţii îi numeau pe aceşti războinici bucellarii, adică mîncători de biscuiţi,
deoarece le era rezervată cea mai bună pîine a armatei. Fidelitatea lor dăinuie dincolo de moartea patronului lor.
împăratul Valentinian al III-lea. care îl omo-rîse, în 454, pe generalul Aetius, de ambiţia căruia se temuse, a fost
la rîndul lui asasinat în 455 de un bucellar al lui Aetius, Accila, şi de cumnatul său, Trasila. în cazul acesta,
rubedenia comeseană şi cea adoptivă pot fi asimilate, prin comportamentul lor, cu o rubedenie de sînge.
Extinderea nemăsurată a carnalului a prefăcut războiul într-o chestiune particulară în dauna puterii de stat.
Această „monarhie absolută temperată prin asasinat", după cum o califica Fustei de Cou-langes, această limitare
a atotputerniciei prin ucidere individuală era însoţită de o totală confuzie a domeniului public cu cel privat în
ceea ce le ţinea loc legilor barbare de guvernămînt central. Vestitul ,,majordom al palatului", care,
131
în cele din urmă, i-a destituit pe regii mero-vingieni şi căruia i se datoreşte măreţia regilor carolîngieni, nu era la
origine decît intendentul general al domeniilor regale moştenite de la Fiscul roman. în timp ce imperiul deosebise
bunurile de stat, Fiscul, apoi averea privată, adică bunurile coroanei, şi, în sfîrşit, bunurile împăratului cu titlu
individual, administraţia merovingiană amesteca cele trei categorii. Majordomul palatului devenise cel mai bogat
proprietar al regatului. De aceea l-au şi înlăturat carolingienii. Dar, încercând să restaureze statul, ei au perpetuat
greşeala trecutului. Sene-şalul, în dialectul Germaniei de Sus sinis kalk, cel mai bătrîn dintre valeţi, putea fi oare
calificat drept înalt funcţionar? Nicidecum, dacă îl privim ca pe un slujbaş care se ocupă de aprovizionarea mesei
regale. Tot astfel, paharnicul ne-ar părea un umil chelar dacă nu am şti ce rol „politic" considerabil avea vinul de
onoare în acele timpuri, căci cine ştie sâ-şi cinstească comesenii şi oaspeţii nu-i poate lipsi de chef şi de beţie. în
ceea ce priveşte titlurile prestigioase de conetabil şi mareşal, să nu uităm că însemnau pe atunci responsabil al
grajdurilor şi, respectiv, servitor al cailor (comes stabuli; maris kalk). Pe scurt, era vorba de grăjdarul şef şi de
potcovar, ştrengari nelipsiţi ca tovarăşi de drum. Servitor era şi camerierul care schimba draperiile şi aşternutul
regelui, însărcinat de asemeni cu supravegherea lăzilor în care se păstrau titlurile de proprietate, sacii cu galbeni
şi giuvaerurile regelui.
O asemenea confuzie mentală între public şi privat, o astfel de neputinţă de a se smulge realităţilor concrete strict
personale ne explică de ce slujbaşii monarhiei merovingiene nu au fost în stare —- cu excepţia clericilor de
cultură romană — să se înalţe la noţiunea de bine comun. Marii aristocraţi îşi trimiteau fiii la curtea Neustriei sau
Austrasiei ca să înveţe
132
L,
răspunderile pe care le vor avea mai tîrziu în oraşe şi sate. Li se va spune nutriţi (cei hrăniţi), căci întreaga
întreţinere — cazare, mîn-care etc. — era suportată de cel ce devenise părintele lor adoptiv, regele. Aspectul
afectiv ce-1 căpăta o asemenea comunitate alimentară se manifesta prin fasturi precise ce dădeau naştere unor
comportări de supunere filială.
Deoarece la masa regelui (ca de altfel la toate mesele) comesenii mîncau cu degetele, o funcţie extrem de
apreciată consta în a ţine şervetul cu care regele se ştergea pe degete de fiecare dată cînd şi le spăla. Acei
mapparius (cel care ţine şervetul) era aşadar un om mult mai important decît lasă să bănuiască modesta sa slujbă.
Regele pusese la încercare fidelitatea şi afecţiunea copilului în decursul acelor ani — de la 7 la 14 — cînd un
suflet tînăr nu ştie încă să ascundă nimic; aşadar îl putea numi conte sau duce pe tînărul crescut la palat. Ce
ciudată şcoală de cadre, în care sentimentul părea mai important decît competenţa! Adesea numită schola, cu alte
cuvinte comunitate de ucenici funcţionari, ea a dăinuit şi sub dinastia carolingiană. Or cum raţiunile inimii rămîn
necunoscute raţiunii, foştii comeseni ai regelui sau ai împăratului au început să confunde, la rîndul lor, slujbele
publice cu bunurile private. Revolta cadrelor carolingiene încă din 840 şi luarea în stăpînire de către ele a
drepturilor regelui au ajuns la o generalizare a acelor puteri locale pe care le numim feudalitate. După cum spune
un autor de Anale în 888, „fiecare a vrut atunci să se facă rege cu de la sine putere". Nu se poate defini mai bine
triumful repurtat de sfera privată asupra celei publice. Să nu uităm că aceasta s-a născut nu numai din ambiţie, ci,
mai ales şi înainte de toate, din precumpănirea sentimentelor de ură sau dragoste faţă de regele părinte. Reginon
crede că puterea regală este, în înţelesul strict, secretată de viscerele tatălui, lăca-
133
'i-m

şui tandreţei. Nimeni nu poate fi propriul lui părinte. Dar aceasta nu înseamnă oare afirmarea absolută a eului?
Fenomenul de privatizare generală poate fi perceput în multe alte domenii. Monopolul regal al monedei oferă un
exemplu perfect. încă din anii 560—580, primele persoane particulare care bat monedă nu şovăie în a pune pe
galbeni numele lor în locul numelui regelui, începînd cu anul 790, Carol cel Mare îşi recuperează toate
drepturile, punînd capăt emiterii individuale de monede. Cu Eudes, primul rege care nu era de neam carolingian,
prerogativa regală a fost din nou ciuntită şi ştim. bine că, înainte de 918 cu cîţiva ani, un fost funcţionar,
Guillaume, duce de Aquitania, a bătut un dinar de argint la Brioude, inaugurînd astfel nenumăratele monede
feudale. O altă prerogativă regală fusese întreţinerea drumurilor şi construirea de fortificaţii. Regii
merovingieni, şi îndeosebi Brunehaut, întreţinuseră în mod regulat drumurile romane dintre care unele
străbat şi astăzi cîmpiile noastre sub numele „şosea" Brunehaut. Carol cel Mare a reuşit să facă la fel. Impactul
năvălirilor scandinave însă a fost atît de violent încît n-au mai fost reparate podurile rupte şi drumurile inundate.
începînd cu secolul al X-lea, căi noi, numite drumuri, apar ici-colo, reţele locale născute din iniţiative
particulare. Carol cel Mare, pentru a-şi consolida cuceririle, a construit puternice forturi din lemn şi pămînt; în
864, Carol cel Pleşuv se plînge că unii, din proprie iniţiativă, ridică „garduri şi forturi", adică fortificaţii făcute
din copaci şi arbuşti împletiţi foarte bine sau din case împrejmuite cu palisade. Din anul 950, movilele feudale se
înmulţesc efectiv în regat. După cum spune foarte judicios Georges Duby, feudalitatea nu este nici mai mult,
nici mai puţin decît „fragmentarea autorităţii în multiplele celule autonome. în fiecare dintre ele, un stăpîn
deţine cu titlu particular puterea
134
de a comanda şi a pedepsi; el exploatează puterea aceasta, precum şi o parte a patrimoniului său, în mod
ereditar".
înmulţirea grupurilor mici
Să trecem acum de la stat la societate, urmărind procesul de dezvoltare a sferei private. După cum legile romane
din Breviarul lui Alaric le interzic — dar în zadar —- proprietarilor să-şi construiască o casă lipită de zid
înăuntrul citadelelor pentru a economisi cel de al patrulea perete în dauna zidului public şi a liberei circulaţii a
garnizoanei, tot astfel se nasc spaţii private şi legături private orizontale care sabotează structurile ierarhice sau şi
le făuresc pe ale lor. Am notat importanţa termenului schola. Altădată el desemna garda imperială; de acum
înainte va fi aplicat unei trupe de ostaşi ai casei, unei bresle, unui grup de clerici din jurul episcopului, dormi-
torului unei mănăstiri şi, în cele din urmă, unei corale, dar el nu va însemna „şcoală" pînă în secolul al IX-lea.
Grupului „antrustio-nilor" îi corespundea în societate cel al vasalilor. Etimologia cuvîntului este deosebit de lă-
muritoare: este un termen celtic — gwas — care a dat în franţuzeşte „gars" şi la feminin „garce". El se aplică
unui tînăr sclav, după cum dovedeşte forma sa latinizată — vassus — în legea salică. Tînărul sclav se află pe
aceeaşi treaptă ca şi alţi sclavi ai casei: fierarul, giuvaergiul, porcarul. Dar un mare moşier are uneori mai mulţi,
chiar şi o duzină din aceştia. Tinerii (juniores) se dedicau unui om mai în vîrstă (senior, de unde vine ,,seigneur")
în cursul unei ciudate ceremonii, recomandarea, împreunîndu-şi mîinile cu ale stăpînului. Dăruirea de sine le
deschidea tinerilor un spaţiu nou de ocrotire şi de servicii mutuale. Datorită atingerii de mîini, căpetenia militară
îi transmitea „juniorului" ca un fluid magnetic de ori-
135
gine sfîntă: hail-ul. Devenit tabu, vasalul se afla de acum înainte sub puterea „charisma-tică", de origine pagină,
a seniorului — mun-deburdium — puterea posesivă şi ocrotitoare totodată. Noţiunea de ocrotire părintească şi de
serviciu filial este depăşită. Acest tip nou de legătură, da la inferior la superior, îşi trage forţa dintr-o credinţă
păgînă în existenţa unei lumi, care este oarecum geamăna ambivalenţă a unui individ adult şi care îi dă vlagă,
fecunditate, dar şi putere de distrugere. Lumea minorilor, a femeilor, sclavilor şi servitorilor de la care porneşte
prin mundebiirdiuvz o structurare internă, o însufleţire a vasalilor săi. Pătrunse de focul legăturilor afective şi
religioase, deosebirile sociale se topeau în înţelesul strict al cuvîntului, iar un freund devenea jrei, prietenul sclav
îşi dobîndea libertatea. Prin urmare, nu ne poate surprinde faptul că, sub carolingieni, vasalii s-au eliberat şi că
grupurile de războinici ai casei, trăind sub acelaşi acoperiş, au contribuit într-o largă măsură la uzurparea puterii
de către carolingieni. Legăturile acestea de la om la om i-au părut lui Carol cel Mare atît de straşnice şi de solide
încît a găsit de cuviinţă să le folosească pentru întărirea statului său. De aceea a introdus vasalitatea în societatea
politică, generalizînd în favoarea fiecărui vasal concesiunea veniturilor unei moşii şi înmulţind vasalii regelui,
prinţilor, conţilor etc, piramidă pe care ar fi vrut să o vadă culminînd în persoana sa. Dar s-a întîmplat invers. Cu
prilejul războaielor civile dintre fiii lui Ludovic cel Cucernic, vasalii au fost credincioşi seniorului mai apropiat,
iar nicidecum celui mult prea îndepărtat, împăratul, căci se temeau mult mai mult de răzbunarea stăpînului vecin
decît de cea a prestigiosului suveran. După cum foarte bine spune Robert Folz, ,,Carol cel Mare (şi urmaşii săi)
au fost trădaţi de oameni".
Aceasta ridică o problemă personală fundamentală: aceea a minciunii şi a sperjurului.

într-o societate dominată de tineri, aşa cum vom vedea în capitolul următor, respectarea cuvântului dat nu-1
preocupă pe individul al cărui singur gînd este să guste din plin clipa ce trece. Stăpînirea peste durată şi timp
este o ambiţie de moşneag neputincios. Mărturia mincinoasă şi sperjurul erau atît de obişnuite în-cît legea
salică, unde nu apar în medie decît vreo trei-patru rînduri pentru fiecare articol, rezervă acestor chestiuni trei
paragrafe; unul, privitor la individul care refuză să respecte credinţa făgăduită altuia cuprinde treizeci şi
opt de rînduri! Situaţia, se vede, era gravă; Teodulf, de faţă la un proces, este îngrozit de mulţimea de
jurăminte false făcute de împricinaţi, cărora le vin întru ajutor învinuitorii şi cei ce jură o dată cu ei, fără să mai
vorbim de martori. Ce se mai poate spune despre Cîm-pia Minciunii — Liigenfeld —, la 50 de kilometri de
Colmar, unde, în timpul unei nopţi tragice, vasalii lui Ludovic cel Cucernic l-au părăsit tiptil, unul cîte unul, pe
împăratul rămas singur în tabără, pentru a se alătura fiului suveranului? Nicicînd nu şi-a vădit legătura de la om
la om şubrezenia într-un mod mai izbitor ca în acele clipe de prietenie batjocorită, mai ales atunci cînd Ludovic îi
îmbie să plece pe puţinii credincioşi care rămăseseră şi care refuzau să-1 părăsească, „de teamă ca din pricina
lui să nu-şi piardă viaţa sau vreun membru". Astfel, minciuna individuală era în cel mai înalt grad
subversivă. Biserica şi-a dat seama atît de bine de acest lucru incit mai toate ritualurile de penitenţă aşazâ
sperjurul în capul celor mai groaznice păcate. Ritualul sfîntului Colomban, cel mai răspîndit şi care a fost
urmat de cei mai înalţi adepţi, prevedea ca cel care se făcuse vinovat de sperjur din interes să fie închis pe
viaţă într-o mănăstire, iar cel care comisese acelaşi păcat din simplă teamă să facă penitenţă timp de şapte ani, în
pri-roii trei bînd numai apă, mîncînd doar pîine
137
.•SIs
Si
^^^^H
goala şi — pedeapsă cumplită în acea vreme — să fie surghiunit despuiat de arme, la care se adăuga obligaţia de
a face numeroase pomeni însoţite de eliberări de sclavi! într-un cuvânt, dacă vasalitatea fusese iniţial o pepinieră
de prieteni, un falanster de tineri devotaţi unui bătrîn sau unui comando de şoc, ea era totodată un lăcaş de
vipere şi un bumerang periculos.
Coeziunea dintre vasali era totuşi mult mai slabă decît aceea a altor grupuri. Fostele bresle romane nu
dispăruseră toate şi este foarte probabil că cele de cioplitori de pietre şi ale sticlarilor au dăinuit, păstrîndu-şi
secretele de fabricaţie şi priceperea. Grigorie, episcop de Tours, pomeneşte de cazul unui arhitect care şi-a
pierdut brusc cunoştinţele de artă şi de tehnică. în vis îi apare Sfînta Fecioară, redîn-du-i cunoştinţele.
Trăsătura aceasta ne arată însemnătatea pe care o aveau, până şi pentru meridionalii din civilizaţia romană,
învăţarea pe de rost şi păstrarea unei culturi şi a unei meserii prin transmitere orală de la om la om. Mai bine
cunoscute sînt. comunităţile marginale pe care clericii le denunţă numindu-le „conjuraţii", iar celţii
„ghilde". Oameni de tot felul — ţărani, meşteşugari şi, mai cu seamă, negustori — îşi făgăduiau prin jurământ
mutual, de la egal la egal, să se susţină unii pe alţii cu orice preţ. Aceste prestări de jurământ aveau loc la 26
decembrie, de ziua zeului pă-gân Jul, când omul putea să încheie o alianţă cu sufletele morţilor şi cu demonii
care reveneau la suprafaţa pământului. Viitorii confraţi pregăteau atunci ospăţuri grozave la care mîn-cau pînă
vomitau şi beau pînă intrau în transă, putînd astfel, datorită dezechilibrării tuturor simţurilor, să comunice cu
forţele supranaturale. Atunci unul jura să-1 ucidă pe cutare, altul să fie garantul lui cutare în vreo afacere etc.
Numeroşi clerici au protestat împotriva acelor „conjuraţii" primejdioase pentru ordinea publică, dar mai ales
— ceea ce li se părea şi
136
mai grav — satanice şi imorale. în 858, Hinc-mar s-a străduit în zadar să le creştineze. Ele au fost interzise de
concilii. în realitate, aceste organizaţii de autoapărare s-au dovedit uneori folositoare în lupta împotriva
vikingilor; de pildă, în 859, între Sena şi Loara. „Conjuraţiile" de negustori erau adesea necesare pentru
înfruntarea pe mare a piraţilor sau pentru a-şi impune preţurile într-un port străin unde debarcau. Ghildele, astfel
numite după sumele de bani (geld) pe care fiecare negustor le depunea într-un fond comun, erau probabil foarte
eficiente. Ele ştiau să-şi impună legile economice, fapt ce explică ostilitatea neîmpăcată a Bisericii împotriva
negustorilor şi a burghezilor pînă dincolo de secolul al Xl-lea. La rîndul lor, asociaţiile acestea ciudate îmbinau
legitima apărare şi forţa pumnului, frăţia comesenilor şi egalitarismul nivelator.
Comunităţile evreieşti erau şi mai închise. Provenite din dubla diasporă romană (sec. I şi II), ele s-au întărit în
oraşele galo-romane în epoca merovingienilor, apoi s-au statornicit sub carolingieni în Septimania (Languedoc-
ul de Jos), în Renania şi în Champagne. Axate pe Torah, Legea, care împreună cu Biblia a devenit singura lor
patrie adevărată, comunităţile de cămine evreieşti sînt administrate de adunarea capilor de familie, care nu
recunoaşte nici o căpetenie religioasă. Rabinii sînt simpli dascăli, iar fiecare credincios ocupă un loc precis în
ierarhia socială. Comunitatea îl alege pe unul din sînul ei spre a duce tratative în numele tuturor cu păgînii,
goyim, adică, de fapt, cu creştinii, privitor la problemele de coexistenţă, de taxe etc. Astfel, viaţa interioară şi
intimă a grupurilor evreieşti rămîne cu totul necunoscută galo-romanilor şi francilor. De aceea, singurătatea
ermetică şi superioritatea intelectuală a evreilor, care acumulează o mulţime de comentarii abstracte despre
Scriptură, dau naştere în mintea creştinilor la tot felul
139
■
de fantasme despre aceste celule autonome, aceste solidarităţi anonime, despre aceşti negustori călători care
aparţin ţării, dar totodată şi celorlalte comunităţi — spaniole, egio-tene, italiene etc.
în schimb, creştinii admiteau mult mai uşor comunităţile monastice ca nişte spaţii de pace şi porţi către veşnicie.
Acolo, misterul nu mai părea straniu, ci alcătuia un microcosm ideal, o antisocietate derizorie şi microscopică
faţă de lumea rechinilor dimprejur. Desigur, primele reguli monastice în vigoare în Galia, încă din secolul al
V-lea, rămăseseră pătrunse de veselul anarhism al atleţilor lui Dumnezeu: ţărani egipteni neştiutori de carte,
practicanţi neînfricoşaţi ai postului şi ai ascezei fizice. Dar foarte curînd, o dată cu sfîntul Coloni-ban,
călugăr irlandez care îmbină regulile vechi cu cele ale simţului Benedict din Nur-sia (mort spre 560),
lăcaşul acela închis, păzit de un portar, a devenit în toată Galia o oază caracteristică a peisajului mental şi
fizic al ţării. După cum spune sfîntul Benedict, „dacă este cu putinţă, mănăstirea să fie clădită astfel încît toate
cele trebuincioase — adică apă, moara, grădina şi diversele meserii — să se afle înăuntrul ei, pentru ca să
nu fie siliţi călugării să alerge de colo-colo în afara zidurilor mănăstirii, căci aceasta nu i-ar prii sufletului lor".
Contrar însă comunităţilor evreieşti, cenobiţii nu rup legăturile cu lumea din afară, nu se închistează în ţesutul
social. Ele primesc oaspeţi, pelerini, novici. Lumea lor este cît se poate de închisă pentru căutătorii de Dumne-
zeu, dar rămîne întredeschisă pentru fraţii laici. Sfatul fraţilor călugări este mereu primit de părintele
stareţ, obligat să-1 consulte în privinţa multor hotărîri. Comunitatea este totodată verticală şi orizontală.
Spaţiul ei privat este de fapt o punte între două lumi: cea pămînteană şi cea divină. De aceea, în urma hotărîrii
Conciliului de la Aix, din 817, Ludovic cel Cucernic îl însărcinează pe sfetnicUi
140
său, Benedict din Aniana, să generalizeze regula benedictină în tot imperiul. Se înmulţesc deci adevărate
microorganisme sociale, adevărate utopii vii de frăţie, despre care Adalhard, abatele Corbiei, spunea în 822 că
ele nu trebuie să numere peste patru sute de persoane, inclusiv servitori laici, căci ar fi în primejdie să cadă în
anonimat şi în uscăciunea sufletească a legăturitor umane. în ochii lui Benedict, abatele (abba, adică „părinte" în
limba ara-meică) trebuie să fie un părinte atent care îi supraveghează şi îi călăuzeşte pe fiii săi spirituali pe calea
cunoaşterii lui Dumnezeii, în-văţîndu-i totodată virtuţile tăcerii şi ale smereniei. Simultan şi în mod paradoxal
—- vom vedea mai departe de ce — mănăstirile devin nişte ferme model, ateliere artistice, în timp ce sînt şi şcoli
de spiritualitate. Benedict stăruie atît de mult asupra rolului unei comunităţi stabile ce practică regula încît îi
judecă foarte sever pe ,,gyrovagi", călugări de tip egiptean sau irlandez care rătăcesc din chilie în chilie fără
control, şi cere să nu li se îngăduie sihastrilor să trăiască în singurătate decit după o lungă şedere într-o
mănăstire.
Slăbiciunea omului singuratic
Astfel el înota împotriva curentului, căci una dintre cele mai uluitoare inovări ale societăţilor germano-latine a
fost dezvoltarea prin valuri succesive a sihăstriei. Este uimitoare dezvoltarea acestui curent într-o lume de extra-
ordinară violenţă în care după cum am văzut, modesta comunitate frăţească se vădeşte indispensabilă pentru
ocrotirea individului. Dar iată ca acesta nu şovăie, în unele cazuri, să se cufunde în singurătatea codrilor Gaiiei,
care acopereau pe atunci peste două treimi din suprafaţa ţării, şi să devină un adevărat sălbatic, adică un om al
pădurii (silvaticus, „sălbatic", vine de la silva, „pădure"). Această căutare a
141
singurătăţii nu are nimic comun cu mizantropia crîncenă a omului superior care dispreţuieşte putregaiul moral al
contemporanilor săi. In primul rînd ea este periculoasă, căci sihastrul se asimilează cu un outlaw părăsit de tribul
său, pe care oricine îl poate ucide ca pe un dine turbat. Mulţi anahoreţi au fost omo-rîţi. Părăsirea aceasta a lumii
este de fapt — aşa cum o dovedeşte Jean Neuclin — distanţarea, căutarea unei legături personale cu Dumnezeu,
care îl trimite pe credinciosul său, copleşit cu dragoste, să cucerească lumea. In lumea sihastrului, pustietatea se
populează treptat; înfloresc mănăstirile şi, în curind, şi oraşele. Numai în Galia de Nord, peste trei sute cincizeci
de sihastri, din secolul al V-lea pînă în secolul al Xl-lea, au transformat pe plan spiritual şi material mediul lor
social, ecologic şi, mai cti seamă, uman. Sub imboldul unor irlandezi şi aquitani de mare cultură s-au produs trei
valuri mari de sihastri: prima în secolul al V-lea, a doua în secolele al Vl-lea şi al VH-lea. Apoi, curentul a
cunoscut o criză şi s-a oprit brusc, sub impactul legislaţiei caro-lingiene care, urmărind edificarea unei societăţi
bine orînduite, a generalizat neîncrederea manifestată de Benedict de Ursia faţă de „gyrovagi". Normalizarea se
extinde chiar la schimnicii, bărbaţi şi femei, care trăiau în chilii înguste, sau, ca Hiltrude, la Liessies, într-o
capelă mică lipită de biserică şi comuni-cînd cu aceasta printr-o ferestruică. în prima jumătate a secolului al IX-
lea, regula lui Grim-laic a interzis cu desăvîrşire această practică, învoind doar pe cîteva persoane, căci îşi pro-
punea să-i înlăture pe nebuni şi pe dezechilibraţi. Al treilea val de pustnici nu s-a putut aşadar produce decît după
anul 850. De altfel, se cuvine subliniată însemnata mutaţie ce avusese loc. în timp ce, în secolul al Vll-lea,
oamenii din popor şi femeile erau foarte numeroşi printre cerşetorii de Dumnezeu, la sfîr-
142
şitul epocii carolingiene cei mai mulţi sînt nobili şi bărbaţi. Singurătatea profetică, marginală şi, în cele din urmă,
subversivă devenea tot mâi grea faţă de o Biserică ale cărei structuri se dezvoltau. Numai un personaj din cele
mai mari îi putea ţine piept. Totuşi, poporul îi îndrăgea pe acei oameni ieşiţi din comun ce simbolizau contrariul
societăţii în care trăiau. Predicatori, desţelenitori, cultivatori, ei erau atît de austeri încît se mulţumeau cu ierburi,
rădăcini, o bucată, două, de pîine goală şi apă stătută. Rugîndu-se necontenit în tăcere, tămă-duiau trupul şi
sufletul şi îi izgoneau pe demoni, vechii zei păgîni. într-un cuvînt, erau lipsiţi de toate în coliba lor de crengi. Aşa
singur cum era, pustnicul întruchipa o anti-societate, un alt model, tăgăduind căutarea nestatornică a avuţiilor în
schimbul bucuriei fiinţării.
Dar pentru a înfrunta greutăţile unui asemenea itinerar spiritual şi primejdiile unei singurătăţi absolute, era
nevoie de un curaj neobişnuit şi de individualităţi excepţionale. Era mai uşor pentru om să-şi adăpostească şu-
brezenia în spaţiile închise pe care Biserica încerca să le înfiinţeze în folosul „săracilor", adică al acelora care,
bucurîndu-se de ocrotirea unor personaje sus-puse, voiau să scape de urmările unei crime sau ale unei învinuiri
mincinoase. Nenorociţii găseau un adăpost lîngă fiecare catedrală, biserică sau parohie rurală, înscriindu-se pe o
listă-matriculă care asigura unei duzini (cifră simbolică) de tovarăşi de suferinţă casă şi masă. Sclavul fugit,
ucigaşul inveterat, femeia părăsită puteau găsi un loc de azil —„parvis"-ul unui sanctuar, adică o triplă galerie cu
colonadă lipită de faţada vestică a bisericilor: perimetre sfinte, deci inviolabile, pentru că aparţineau sfîntului
patron al bisericii. Erau cu adevărat zone de libertate în care se amestecau familii întregi, jalnice epave şi
puşlamale sinistre ca într-un pandemoniu de ţigani. Unii, statorniciţi acolo de
143
multă vreine, se dedau beţiei şi adulterului, în timp ce duşmanii lor, furioşi că ie scăpase prada, pîndeau cu
nerăbdare clipa în care victima va păşi din distracţie în afara incintei sfinte pentru a o ucide pe loc. Grigorie din
Tours povesteşte cum, în oraşul său, în bazilică şi în faţa ei, a fost întinsă de către ducele Claudiu o capcană
împotriva unui anumit Eberulf; totul a degenerat într-o cumplită încăierare între sclavii celor doi bărbaţi, vasali şi
epitropi, pînă la a stropi toată strada cu sînge. în ciuda acestor dereglări — sau poate datorită lor — dreptul de
azil a fost o trăsătură constantă a societăţii Evului Mediu timpuriu, o licărire de nădejde pentru cei fără de
apărare şi un loc de odihnă pentru cinici.
După părerea mea, aceeaşi concepţie despre un spaţiu ocrotit care îi adăposteşte pe cei lipsiţi de arme împotriva
unor brute înarmate se află la originea privilegiului de imunitate. La cererea unui episcop sau a unui abate, regele
acorda pămînturilor bisericii lor dreptul să fie scutite de vizită, inspecţie, impunere etc. pe care funcţionarul regal
le putea efectua în mod legal. Pămînturile odată imunizate împotriva micului tiran local, episcopul sau abatele,
care nu aveau dreptul să facă uz de arme, erau feriţi de orice exacţiune, putînd să-şi consacre veniturile
multiplelor lor îndatoriri de construcţie şi ajutor. în civilizaţiile merovingiană şi carolingiană, ideea şi realităţile
unui spaţiu închis mi se par fundamentale în procesul do cucerire a unui mic teritoriu personal, a unei sfere de
influenţă şi a bulei ocrotitoare. Atunci cînd saxonii s-au stabilit în Boulonnais, ei au înfiinţat sate cu cabane şi
colibe împrejmuite cu păduri vii de arbuşti cu spini, numite zaun, cuvînt pe care îl regăsim în toponime actuale
ca Landrethun şi Baincthun. Zaun a dat thun, iar în limba engleză town (oraş). în ochii germanicilor, oraşul este
în primul rind un cordon izolator, o mică insulă de viaţă privata.

2P ss$ «ft
232. Frescă dintr-o domus romană.
144

233. Kerkouane: Casa cu coloane.

234. Timgad: o stradă mărginită cu colonade şi trotuare.
235. Thugga: Casă cu peristii.
236. Bulla Regia: Calea Noii Vinători.
*.-
237. Utica: Casa cu
cascadă.
•■<â*j
238, 239. Bulla Regia: Casa Vînătorii şj peristilul catului subteran.
mu
240. Buiia Regia: insula Vînălorii, văzută dinspre sud-est.
241. Bulla Regia: Casa Vînătorii — peristilul subteran văzut dinspre nord-est.
242. Thugga: Porticul de la intrare al Casei trifolium.
243. Thugga: Casa trifolium, peristiiul.
SiP
i
244. Utica: Casa cu cascadă. Pferistil cu bazin-fîntînă în grădină.
245. Thugga: Casa omnia tibi felicia. Peristil — curte cu mozaic înconjurată cu jardiniere.
246. Bulla Regia: Casa Amfitr tei; mozaicul din triclinium (detaliu).

247. Dionysos şi Ariadna, modele ale soţilor moderni

.„ '*■ \ ■.?-*.■■
248. Mozaic funerar din Thina.
,:.*:
fl
249. Mozaic din Smirat (detaliu).
*Lş 250. Thysdrus: Casa 5§§ lunilor — mozaicul
"'**• muzelor.

\,
"j
\ ' •'■■'■- 'fi^'-'
I
251. Bulla Regia- <&£ mozaic din triolinium -~s% ln Casa Noii Vînători. :,"y
,
253. Mozaicul seniorului lulius, provenind din Cartagina.
*»"_254. Bulla Regia: ««'Casa Vlnătorii — "S. latrine particulare
- "■ (văzute dinspre sud).
255. Thugga: porticul vestic al casei lui Dionysos şi Ulise.
256. Mozaic din C-tagina: portic c draperii.

257. Bulla Regia: Casa Noii Vinători; porticul estic (văzut dinspre sud).
B 258. Bulla Regia: X Casa Noii Vînători;
porticul vestic (văzut
dinspre sud).
» 259. Mactar: Casa venus. Mozaic de bazin reprezentînd-o pe Venus.
260, 261. Bulla Regia: mozaic din trîcli-nium din Casa Noii Vînători (detalii)
• ■'. • i
262. Thysdrus: mozaic din triclinium Casa Alaiului lui Dionysos.
i
263. Manuscris, sec. IX. Carol cel Mare, . , împărat, şi fiul său - Pepin, regele Italiei.
264. O treime de sou din aur merovingian, monetaria din Toulouse. Avers.
265. O treime de sou merovingian bătută la Toulouse. Revers
266. Viaţa sfintei Ra-degonde, sec. X—XI.
270. Diplomă a lui Carol cel Mare. Pergament 14 sept. 774.
1I
267. Mormîntul lui Childeric. Plăselele şi teaca de spadă, sec.
268. Arcul de triumf al lui Eginhard. Gravură din sec. XVII făcută după origina!.
271. Tezaurul de la Gourdon (Saone- et-Loire), îngropat spre 525.
272. Monezi de aur merovingiene, sec. VI,
269. Inel cu sigiliu merovingiar din aur, sec. VII.
273. Monezi de aur merovingiene, sec. VI si VII.
■*'■#■■■■-
fi ...

luMI
:
274. Carol cel Mare, sec. IX. Ilustraţie de pe prima pagină a unei culegeri de capitulare carolingiene adunate de
Ansegise.
275. Psaltirea de la Utrecht (816—835). Intrare oficială într-un oraş fortificat.
/ //]
or ffTT
- /
ff::.7
3t

276. Falere din argint aurit, sec. VII.

T ^
277. Vase de sticlă merovingiene, sec V—VI.
278. Evanghelia lui tbbon, sec. IX. Ţăran semanînd
°rn rugîndu-se.
280. Lespezi de marmură, sec. XI
la
,8,6-835,. Oraşu, fortificat
este un
r-
■ ■
iK> ■
■'
:
'uni-
282. Liturghier qe-'«fan numit al lui
F
284 Machetă. CaSa cu Pivniţă. Sa
285. Ceramică mero-V|ngiană, sec. VI__VII
tratate medicale.
pana ş, cerneală pe Pergament, spre 850
288. Culegere de tratate medicale.
Esculap descoperind vindecea (iarba tăieturii).
m 289. Vas din
ar9int, sec. IV.
290' Ob
iecte
a
294. Obiecte de toaletă feminină.
291. Biblia lui Ca, cel Pleşuv h 0| 840Miî
292. Medalion de bronz înfăţişîndu-l ne Teodoric cel Mare regele ostrogotilor '
296. Diptic (fragment) din fildeş, începutul sec. V.
295. Hristos — relic-variu bizantin. Bronz . VI.
%*■

X'-Af *
"i - \ *
298. Placă sculptată, sec. XI.
299. Capitel, Saint-Benoit-sur-Loire, sec.
Al.

300. Capitel, Saint-Benoît-sur-Loire, sec-XI.

301 Fibule rotunde din argint aurit, împodobite cu fili-qran şi almandine, sec. VII.
302. Frescă, sec. XII. Clovis, regele francilor, tratat de Sfîntul Severin.
303. Pandantiv mero-vingjan cu ornamente împletite, asimetrice.
304. Bijuterii merovingiene, sec V
305. Fată ucisă din Windeby, Germania,
sec.
306, 307. Pixidă din fildeş, a doua mătate a sec V.
ju-
308. Panou do din GoenelS-E|ed % Placă de fildeş > VIII. e?> 5ec'
■
310, 311. Codex legum longobar-. ?C\*# * do,rum> sec' XI. Regele Pepin al »".*' , WnfcAi.
Italiei şi regele Lotar I.
r*>^

309. Războinic franc sec. VII.

sec.
313, 314. Placă-pafta ?i element de harna-şament, sec VI—VII.
315. Arme germanice, sfîrşitul sec. V.
316. Sarcofage, VI—VII.
317 Scenă de vînătoare dinam-fiteatru, 400-^50.
318. Mozaic galp-roman din Lil-lebonne, 250—300. Vînătoarea de cerbi.
 eVan9heliar' filde?' 840-^870, şi Bibl
322. O treime de sou din aur. Le Mans, sec. VII.
323. Evanghelii, 800—850. Tăierea capului sfîntului loan Botezătorul
321. Cap de om descoperit într-o turbă-rie, sec. I.

324, 325. Vas din sec. V, şi cazan v

Gundestrup
sec-
326 a, b. Mormîntul fierarului de la * Herouvillette (Cal-vados), sec. VI.
327. Placă-pafta de centiron. Bronz gravat, spre 400.

*■*=",
328. Podoab
5ta-. Cimitirul 1*
linga Sii ae
331. Cimitir galo-roman, La Gayole (Var), sec. V—VI.
g Vl—vil.

329. Talismanul lui Carol cel Mare.

330. Macheta cimitirului de la Hordain, sec. VI—VII.
:

-
P sec. VII

—ssss
333.
335. Jouarre, mormîntul episcopului Agilbert; sec. VII— VIII.
336-Placă d
e marmură, sec. VIII.
339. Manuscrisul Arătos, sec.
IX.
doua c»«9
sec. v fătate a'
340. Fibulă asimetrică cu toarte Bronz, sec. VII.
341. Baptisteriul Jean din Po sec. VI.
342 a, b. Doi idoli păgîni, la stînga masculin, la dreapta feminin, sec. V.
343. Criptă de la Saint-Germain, Auxerre. Mormîntul sfîntului Germain.
344. Viaţa Sfintei Radegonda, sec. XI. Radegonda şi soţul ei, Clotar.

346. Liturghier gelasian. numit al lui „Gel-lone", Flavigny, 755—787.

345. Ostaş doborînd un duşman. Fildeş sec. IX—X.

347. Biblia lui Carol -w} cel Pleşuv, spre 846. Sfîntul Ieronim tra- «-^ ducînd Biblia.
348. Psaltirea de la Utrecht (816—835). Cei care cred în mila sa...
a^
Luca. !
TVIA: i
1 352. Biblia lui Carol cel Pleşuv, spre 846. Moise le dă evreilor tabla
ÎCItîfc"-,, . ,"* Legii-
ORI »I-\ti * H t „*„
oeoiini4cr»j

te n
 i vv.
it.l«~i-
i«;
350. Manuscris al lui Grigorie din Tours, sec. VII.
35g1? Psaltirea de ia Utrecht (816-835). Dumnezeu pedepse* „,
353. Manuscrisul ^ unui breviar al lui
Aiaric, 700—750
"aparat.

i :
;
355. Constantinopol: Cornul de Aur la începutul secolului.
356. Conducător * car. Bronz. Constantinopol, sec. X.
357. Cvadrigă. cart de mătase, VIII.
359. Giulgiul sfîntului Lazăr (fragment), sec. XI—XII.
358. Regele Solomon; în mînă ţine cartea înţelepciunii.
din Nazianz, Culegere de predici.

361. Sipet de lemn placat cu fildeş, sec. X—XI.

362. Evanghejn
Constantinopol, F .iu,^™;?^ bauY-<*4 mătatea sec. XI.
l
- ri
,-
363. Mănăstirea
Daphni (Grecia), sec. XI.
amaschinul, " Parallela).
366. Octateuc (opt cărţi din Vechiul Testament), sec. XI.
,v

/ f
367. Doamna Danielis călătoreşte în lectică de la Pelopones la ConstantinoDol

368. Inel cu monogramă, sec. VI.

369. Chei şi portchei cu monogramă.

sec. XI.
Evan9helii. Constantinopol, jumătatea
371. Sipet de lemn placat cu fildeş.
372. Lespede decorată cu un păun.
373. Lespede: S j Fecioară cu Pruncul
375. Ţesătură cu grifoni In medalioane, sec. X—XI.
376. Cană de argint.

■
ii ;

377. Cronica lui Skilitze (Italia meridională?; sec. XIII): doi spioni ascultă o convorbire la palat.
378. Farfurie de ceramică cu incizii, sec.
AII.
■ ■ « -jur*
■

380. Grigorie din Nazianz, Culegere de cuvîntări, Sf. Grigorie sluiind ia altar.
'

381. Sf. Gheorghe ucigînd balaurul; frescă, sec. XI.

382. Sfîntul evanghelist Luca scriind.

379. Kokkir Predici despre Fecioară (sec

i
4
383. Cronica lui Skilitze: după martirajul său, călugărul Lazâr reînccn să picteze icoane în mănăstirea Sf. loan-
lnaintemergâtorul.
384. Cronica lui Skilitze: împărăteasa Teodora închinîndu-se în taini

I
4j
;:■ "■;■■%..■ "":-:*■,--< ■;..-"»**§■

385. Diskos, sec. X.

[..
386. Muntele Athos, mănăstirea Lavra.
* . \ ■ '■

V f/
' «*'"

390. Brăţară din email cloazonat, sec. XI.

391 a, b. Cercei de aur, sec. X
. Cronica lui Skilitze. Cununia lui Constantin al Vll-lea cu Elena.

389. Cronica lui Skilitze: botezul fiului lui Leon al Vl-lea, vntoru stantin al Vll-lea.

^^I^^^^S^H
fi 1
m

St, K. y

393. Dansatoare de pe coroana numită a iui Constantin Mo-nomachos.

396. Pasăre de aur cu decoraţie granulată, sec. X—XI.
m
394. Psaltire, sfîrşW sec. XI. Consian-tinopol. Myriam, sora lui Moise, conduce un dans de femei.
398. Cronica lui Skilitze: intermezzo acrobatic la hipodrom,
395. Mozai. w^ colorate P'°\ iit de la un vfU-Divanyolu, se"'
X.
1 1 . .

400 Cronica |uj

bkihtze. Convorbire intre bărbaţi.
401. Menolog, numit al lui Vasile al ll-lea sec. X.
402. Feţele laterale ale unei lăzi de lemn.
403. loan Damascul, Florilegiu (Sacra Parallela): «echia bolnav si Pforocul Isaia. ?

ti \
-S"V r "
;
i
t" fi'- »' -// / /

§8
l
I

mm
ok 406 Nioandru, Theriaca (tratat despre Muşcăturile de şarpe şi doctoriile potrivite).
407. Sipet de lemn placat cu fildeş, sec. X—XI.
; \ ■"*

408. „Acolo fură înmormîntaţi Avraam si soţia sa Sara" (Geneza, XXV, 10).
Cronica lui
n -;-cîţivafilosofi
mvaţaceii lor.
409. loan Damaschinul Florilegiu (Sacra Parallela)
David şi Betsabea.

=3?"

413. Leu mîncînd o antilopă.

414. Menolog, numit al lui Vasile I, notiţă pentru 23 octombrie: cei şapte adormiţi din Efes în peştera lor.
412-
reme sec. XI
ad°
cia)

.........
• - i-

SfSîpllI
418. Medalion-amuletă din plumu agăţătoare în formă de inel.
<u 2
I
419. Psaltirea Barberini, spre 1092. Fol. 16: „Hades (sic) întîmpinîndu-i pe păcătoşii izgoniţi de înger".
420. Psaltirea Barberini, spre 1092; ilustraţie marginală: simoniacă.
C
legea burgunzilor sau legea salică evocă i sau pietrele de hotar, precum şi gar- ce ocrotesc cîmpiile. Viile trebuie
mai ri il dti tăi
mă păzite;
striveşte şi mănîncă ciorchini de struguri l îaţi c argt o
i ce o
n mă păzite; oricare animal domestic străin cU Sestriveşte şi mănîncă ciorchini de struguri -te ucis pe loc.
înarmaţi cu argumente proced die rahimburgii franci îl pe
-te ucis p
durale extraordinare, rahimburgii franci îl peri^ nsesc pe cel ce a furat recolta făcută mănunchi, a tăiat un măr sau
un păr, a luat fînul altuia, 'dar mai ales pe cel ce a rupt gardul, cu amenzi de la 3 la 45 de sous. Cel ce a scos mai
multe porţiuni de gard sau care le-a transportat cu căruţa, în folosul său propriu, sau care le-a ascuns,' va plăti o
amendă de la 15 la 62 de sous şi jumătate. Sume enorme, deoarece un sclav sau un cal valorau 12 sous! Cît de
mult ţineau francii la ocrotirea pămînturilor lor particulare dacă le împrejmuiau cu atîta energie! Legile
bretonilor vădesc aceeaşi tendinţă, ceea ce ne dezvăluie originea celtică şi germanică a provinciilor vestice ale
Franţei actuale.
Cel mai îndrăgit dintre spaţiile închise era desigur grădina. în unele dintre grădini francii cultivau numai napi,
năut, bob şi linte. în general însă se cultiva orice. Iată cum descrie într-un poem Fortunatus, episcop de Poitiers,
grădina unui prieten al său: „Aici, primăvara cu obraji de purpură face să crească iarba verde, iar aerul este
îmbălsămat de mireasma trandafirilor din rai. Acolo, ramuri de viţă J"afă ne ocr°tesc cu umbra lor în dogoarea
Şi sînt adăpostul butucilor încărcaţi cu guri. Grădina toată este presărată cu mii alt 1 felurite- Unele fructe sînt
albe, iar ieri V?şii- Vara acolo este mai blîndă ca nică-agăfa+ °area Şoptind discret stîrneşte merele draeS! «
Cren§i- Childebert le-a altoit cu
Personar' ^ intim de odihnă # de muncă fiecare a> ^r^dir}a este un mic univers unde
du-
re
145
de plăcerile vieţii, pregătin- dinainte zarzavaturile şi poa- de el, infinit mai delicioase, după
mm
HH
> • ii ps rT3i,)
bine ştim, decît cele Produse de alte mîini. cUmi intim pe care grădinarul îl ţese între L°clrtu2 iUcrat şi
alimentele ce-1 vor întrema FTotodată fizic, prin sudoarea ce 1-a costat, • pnsibil datorită grijii cu care a urmărit
el Ş1 terea poamelor. Grădinile mănăstireşti, Minile ţărăneşti, grădina mănăstirii Sfîntul rH ca şi cele ce
existau la fiecare moşie mare Vn 'timpul carolingienilor, toate cer muncă multă- lucrul cu săpăliga,
semănatul, răsădi-rea plivirea, repararea gardurilor! Lîngă grădină se află adesea o livadă unde creşte doar un
singur exemplar al fiecărei specii de pom fructifer. Călugărilor le este recomandat să cultive cîteva brazde
cu plante medicinale: aurona tămăduieşte guta, mărarul vindecă tuşea constipaţia şi bolile de ochi,
hasmaţuchi opreşte hemoragia, pelinul potoleşte febra. Intr-un cuvînt, plăcerile desertului şi leacurile
ce aduceau bucuria de a trăi izvorau din acele grădini lucrate cu atîta dragoste.
Mai mult: ele erau adesea rezervate unui oaspete în trecere. Oboseala şi primejdiile care îl ameninţau pe călător,
bandiţii şi hârtoapele care îl determinau pe abatele Loup de Ferrie-res să-1 sfătuiască pe un prieten al său să ia
cîţiva voinici drept tovarăşi de drum spre a se putea apăra împotriva violenţei şi a furturilor, toate acestea erau
uitate numaidecît în ambianţa plină de căldură a metecului sau a casei nobilului franc. Ospitalitatea era
obligato-rie- „Cine îi tăgăduieşte oaspetelui un adăpost I un foc va plăti 3 sous amendă", specifica gea
burgunzilor. In timp de iarnă, nu i se poate refuza orzul sau fînul de care are nevoie 768 SaU' De altfeI-
capitularul aquitan din arm ^evede că fiecare om liber chemat la bilSa? Şl Care„se duce Ia Iocul general
de mo-ana „■e; es^e îndreptăţit să primească măcar Asistă na necesara- în 789, Carol cel Mare tocuri
aSUpra necesităţii de a înfiinţa me->,Pentru călători, case de primire pentru M7
cei săraci în mănăstiri şi în comvtnităţi de rici, căci, în ziua răsplatei, Domnul va ■«eram oaspete şi m-aţi
primit»" — ceea totodată o aluzie la Evanghelie şi la resu^ sfîntului Benediot. Ospitalitatea este aşadar ^
datorie sfîntă de origine religioasă, pagină ° creştină. într-adevăr, planul mănăstirii Sfîntni Gali arată în dreapta,
la intrare, casa pelerj. nilor şi săracilor, o odaie pătrată cu bănci, doua dormitoare, dependinţe înzestrate cu
copaie cuptoare şi o berărie; la stînga, este construit metocul cu două camere încălzite, odăi pentru servitori şi
grajduri. Toate la un loc erau o povară financiară grea, fie pentru spitalele strictu senso, numite
xenodochia, fie pentru lăcaşurile destinate călugărilor pelerini, mai cu seamă celor irlandezi — hospicia
Scotiorum — care străbăteau Galia în drum spre Roma şi Răsărit. Prevederile erau nesigure. La Corbia, numai
la doisprezece săraci, pe noapte, li se oferea, la fiecare, o pîine şi jumătate pentru masă şi drum; se prevedeau
însă douăzeci şi şapte de pîini în plus pentru oaspeţii neprevăzuţi. La Saint-Germain-des-Pres, erau prevăzuţi, în
829, o sută patruzeci de călători pe zi. De fapt, fiecare episcop şi fiecare abate au înfiinţat un metoc pentru săraci
şi altul pentru cei bogaţi, conţi-episcopi şi alţi demnitari în călătorie & afaceri. Totuşi, primirea unui străin nu se
înţelegea de la sine. Sfîntul Bonifaciu povesteşte că, spre anul 730, compatrioate de-ale sale anglo-saxone,
în drum de pelerinaj spre Roma. erau nevoite să se prostitueze în fiecare ora, prin care treceau pentru a-şi
continua trase ■ Din pricina refuzului pomenii — ce da naştere unui mod ciudat de a-şi mortifica t pul —
Biserica s-a văzut silită să le interip fil i linaj Legea salică îl
pul — Biserica s-a văzut silită s ep
femeilor orice pelerinaj. Legea salică îl Vf uj sea foarte crunt — 300 de sous — Pe.uClgujui unui comesean al
regelui, adică al P" eaşi său intim, deoarece acesta mîncase din aC aş pîine, iar toţi cei ce luaseră parte la a uCi-
masă cu ci erau siliţi să plătească Pre»
■ • unui oaspete. Se vede că această comu-derlL alimentară, totuşi atit de pregnantă, n 1 digera" întotdeauna pe
străin — sinonim nU V'srnan Fapt considerabil pentru viitor, CU îasfîntului Benedict preciza că „abatele şi r1i
călugării lui îi vor spăla pe picioare pe K aspeţii"- Acest gest conţinea germenele
toţi unei
extraordinare răsturnări de mentalitate.
Căldura casei şi a meselor
O dată cu ospitalitatea, iată-ne ajunşi în pragul casei, sanctuar al vieţii private. Frumoasele villae" ale galo-
romanilor, cu lespezi de marmură şi mozaicuri de cuburi albe şi negre, dăinuie în regiunile aflate la sudul Loirei.
Descrierile lui Sidoine Apollinaire, în secolul al V-lea, precum şi cele ale 'lui Fortu-natus, la sfîrsitul secolului al
"Vl-lea, dovedesc că Aydat (în Âuvergne), Bourg, Besson, Beaurech şi Pregnac (în Bordelais) nu au pierdut
nimic din arta de a trăi — cu confort oraşe an la ţară — oe caracteriza epoca lui Pliniu cel Tînăr. Săpăturile
arheologice însă, cum sînt cele efectuate la Seviac (în Gasconia), arată că în epoci Merite, în funcţie de regiuni,
s-au produs părăsiri^ sau prefaceri. Se nasc noi construcţii de Piatră mai rustice, iar planurile reşedinţelor
senioriale sau regale pe marile moşii carolin-
vesn- SÎnt mult mai simPle- Cazul cel mai veac î6^6 C€l de la AnnaPes care> la începutul zidită rf- ^ IX~lea'
cuPrindea »o reşedinţă bine Cu „ , „ Piatră, cu trei încăperi: toată casa,
d lemn la etaJ' are unsPrezece că-
are se află ° Pivni^ă: ?aPtesPrezece case din lemn,
încălzite> cu "tot atîtea camere şi
Sta~e bună> un staul de vite> ° tea er ..^e' două grînare, trei sure.
Piatrăa • apărata de un S^d cu portal Şl> ^ea^upra, era o galerie de lemn 149
â 1
în

folosită drept cămara. 0 curte mică împreîm ită şi ea cu un gard, frumos concepută şi ; ^ podobită cu copaci de
esenţe felurite". Cit'?*" rul desigur a observat însemnătatea îrnprejm°* irilor şi apariţia unor construcţii de lerrm
^ casele de piatră sau alături de ele. Cele m"? multe case erau probabil din lemn cu J1 de vălătuci şi ai d
e eau probabil din lemn cu pej-J1 de vălătuci şi acoperiş de paie. Fortunatu italian obişnuit cu case de
piatră, admira to' tuşi ceea ce numeşte el „un palat de scînduri"" adăugind că mîna care le-a îmbinat a lucrat atît
de dibaci încît „nu se văd crăpături". Opera dulgherilor era probabil totuşi un fel de lux căci săpăturile
arheologice au îngăduit reconstituirea adevăratelor colibe locuite de ţărani, „firave locuinţe (...) acoperite cu
frunziş",' după cum scrie Grigorie din Tours. Dimensiunile lor ating, ca la Brebieres sau la Proville, în nordul
Franţei, de la 2 la 6 metri lungime pe 2 metri lăţime. Temeliile sînt de fapt nişte pivniţe sub podea. Cei doi, patru,
şase sau opt stîlpi care traversează pivniţa susţin un acoperiş de paie care ajunge pînă la pămînt. Cabanele cele
mai mici acopereau deci, cu o pivniţă de 2,50 metri pătraţi, 5 metri pătraţi de pămînt. în aceste locuinţe nu s-a
găsit nici urmă de vatră, ceea ce ne face să presupunem că erau fie temporare, fie destinate unor munci de
ţesătorie sau folosite ca magazii de scule. Alături, se aflau multe gropi cu gunoaie, iar recipiente de grîne în
formă de sticlă erau răspîndite pe sol. în afara colibelor au fost găsite unele urme de vatră. La Douai, pe tin&a
urma unor colibe foarte primitive, arheolog" Pierre Demolon a descoperit două veritabi e forme
dreptunghiulare din lemn, una rner°_vl giană, deasupra căreia se afla alta, caroling^ ană, de 16 metri lungime
pe 4 metri lă|T^ A doua cuprindea stîlpi de colţ groşi din J-e de stejar înfipţi în sol şi, la bază, spaţii i» q grinzi,
dovadă că această clădire alcăt!iiaăşj-construcţie foarte rigidă. Examinarea ra
150
, jemn şi de excremente afatâ câ poteci ţel°r ~.e ■" din 'cleionaj de lemn de alun legau
^garduri dm ădirile
.
animalele laolaltă. Deo-a acelor
unele de altele şi împrejmuiau anin cea mai mare dintre ele locuiau oamenii şi
f\A ne apare imaginea vieţii intime
H-rbati Şi femei ce"şi ascundeau genele în si-
1 /uri şi vinul în beci, uniţi în căldura animală,
'Icînd în băligar şi noroi. în sud, existau ti-
m-i de ferme similare din piatră, ca la Larina,
P Burgundia, în secolul al V-lea; acoperişul
însă, în loc să fie acoperit cu paie, era din
pietre plate.
Este de presuspus ca bunurile adăpostite in beci îi atrăgeau pe hoţi, căci legea salică prevede o amendă de 15
sous pentru cel ce spărgea o screona, adică o pivniţă-ţesătorie atunci cînd nu era închisă cu cheia, iar 45 de sous
atunci cînd era. Şi cît de sărăcăcioase erau încăperile! Cîteva borcane globulare din ceramică roşie, cenuşie sau
neagră, cîteva sticle cu gîtul tronconic şi toarte, agăţate deasupra vetrei, sule din os şi cuţite. Numai
ceramica stanţată paleocreştină din sudul Franţei avea tăvi şi farfurii ornamentate. Mai tîrziu, ceramicile ca-
rolingiene, numite de Pingsdorf şi de Badorf, au creat un fel de ploscă. Chiar dacă la cei mai bogaţi existau cupe
din sticlă şi tăvi de argint ^au bronz, ele prezentau o mică variaţie, ^mgura inovaţie mare constă în
schimbarea Survenită în obiectele folosite la masă: de acum mainte farfuriile sînt mai numeroase decît cu-Pah ?i
^^ obiecte ţinute cu o singură mînă. ner ^ e tara Picior Şi vasele tronconice se ge-cetĂ -aZ^' iar ceramica
paleocreştină s-a în-ţemt încă din secolul al V-lea. Aceasta este oa ca, modul galic de a mînca cu comese-"■""■
în jurul unei mese s-a substituit, -^sud, celui roman care cerea ca oas-îrma •I^anInce lungiţi Şi proptiţi într-un
cot. folosi i^1CU ^ cunoşteau de mult, putînd astfel 011 aml nfUra -^ cuţitul şi, mai ales, să mănînce "^te mîini,
adesea cu degetele, ceea ce 151
îi silea, după cum am văzut, sa se spele obicei păgîn şi igienic totodată. es,
Mesele, cina fiind întotdeauna mai ilîln tantă decît prînzul, sînt adevărate ritualuri ligioase. Cînd un om a prînzit
cu altul el h^" vine invulnerabil. Participarea la ospâţ'uri 6~ dează comunitatea şi o pune î'n contact cu ?SU'
deoarece ele sînt regenerare şi izvor de \\att Lăcomia galilor era vestită încă din tiran' aquitanului Sulpiciu
Sever, din secolul al IV-le O dată cu venirea germanicilor ea s-a accen tuat. Francii au născocit supa de carne cu
pîjn~ muiată, servită la începutul mesei. Chilperic pentru a-1 îndupleca pe Grigorie din Tours' pe care îl
poreclise „Neron şi Irod al timpurilor noastre", i-a oferit o supă mai rafinată decît cea de toate zilele, cu carne
de pasăre si năut. Grigorie nici nu s-a gîndit să o mănînce căci ar fi însemnat să aprobe politica regelui! La galo-
romani, felul asemănător era pireul de legume: pulmentum, după care urmau carnea cu sos şi fripturile, adică de
vacă, miel, porc şi vînat; garnitura consta din varză, napi, gulii, condimentate cu usturoi şi o groază de mirodenii
despre care se credea că uşurează digestia: piper, chimen, cuişoare, scorţişoară, nard, ardei aurii, nucşoară de
Chios. Felurile sînt adesea stropite cu garum, condiment sărat obţinut din macerarea maţelor de nisetru şi de ton
cu stridii în sare, adică ceea' ce numim noi nuoc-mani. Fortunatus descrie mese pantagruelice de » care el se
scoală cu „burta umflată ca un ba' lon". Grigorie din Tours nu-şi revine în fire atunci cînd vorbeşte despre
doi episcopi -~ Salonius şi Sagittarius — care îşi Petrec5a0 veacul benchetuind, se sculau de la masa ^
dată cu răsăritul soarelui şi apoi, seara, ... repezeau la masă pentru a bea şi a mînca pi în zori de zi". Se
înţelege că postul nu era o cesitate ţinînd de igienă, ci o contra-va religioasă menită să denunţe cultul pîntec
Winnoch, bogătaş breton, se mulţumea cu ^ buri crude. Un călugăr din Bordeaux „nlC1
152
se hrănea cu pîine, ci bea la trei zile caf nu, ^e infuzie". Căci unii beau mai mult o c}f Lncau. La sfîrşitul unui
ospăţ, la Tour-d • după ce s-a ridicat masa, toţi rămaseră pe nai, « fjn(je se aflau; băuseră atîta vin şi erau ^-Tde
îmbuibaţi încît sclavii (precum şi come-
■■) se găseau beţi în toate colţurile casei, Sen unde căzuse". în ochii unor oameni care Caveau beţia ca pe un dar
al zeilor şi un extaz, ^brietatea' nu constituia o calitate. Mai mult: -nu uităm că, în acea vreme, vinul era unicul
tonic la îndemîna oricui.
Am fi naivi dacă am crede ca lăcomia şi beţia erau privilegii ale bogătaşilor. Am văzut că nici sclavii nu se lăsau
mai prejos. Nu, acesta era comportamentul întregii societăţi merovin-giene, precum şi al societăţii carolingiene.
Sfîn-tul Colombian, care recomanda călugărilor săi să mănînce „rădăcini (adică napi, gulii etc), legume, terci de
făină cu pişcot, pentru ca burta să nu fie îngreunată, nici mintea asfixiată", ar fi fost tare surprins dacă ar fi văzut
multele feluri servite pe mesele mănăstireşti. Datorită euforiei pricinuite de prosperitatea carolingiană, raţiile
prevăzute crescuseră considerabil, în medie, fiecare călugăr consumă zilnic 1,7 kg de pîine (călugăriţa însă
numai 1-4 kg), un litru şi jumătate de vin sau bere, 70 100 grame de brînză şi un pireu de linte sau năut de 230
grame (133 grame pentru călugăriţe). Laicii, fie că sînt servitori ai mănăstirii, ne că sînt externi, se mulţumesc cu
1,5 kg de Pune, dar se revanşează cu un litru şi jumătate 5 vin sau bere, căruia i se adaugă 'lOO grame
carne şi peste 200 de grame de pireu de le~
ratr ?• 10° grame de brînză ca desert. Aceste ^tare^ cuprind cam 6 000 de calorii, faţă de ceea ce ni se pare
necesar °m cu activitate medie şi cu o tre-decît ce se dă pentru munca grea. vingere ace5ta alimentar este
întemeiat pe con-SuPele d' Ca numai mmcărurile grele şi grase, ln apă, unt şi pîine şi, mai ales, pîinea 153
pentr ime
I i
cînd
sînt hrănitoare. Căci tot ce însoţeşte pîinea secundar: „ierburile", „rădăcinile", „frut chiar şi carnea şi pireurile.
De altfel, există farfurii, fiecare înfulecă aceste per pe felii de pîine. Veneraţia adusă pîinii eT perfect
caracterizată de o expresie: companaJ cum, ceea ce însoţeşte pîinea, care a dat na* tîrziu în franceza veche
companage. Cel de a{ doilea element nelipsit pentru a face să scurgă aceste feluri indigeste este bineînţeles
vinul, un vin probabil foarte uşor, iar cînd nu mai rămînea decît bere, se ofereau raţii duble Dată fiind cumplita
monotonie a meselor, condimentele, mirodeniile şi garum-ul erau indispensabile pentru a aţîţa pofta de mîncare
şi a trezi papilele adormite.
Repet: acesta era un regim normal pe care îl urmau si ţăranii care munceau din greu. In zilele de sărbătoare, toţi
făceau excese cu bună ştiinţă. Atunci, călugării, canonicii şi laicii primeau raţii cu o treime mai mari. Calendarul
creştin cuprindea cel puţin vreo şaizeci de zile de sărbătoare, cărora li se adăuga aniversările unor sfinţi deosebit
de veneraţi, precum şi, în mănăstirile mari, mese comemorative în cinstea vreunui membru al familiei
carolingiene. Cu prilejul acestor mari ospăţuri festive, călugării consumau aceeaşi cantitate de pîine ca şi în zilele
lucrătoare, dar raţia de vin şi pireurile de legume erau duble, iar fiecare monah primea, în acele zile speciale, şase
ouă şi_a°ua păsări. La anumite sărbători, canonicii din Mans primeau un kilogram de carne şi vP°* uni", adică o
jumătate de litru de vin aronr cu mărar, mentă sau salvie. în timpul ^ carnea şi păsările erau înlocuite cu cam
haddock, anghile şi tipar de mare. Totalu loriilor se ridica la 9 000.
în aceste condiţii, cum şi de ce erau în§ . ţite asemenea mese? Prea bogate în gluc .^y protide, prea sărace în
vitamine, ele rieceS1 digestii lungi însoţite de sieste, rîgîieli
exprimate într-un mod cît mai sonor tul<Mvf privite ca fiind dovezi de sănătate şi de pOsibii,_P de
gazdă Comeseanul era
reTmit numai'cînd burta îi era umflată. Obi- -i acestea alimentare nu însemnau nici-
it • -ie acestea alimentare nu însemnau nici-
ceiu" un ospăţ bogat şi rafinat, ci o îndopare deC bt o econtenită senzaţie de
Pen
aii
i combate o necontenită senzaţie de [in pricina unei lipse de echilibru în atie. Ele dădeau naştere unor tipuri
dce'grase şi cu burtă şi constituiau un chin nentru sărmanele călugăriţe în vîrstă care nu mai puteau digera şi care
primeau drept pomană cîţiva purcei. Această stare de lucruri întreţinea însă un sentiment permanent de ne-
mulţumire. Carol cel Mare nu-i mai putea suferi pe medicii săi pentru că, din pricina temperamentului său prea
sanguin, îi interziseseră carnea friptă. Chinurile oamenilor graşi se prefăceau astfel în martiraj al obezilor.
La originea acestor chiolhane se afla un rit păgîn chipurile religios, întărit de creştinism. Practica germanică a
meselor comemorative dinastice îşi avea originea în prînzurile de jertfă păgîne, în conjuraţiile şi ghildele studiate
mai sus. In plus, hrana multă îi dădea omului puterea genezică şi generatoare. Menite să asigure sănătatea fizică
şi spirituală a familiei carolingiene, îndopările acestea neobişnuite, însoţite în mod obligatoriu de rugăciuni,
consolidau stabilitatea regilor şi asigurau perenitatea neamului domnesc. Căci rugă-^ unile mai erau făcute şi
pentru maternitatea şi c SaU a îmPărătesei. Datorită unei ciudate a că^CerTliCe alc^imii gastrice, burţii umplute
nei vlga^ului îi răspundea burta plină a regiei lenţalitatea oamenilor din acea vreme nu haşură să despartă — sau
chiar să deo-spiritul de trup, credinţa de inte-""ia de raţiune. Un sfert sau două în mod v + ^imPului liturgic erau
consacrate pr°punp - - ancnetelor. Cucernicia liturgică îşi câ t>ucuVSa lnvedereze concret prin chiolhane la
materială de a trăi si veselia spiri-155

tuală sînt una. Mîntuirea imperiului şi a j râtului, sănătatea împărătesei şi a copiiiOl, ^' izbînda armatei şi
belşugul secerişului sînt H'' ţinute prin rugăciuni şi banchete: cucern" • insinuîndu-se în maţele
credincioşilor, dev^' o întruchipare, ba chiar o incarnare a cre-r^ ţei, credinţa în Dumnezeu şi credinţa în g"5?
cărora el le-a dat puterea, ciudat amalgam e' care îl vom reîntîlni. 3 ^e
Cultul acesta adus abundenţei aliment de către bărbaţi şi femei care nu pot resimt decît senzaţii puternice a
dispărut în secolul al X-lea, fiind înlocuit de mese zilnice, clar banchetele ce durau două-trei zile au continuat
Oricum, idealul alimentar carolingian a fost interzis cu severitate clericilor şi călugărilor de către conciliile din
secolul al Xl-lea, dar nu şi femeilor cu copii şi soţilor lor. Lăcomia, pe care nu o puteau tempera nici medicii
(care găseau sfaturi de echilibru alimentar în De ob-servatione ciborum de Anthym, precum şi în calendarele
dietetice), nici feţele bisericeşti sau legislatorii eclesiastici care condamnau obsesia i vinului, o regăsim şi atunci
cînd era vorba de bani.
Setea de aur
Senzaţia de putere legată de posesia aurului şi argintului îi înaripează pe cei ce reuşesc să strîngă. Viciul acesta
este denunţat de Grigorie din Tours care repetă mereu versul lui Virgi-liu: „La cîte nu le îmbii tu, foame sfântă de
aur, inimile oamenilor!". Lăsînd la o parte averile princiare, să le analizăm pe cele ale unor laia sus-puşi.
Mummolus, general merovingi* lăsa la moartea lui 250 talanţi de argint şi P&1 30 taianţi de aur sub formă' de
monezi sau -medelniţe şi tăvi de argint, dintre carefi250 cîntărea 85 kilograme, adică un total de o _ kilograme
de argînt şi 750 kilograme de aur-
5S

edelniţa de argint cîntărea aproape 56 de rfla* mme! Un mare moşier franc, care îl pri-kil°£r? t ostatic pe fiul
unui senator meridio-jflise a jjFacjusese ia condiţia de sclav, cerea nal f plată pentru el 3 270 kilograme de aur,
ârep- preţul a treizeci de sclavi. Un sclav cult, urne Andarchius, dornic să o ia în căsătorie Pe iiica unei doamne
din aristocraţie, îi măr-Pe. a acesteia că putea dispune de 16 000 tuj" de aur, adică 68 kilograme. Rapacitatea nu
°uta pe nimeni. Grigorie din Tours povesteşte °azul unui ţăran care avusese vedenia unui °fînt cerîndii-i să-i facă
curat în capelă. Ţăranul neascultînd, sfîntul îşi reînnoi cererea, în-antind-o cu lovituri de băţ. A treia oară, sfîntul
găsi mai nimerit sa lase un ban de aur, la vedere, lîngă patul omului. Şi iată că parcă prin minune ţăranul înţelese
îndată ceea ce i se cerea. Astfel se explică valul de tezaurizare ce caracterizează sfîrşitul epocii merovingiene şi
acumularea unor uriaşe comori personale sau eclesiastice. în 628, de pildă, Didier, episcop de Auxerre, de felul
său aquitan, lăsa moştenire bisericii sale aproximativ 140 kilograme de orfevrerie liturgică. Lăcomia de giuvaere
lua asemenea proporţii încît Fredegonde, care o ura pe fiica sa Rigonthe, îi întinse următoarea capcană: „Intră în
sala tezaurului şi deschise o ladă plină cu bijuterii şi cu podoabe de preţ. Dupâ ce scoase foarte încet diverse
obiecte pe are le arătă fiicei sale care stătea lingă ea, îi luse: «Am obosit; bagă mîna în ladă şi aruncă
lad^aSeŞtl>>' ^n timp ce R'£onthe. cu braţul în laz» Scotea obiectele, mama ei apucă capacul viol ŞW~l trînti pe
ceafă- De°arece îl apăsa cu la oh scîndura inferioară o răni pe fiica ei fu salw-1 6ra săA zdrobească ochii".
Rigonthe sale cu sclavele ei; cu prilejul căsătoriei
de cârut1*6^8^ Spaniei, primise în dar cincizeci
de cârut^^ p, pe a cei preţ. s'f 1"cărcate cu aur, argint şi veşminte de rilor per dornm'a caroiingienilor, comorile
ma-
bile, darStn^e iai°e SÎnt mai Puţin considera-otuŞi la fel de impresionante după
bil
sînt mai puţin considera-i la fel de impresionante, după
I

cum dovedesc testamentele lor, Evrard rul Cysoing-ului, poseda, în 865, nouă sp'ad vîrfuri şi gărzi împodobite cu
aur, şase ^ CU roane din aur cu nestemate şi reliefuri des, vase de marmură şi ocru îmbrăcate şi argint. Ni se
înfăţişează aici o altă trad a acestei civilizaţii: somptuozitatea ca fel ^ a fi, care făureşte rangul unui personaj.
ue Trebuie să recunoaştem că, tocmai din aceasta cauză, orfevrăria merovingiană şi caroîinpia ^ a fost probabil
cea mai frumoasă din istor;3 acestei arte cu totul ignorate în zilele noastre Dar nu la estetică se gîndeau
turnătorii, gra vorii şi argintarii, autori ai acelor splendori puţine la număr care au străbătut veacurile pînă
la noi, ca paftalele de centiron încrustate cu email negru şi argint, găsite în cimitirele din Paris, sau potirul lui
Tassilon. La început I erau talismane a căror funcţie a devenit în cu-rînd ostentaţie. Din secolul al V-lea şi pînă
în cel de al VIII-lea, paftalele de centiron, centi-roanele cu filigran, sticlăria cloazonată, gra-natele-caboşon,
fibulele rotunde sau arcuite, închizătoarele de pungi de bani şi acele de păr au devenit din ce în ce mai mari.
Inelul cu sigiliu mai ales, adesea din aur, pe care Arne-gonde, una din soţiile regelui Clotar I, îl purta la degetul
mare al mîinii drepte, era dovada însăşi a puterii personale. Semnul ce-1 imprimă în sigiliul de ceară în partea de
jos a unui act public arăta rangul şi averea autorului. Alte inele poartă incizii antice, iar gliptica merovingiană
nu este mai prejos de aceea a sec» lui al IV-lea. De altfel, după cum arată săpaturile făcute în cimitire, bijuteriile
au încePj să fie purtate doar de femei, în timp ce armele — privilegiu bărbătesc ■— P1"6 orfevrării
frumoase. S-ar putea oare obi de aici că această împărţire a bunurilor ^^ liare funerare între cele două sexe
era .^ inconştientă că violenţa era a bărbatului.
bogăţia a femeii?
158
T ainte de a face acest pas, care ne va la examinarea rolului jucat de trupul aduce ^ viaţa privată,
constatăm că aceasta Evadat totul:' statul, dreptul, justiţia, armata, tele, funcţionarii, moneda, drumurile;
finta privată a generalizat unele spaţii închise ?a'intimitate sau de linişte personală, alaiu-\ războinicilor,
comunităţile orizontale (ca riie ale evreilor şi conjuraţiilor) sau orizontale şi verticale (ca cele mănăstireşti)
şi a înmulţit grădinile şi împrejmuirile. Casele şi colibele le-a prefăcut în locuri unde omul îşi ascunde
comorile. Dar viaţa aceasta privată care îi separă şi îi leagă pe indivizi unii de alţii este solicitată de două
tendinţe contradictorii: plăcerea de a poseda şi fericirea de a fi. Ea stîrneşte minciuna şi lăcomia, oscilează
între acceptarea şi tăgăduirea străinului, admiră schimnicia şi masacrul şi, pradă viscerelor, cît şi setei de
aur, îşi zeifică în mod păgîn instinctele şi dorinţele. Noi am văzut masa şi lada de bani. Acum să trecem la pat. în
spatele spadei războinicului şi al giuvaerurilor femeii, să descoperim sexul.
TRUPUL $1 IN1NÂ
Urbicus, episcop de Clermont-Ferrand, se despărţise de soţia sa, aşa cum era obiceiul, din ziua în care ajunsese la
episcopat. „Femeia însă, ar-zînd de dorinţă (...) se strecură prin negura nopţii pînă la palatul episcopal. Toate
porţile fiind închise, ea bătu la uşile casei bisericeşti şi strigă: «Episcope, pînă cînd ai de gînd să dormi? Pînă
cînd ai să ţii uşile închise? De ce îţi dispreţuieşti tovarăşa de viaţă? De ce, as-tupîndu-ţi urechile, nu vrei să
asculţi de poruncile simţului Pavel? Oare nu a scris el: 'întoar-ceţi-vă unul la altul pentru ca Satana să nu vă
ispitească?'» (I, Cor., 7.5). Femeia tot grăind asemenea vorbe, inima episcopului se muie. El porunci ca să-i fie
adusă în pat si, după ce făcu dragoste cu ea, îi dădu drumul. P«n contrast, acelaşi autor, Grigorie din
Tours, aminteşte povestea duioasă a unor tineri soţi car îşi făgăduiseră să rămînă căşti şi trăiseră toa viaţa în
acelaşi pat. La moartea lor, %re}eie, -tş sarcofage, aşezate la pereţi opuşi, fură gas* unul lipit de celălalt şi
numite Mormîntul c lor Doi Amanţi. Locul trupului şi al inimn e astfel definit prin această dublă opoziţie, in Pj^
celibatul fiind opus căsătoriei, şi libidoul in cărat opus tandreţii caste. Pentru ^ a re ^ această contradicţie,
se cuvine să aflăm rna ^e. tîi locul hărăzit trupului, precum şi statut
0
al populaţiilor acelei vremi. Atunci vom putea înţelege mai bine modul în care ablromportă în jurul patului, şi
în pat, copilul, se aW femeia şi soţul, într-un cuvînt, în- familie.
Trup înveşmîntat, trup goi, trup stâpînit, trup preaslăvit
O primă constatare: veşmintele sînt cusute, dar rămîn foarte ample şi încheiate cu fibule şi cordoane. Nici o
deosebire între galo-romani şi franci. Toţi poartă o tunică de in pînă la genunchi şi o tunică cu mîneci scurte sau
lungi (actuala biaude din Auvergne), pantaloni cărora li se adaugă moletiera şi semicizme sau saboţi conform
rangului social. Peste tunică femeile poartă o rochie lungă pînă la călcîi, deschisă în faţă sau ridicată în sus cu un
lănţişor pentru a putea umbla. Cînd este frig, se poartă o vestă de blană şi, mai ales, pe spate o amplă manta
pătrată de lînă, numită saia, ale cărei pulpane vin încheiate pe umărul drept cu o fi-bulă. Deosebirea socială este
marcată de calitatea stofei, portul de arme şi de bijuterii. Goliciunea nu mai există decît în două cazuri: cînd
omul se scaldă sau se spală şi cînd doarme în pat.
Băile romane se menţin o vreme pînă şi la mănăstire, dar din ce în' ce mai mult sînt rest^ bolnavilor- Rămîn
rîurile şi piscinele plăceni|l0r termale- ca aceea de la Aix unde îi Im a * Carol cel Mare să înoate cu musafirii
caroiinOri.peste ° SUtă de Persoane- Principii pe ^l6ni Se Primeneau şi făceau baie sîmbăta.
illstrum °, .eta> ^ecare sex îşi are riturile şi un c!p<!+ agăţate de cordon: un pieptene,
Pense de

l0r' POartă Părul 8' tund pe ceafă; francii îşi epi-

teazâ barba, în schimb, scîavîi şî feţele bî ceşti sînt obligaţi să fie tunşi; preoţii şj ^ lugării păstrează doar un
cerc de păr sau irlandezii, o fîşie de păr de la o ureche la âitCa Simbolism evident: părul lung înseamnă fortâ
virilatate, libertate. Astfel este vădită cond.'t sclavilor şi apartenenţa la Hristos a clerici1 o Părul femeilor rămîne
intact; coafurile erau pro babil ridicate cu multă iscusinţă dacă judecăm după acele lungi care erau folosite.
Legea salică pedepsea cu 45 de sous, iar aceea a burgunzilor cu numai 42 crima de a fi tuns un băiat liber sau o
fată liberă; legea preciza că această crimă nu era pedepsită dacă fusese comisă în afara casei victimei, cu prilejul
unei bătălii la care ar fi luat parte femeia.
Legea francilor salieni era la fel de cumplită pentru delicte care angajau întreaga concepţie păgînă despre trup:
un om liber care atinsese mîna unei femei plătea 15 sous; dacă atinsese braţul pînă la cot: 30 sous; iar dacă
ajunsese pînă la sîn: 45 de sous! Aşadar, trupul femeii este tabu. De ce oare? Din textele anumitor manuale
pentru duhovnici aflăm că în cursul ceremoniilor păgîne, femeia sau fata se dezgolea toată pentru a aduce ploaie
sau a fecunda pâ-mîntul etc. A atinge o femeie înseamnă aşadar a leza procesul vieţii. Femeia şi băr-
batul nu puteau fi goi decît într-un singur loc, cel unde se procrea: patul. As fel, goliciunea era
sfîntă. Dar goliciunea creştină avea un alt înţeles. Pînă în primii am a' secolului al VUI-lea, bărbaţii şi femeile ew
botezaţi goi în piscina octogonală lipită de care catedrală, în noaptea sâmbetei mari. H01^ Adam şi Eva la
Facere, ei ieşeau din_ aPa'Go. toate păcatele şterse, reînviaţi la veşnicie- ^ liciunea era afirmarea condiţiei lor de
7^^ bune, dar dependente de Dumnezeu,_ i^ sau fără de păcat. Goliciunea creştina r v zintă o făptură
zămislită, iar goliciune
0
o făptura zâmîsîîtoare. Dispariţia botezu-fprin imersiune în timpul carolingienilor a A -o deci şi pe cea a
simbolismului păgîn, dînd liciunii o semnificaţie sexuală şi genitală pe 8 nU o avea. încă din secolul al Vl-lea, s-
a dat porunca să fie scoase crucifixele pe care Hristos era răstignit gol ca toţi sclavii. într-o zi un preot din
Narbonne a avut o vedenie: Hristos i-a cerut să-1 îmbrace. Erau anii în care în Bizanţ, Hristos era înfăţişat
răstignit, nurt'înd o tunică lungă numită colobium. Sensibilitatea epocii începea, se vede, să refuze o vedere ce-i
părea indecentă şi, mai cu seamă, riscantă, căci se ivea primejdia ca Hristos să fie slăvit de către femei ca zeu al
rodniciei, aidoma lui Priap sau, mai tîrziu la vikingi, a luiFreyr, ale cărui înfăţişări sculptate în posturi itifalice
înlătură orice îndoială despre funcţia sa. Astfel, trupul înveşmîntat, îmbăiat, pieptănat, ferchezuit, ajungea să (fie
preaslăvit. Pentru a evita idolatria fusese deci nevoie să fie îmbrăcat. Sfîntul Benedict fusese foarte înţelept
atunci cînd le recomandase călugărilor săi să se culce îmbrăcaţi. „Ei vor avea un pat pentru a dormi" Şi „dacă
este cu putinţă, toţi vor dormi în aceeaşi încăpere", „pentru ca (...) atunci cînd se dă semnalul ei să se scoale,
numaidecît şi să se grăbească să se închine lucrării lui Dumnezeu." Iar noaptea unui călugăr se cuvine să fie
închinată dragostei de Dumnezeu prin rugăciune.
Ca întotdeauna, venerarea păgînă a trupuri aduce în mod inevitabil contrariul ei, adică viol f teama de truP'
Legea salică pedepseşte întî v- cas^rarea- Vom afla mai departe ce se câ ir • ? °U violul> dar este surprinzător
faptul C1 ea romană. nici cea a burgunzilor nu aceasta faPtă- în timp ce Carol cel ^ silit să adauge un articol su-
i celor ce practicau castra- de la 100 la 200 de sous, şi cazul antrustion-ului, care ar fi fost 163
rea
victima unei astfel de mutilări, amenda cîndu-se atunci la 600 de sous. Se vede <J practica nu dispăruse
în secolul al VIII-lea- -inconştientul colectiv franc, castrarea o^ '.
rid'
. în -----^„, o.iuiiv., v_cisuarea era tot
una cu moartea, chiar dacă erau prevăzuţi % de sous pentru medicul care o îngrijea pe vi timă. Sclavii hoţi
puteau fi castraţi, dar de cel" mai multe ori erau biciuiţi. Uneori, în cazuri]6 litigioase, erau supuşi chinurilor.
Legea rornanâ prevedea tortura pentru toţi criminalii condam naţi. Povestirile lui Grigorie din Tours ne dez-
văluie un uluitor grad de sadism atît la călău cît şi la colectivităţile umane. Rănile abia închise ale celor traşi pe
roată erau redeschise-era chemat un medic pentru a-1 tămădui pe' nenorocit, pentru ca „să poată fi torturat cu
şi mai cumplite chinuri". Grigorie a reuşit să-1 scape pe un diacon, numit Rieou, de la moarte, dar nu şi de
chinuri. „Nici un obiect, nici o bucată de metal nu a suferit atîtea lovituri ca acel nenorocit. De la ora a treia
a dimineţii (ora 9) a rămas agăţat de un copac, cu mîi-nile legate la spate, şi pînă la a noua oră, cînd a fost lungit
pe un pat de tortură, a fost bătut cu beţe, nuiele şi curele duble, nu numai de o persoană, două, ci de toţi cei care
au reuşit să se apropie de bietele lui membre". Aceste practici au dăinuit şi sub carolingieni, în timp ce sistemul
ordaliei, de origine păgînă, apare mult mai frecvent decît pînă atunci. Cea mai cunoscută din aceste probe consta
în a-1 obliga pe acuzat să umble desculţ pe nouă brăzdare de plug încins. Se presupune că divinitatea apăra
pe nevinovat de arsuri, iar acesta nu avea decît să-şi arate, după cîteva zile, tălpi e ceva mai trandafirii decît
culoarea prunei, Pe tru a fi achitat. Astfel, Dumnezeu trecea pn^ trupurile curate, dar tăgăduia contactul cu t pul
pîngărit de un omor. Concepţia ace j pâgînă dăinuie în creştinism pînă în s^cc al Xl-lea, cu toată
opoziţia unor graţie lui Hincmar, arhiepiscopul

Trup bolnav, trup tămăduit

inul omenesc era aşadar locul ales al unei te dintre rău şi bine, dintre boală şi mi-e forţă divină adesea smulsă
sfinţilor prin nUnăc'iune. Nenorocirile fizice nu erau prici-fufte numai de oameni. în secolele al Vl-lea şi n
VII-lea, epidemii, ca ciuma inghinală, au ustiit Gal'ia. Apariţia unor bube sub axile prevestea o moarte
fulgerătoare. In marile sanctuare ale Galiei nu a fost vindecat nici un ciumat, ci numai bolnavi loviţi de
afecţiuni cu evoluţie lentă. Numeroasele procese-verbale de bolnavi tămăduiţi prin minune, redactate în mai
multe sute de exemplare, atît sub merovingi-eni, cît şi sub carolingieni, de către eălugări-medici care se
pricepeau să pună un diagnostic în maniera lui Hipocrat, ne îngăduie să facem un tabel al sănătăţii populaţiei,
care ne dezvăluie suferinţele acelei epoci. In oricare regiune a Galiei unde se află mari centre d? pelerinaj,
constatăm, printre cei tămăduiţi, 41% bolnavi loviţi de paralizie, contracţii sau depresiune nervoasă, 19%
orbi, 17% boli diverse, 12,5% demenţi şi posedaţi, 8,5% muţi, surdomuţi, surzi. Numărul mare de paralizii se ex-
plică prin carenţele alimentare pe care le-am semnalat mai sus. mai ales avitaminozele care Provoacă polinevrite,
trahomul şi glaucomul şi, oarte des, rahitismul la copii, numeroşi prin-Lrns1*!?0™0.^" care lîncezesc prin
sanctuare, aop? 7e, lgIenă datorată lăsării în paragină a tfifl , ,' consumării apei stătute, înmul-terennr"i
mIa!?tinoase ca urmare a părăsirii •iomieliî / CuItivate> Provoacă nenumărate po-Paludism, 1 efecte
deformante şi paralizante), Un nu ' precura Şi toate febrele paratifice. «rma Z^ însemnat de copii
handicapaţi în Permit °r accidente peri- sau post-natale ne frecventP presimtim şi să înţelegem cît de
ehuzelor p"aU î"ortalitatea infantilă şi cea a rereemle şi femeile care vin să se
I!
i i
roage pentru ca sterilitatea lor să ia sfîrşit s pentru ca naşterea să aibă loc cu bine' arar că procreaţia devenise o
adevărată obsesie a a ajuns acum la bolile psihosomatice şi mintal Multe nevroze explică anumite paralizii -_ „e'
de pildă, cea a mîinilor făcute pumn pîna ^p unghiile trec prin ele —, precum şi numeroas deficienţe senzoriale.
La care se adăugau ne, vroze isterice cu fenomene de dedublare a personalităţii, manii însoţite de logoree,
adesea de origine alcoolică. Călugării-medici descriu chiar foarte bine maniile acute sau depresive legate de
epilepsie, care ridicau pentru feţele bisericeşti problema posesiunilor diabolice.' în care caz, deşi credeau morţiş
în aceste fenomene, autorii proceselor verbale îi considerau pe posedaţi ca pe nişte adevăraţi bolnavi, infectaţi
fizic şi mintal de către Satana. Ei subliniază faptul că izgonirea demonului este însoţită de umori viciate,
sîngeroase sau purulente şi de un suflu duhnitor. Toate trupurile acestea bolnave erau chinuite de suferinţă,
bîntuite de o culpabilitate înăbuşită, preţul inevitabil al oscilărilor între venerarea cărnii şi repulsia faţă de ea.
Studiul trupului şi al senzaţiilor pe care le provoacă arată aşadar, prin importanţa dată veşmintelor şi părului,
prin acel tabu al goliciunii, gustul morbid pentru castrare şi chinuri, bolile organice şi simp-tomele maniaco-
depresive, că omenirea aceea supraestima valorile puterii, procreării şi s^" nătăţii fizice şi morale, probabil
pentru că acestea îi erau necesare într-o lume nestatornica, ameninţătoare şi de neînţeles.
Idealu!: forţă, procreare, sănătate
sat al
Cîteva studii făcute despre , . întreg din secolul al V-lea pîna m „
VlII-lea întăresc efectiv această fnSţ^M liza antropologică a cimitirului din ^
Mnrmandia, de către Luc Buchet permite sa în Constituită demografia epocii, confirmata fiej alte studii parţiale
despre Franţa de Nord. şi pral procentul de mortalitate infantilă In g6lvtrern de ridicat: 45%0. La naştere, spe-
este exi ^ poate f. apreciată la 30 de ani
ranţa u • longevitatea medie la 45 de ani
if SSl i 3040 d i l f
if
la numai 30~40 de ani la
70 feminin
adulţi
L_.'..: t-:di.T.i
Fig. 26. Pi9- 27-Vîrsta medie a mor- Vîrsta medie a mortalităţii la galo-ro-
talităţii la merovin-mani. gieni.
mei, din pricina naşterilor imposibile sau a fe-brelor puerperale. Pentru a supravieţui, populaţia avea nevoie de
mulţi copii şi de multe femei. Procentele de natalitate şi de mortalitate erau foarte apropiate — 45%0 în ambele
cazuri — cu variaţii mari pe termen scurt. Moşnegi erau puţini, dar atunci cînd depăşeau vîrsta de 40 de ani,
şansa de supravieţuire se dubla. Jean Heuclin a calculat că în medie schimnicii mureau cam la 67 de ani
(femeile) şi 76 de ani (băr-°aţii). Ce-i drept, regimul lor alimentar era mai cniiibrat; dt fiid
d
p, gul or aliment er m cniiibrat; dat fiind însă că mulţi episcopi din colul al VIII-lea ating şi ei vîrste
respectabile, vitatm SS înfătiŞează probabil clasica longe-viaţâe a .celibatarilor hirotonisiţi, care duc o • Inai
puţin tulburată decît laicii. Oricum, lnarea scheletelor arată că endogamia în- Procentele ridicate de
consanguinitate 167
şi că bolile degenerative grăbeau moartea învi ţimea medie era de 1,67 metri la bărbaţi it metri la femei,
probabil din cauza unei triţii slabe. Populaţiile ţărăneşti nu s-au schi ^' bat de la neolitic, şi numai în cazuri rare
putut dovedi urma unor cotropitori străini avî "h o înălţime de aproape 1,80 metri. Or, în Po fida acestor piedici
ieşite din comun s-ar ns~ rea că, în unele sate merovingiene, la sfîrsituî secolului al Vll-lea, populaţia a crescut
de două iar uneori chiar de cinci ori. Tinerii cădeau ca muştele, dar totuşi se înmulţeau; satul era asemeni unui
cerc închis, şi totuşi se dezvolta!
Victoria aceasta paradoxală repurtată de viaţă asupra morţii arată puncte comune între societatea
merovingiană şi cele ale lumii a treia, dar avînd o mortalitate infantilă care încă nu cunoştea vaccinele
şi antibioticele, deoarece procentul ei este superior. Paradoxul acesta este confirmat de studiul polipticilor
epocii carolingiene. D-na Zerner-Chardavoine a ■ analizat cifrele inventarului domeniilor de la Saint-
Victor de Marseille, din 813—814. Ea arată valuri variabile de natalitate, cu pronunţate mortalităţi de nou-
născuţi, precum şi un procent de fecunditate ridicat. Astfel, din populaţia totală 22o/o erau copii sub 12 ani, iar
38«/o tineri necăsătoriţi. Media de copii la o familie
18 30 40 50 60 70 +
•MM,
Is 30 40 50 60 70 +
Fig. 28-Diagrama ro°rta'
lităţii adulte (vîrstă estima»' la igi^
fr mirun
aBt^kir'JU
,1 so 40 30 60 70+ 18 30 40 50 60 70 +
Fig. 29.
Diagrama mortalităţii adulte (vîrstă reală) la merovingieni.
V'rsta ■medis a. mortalităţii o.c/ulte
era 2,9. Copiii firavi sînt recenzaţi cu grijă, iar fetiţele sînt mai numeroase decît băieţii. Nucleele familiale nu
aparţin toate tipului conjugal, dovadă că celula de tip creştin — tată, mamă, copii — încă nu s-a generalizat. Pe
scurt, o societate în care tinerii sub 25 de ani reprezintă 60% din întreaga populaţie, nu poate fi, în pofida morţii
ce loveşte necontenit, decît dinamică, tînără, vădind valorile proprii acelei vîrste, adică acelea pe care le-am
înfăţişat mai sus. Noi le-am dedus în sens negativ: forţă fizică, procreare, sănătate fizică şi mintală; iată-le acum
dovedite în sens pozitiv.
Societatea francă- favorizează procrearea. Cine ucide o tînără liberă capabilă să procreeze plăteşte 600 de sous,
la fel ca pentru un antrustion; dacă însă o femeie este omorîtă °uPa menopauză, el plăteşte doar 200 de sous! aca
este lovită o femeie gravidă şi moare,
lOOrt Se ridică Ia 700 de sous> dar 'la numai sfir^f?a în urma unui avort copilul moare! La mnj7- secolului al
Vl-lea, regele Gontran pro-
se în^ SÎ!pula*ia suplimentară, probabil fiindcă Se .,rn-uţea acest r,^ -i~ j-'- ■
km
. îninulţea 2p,rP mfntară' Probabil fiindcă 6 rid*a la 6?o /6n S d6lict: amenda acum cu?ei gravide ni' S°US
pentru ucidOTea unei
ev ,era un băiat T CeeaŞi sumă dacă Prun-exPlicit5 t_Daiat: Legea era deci rît ^ „n£a ^
1«9
600 de
de
a
deci dt se
t Sub 12 ani "valo- iar o fată de aceaşi vîrstă
I
M
■P
numai 200 de sous, se stabileşte o adevâ scară de valori: pe prima treaptă, fetiţa si meia bătrînă care nu poate
concepe copii-treapta mijlocie, băiatul; sus de tot, femeia ' vidă! Pe de altă parte,. vîrsta căsătoriei fjjJ
întotdeauna foarte apropiată de cea a maio tului, adică spre 12 ani (Fortunatus citează a" zul micuţei Vilitutha
care s-a măritat la 13 aa* şi a murit la naştere foarte curînd), iar r ' gele Gontran a găsit de cuviinţă să dea o
amen" dă de 62,50 de sous oricărei femei care ar d" alteia să bea o poţiune magică de ierburi gj plante abortive
pentru ca aceasta să nu mai poată avea copii, totul tinde spre acelaşi ţe! anume ca femeia să fie luată în seamă
numai ca mamă, ca genitrix. Religiozitatea păgînă şi nevoia de supravieţuire ajung aşadar la acelaşi rezultat:
copilul.
Obsesia copilului: sclav sau principe
„O femeie din Berry născuse un fiu olog, orb şi mut, care era mai curînd un monstru decît o fiinţă umană. Ea
mărturisea plîngînd că el fusese zămislit într-o noapte de duminică şi nu se încumeta să-1 ucidă, aşa cum fac
adesea mamele în astfel de situaţii; 1-a dat unor cerşetori care l-au urcat într-o căruţă şi l-au dus- pentru a-1
arăta în public. „Aici, mînia zeilor se vădeşte prin mijlocirea unui monstru. Ea este întărită de sfatul dat
creştinilor săjie abţină de la orice contact sexual în zilele de sărbătoare. Obiceiurile păgîne privitoare la copu
dăinuie, mai cu seamă expunerea; faptul in ^ de a depune un prunc încă plin de sînge la^ uşă de biserică nu mai
este pedepsit cu mo tea. Din amvon preotul anunţa găsirea, iar nimeni nu cerea copilul, i-1 dădea aceluia îl
descoperise şi care apoi îi devenea pr°-tar, îl creştea şi făcea din el un sclav. 1» ^. neral, însă, copilul era primit
cu bucurie.
170

bogaţi
îl încredinţau unei doici, iar mamele nopor îl alăptau pînă la vîrsta de trei ani • Mar mai mult. Există numeroase
dovezi de j1 goste părintească în ciuda înfricoşătoarei talităţi infantile. Cea mai caracteristică este 010ea citată de
Grigorie din Tours, care mărtu-a.csţ te durerea ce i-a pricinuit-o moartea unor "vi orfani pe care îi primise la el şi
îi hră-2so el însuşi cu linguriţa. Ei fuseseră seceraţi de o epidemie. Ocrotirea copilului se manifesta, în mod
paradoxal, şi în timp de război. Bunul acesta de preţ, la fel de preţios ca o femeie, făcea parte din pradă. La
cucerirea unui oraş, învingătorii treceau prin sabie pe „toţi cei ce puteau urina pe un zid". Ei înrobeau deci toate
femeile şi pe pruncii lor, mai cu seamă pe băieţii care nu împliniseră trei ani, deoarece cei-laiţi erau ucişi. De aici
se trage obiceiul de a-1 numi pe copil „sclav" — în limba latină puer. Pruncul era mult mai răsfăţat decît
băieţaşul sau fetiţa, care erau adesea struniţi cu severitate. Deosebirea aceasta de tratament este net marcată în
regulile mănăstireşti, şi aici contrar conformismului dimprejur. Desigur, călugării acceptă să-1 primească pe
copilul dat de părinţi drept zălog pentru fericirea familiei, pentru că înseamnă că i-au dat Domnului fiinţa cea
mai scumpă lor. Regula sfîntului Benedict precizează deci: „Dacă copilul este foarte mic, părinţii să scrie cererea
pomenită mai sus, să înfăşoare atît cererea, cît şi mîna copilului în pînza altarului şi astfel să-l' ofere". în toate
mănăs-'nie^se aflau aşadar numeroşi „oblaţi", trans-°™_în(j în grădiniţă comunităţile religioase, pe cele ale
călugărilor celţi, la care -a adoptivă de origine păcţînă deve-in mod firesc o valoare creştină. Deveniţi în *]'
■j°):)la<'ii" acceptau sau refuzau să intre catie U£"ar*e- între timp însă primiseră o edu-ale l,,^:totu! contrarie
nracticilor pedagogice ţipe. în loc de a-i dresa re băieţi ivitate şi pe fete pentru supunere, ■°gn monastici
condamnă brutalitatea şi se
străduiesc să menţină virtuţile copilăriei vite ca tot atîtea slăbiciuni de către conte'm rănii lor. Bede cel Venerabil,
urmat de mulţi i ţii, îl admiră pe tînărul băiat: „El nu se încăiY" ţînează în mînie, nu poartă pică, frumuse*
femeilor nu-1 încîntă, el spune întotdeauna^ gîndeşte". In sfîrşit — şi mai ales — el ascult! învăţătura dascălilor
săi. Cu alte cuvinte c^ lugării deschideau sufletul copilului în loc d~ a-1 împietri. Dar astfel erau dezarmaţi în
fa^ fenomenelor inerente pubertăţii. Saltul bruta! de la copilărie la vîrsta adultă îi îndemna să folosească
straşnica severitate de altădată. Statutul copilului şi locul ce-1 ocupa acesta în familie oscila de la o extremă la
alta. Cadavru ce nu lăsa aproape nici o urmă lîngă mormintele părinţilor în cimitirele merovingiene, copilul era
un prunc răsfăţat sub carolingieni, după cum dovedeşte prima menţiune ce s-a păstrat despre un leagăn. Sclav în
casă, principe la mănăstire, copilul este de fapt o făptură dublă, absent şi prezent totodată, dar joacă şi un rol
subaltern în casă şi în pat.
Acelaşi lucru se poate spune despre cei vîrstnici, atît de puţini la număr, după cum am văzut, atît de puţini
folositori cu excepţia acelor seniores, bătrînii, seniorii, căpetenii de clan, de trib, capii de familie sau de neamuri
aristocratice. Faptul că Brunehaut a depăşit yîrsta de optzeci de ani este rodul unei vrăji diabolice care se cuvine
a fi exorcizată prin pedeapsa cu moartea; faptul însă că împăratul Carol_ ce Mare a ajuns la vîrsta ce şaptezeci
şi_ doi ele ani arată cît de puternică a fost ocrotirea divină. Oricum, un bătrîn este acceptabil^numai dacă se
comportă ca un bărbat matur, stăpip P puterile lui. In caz contrar, nu-i rămîne Şe ^ să-şi dea avuţia unei mănăstiri
şi_ s^ ^ retragă acolo pentru a-şi sfîrşi viaţa, trăinc veniturile ce i se dau în schimb. Unele contr ^ precizează
numărul pîinilor, cantitatea dg
sau bere şi veşmintele ce le va primi.
Su
r pieni matriculele nu menţionează adesea Hi ît femei bătrîne şi bunici vîrstnici (nonno-- în schimb, legile
barbare nu cuprind nici ^tipulaţie privitoare la persoanele în vîrstă . .. °-tuatie e'xplic^ilă prin faptul că, mai ales
sub merovingieni, bătrînii adevăraţi — în înţele-
1 roOdern — erau probabil foarte puţini la Sumăr. Dimpotrivă, aşa cum am constatat, co-iii alcătuiau majoritatea
societăţii, al cărei caracter dominant era tinereţea. Astfel, cei neputincioşi, pauperes, săracii, aşa cum se spunea,
adică femeile şi copiii, erau cei mai numeroşi — alcătuiau poate chiar trei sferturi din populaţie. O asemenea
disproporţie faţă de bărbaţii' adulţi impunea o structură familială foarte largă cuprinzînd rude îndepărtate, văduve
şi tineri orfani sau nepoţi şi nepoate împreună cu sclavii de ambele sexe — toţi supuşi bărbatului. Acesta se
trăgea dintr-o stirps, dintr-un neam de origine familială largă, cla-nic sau dinastic, vechi şi vestit. Ansamblul
acesta vast, numit de unii „familie largă", iar de alţii „familie patriarhală", pe care istoricii din Evul Mediu
timpuriu o califică drept „familia", se aplică unei comunităţi complexe cu ramificaţii multiple, a cărei funcţie
esenţială constă în a ocroti.
I
Rubedenie, ocrotire şi consîrîngere
Legea salică precizează fără ocol că individul
^ drept la ocrotire dacă nu face Parte din ie. „Dacă unul vrea să iasă din rube-
b
ea să a e
sut- ,trebuie sa se înfăţişeze judecătorului sau la tribunal- Să-Şi frîngă pe cap patru arin' pe care sa *e
arunce apoi în col*uri ale tribunalului şi să spună că CU jurămînt la orice fel de ocrotire, la acâ ^\ ?* la orice
bun din partea familiei lui. Ucisă nai tîrziu ° rudă de-a sa moare sau este u Primeşte nici moştenire, nici amenda
173
! 1
plătită în chip de compensare. Daca el îjv, moare sau este ucis, amenda de eomnpne sau averea sa nu le revine
rudelor lui, ci fis lui." Adevărată persoană morală, rubeden-' francă este aşadar o celulă ocrotitoare prin !a celenţă
în schimbul unei dependenţe foart" stricte. Pentru a îndepărta catastrofa ce se 6 întîmpla fără greş, cel vinovat de
individualism frînge nuiele de arin, copac blestemat ce crest lîngă ape înşelătoare şi al cărui lemn arde fără a da
căldură. Practica aceasta pagină se pre. supune că îl va cruţa de o moarte neaşteptată sau violentă. Dar
manifestarea acestei temeri lasă să se întrevadă cumplita realitate. Contrar familei romane de tip conjugal, care
se poate mulţumi să adune sub acelaşi acoperiş pe bunici, părinţi, copii şi sclavi datorită unei ocrotiri mai
eficiente din partea tribunalelor, familia francă — sau aceea influenţată, la sudul Loirei, de concepţiile celtice şi
germanice — trebuie în mod obligatoriu să fie numeroasă pentru ca viaţa şi averea să poată fi transmise. Acesta
este preţul ce-1 impune neînţelegerea noţiunii despre avutul obştesc: o familie lărgită dincolo de graniţele carnale
prin rubedenia adoptivă sau vasalică.
In schimb, foloasele erau reale. In afara prezenţei permanente a unor tovarăşi de luptă gata oricînd să-1
ocrotească, omul sărac care nu era în măsură să plătească o amendă mare putea să le ceară tuturor rudelor sau
măcar celor mai apropiate să participe la stingerea datoriei. Solidaritatea pecuniară era obliga' torie. Reguli
de succesiune foarte stricte hotărau trecerea bunurilor de la o persoană la si Fiecare neam avînd cu pămîntul o
legătura lectivă ce-i arăta originea, femeilor le era terzis să moştenească acest pămînt, zis Pţ^ul salic, căci
altminteri neamul, clanul sau tn s-ar fi contopit cu cel în care ar fi intrat *er" t astfel, el nu ar mai fi fiinţat în
mod (contic0i Greşit înţeles de juriştii regali, acest a
17*
al legii salice a fost interpretat, cu prilejul suc-!ieiunii Capeţienilor direcţi, în 1316, ca tăgă-iuind femeilor
dreptul la moştenire, aşadar de
se sui pe tron. în realitate, ele posedau ca-a citatea succesorală, cu excepţia pămîntului P. gmoşesc fără de care
sistemul franc de ocrotire particulară s-ar fi prăbuşit.
Astfel avem explicaţia acelor case mari din lemn în formă de hală în care locuiau mai multe zeci de persoane sau
a acelor case umile în care părinţii, unchii şi mătuşile, verii şi ve-rişoarele cu copiii lor, sclavii şi servitorii —>
adesea peste zece persoane — dormeau goi, laolaltă în aceeaşi căldură hrănitoare. Desigur, numărul lor scade în
timpul carolingienilor pentru că Biserica stăruie asupra necesităţii familiei conjugale; anchetatorii însă care au
redactat polipticurile dau cifre precise pentru fiecare casă: cifrele variază între una sau două persoane şi opt,
zece, douăsprezece, dînd astfel naştere impresiei înşelătoare că cifra medie ar fi patru. întrucît sclavul era
calificat drept jamiliaris — membru de familie — aceasta constituia într-adevăr o vastă unitate socială de bază cu
legături multiple. De altfel comunitatea mănăstirească se numeşte şi ea „familie" pentru a-i cuprinde pe toţi cei
care, fie ei călugări sau laici, trăiesc înăuntrul sau în afara împrejmuirii.
Pentru a se ocroti, familia era numeroasă; pentru a se păstra însă îi trebuiau femei. Dar, iuPă cum am văzut,
bărbatul, căpetenia nea-
ului sau al rubedeniei, este proprietarul ""«idium-ului copiilor săi, căci este păzitorul Puntâţu sîngelui şi
autenticităţii posterităţii.
apetenia transmite nnt.prpa sa nrrot.itoarp so-
transmite puterea sa ocrotitoare so-
godnă
Prm căsătorie sau, mai precis, prin lo-
, care este nu atît amintirea vremurilor gura Vllîorul sot îŞi cumpăra femeia, cît o asi-Sarant- lmpotriva violenţei
şi un certificat de logoH • a P.uritâţii fetei. Cu prilejul ceremoniei pret î*ei> Părinţii primesc o sumă simbolizînd '
Pierii părinteşti asupra fetei. La franci,
175

° Gnu pe
Fig. 30.
Planul satului Gladbach, sec. VII—VIII. In jurul marii oase-hale se află cabane, grînare, silozuri. Fiecare
casă mare este înconjurată de un gard. (Bonn, Landesmuseum}.
se plătea un sous şi un dinar la prima căsătorie, iar 3 sous şi 1 dinar la recăsătorie. Ceremonia era publică; darul,
obligatoriu şi irevocabil- ^e' lui ce se căsătorea cu o altă femeie decît 1°|° ^ nica lui i se imputa o amendă de 62,5
sous. î?J burgunzi darul pentru cumpărarea munău1 ului, numit wittimon, era obligatoriu, iar r rea legăturii astfel
contractate aducea după^ plata unei sume împătrite. Codul lui Teo _ şi, în general, legile romane dădeau
aceeaŞLei. semnătate arvunii plătite cu prilejul log0
17*
godna era cu atît mai asemuită cu căsăto- ji treceau uneori un an sau doi înain-
_ jeş
fia nunţii __ cu cît hotărîrea era luată numai
a a părinţi fără să fia întrebată fata, şi nici chiar băiatul. Pentru a înţelege scandalul ce-1 provoca refuzul unei fete
să se căsătorească ar trebui să citim mai multe vieţi de sfinte, ca de nildă a sfintei Genoveva sau a sfintei Maxel-
lenda. în mod oficial, conciliile merovingiene şi decretul lui Clotar al II-lea (614) interzic căsătoria unei fete în
pofida voinţei ei. Practic însă, şi în afara cîtorva excepţii — unele femei creştine au mult temperament —, se
considera că fetele îşi dădeau acordul, ca, de altfel, şi tinerii. „Cînd a ajuns la vârsta potrivită, părinţii lui
Leobard, conform obiceiului (expresia dovedeşte că practica aceasta nu era creştină) l-au silit să dea o arvună
unei fete şi să-i făgăduiască să o ia de soţie mai tîrziu. Tatăl a reuşit să-1 convingă pe fiul său, care era încă
extrem de tînăr, să facă ceea ce era potrivnic voinţei sale." Anecdota aceasta povestită de Grigorie din Tours este
confirmată, la burgunzi. de pedepsele date, de pildă, femeii de „naţie barbară care hotărăşte din proprie voinţă să
se căsătorească pe ascuns cu un bărbat". Vinovata este considerată adulteră, adică în cel mai înalt grad desfrînată.
Vinovatul va plăti părinţilor de două ori „preţul nupţial", deci contravaloarea mundmm-ului, dar are reptul să se
recăsătorească! Tot astfel, oricare «urgund, din marea aristocraţie sau de origine modestă, care se căsătoreşte cu o
fată fără să _ primit porunca părintelui, „va plăti de trei rut mundium-ul socrului, pentru că nu i-a ce-1
consimţămîntul, iar 150 de sous tatălui şi fată "0US fiscului". In schimb. în cazul de c-arn'apaSmCla este
ireversibilă, fiindcă unirea fempii a aVUt loc din initiativa bărbatului; iar ** nu trece drept pîngărită.
nia eraesaCeStea Se referă la logcdnă- Ceremo--1 mai strălucitoare decît nunta: avea 177
■
.."li»
Fig. 31.
Reconstituirea unei case-hale; lungimea 12 m. Casa este acoperită cu paie, după cum arată săpăturile
arheologice. (Bonn, Landesmuseum).
loc un mare ospăţ însoţit de beţie, cîntece şi glume dinadins obscene cu scopul de a aţîţa rodnicia viitorilor
soţi. Apoi, logodnica primea o donaţie. Consfinţită în scris în ţările supuse dreptului roman sau confirmată de
către trei martori la germanici, donaţia cuprindea întotdeauna animale domestice, veşminte, giuvaere, nestemate,
monezi, o ladă, un pat cu pături, scule etc, adică bunuri mobiliare. Drept zaiog de pace casnică, logodnicul
oferea de asemeni conform unui vechi obicei, o pereche de pap' şi, mai cu seamă de data asta conform tradiP
romane, un inel de aur, simbol al credinţei ^ găduite, deoarece cercul fără de început Şi sfîrşit simbolizează
veşnicia. Romanii îl P . la degetul mijlociu sau la inelarul mîinii s de unde, după o veche concepţie medicala
178
H
ă an nerv porneşte nemijlocit spre inimă. ?îîeile din aristocraţie mai purtau la degetul re drept inelul cu sigiliu,
adesea regăsit în orminte dovadă a autorităţii administrative pe are ele o păstrau asupra propriei lor averi. în pe
din urmă, logodnicii se sărutau pe buze, simbol al unirii trupurilor. De fapt, am spus totul pînă înainte de
căsătorie — fapt adeverit la galo-romani, la care ceremonia nunţii se practică după obiceiul roman şi se termină
cu conducerea tinerei perechi la casa ei şi la patul nupţial, deoarece, „conform tradiţiei, soţii se culcă
în_acelaşi pat"........
""""s-ar părea că la franci — şi în general la germanici — partea esenţială a căsniciei consta în îndeplinirea unirii
în lipsa oricărei pompe, coabitarea constituind căsnicia în sine. Faptul important însă rămîne, în dimineaţa de
după noaptea nunţii, noul dar ce-1 face soţul tinerei soţii: morgengabe. Dar atestat atît la franci, cît şi la
burgunzi. El exprimă mulţumirea soţului de a fi găsit-o pe soţia sa fecioară; este aşadar şi garanţia că toţi copiii
pe care ea îi va naşte vor fi ai soţului. Darul atesta şi puritatea sîngelui femeii. Aşadar soţul nu-1 va mai face la
a doua sau a treia căsătorie, puţin apreciate tocmai din acest motiv, deşi erau foarte frecvente. Cînd e văduvă,
femeia păstrează o treime din dar, iar restul revine familiei defunctului. Astfel, femeia este ocrotită numai cu
condiţia de a fi fecioară, căci ur-«naşii şi succesiunea sînt de fapt mai importante aecit căsătoria însăşi.
Puritatea femeii este deci totHm-entală din motive religioase şi sociale coIp r' Astfel Se imPrimă în
inconştientul tot i COnvinŞerea intimă că puritatea este totul °U curătenia Şi că trebuie să se facă Este
îîfI?tru a îmPiedica pîngărirea femeilor, taţi rI ]-0(: echiIibr<Jl însuşi al întregii socie-^anâ dlTm aici vechea
credinţă păgînă ro-a oricărei câs^Zmăţ' Patâ de ne?ters- d 179

Dragostea, impulsiune sau sentiment?

In acele timpuri tulburi, cînd domnea violeţi ţa, aşa cum vom vedea, fecioara întruchipează viitorul rubedeniei.
De aici, o serie întreacă d măsuri referitoare la ruperea sau la impos^ bilitatea căsniciei. într-adevăr, este necesar
femeile să fie cruţate de viol şi răpire, de incest şi de adulter. Nenumărate articole 'de lese germanice şi romane
sînt consacrate acestor delicte. Am arătat mai sus în ce măsură trupul feminin era tabu la franci. La fel şi la bur-
gunzi. Violul unei sclave este pedepsit, rezultatul era însă ireversibil. Femeile care au fost victima unor astfel de
fapte sînt numite „corupte". La galo-romani, violul unei femei libere era pedepsit cu moartea; cel al unei sclave,
cu plata preţului ei. Cu alte cuvinte, o femeie coruptă nu mai valorează nimic. Ea îşi pierde chiar dreptul de a
pGseda bunurile ei, după cum. precizează, pentru vizigoţi, Codul lui Euric în legătură cu o văduvă „despre care
s-a făcut dovada că s-a înjosit printr-un adulter sau prin-tr-o legătură ruşinoasă". Mai mult ca sigur, femeilor
acestora nu le mai rămînea decît prostituţia, practică strict interzisă, dar frecventă, în secolul al Vl-lea, la franci,
violul unei femei libere era pedepsit doar cu o amendă d2 62,5 sous; sub Carol cel Mare însă, cu 200 de sous —
probabil un indiciu al unei frecvenţe mărite.
Foarte des, răpirea era asemuită cu violul, deşi se datora unor cauze diferite, chiar dacă se termina cu un viol. La
galo-romani, răpirea era de fapt o vînătoare de fete bogate; la germanici, însă, era un mijloc ăe a smulge^ pă-
rinţilor consimţămîntul lor. Fata cdată răpită
— mai mult sau mai puţin cu asentimentul ei
— violată sau deflorată, căsătoria era un fap împlinit. Părinţilor nu le mai rămînea declt să accepte să
primească de la răpitor pe de-° parte preţul mundium-ului, iar, pe de alta, > soîis. Era indicat să nu fie dovedit
faptul c
180
!
i
f {a fusese de acord, căci atunci ea cădea în lavie Astfel, onoarea era salvată, iar puri-f tea sîngelui oricum
ocrotită. Primatul fecio-. . este verificat de amănuntele ce le cuprinde feeea burgunzilor. Dacă fata se întorcea la
părinţi „necoruptă", răpitorul plătea de şase ori jnundium-nl şi o amendă de 12 sous. Dacă el nu poseda suma
cerută, indiferent dacă o păstra sau nu pe fată, era predat părinţilor care erau îndreptăţiţi să-1 castreze. Fetei
desfrînate sau batjocorite i se cuvenea un eunuc ridiculizat şi lipsit de moştenitori. Această veritabilă le'Je a
talionului arată cu prisosinţă că răpirea şib violul constituiau singurele arme ce-i ră-rnîneau bărbatului pentru a
pune stăpînire pe o femeie şi a dobîndi o anumită putere, dar ea dovedeşte de asemenea că tabu-ul — hi-menul
neperforat — avea drept scop edificarea societăţii în înţelesul literal al cuvîntului.
Mai gravă era, după căsătorie, aflarea unui incest sau a unui adulter. în această privinţă, textele — pătrunse de
păgînism — ale legii salice se potrivesc cu acelea ale conciliilor merovingiene care interzic cu severitate căsă-
torii considerate drept incestuoase, care însă nu sînt în înţelesul strict al termenului, fiindcă nu este niciodată
vorba de căsătorii între părinţi şi copii sau între fraţi. însă Sfîntul Pa-vel, în Epistola către corintieni (5, 1),
înţelesese prin incest căsătoria dintre un bărbat şi soţia tatălui său. Termenul „incest", în înţelesul său larg, se
aplică tuturor căsătoriilor cu rude de sînge sau prin alianţă: „o rudă sau sora soţiei lui*, la burgunzi; „fiica unei
surori sau a unui frate, soţia unui frate sau a unui unchi", la franci. Căsătoriile acestea „mîrşave", erau numite
„nelegiuite", iar vinovaţii des-Parţiţi. Regele franc Childebert al Il-lea' a întărit această condamnare într-un edict
promulgat la sfîrşitul secolului al Vl-lea. Aşa cum îi Poruncea contelui să ucidă pe făptaşul uneiră-P*ri, tot astfel
el stipulează că omul incestuos, Pe care Biserica îl şi excomunicase, va fi 181
aţii!-
Şeii!
1
declarat în afara legii, privit ca străin *,,j hârăzit asasinării într-un viitor mai âpro-sau mai îndepărtat, ceea ce
înseamnă câ s^' bele delicte se înmulţiseră. Dar faptul nu surprinzător, avînd în vedere endogamia oh nuită,
dovedită de paleopatologia cimitirelo" merovingiene, de amploarea familiei lărgite sf convingerea
nestrămutată că rubedenia sînge este tot una cu cea prin alianţă. Endo! gamia aceasta numită „incest" întărea'
necontenit solidaritatea rubedeniei. De altfel, nu este de mirare dacă citim în manualele pentru uzul duhovnicilor
fraza următoare: „Dacă, în lipsa soţiei tale, fără ştirea ta şi a ei, sora propriei tale soţii a venit în patul tău şi tu ai
crezut că este soţia ta, ai avut un contact intim cu ea" căci este vorba de un fenomen probabil frecvent, dat fiind
întunericul care se aşterne noaptea peste patul comun. Practicile acestea „incestuoase" ce păreau normale
văduvului care voia să o ia de soţie pe sora primei sale soţii sau pe soţia unchiului sau a fratelui, sau pe vara sa
primară au fost menţinute în epoca merovingiană, deoarece nu interziceau căsătoriile dintre rude de gradul
patru. Abia sub carolingieni şi după Conciliul de la Mainz, din 814, au început să dispară aceste căsătorii
necurate.
Femeie curată, femeie necurata
„Incestul" cu o rudă era privit ca normal, dar nu şi adulterul. „Putoarea adulterului", după cum spunea legea
burgunzilor, era atît de condamnată încît însemna izgonirea imediată a fe* meii măritate, care apoi era
strangulată şi aruncată într-o mlaştină. în ceea ce îi priveşte pe g ^ lo-romani, o lege a împăratului Majorianus
îngăduia soţului care îi surprindea pe vinov \ să-i ucidă pe loc „dintr-o singură lovltuf|ci' La franci, tradiţia
era şi mai riguroasa,
182
numai soţul, dar şi familia sa şi cea a soţiei "Ji litere priveau fapta ca fiind o pată pentru f a« rubedenia şi aducînd
după sine moartea
• ovatei Grigorie din Tours citează cazuri rumeroase în care rudele intervin pe lîngă tatăl «otiei adultere:
„Ori îţi justifici fiica cu jură-
înt ori ea ve muri'"'. A urmat o încăierare !rtre' Cele două familii, omorîndu-se între ei; cît o priveşte pe femeie,
judecată după cîteva zile, ea şi-a sfîrşit viaţa sugrumată". în alte cazuri, ea este arsă de vie sau supusă ordaliei ca
apă pentru a se dezvinovăţi. După ce i se leagă o piatră grea de gît, este aruncată în apă. Dacă pluteşte — ceea ce
e foarte improbabil __este dezvinovăţită. La burgunzi, noţiunea de adulter se extinde la fata şi la văduva care se
dau unui bărbat din proprie iniţiativă, în care caz sînt privite ca pîngărite şi devin nişte paria. La franci, termenul
este aplicat bărbatului liber care se destrăbălează cu sclava altuia. Dacă legătura lor devine publică, vinovatul
cade în sclavie; aceeaşi pedeapsă se aplică femeii într-o situaţie asemănătoare. Aşadar, laturii mîrşave a
adulterului i se adaugă pata condiţiei de serv! Conotaţia morală este identică, sub dublu aspect: sexual şi social.
Ea verifică visul prevestitor al unui preot al bisericii de la Reims care văzuse două turturele aşezîn-du-se pe mîna
sa, una neagră şi alta albă. A doua zi, au sosit doi fugari: primul, sclav, îl şutase pe al doilea, stăpînul său, să fugă.
Era_ fiul unui senator. Preotul identifică numai-aecit culoarea neagră în primul — credincios, aar sclav — şi
culoarea albă în omul sus-pus.
• SGj lnîătişează aici un mod de gîndire reli-Rios de tip maniheist. Mai grav decît violul sau spirea, susceptibile
oricum să fie urmate de
asatorie deoarece vinovat este bărbatul, adul-Oric l - ° Pîn§ărire a femeii Şi a urmaşilor, social gatură CG nu ţine
seama de statutele sooiot+eSte de neconceput fiindcă dizolvă
truoe «?a tOt aStfel cum femeia adulteră dis" - am proprie voinţă autenticitatea copiilor
163
ei, năruind „charismul* sîngelui. Bărbatul care siluieşte sau răpeşte o femeie este pedepsit cu severitate, dar nu şi
bărbatul adulter. în prj_ mele două cazuri, el atacă în mod nemijlocit puterea căpeteniilor de neam, în timp ce, în
cel de al treilea, nu aduce nici un prejudiciu propriei sale familii, copiii zămisliţi de el cu soţia adulteră aparţinînd
soţului. Şi, mai presus de toate, el nu este pîngărit de propria sa copulaţie. în schimb, femeia se face vinovată de
o adevărată crimă, căci ea spulberă viitorul Contrar vieţii private a bărbatului, a sa este, de fapt, cu totul publică
din pricina urmărilor ce le poate avea.
Deosebirea de regim dintre bărbat şi femeie — unul stăpîn al mundium-ului său, iar a doua strînsă într-o serie
întreagă de interdicţii, este şi mai izbitoare în cazul divorţului. Nu se ştie dacă francii îngăduiau divorţul.
Oricum, ei interziceau ruperea logodnei, care echivala cu o căsătorie, şi o pedepseau cu 62,5 de sous amendă. în
schimb, legea burgunzilor şi cea romană o autorizau, în ciuda Bisericii, conform unor stipulaţii care sînt mai
întotdeauna în dauna femeii. într-adevăr, soţul o poate lepăda pe soţie dacă ea a comis „una dintre cele trei crime:
adulter, farmece (adică o băutură provocînd un avort sau impotenţă) şi o violare de mormînt*. Legea romană
substituie celor două crime din urmă „otrăvirea sau codoşia . Dacă însă o femeie se încumetă să-1 lepede pe soţul
ei, ea este sugrumată şi aruncată, după cum am spus, într-o mlaştină, căci gestul ei nu se poate explica decît prin
adulter. Galo-romanii puteau divorţa prin consimţămînt mutual. Soţia îşi putea lepăda soţul dacă acesta săvîrşise
o crimă sau dacă violase un m°rrnin. Ni se înfăţişează aici o deosebire clasică dintre cele două civilizaţii.
Romanii îşi întemeieaza gîndirea pe egalitatea sexelor, în timp ce # . manicii le ierarhizează pe acestea în f° ° ^
bărbatului. Vom lămuri mai departe . deosebire dar, oricum, nu se vorbeşte nic
184
AP adulterul masculin, fapt ce micşorează distanta dintre cele două lumi. Despărţirea şi re-răsătoria soţilor erau
frecvente în timpul merovingienilor. Formulele notariale de drept roman atestă faptul în tot sudul Galiei, la Tours
la Angers, chiar şi la Paris, pînă după
nul 732, cînd a fost redactat formularul lui Marculf. 'Textul întocmit la Angers, la sfîrşi-tul secolului al Vl-lea,
este extrem de grăitor:
Cutare către cutare, soţul ei, care, departe de a fi afectuos, s-a arătat nesuferit şi dispreţuitor. Este ştiut de toţi
faptul că, la îndemnul necuratului şi în ciuda interdicţiei divine, nu mai putem trăi împreună. Ne-am învoit unul
faţă de altul şi faţă de consiliul de împăcare că trebuie să ne dezlegăm unul pe altul de făgăduinţele făcute. Aşa s-
a şi făcut. Ori-cînd soţul meu va voi să se căsătorească, va fi liber să o facă. Tot astfel, oricînd femeia sus-numită
va voi să-şi aleagă un soţ, va fi liberă să o facă. Iar dacă, începînd cu data de astăzi, unul din noi ar încerca să se
comporte contrar hotărîrilor prezentului act sau să repună în cauză dispoziţiile lui, va plăti o sumă de atîţia sous
fostului său soţ (soţie) drept compensaţie legală în acord cu judecătorul care se va fi opus. Nu va primi nimic din
ceea ce va cere. Actul acesta rămîne în vigoare pentru anii viitori". Biserica a fost deci silită să tolereze divorţul
prin consimţămînt mutual şi, mai cu seamă în cazul de faţă, un divorţ intentat de soţie, în timp ce înşişi barbarii îl
priveau ca imoral şi scandalos. Avînd în vedere alte mărturii ulterioare, pînă în secolul al VUI-lea, este evident că
trebuiau rezolvate favorabil unele cazuri delicate. Neînţelegerea putea masca mul-tp- SrUri: lovituri aplicate
soţiei, dorinţa acesteia de a se călugări, impotenţa soţului, fără a arl?uV°rbi de înrîurirea concepţiilor păgîne, mai
ri sterilitatea femeii, lepra etc. Vom afla aeparte cauzele acestor compromisuri.
troducă d"in ZiUa în Bi
185
- n Care Biserica a Putut să in" realitatea socială interzicerea abso-
I
iută a divorţului, adică începînd cu domnia î paratului Ludovic cel Cucernic (814—840) fost confruntată cu
comportamente sociale
paratului Ludovic cel Cucernic (814—840) fost confruntată cu comportamente sociale ^ a Francii, pe care Carol
cel Mare îi instalas^"
colonii militare în Sud, se căsătoriseră Odată întorşi în Austrasia, ei luau altă s Multora dintre ei li se părea
normal să le nă treze pe amîndouă sau să o repudieze pe una" în funcţie de interes. Mai cu seamă în înalta
aristocraţie, unde aspectul social şi politic al căsătoriei dobîndea o importanţă tot mai mare unde endogamia era
întotdeauna un avantaj ce întărea solidaritatea familiei sau a rubedeniei unde ruperea alianţei cu un clan, în toiul
războaielor civile care au izbucnit încă din 830 putea fi lesne rezolvată printr-o repudiere, lă-sîndu-i femeii
bunurile proprii şi a sa morgen-gabe, monogamia şi indisolubilitatea au devenit constrîngeri intolerabile pentru
nobili. în povestirea lui epică despre asediul Parisului de către vikingi, din 885, Abbon de Fleury consideră că
unul din motivele succeselor repurtate de scandinavi constă în pasiunea nutrită de nobili pentru femei şi în
numeroasele lor căsătorii cu rude. Hincmar, arhiepiscop al Reims-ului (840—882), nu şovăie să dezvăluie
mijlocul elegant prin care unii mari moşieri înţelegeau să se dezbare de o soţie stînjenitoare pentru că era unică.
Soţul o trimitea să inspecteze niţel bucătăria, unde un sclav măcelar o tăia pur si simplu. Acest „divorţ
carolingiană îi îngăduia bărbatului, după ce plătise familiei lezate compensaţia pentru omucidere, să contracteze
o căsătorie perfect legală pe plan religios, deoarece era văduv.
în realitate, marele obstacol în calea indiso-lubilităţii căsniciei rămînea la germanici Vr&c" tica poligamiei, bine
înrădăcinată la ei, iar galo-romani concubinajul permanent cu s?;aVte Să lămurim mai întîi chestiunea a doua.^
J-0 legile condamnă şi pedepsesc cu amenzi su ^ rea, răpirea sau contactul sexual cu o sei > chiar dacă ea
consimte, atunci cînd femeia ap
fiindcă este vorba de o lezare a o-ţ ^^^ stăpînuiui. Nici 0 iege
W nu-1 pedepseşte pe stăpînul care trăieşte d Se face simpla precizare ca
nu-1 pedepş p
, o sclavă de-a sa. Se face simpla precizare ca pSte concubinaj şi nu căsnicie Dreptul roman revedea că, dacă
stăpînul nu-1 libera pe copilul născut din această „destrăbălare*, el rămî-
sclav oricum, copilului născut din legătura dintre o persoană liberă şi alta sclavă i se atribuia statutul cel mai de
jos. Numai căsătoria putea menţine libertatea. Pe scurt, a face copii cu sclave era un obicei curent la toate ni-
velele sociale şi la toate populaţiile, galo-roma-nice sau germanice. în schimb, regimul poligamie era specific
francilor nou-veniţi, fără să mai vorbim de vikingi, care au practicat în Nor-mandia, pînă în secolul al Xl-lea,
ceea ce se chema căsnicia „daneză" (more danico). Am văzut că toţi factorii la un loc îi îndemnau pe germanici
la endogamie şi că nimeni nu avea interes să înstrăineze fetele de rubedenia lor pentru a le introduce într-alta,
deoarece duceau cu ele bunurile lor personale. De aceea, părinţii alegeau pentru fiul lor o soţie oficială, rudă cu
neamul lor. îi era îngăduit însă soţului să mai aibă soţii de rangul doi, cu statut de femei libere, pentru a întări
legături amoroase existente. Acestor femei li se spunea friedlehe, adică zălog de pace. De altfel bărbaţii aveau
mereu posibilitatea de a avea ţiitoare sclave. într-un cuvînt, exista o singură căsnicie, dar mai multe soţii. Oficial,
domnea monogamia; în mod practic, poligamia. Femeile acestea se bucurau de urepturi din ce în ce mai puţine
pe măsură ce de !a soţia oficială de rangul întîi la
Tl de ran§ul doi - ^lehe - Ş1
ţ"toarele de rangul trei, sclavele. Numai mai on°-f Se bUGUra de toate drepturile şi nu-Dacă o -f -ei deîineau
capacitatea succesorală.
zestre r-» era rePudiată- ea Pleca făra din flori fă"* *\ erau consideraţi ca liberi, dar cazului L ept de
moştenire, cu excepţia
n care s°ţi?- de rangul întîi era sterilă 187
! V, i
I
— avantaj incontestabil în ochii contempors lor. In ceea ce le priveşte pe sclave, puterea 1 era doar cea pe care
le-o dădea patima a roasă a stăpînului. Dacă sistemul acesta ^ gamic complicat asigura viitorul, el avea şi u mare
neajuns, căci dădea naştere unor cumnl'11 te lupte între femei pentru a cuceri inima bar" băţului... şi puterea.
Luptele de gineceu priveau mai cu seamă nobilimea şi familiile regale. Uneori au avut urmări politice
catastrofale din pricina patrimo-nialitâţii regatului, iar alteori au decăzut în-tr-atît încît deveneau fapte sordide.
De la Clo-vis, aproape toţi regii merovingieni au avut mai multe soţii. Clotar I (511—561), rugat de soţia sa să-i
găsească un soţ bun surorii ei Aregonde, a găsit de cuviinţă să o ia pe aceasta drept concubină. In cazul său,
poligamia era agravată de incest în înţelesul larg al cuvîntului. Theodebert (543—548) şi-a luat drept ţiitoare o
matroană liberă romană din Beziers, numită Deoteria. Din-tr-o primă căsătorie ea avea o fiică. După cîţiva ani,
aceasta crescuse şi devenise frumoasă. De teamă că ea ar putea să cîştige iubirea regelui, Deoteria a urcat-o într-
un car cu boi şi a poruncit să fie aruncat în rîul Meuse, la Verdun. Cine nu cunoaşte faimoasa ceartă dintre
Brune-haut şi Fredegonde? Dar nimeni nu insistă asupra faptului că războiul civil generat de ele, Şi care a dăinuit
din 573 pînă în 613, se datora uciderii soţiei oficiale a lui Chilperic,. Galeswintne, soră cu Brunehaut. Chilperic a
făcut o asemenea pasiune pentru sclava sa Fredegonde înci a poruncit să fie strangulată soţia lui pentru a-i da
favoritei locul reginei. Să nu uităm că înte-meiatorul dinastiei carolingiene a fost un copil natural, Carol Martel,
fiul unei ţiitoare care fussese silită să lupte cu soacra ei văduvă pe tru a o împiedica să domnească prin mijl°cire
nepoţilor săi. în 792, fiul unei concubine a j Carol cel Mare, Pepin cel Cocoşat, a unei titM regicid, agravat de
paricid, ultimul, de alt
188
4i* istoria Franţei pînă la Henric al III-lea, în ^89iSîn- sfîrsit, să nu uităm că afemeiatul Ca-n cel Mare avea
patruzeci de soţii oficiale suc-!=ive de rangul întîi şi cel puţin şase concu-hTnp Sora, verişoara sau nepoata unei
concu-h ne' mărea adesea inventarul viu al stăpînului. Ta moartea acestuia, ea trecea în patul urmaşului ceea ce
constituia în ochii Bisericii, multă vreme neputincioasă, un dublu sau triplu incest Pentru a înlătura această
poligamie endo-eamă, Biserica a reluat toate interdicţiile zadarnice âle conciliilor merovingiene despre indiso-
lubilitate şi monogamie. în 813, conciliul de la Mainz le-a înăsprit. De acum înainte, era interzisă, din motive de
consanguinitate, căsătoria dintre veri născuţi din veri primari, legislaţie ce a provocat nenumărate proteste. Cel
mai important a fost acela al lui Lothar I, regele Lotharin-giei, viitoarea Lorena, care, neavînd copii de la soţia sa
Theutberge, a vroit să o repudieze pentru a se căsători cu concubina sa Waldrade, care îi născuse un fiu. Regele a
avut de întîm-pinat opoziţia neînduplecată a arhiepiscopului Rheims-ului, Hincomar, şi pe cea a Papei Nico-lae I.
Soţie bună şi atentă la succesiune, Theutberge a făcut o mărturisire strîmbă, pretinzînd că fusese siluită şi
sodomizată de fratele ei, abatele de Saint-Maurice d'Agaune, crezînd că astfel se va anula căsătoria; era o
concepţie cu totul păgînă despre impuritate agravată de mcest. Totul a fost în zadar. în lipsa unui moştenitor,
Lorena a fost împărţită între mai mulţi unchi. Pentru prima dată, o regulă de viaţă particulara — interzicerea
divorţului — învingea raţiunea de stat.
înrDe.fapt' m°nogamia şi indisolubilitatea au m«-P-U!-Sa fie aPlicate abia în secolul al X-lea. la o î în P.°por'
apoi la nobilime: mai întîi a avomani> aP°i la franci. Meridionalii par ca m Un comPortament total diferit între
epo-în ^r,°^inRiană şi CGa carolingiană. De pildă, UnSi-al VI-!e< , Grigorie din Tours descrie pt dlVers desigur
frecvent: „Contele Eula-189
SUS*
i
■
lius o avea ca soţie pe Tetradia. Dar omul acela făcea din sclavele lui concubine şi a început a nu se mai ocupa de
soţia sa; de cîte ori reve-
făcea din sclavele lui concubine şi a înce nu se mai ocupa de soţia sa; de cîte ori nea de la una dintre prostituatele
lui 0 b taliza cumplit (. . .) în cele din urmă, femeia *U~ voltată, scoasă din fire şi despuiată de onor^" rile de
care se bucurase, a fost cuprinsă de do" rinţă pentru nepotul soţului ei, pe num" Vir (...); acesta îi făgădui
că o va lua de so! ţie, dar, temîndu-se să nu şi-1 facă pe unchiul său duşman, o trimise la ducele Didier, cu gîn-
dul să se cunune cu ea mai tîrziu. Femeia luă cu ea toată averea soţului ei, atît în aur, cît şi în argint şi veşminte,
precum şi tot ce se putea lua (.. .) După ce durerea i s-a mai potolit, Eu-lalius a aşteptat cîtva timp, apoi s-a
năpustit asupra nepotului său şi 1-a ucis. Atunci Didier a luat-o în căsătorie pe Tetradia, iar Eulalius a răpit o fată
dintr-o mănăstire din Lyon şi s-a căsătorit cu ea; concubinele lui, însă, roase de gelozie, zice-se, i-au luat minţile
prin farmece". Nimic nu-i lipseşte acestei povestiri privitor la desfrîul vieţii conjugale: eventualul concubinaj cu
nepotul, furtul bunurilor mobiliare ale soţului, uciderea seducătorului, răpirea unei călugăriţe şi, în cele din
urmă, demenţa sexuală provocată de farmecele concubinelor, care au cîştig de cauză. S-ar părea că în secolele al
IX-lea şi al X-lea, lumea galo-romană meridională renunţase la asemenea practici, căci nu sînt pomenite în nici
un text. Desigur continua concubinajul cu servitoarele, fenomen inerent oricărei societăţi rurale; divorţul şi
poligamia însă au dispărut.
Dragostea, pasiune desfrînată
Acum sîntem în măsură să încercăm ^ fjj gem natura sentimentului de dragoste in £> ^ Mediu timpuriu. Se
impune mai întîi o con tare. în nici un text, fie el de origine laica clericală, nu este folosit cuvîntul amor mtr-
190
e «ozîtiv Este vorba întotdeauna de'opa-Sen! ESSiaiă iraţională, distrugătoare. Ea poa- apStă atît amanţilor, cît şi
legăturilor «. cărinţi şi copii. Niciodată, după cîte ştiu f twmenul amor nu se aplică unei căsnicii *•' tX> Pentru a
numi sentimentul de dragoste ^nueală papa Inocenţiu I (411-417), adre-cîndu-se episcopului Victrice de Rouen,
folosea termenul charitas conjugalis, expresie greu de tradus căci desemnează în mod vădit harul conjugal,
precum şi o îmbinare de tandreţe si prietenie. Alţii vorbesc de dilectio, iubire preferenţială şi respect. Jonas de
Orleans, în secolul al IX-lea, foloseşte mereu caritas pentru a desemna dragostea conjugală, dragoste ce cuprinde
atît honesta copulatio, adică o legătură sexuală onorabilă şi lipsită de impudicitate, cît şi fidelitatea unită cu un
devotament dezinteresat şi plin de sensibilitate. Nu este vorba aici de o intenţie pioasă de literatură moralizatoare
sau de vreo utopie creştină, ci de o luptă reală pentru a înlătura practica devenită curentă a unei iubiri care nu era
decît dorinţă pătimaşă. Manualul pe care Dhuoda, soţia marchizului Bernard, îl adresează fiului ei Guillaume
dezvăluie de minune acel sentiment de dragoste feminină, respectuos şi tandru faţă de soţ, dar arzător faţă de
băiat: „Eu, mama ta, a cărei inimă arde pentru tine, primul meu copil*. In cazul acesta, dragostea conjugală şi
iubirea de mamă sînt una. La Eginhard, contemporan cu Dhuoda, care şi-a pierdut soţia în 836 şi care tocmai
scrisese biografia lui Carol cel Mare, putem constata şi mai lesne, aşa cum observă Ste-phane Lebecq, în ce
măsură văduvia dezvăluie aaincimea unei iubiri întipărite în toată făptura nnî - p Şi suflet într-° scrisoare către
priete-BMt S^U7 p' abate de Ferrieres, îşi mărturi-soJs dl!ectl° faţă de aceea care îi fusese soţie, dintâi -răşă de
via^ă totodată. în pofida cre-lancoli ln reînviere- durerea, mîhnirea, me-înfata 1-^U provocat- o depresiune
nervoasă. v unei analize psihologice atît de fine, pri-
■
1
lejuitâ de şocul suferit în urma pierderii un • soţii prea-iubite, nu putem tăgădui faptul s dragostea conjugală
creştină a fost trăită « adevărat. Nu mai este vorba de căsnicia vT forma, dezincarnată, a celor doi amanţi citata
de Grigorie din Tours şi pe care am amintit o mai sus. Nu mai este vorba de visul unui că lugăr duşman al
sexului, sau de perechi ca Melania şi Pinianus, în secolul al V-lea, care după ce s-au descotorosit de corvoada
procreării, se grăbesc să se despartă pentru a gustă în sfîrşit bucuria unei uniri mistice cu Dumnezeu printr-o
viaţă consacrată rugăciunii la mănăstire; este vorba de bărbaţi şi de femei care trăiesc greutăţile şi bucuriile unei
dragoste fizice şi spirituale. Dar să nu ne facem iluzii: în mod evident, ni se înfăţişează aici unele ca2uri
excepţionale.
Acum înţelegem mai bine de ce cuvîntul dragoste este întotdeauna extra-conjugal în Evul Mediu timpuriu.
Nu putem bănui vreo înrîurire exercitată de Amorurile lui Ovidiu asupra autorilor epocii, căci cartea lui era
foarte puţin cunoscută atunci; există convingerea profundă că este vorba de un îndemn irezistibil al simţurilor, de
o dorinţă mistuitoare de origine divină, spun păgînii, satanică, afirmă unii creş- j tini, dar care, oricum, nu
poate fi decît distrugătoare şi subversivă. Convingerea aceasta era înrădăcinată atît Jn şcolile, cît şi în menta-
lităţile germanice. Un exerciţiu şcolar recent editat de Jean-Pierre Devroey, care 1-a descoperit pe un manuscris
din secolul al Xl-lea într-o abaţie belgiană, descrie exagerările şi contrariile virtuţilor teologale. Iată ce scrie:
„Dragoste, dorinţa de a pune stăpînire pe tot; cantate, unitate de tandrenţe; ură, dispreţ faţa Ţ deşertăciunile
lumii". Aşadar, dragostea «te contrariul carităţii, negativul ei. Germanicii i losesc un alt termen pentru a
exprima acf avînt iraţional şi posesiv: libido. Vina este„1cg totdeauna a femeii. După cum am văzut, 1 Grigorie
din Tours folosea acest termen vu
. • a A^nre sărmana femeie părăsită de soţul bind despre UrbicUs> şi despre Tetradia.
t nul 517 a fost dată o lege specială de către J2 burgunzilor, Sigismond, privitor la o vâ- Aunegilde, logodită
pentru a doua oară numit Fredegiscle cu asent
Jiiue, xuguuiict penau a aoua oară rt1 un anumit Fredegiscle cu asentimentul său i cel al părinţilor ei. Or,
„cuprinsă de o dorinţă arzătoare (libido), ea se dezise de făgăduinţa făcută pZaid-ului şi se grăbi să-i aducă lui
Bal-tamod nu atît iubirea, cît ruşinea sa". Văduva ar fi fost condamnată la moarte dacă nu ar fi salvat-o graţierea
pe care regele era îndreptăţit să o acorde de Paşti. Tot astfel, văduva care „nesilită de nimeni, învinsă de dorinţă
(libido), are cu un bărbat o legătură amoroasă care pînă la urmă a ieşit la iveală", îşi pierde îndată drepturile şi nu
se poate mărita cu bărbatul implicat. Purtarea ei este privită ca o faptă josnică, nedemnă de căsătorie, ca o
adevărată pîngărire. Dragostea este distrugătoare. Convingerea aceasta, după cum am văzut mai sus, cînd a fost
vorba de contele Eulalius, este întărită de arta tainică a vrăjilor, de poţiuni de ierburi, filac-tere şi alte reţete
magice care menţin dragostea soţului sau o provoacă pe cea a bărbatului pe care femeia vrea să-1 cucerească,
artă exclusiv femeiască. De altfel, nu sînt oare femeile proprietatea cosmosului, a puterilor infernale şi
nocturne, deoarece, aidoma lunii, ciclul lor numără douăzeci şi opt de zile? De aceea, populaţiile sînt cuprinse de
nespusă teamă ori de cî-te ori se produce o eclipsă de lună. Lumea se va opri, femeile nu vor mai naşte. De aceea
trebuie ajutată luna să iasă din' negură printr-o crrf 1.ntreaSă de „zgomote organizate". Această l7hS?a Şi
ceremonia numită vince luna, „Lună, liu]t f aTta!"« au fost condamnate de conci-
bineTnarm^-1168' ^ ?44; derUl înSă' deşi Prin owk f, dln Punct de vedere intelectual Sevills r, f natura
rerum al lui Isidor din
selor lurES 3 d& ° exPlicatie Ştiinţifică eclip-P«ne noţSn'eaa ^Ut muIt d^ f»^ ~—' " -
193
de furcă pentru a im-eie ca făptură omenească
$i nicidecum cosmică. Conciliul de la Leptm preciza: „unii cred că femeile se dăruiesc Înspre a putea cuceri
inimile bărbaţilor, ca şi Ds' ginii". Pentru mulţi, femeia rămînea un mis~ ter, uneori benefic, alteori malefic, izvor
de fe~ ricire şi năpastă, neprihănire înfricoşătoare, dar distrugătoare impuritate. Pentru a potoli' an xietatea şi a-i
împăca pe zei, li se oferea tinerilor căsătoriţi o cupă de mied, adică un alcool provenit din fermentaţia mierii.
Acest calmant acest euforizant, acest filtru de dragoste, tare si blînd totodată, era menit să-i îmbărbăteze pentru
ca să poată pătrunde tainele trupului. De aici se trage expresia, extrem de grăitoare, „luna de miere*, acea
inevitabilă perioadă de contopire care îi cuprinde pe soţi, acea impresie de coincidenţă cu universul, fiecare
pierzîndu-se în celălalt, perioadă pe care o trăiesc toţi tinerii proaspăt căsătoriţi. Astfel era exorcizată frenezia
iubirii pentru ca să poată fi trăite alte luni şi orânduirea lumii să fie salvată.
Acest itinerar lung, încă păgîn, de la trup la suflet ne-a arătat că nudul era sacrosanct şi că patul comun era
sanctuarul procreării şi afecţiunii. Trupul acela venerat este însă şi detestat; siluirea, castrarea, tortura îl
ameninţă la tot pasul, fără a mai vorbi de nenumăratele boli fizice sau mintale. Trupul acela adorat sau vrăj-
măşit, chinuit de microbi şi de anxietate, obsedat de grija supravieţuirii, este acela al unei populaţii tinere unde
bătrînilor le rămîne loc puţin, dar în care totul trebuie să tindă către ocrotirea femeii măritate capabile să
procreeze în ciuda primejdiei permanente de dispariţie, copilial este deci un bun de preţ. Rubedenia con--dusă
de căpetenia familiei are drept scop ocrotirea tuturor oamenilor fără putere: bărbaţi s guratici, femei măritate,
copii, sclavi etc. ^a rintele şi soţia sa hotăresc întotdeauna logj" copiilor. Tinerii nu au nici un cuvînt de £ iar
logodnica trebuie neapărat să fie f<~a pentra ca urmaşii să fie autentici şi sîngele

15M
P ntra a preîntîmpina o astfel de catastrofă, se face orice pentru a împiedica răpirea, incestul, adulterul şi, cu mai
puţină energie, divorţul. Endogamia şi poligamia însă constituiau forţe contrarii şi înlesneau o corupţie cumplită:
prihană, desf'rîu, pîngăriri care trebuiau purificate prin foc şi sabie, sau trebuiau înecate în apă sau mlaştină. De
altfel, impuritatea ca noţiune se aplică mai ales femeii, chiar dacă bărbatul era autorul multor delicte sexuale.
înţeleasă ca fiind izvorul şi originea dragostei — demenţă senzuală distrugătoare — femeia trebuia smulsă
cosmosului sau, cel puţin, răului, pentru ca să fie trăită cu demnitate o legătură conjugală şi maternă plină de
duioşie şi edificatoare de societate. Astfel, statutul femeii, şi al familiei în general, se explică prin caracterul
sacru al trupului şi prin exorcizarea simţurilor; pentru a înţelege de ce femeia şi copilul trebuiau să fie mereu
ocrotiţi, vom explica acum rolul bărbatului şi omniprezenţa violenţei particulare.
VIOLENJA Şl MOARTEA
„In vremea aceea, s-au săvîrşit multe crime* scrie Grigorie din Tours privitor la anul 585,' căci, adaugă biograful
sfîntului Leger, „fiecare îşi făcea dreptate după propria voinţă". Nu se poate arăta mai limpede că violenţa
devenise ceva strict particular şi că, după cum naşterea reprezintă întru totul feminitatea, tot aşa uciderea
întruchipează cu adevărat virilitatea. De aceea se cuvine să demontăm acum piesă cu piesă mecanismul ce duce
de la agresivitate — însuşire indispensabilă — la violenţa distrugătoare şi la moarte, de la jocuri nevinovate la
vînătoare, încăierări, la liniştea cimitirelor şi la născociri despre lumea de apoi.
Agresivitatea, scop al educaţiei
Dacă educaţia intelectuală a tinerilor în şcolile mănăstireşti sau în catedrale nu mai este — cu excepţia învăţăturii
date de un dascăl — u.n act al vieţii private, ucenicia sportului şi a vi-nătorii se' fac în sinul familiei. Ea începe
de obicei după barbatoria, ceremonie ce urmeaza primului bărbierit al tînărului. Creşterea bar-bei constituie
dovada că una din însuşirile prl^ mordiale ale bărbatului — agresivitatea putea fi cultivată. Francii într-adevăr au
re
190
. . -wiWâ pe romani numai cuitivînd ne-şit sâ-i mvmga pe ^ ^ ^^ cuvîntul
contenit yirtuţi e^ ^.^ ^^ ^ Germaniei „franc vii înseamnă cutezător, pu-
de n° i De aceea, de la vîrsta de pai-
 . ^ ii tîăl
de ruraios ternic, curajob._
timpuriu, tînărul
UCi" • n1r c; chiar mai ae timpuriu, uiwiw îSatfrepede'să înoate, să fugă, să umble ore învaţă icf^ călărească,
sporturi indispensabile, n ffnt' el învăţa chiar să sară pe cal, căci, în Hnsă de scări, pînă în secolul al IX-lea,
fiecare rălăret trebuia să-şi facă vînt şi sa sară cu picioarele desfăcute şi cu mîinile împreunate, întocmai ca, în
zilele noastre, gimnaştii pe „cal". Descălecarea se făcea cu picioarele împreunate. Foarte repede se leagă omul de
animalul familiar. Uneori legătura aceasta este atît de puternică încît, în anul 793, cu prilejul unui atac al
musulmanilor asupra oraşului Conques, un tînăr aristocrat din Aquitania, Datus, preferă să-şi păstreze calul decît
să-1 dea în schimbul mamei sale luate în captivitate. Duşmanii i-au smuls acesteia sînii şi apoi i-au tăiat capul
sub ochii îngroziţi ai fiului ei. Aceeaşi dragoste era resimţită pentru spada dată de tată sau de senior după
ceremonia de învestitură (adoube-ment), practică probabil străveche. Cuvîntul vine de la verbul duban care, în
limba francă, înseamnă^ „a lovi". Cînd lua sfîrşit ucenicia militară, cînd tînărul învăţase deja să mînuiască
sPa^a» arcul, „francisca" — acea secure care az-virlită cu iscusinţă putea sfărîma scutul adversarului înaintea
atacului final —, tatăl, trupesc sau adoptiv, al celui „hrănit", îl punea pe acesta sa îngenuncheze în faţa lui şi îl
lovea straşnic pe^umar pentru a-i încerca rezistenţa. Această a un rit de trecere, o dovadă eă tî-stare să lupte şi să
omoare pentru rubedenia. Acum puteau începe bă-
a-si
taliile^1 !ubedenia- Acu
nătate Varate- Jocurile par lipsite de însem-roman'i A- eXceptia zaruril sfîit t
nătate Varate- Jocurile par lipsite de însem-roman'i A- eXceptia zarurilor, cunoscute de galo- ^1 l
g
sfîrsit, 1 ^P"1 lui Sidoine Apollinaire, la ŞltUl secolului al V-lea,
I
197
şi, mai cu seamă,
a şahului, practicat de toţi nobilii celţi şi ee maniei, pentru că el constituia o ucenicie d* strategie şi tactică
militară. " e
Antrenamentul cel mai important era vî nătoarea, îndeletnicire ideală pentru a-1 învăţ" pe tînăr să ucidă
animalele mari şi să le prind pe cele mici. Aici se năştea o îndoită legâtur de familiaritate şi prietenie cu
animalele domestice care ajută la vînătoare, şi de duşmănie şi agresivitate faţă de lumea sălbatică şi incultă
Lumea aceea tainică şi fără de oameni a fost numită, încă din secolul al VH-lea, for-estis (de unde vine preţ în
limba franceză), ceea ce la origine însemna natura sălbatică ce se află în afara (for) dominării de către om.
Francii credeau că ea nu putea fi înfrîntă decît prin violenţă în perioada în care ea este mai descoperită, adică
toamna, cînd vegetaţia se răreşte şi cînd animalele tinere nu mai au nevoie de mamă. Se naşte atunci între om şi
animal o rivalitate ce arată dacă legea celui mai puternic este aceea a naturii sau a culturii, a instinctului sau a
inteligenţei. Vînătoarea nu are drept singur scop să aprovizioneze bucătăria cu vînat, ci şi să-1 pregătească pe
tînăr pentru război, să-1 înveţe arta de a ucide. Adesea, omul devine victimă. Cu prilejul unei vînători, în 675,
în pădurea Bondy, la est de Paris, regele merovingian Childeric al II-lea, din vînător a devenit vînat şi a fost
înjunghiat ca un cerb de către nobilii răsculaţi sub conducerea lui Bo-dilon, o dată cu regina Bilichilde, deşi era
gravidă. Invers, Carol Copilul (poreclă _ grăitoare privitor la precocitatea acelei ucenicii), fiul *'_ Carol cel
Pleşuv, a murit în 864, din cauzaj^" mărilor unui accident de vînătoare, ca şi n° tul său Carloman, rănit, în 884,
de un Iar fratele acestuia din urmă, regele—~ al II-lea, care cu doi ani mai înainte îi mvi-pe vikingi, găsise de
cuviinţă să vîneze un ^ nat mult mai gingaş: o tînără fată, care se^ ^ cunsese într-o colibă. Uitînd că este călare'
ca năpusti în galop pe uşă şi capul i se spa
198
_M iOvindQ-se de buiandrugtsl care era fi-t nrea ios. Reversul plăcerilor vinătorii,.. Războiul dintre om şi
animal oferea nu numaiolâcerea de a omori, ci şi prilejul unei intimităţi cu animalul domestic al cărui instinct
trebuia dresat de om. Pentru vînătoarea cu gonaci galo-romanii foloseau două tipuri de cîini: om'brieni" şi
„moloşi", rude cu clinii de vînătoare şi cu 'dogii, care apucau vînatul de gît. Burgunzii foloseau cîini iuţi numiţi
„vautres", cîini „segusiave" care hăituiau animalul, „pe-trunculi", care erau probabil o specie de dogi. Cine fura
un cîine era osîndit să-i sărute fundul în public, sau dacă voia să se sustragă acestei ruşini, să-i plătească
proprietarului 5 sous şi 2 sous amendă. La franci, suma era mult mai ridicată: 15 sous. Un cerb domestic furat,
deşi marca proprietarului îi era înfierată pe corp, valora 45 de sous. O veche practică celtică numită încă şi azi
„vînătoare cu boncăluitul" constă în a lega după nişte copaci şi plase în formă de U un cerb care, în perioada
rutului, bon-căluia, atrăgînd fără greş căprioare şi alţi cerbi. La fel de preţioase erau păsările de pradă, mult mai
greu de dresat. Francii aplicau o amendă de 15 sous hoţului unui şoim gata să fie folosit, iar 45 de sous pentru un
şoim încuiat în co-Hvie, adică tot atît cît pentru un cerb dresat Şi de trei ori preţul unui sclav. Pentru a împiedica
un astfel de furt, burgunzii găsiseră o soluţie şi mai bună: şoimului furat i se dădeau sa mănînce cinci uncii de
carne crudă aşezată Pe pieptul hoţului. Pasărea putea astfel foarte uŞor să-i scoată şi un ochi.
Pasiunea pentru vînătoare şi pentru ani-ieie ce vînau pe sol şi în aer era împărtăşită toate populaţiile Gaiiei
merovingiene şi ca-can-t§1|ene" Ludovic cel Cucernic a precizat în nu 1 »ril SPeciale că> atunci cînd un
individ merar? ^ măsură să plătească o amendă în nu-mor) dpentru wergeld (compensaţie pentru o-1 voia
să o achite în natură, se cuve-
199
fifiau excluşi din comutare şoimul şi spada vi novatului, căci acesta atribuia o asemenea v loare afectivă celor
doi tovarăşi, nelipsiţi at't în zilele rele, cît şi în cele bune, încît maior peste măsură preţul lor real. Ca şi calul, est8
vorba aici de animale şi obiecte necesare supr»6 vieţuirii a căror valoare este superioară oricât rei legături de
familie. în schimb, două arme de vînătoare par a fi fost mai puţin valorizate de proprietarii lor, deşi erau
esenţiale: arcul şi ţepuşa. Arcul era folosit de om, care avea întotdeauna tolba plină de săgeţi, pentru a ţinti
pasărea în zbor. Sidoine Apollinaire ni-1 înfăţişează pe Teodoric al II-lea, regele vizigoţilor (451—462) călare,
vînînd păsări; el trage cu dis-cernâmînt, iar scutierul îi întinde arcul gata înarmat. Tot astfel, ţepuşa este
folosită de Avi-tus, senator din Auvergne, ajuns împărat în 456; dar acesta este nevoit să descalece şi să înfigă
arma în trupul unui mistreţ, vînatui cel mai primejdios. Aceste două arme erau probabil mai ieftine şi mai uşor de
confecţionat. Ele nu generau o legătură afectivă ce izvora din amintirea loviturilor straşnice date cu spada
francă, acea minune mlădioasă şi tăioasă, sau a anilor petrecuţi în a dresa cîinele credincios sau pasărea, cărora
nu le scăpa prada niciodată. O legătură de complicitate cu totul specială lua naştere între om şi animal, vînători
amîndoi. Altă legătură, mai complexă, îmbinare de teamă şi imitare, se crea cu sălbăticiunea. în acele vremuri,
lupii erau numeroşi la ţară. In iernile geroase pătrundeau, flămînzi, chiar^ in oraşe fortificate, ca la Bordeaux în
585, când au sfîşiat cîini. In capitulariile De villis, la începutul secolului al IX-lea, Carol cel Mare le-a poruncit
conducătorilor vînătorilor de lupi sa sape gropi pentru a-i prinde, mai ales în Iun mai, cînd apăreau lupanii.
împăratului _ cărui îi închinase pădurile lui, Frothaire, episcop" Metz-ului îi scria: „Am ucis peste o suta a lupi
în pădurile Măriei tale". Vînătoarea de lup era atît de obişnuită încît, printre cursele P
200
„ricine le întindea „în pustiu", adică în care Irpnurilor cultivate, exista una compusă S-o momeală şi un arc
întins; era de^ajuns rnl să fie atins ca săgeata sa ţişneasca, uci-°- Sfl ve omul sau animalul imprudent. Spre
fpreîntîmpina asemenea accidente legea bur-Lnzilor preciza că aceasta cursa trebuia indi-™tă prin trei semne:
unul pe sol, două în aer. în mod vădit, lupul înspăimînta populaţiile, pă-rînd la fel de periculos ca şi mistreţul,
care, extrem de agresiv atunci cînd este atacat, face fată şi poate să-1 rănească grav pe vînător cu o straşnică
lovitură de rît. Vînătoarea de mistreţi este atît de grea încît cel care fură sau omoară un mistreţ pe care alţi
vînători l-au hăituit este pedepsit cu o amendă de 15 sous. Nu se pomeneşte însă niciodată de vreo femelă de
mistreţ ucisă la vînătoare. Contrar masculului, care "atacă numaidecît, femela o ia la fugă fără a se opri. Cum să
nu fi fost ispitiţi francii să facă o paralelă între aceşti masculi agresivi şi bărbat, pe de o parte, iar pe de alta, între
femeie şî acele femele fugind fără răgaz pentru a-şi ocroti puii? Natura animală le dicta oamenilor rolurile de
femeie şi de bărbat: agresiune şi tandreţe, superioritate şi inferioritate.
De la teamă, omul trecea foarte uşor la mimetism. După a doua jumătate a secolului al V-lea, aristocraţii şalo-
romani, chiar şi oamenii ce rmd, încep a renunţa la sistemul lor de numire a persoanelor cu trei nume. De acum
înainte, nu mai iau decît un singur nume. La fel răceau şi francii, alegînd nume compuse din uoua rădăcini.
Adesea, spre a atrage asupra co-rnm lr!fu?irile sălbăticiunii invidiate, numele 2fV identiflca pe viitorul adult cu
ani-bai Sa Ber!?-hard- urs puternic (Bernard în lim-Bertrt ^Za); Berl~chramn, corb strălucitor (azi
gfe SKS "umhlâ precum lu-
au
201
+Je era omul însuşi' S Lun ,1 treptat acelaşi mod de gîndire. Du-J pus <llr'> avea un frate Magnulfus (mag-
I
nus ivolf, lup mare) şi doi fii Ioan şi Romulfu (lup roman, fină aluzie latino-germânică la ori! ginea Romei).
Cum această antroponimie triumf"" în nordul Loarei, meridionalii, pînă şi clerul adoptat încetul cu încetul
numele germanice cu consonanţe războinice şi animaliere. în tirnn ce, în secolul al Vl-lea, numai 17% dintre
epiS-copi poartă nume germanice la sud de linia Nantes-Besangon, în secolul al VH-lea 67o/ dintre responsabilii
de dioceză au urmat această modă. Ea dezvăluie creşterea generală a agresivităţii în societatea merovingiană şi
totodată generalizarea vînătorii. Nu toate numele cu consonanţă germanică sînt desigur totemuri pentru culte
antropomorfice, iar necunoaşterea, în afara zonelor cu populaţie francă, a înţelesului exact al acestor termeni era
probabil aproape generală. Totuşi, condamnările repetate pronunţate de către toate conciliile merovinqiene şi
carolingiene împotriva feţelor bisericeşti care poartă arme şi se duc la vînă-toarea cu dini şi şoimi, ne fac să
tragem concluzia că arta de a ucide devenise o patimă mistuitoare care îi contaminase pînă şi pe cei a căror
meserie era să fie doar paşnici păstori de suflete. In secolul al VUI-lea, cînd Aqoi-tania era încă independentă,
corpul episcopal era vestit pentru mdemînarea eu care mînuia lancea. Dacă în secolul al IX-lea, situaţia se
schimbase uşor Jonas de Orleans se ridică totuşi împotriva acelora cărora vînătoarea şi cîinii M plăceau într-atîta
încît nu se mai gîndeau nici la ei însuşi, nici la săraci. ..Pentru a ucide animale pe care nu le-au hrănit, cei
puternici » jefuiesc pe săraci." Criticile n-au fost ascultate, căci vînătoarea era totodată un derivativ şi excitant al
impulsiunilor agresive. In 885, c vikingii asaltau Parisul, unii apărători e ^ însoţiţi de eretele lor, aşa cum azi
purtam^ batistă, iar luptătorul cel mai aprig, cu ca • platoşă şi spadă, care îi omora pe capete păgîni, era Gozlin,
episcopul oraşului.
202

terminăm ca această dragoste pătl- r-i temerile faţă de animal, menţionăm factori foarte revelatori. Articolul 36
salică prevede că, dacă un patruped stic a ucis un om, posesorul lui va plaţi vStatea compensaţiei prevăzute
pentru om-Sre iar animalul va fi predat rudei care rw-lamă Acest obicei, care se află la originea nroceseior de
animale din Evul Mediu, dezvăluie credinţa profundă în puterea distrugătoare ce o au animalele, lume de
violenţă întunecată pe care omul trebuie să pună stăpînire. Nu este de ajuns să fie dovedit că vinovatul este un
animal pentru ca să nu fie bănuit un om — raţionament judicios, dar prea modern —, ci omul şi animalul trebuie
să se simtă complici şi autori ai aceleaşi impulsiuni de moarte. Din acelaşi sentiment provine şi obiceiul
germanicilor de a îmbrăca blănuri. Scîrba resimţită de romani faţă de barbari nu provenea numai din faptul că,
aidoma burgunzilor, îşi ungeau părul cu unt rînced şi că duhneau a usturoi şi ceapă, ci.şi pentru că erau
„îmbrăcaţi cu blănuri", semn clar de sălbăticie în ochii romanilor. Dar iată că, asemeni antroponimiei germanice,
cojocul de blană s-a răspîndit printre toate populaţiile. Ca şi un simplu ţăran, Carol cel Mare purta iarna un cojoc,
dar — amănunt semnificativ subliniat de Robert Delort — cu blana pe dinăuntru. Omul vrea, desigur, să dobîn-
aească însuşirile animalului; dar faptul că risca sa-i semene purtînd blana pe dinafară nu ar aduce oare cu sine
grava primejdie de a
hoP-?S? * de fiară? Teama că ar Putea fi c°-^«larangul de animal arată că omul voia
ucide ndeaSCă d°ar însU!?irile Şi arta de a
moarttlmp Ce vînăt°area urzeşte o legătură cu viată k pescuitul Pare, dimpotrivă, legat de nîn'ce Jj" Pentru că
omul ar refuza să mă-
PeseuitulŞnn -Car> PUr şi simPlu. Pentru că aPreciază " - 'lcordeaza energiile. Legea salică ca turtul de
peşte este la fel de grav
203
ca cel de animale vînate sau de vînătoare h se fereşte să facă vreo precizare. Pescuitul' e t o îndeletnicire prea
paşnică pentru a provo furtul. Pădurarii imperiali sînt obligaţi sg _•£? aceeaşi grijă de rîuri şi de heleşteie,'ca şi
J* pădurile unde trăieşte vînatul; dar conflicte!*2 născute dintr-un furt sau dintr-o deviere de apă sînt
necunoscute. De fapt, cînd spui „peşte* te gîndeşti la călugări. într-adevăr, regula sfîn'tu-lui Benedict preciza:
„Toţi trebuie să se abţină să mănînce carne de patruped, cu excepţia bolnavilor slăbiţi". Din acea clipă, postul
mare şi postul de vineri îi îmbiară pe laici să-i imite pe călugări, adică să mănînce peşte în acele zile. Consumul
de peşte de mare se dezvoltă treptat pînă la a deveni mai important decît cel de peşte de apă dulce, în secolul al
X-iea; în simbolismul social şi alimentar, însă, peştele a rămas marcat de cei ce îi asiguraseră succesul, adică o
hrană de pace, pentru oameni lipsiţi de arme şi, mai ales, din cauza originii lui acvatice, izvor de viaţă legat de
universul femeii. Cu oarecare exagerare, pescuitul este considerat ca antivînătoare, ca o îndeletnicire de fapt
înjositoare şi peiorativă, nedemnă de nobili.
Moartea, pedeapsa pentru incendiere şi furt
Asocierii vînătoare-pescuit, masculin-feminin etc, i se poate opune asocierea furt-incendiere, două fapte
particulare fundamentale în escala-darea violenţei. în mod vădit, legea salică a f°s redactată de bătrîni înţelepţi,
obsedaţi de ideea furtului. Din 70 de titluri, cel puţin 22 privesc mai mult sau mai puţin acest delict, adică
aproape o treime. Astfel de amănunte ne înga" duie să ne dăm seama că la burgunzi şi la 8°* în general
proprietatea imobiliară privată e mult mai veche, în timp ce la franci proprietate
20*
m
•r.ră privată era totul, dovada bogăţiei, '»ot)111 : j a se făli. Migala cu care sînt pre-mijlocui a chitibuseria
enumerării lor
f ^'aproape o' manie. Trecem astfel de la nord la bovfne, de la oi la capre, de la dini la -lari de vînătoare, cărora li
se adaugă coconi eăina păunul domestic, gîsca, turtureaua şi toate păsările prinse în laţ. Urmează furturile de
stupi sau roiuri de albine, singurul izvor de zahăr în acea vreme; furturile de sclavi de tot felul, porcari,
podgoreni, scutieri, fierari, dulgheri aurari etc. După cum se vede, legislatorul trece de la furtul cel mai frecvent
la furtul cel mai rar şi ne indică totodată ierarhia bunurilor după valoarea lor. Ea este surprinzătoare: 45 de sons
pentru furtul unui vas cu miere, dar numai 35 pentru un sclav sau o iapă; 62,5 de sous, dacă sclavul este
meşteşugar calificat. Este luată în seamă numai valoarea căutată; valoarea omului în sine nu există. Calul ce
trage un car, armăsarul, amîndoi foarte apreciaţi, „valorează" 45 de sous, mai mult decît un sclav de rînd. Totul
pare a fi prilej de furt: clopoţelul unei scroafe sau clopotele animalului care conduce turma, făina de la moară sau
o ferecătură din aparatura pietrei de moară, o plasă de pescuit anghile, un butoi cu vin, fîn etc. Ni se înfăţişează
deodată o aspră societate pornită pe procese, în care nu se uită nimic, unde dispariţia bunului cel mai mărunt
devine o insultă personală, unde — cum am observat mai inainte — furtul cu flagrant delict este scla CU
moartea> iar furtul săvîrşit de un de hi ^- ° SUtă douăzeci sau o sută cincizeci nu no t n> CU tortură sau castrare,
căci omul vatul Sa~Ş1 Piardă caPitalul> chiar dacă vino-sous. ^fValoreazâ pe piaţă decît 12 sau 25 de clerul crp
V^!? UŞOr S^ omitem, asa cum făcea zatoare n * acea vreme. ° părere morali-turile dint *pt' trebuia"
reglementate legă-desPre bon?- ' în functie de noţiunea lor
gaţie şi de gelozia care provoacă fur-
205
SM
mm
1
■
turi, în raport cu o diferenţiere socială cr cîndă care îi îndepărtează tot mai mult, uni'6?" alţii, pe războinicii
altădată egali şi care' permit ivirea unor neamuri mai puternice decît altei Această legislaţie draconică îşi propune
să dif6 renţieze îndeosebi prada de război şi razz'~ — furturi legale în dauna duşmanilor -~ ^ furtul-delict ce
generează războaie între franc^ Sfîşiaţi între război şi pămînt, aceşti ostaşi ţărani nu fac nici o diferenţă între
violenţă din afară şi furtul şi violenţa dinăuntru. Ei se răfuiau crunt pentru o nimica toată. Ne-o dovedeşte faptul
că, la burgunzi, furturile enumerate mai sus şi care par atît de grave francilor sînt calificate drept minore şi
pedepsite cu 3 sous amendă. Singurul furt important este cel al unui brăzdar de plug sau cel al unei perechi de
boi cu jug cu tot. Vinovatul este redus la sclavie. însemnătatea proprietăţii funciare private se face aşadar mult
mai simţită aici. (Şi, cu atît mai mult, la galo-romani, unde textele juridice sînt ticsite cu probleme de pietre de
hotar mutate, de acte de vînzare falsificate, de titluri de proprietate arse, de pămînturi invadate etc. Dar aceste
probleme depăşesc cadrul nostru, căci nu mai constituie treburi private, ci chestiuni ce ţin de notariat.) Pe de altă
parte, bandiţii, hoţii, latrones, numiţi în limba galică bagau-des (adică „cei ce umblă în grupuri") au bîn-tuit
satele galice din secolul al V-lea pînă în secolul al X-lea. Aceste grupuri marginale erau osîndite pentru furt şi
efracţii la sclavie sau la reprimarea oficială şi la moarte de către trupele regale. „Nemernicii* aceştia, care nu se
temeau nici de tortură, nici de pedepse, crea o atmosferă de anxietate şi îngrijorare ce apasă asupra vieţii private
a fiecărui individ, astre încît lumea se închidea, speriată, în casă.
Dacă furtul era privit ca o agresiune împotriva persoanei, incendiul era considerat_ un atac asupra comunităţii
familiale şi a ru deniei. Spiritele erau şi mai traumatizate,
206
. mai uşor decît să dai foc unei case cu mfcc m de'paie, la o sita pentru sare, la un acoperiş v ^ lg Q cocină de
porci, la un hambar, L a. s'aiică prevedea amenzi cum-gfi pentru cel ce săvîrşea asemenea fapte în ce sătenii
dormeau: el era osmdit sa pla-î^ră o sumă de bani pentru fiecare mort şi
intru fiecare om care scăpase teafăr. După Pm se vede, persoana sa nu avea de suferit, în schimb, legea romană
îl condamna la sur-chiun dacă era nobil, la muncă silnică în mine dacă era de condiţie liberă. Iar dacă fapta sa
pricinuise daune însemnate, el era osîndit la moarte. Or, în ambele cazuri, este vorba în mod vădit de un
incendiu aprins din ură împotriva vecinului, deoarece romanii făceau o mare deosebire între un incendiu de
origine criminală şi un foc aprins pentru despădurire şi care s-ar fi propagat accidental. Explicaţia trebuie adîn-
cită; nu ne putem mulţumi să situăm această opoziţie la nivelul civilizaţiilor. Ea zace în străfundul
..psihologiei colective. Focul este privit ca un instrument de purificare. Cine este ameninţat sau lezat în căminul
său — locul prin excelenţă al unui foc bun — de un contra-foc accidental sau criminal, se consideră blestemat
sau necurat. La galo-romani şi la creştini, un oraş care arde, ca de mai multe ori Tours, Bourges în 584,
Orleans în 580, sau Paris în 585, nu poate fi decît vinovat şi pedepsit pentru greşelile comise sau distrus de
diavol. Trebuie deci găsită o ocrotire. Fiecare îşi aşază casa sub semnul crucii sau al thau-ului. Se pot pune
rnoaşte pe altarul casei sau o icoană a sfîntului
J-artin mtr-una din camere. „într-o zi cînd
raşu Bordeaux căzuse pradă unui incendiu
tăm r',casa sirianului Eufron a rămas nevă-
mata, deşi înconjurată de flăcări*, căci omul
Serohf ?6 Un Zld Un 0S al unui de§et al sfîntului mai m" h P°?°r Se zvonea că Parisul fusese de
Undu-seîcaîS i1ncen/ht din cliPa în care' cură" duaieie, „iuseseră scoşi un şarpe şi un
207

pîrş de bronz găsiţi acolo şi care pînă sfinţiseră oarecum oraşul". întîmplarea acea povestită de Grigorie din
Tours arată limp!!a că focul ceresc poate fi diabolic şi chiar Cht nic, subteran, parte integrantă a forţelor î°~
tunecate ale cosmosului. El poate fi oprit mira' de simbolurile apotropaice ale unor anima?' originare din
pămînt, ca şarpele şi pirşul, Care îşi petrec jumătate din viaţă sub pă'mînt Francii împărtăşeau
această părere, dar nu erau de acord cu cea a galo-romanilor despre vinovăţia incendiatorului din două
motive, fo primul rînd, ei apreciază că dacă incendiatorul este ucigaş, fapta lui trimite la problema uciderii şi că
deci nu este blamabilă, aşa cum vom vedea mai departe, şi, prin urmare, ei includ focul printre manifestările
agresivităţii masculine, una din invenţiile omului. Să nu uităm că, în cimitirele merovingiene, bărbatul este
uneori înmormîntat cu amnarul său, inel de fier oval legat de cingătoare; deschis într-o parte, el era prins de cele
patru degete ale mîinii şi, cînd era lovit de cremene, aprindea focul. Uneori, morţii mai ţin în mînă cîte un
cremene cioplit. Aprins prin frecare, focul trimitea prin analogie la o metodă şi mai arhaică numită nodfyr,
foc de necesitate. Un băţ de lemn tare şi uscat era învîrtit foarte iute cu un mic cordon pe o plachetă de lemn
moale şi uscat, ceea ce pînă la urmă provoca apariţia unui punct arzător, apoi roşu, care se prefăcea în flacără —
sistem privit ca magic, iar focul astfel obţinut, ca un dar al zeilor; el a fost condamnat — zadarnic, de altfel — de
conciliul de la Leptines din 74 ■ Faptul că oameni, înarmaţi cu un foc sfînt, erau în măsură să provoace incendii
explică teama respectuoasă pe care o inspirau. Era mai W să nu te atingi de ei.
în schimb, Biserica a dat, fără a o în cuvinte, o replică acestor incendiatori in gibili. Manualele destinate
duhovnicilor pr o penitenţă pentru masturbare. Foarte todj gentă faţă de tineri, ea îl pedepseşte pe barba
20!
»* an iâf pe femeie cu trei. Or, aŞa adult cu d" ™'celebrui psihanalist Cari Gustav cum a ot>s;ei incendiatorii se
masturbează, şi Jung, mal vg de el dovedesc legătura dintre cazuriles c if stări de căutare a unei căl-
f6S dSrugăîoare şi creatoare totodată. Cele " flote erau de altfel simultane la criminal. Focul îi tîsnea din trup.
Cauza invocată de ma-le pentru această interdicţie este în primul rînd excesul de dorinţă (libido), dorinţa femei-
lor fiind mai acuzată decît aceea a bărbaţilor, nunct de vedere confirmat de C. G. Jung. Nu era lămurită în mod
explicit legătura cu incendiul. Totuşi, masturbarea era intuită subconştient ca primejdioasă. Iată că furtul, faptă
percepută mai degrabă ca masculină, şi incendiul, faptă percepută ca fiind feminină, ne readuc la originea
sexuală a agresivităţii
Omor, tortură, răzbunare
La răscrucea dintre sex şi moarte se află văduva. Văduvul nu se cunoaşte în societatea Evului Mediu timpuriu,
probabil fiindcă nu există din princina marii mortalităţi masculine datorată violenţei particulare şi publice. Legile
germanice fac totul pentru a împiedica recăsă-tona văduvei, căci, după cum am văzut, libidoul este primejdios.
De aceea ea trebuie să aibă o independenţa economică; de aceea îşi păstrează estrea şi morgengabe. Burgunzii
prevăd chiar n.'aca, se căsătoresc copiii săi, ei vor moşteni
W Ua treimi din avere Pentru ca ea sa nu *-n mizerie- AstM văduva poate deveni o
Der<nf - erie- AstM văduva poate deveni o mult IT Puternică Şi dominatoare, cu atît mai dacă" sp - S~a
redat tutela familiei. în schimb, CaSat°reşt i b di
sp
ul nouh CaSfat°reşte' ea revine sub rnundium-acesta să' ?t Francii> mai ales- îl obligau pe soţiei. Sunf 3
SOus de aur rubedeniei
maturităţi" S .aceas^a era numită reipus, aurul ■ >. Şi constituie o dovadă că dacă vă-
i
209

duva, femeie puternică şi respectata exista, ea nu se bucură niciodată de o lîbet e deplină, căci, incapabilă să
exercite o viol -e are nevoie de bărbaţi care să o exercite în^' voarea ei. Sexualitatea radioasă şi vădit avere
o fac şi mai vulnerabilă, atrăgâtoar &-puternică. ^
Loviturile şi rănile aduc moartea. în ace ultime etape ce duc la ucidere, se cuvine • înţelegem că faptele sînt
proporţionale cu p^ pulaţia din acele vremuri, aşadar cu mult ma" frecvente decît în zilele noastre. Cînd vedem
nepăsarea blazată ce se arată în povestirile iui Grigorie din Tours, cînd citim, în poemele si predicile lui Teodulf,
episcop de Orleans, şi aie lui Hincmar, arhiepiscopul Rheims-ului, protestele lor îngrozite, ne dăm seama de
caracterul cotidian al violenţei. Că unii laici se sfîşie între ei, se mai poate înţelege; dar ce să spunem de clericii
care se ridică împotriva episcopului lor, de călugăriţele mănăstirii Sainte-Croix din Poitiers care îi
maltratează pe stareţă şi pe episcop, tulbură un conciliu pînă la a-i pune pe fugă pe participanţi şi adună ,,o
trupă de ucigaşi, vrăjitori şi bărbaţi adulteri" pentru a asalta propria lor mănăstire? Pierre Riche menţionează
cazul unui episcop din Le Mans, în secolul al IX-lea, care, nemulţumit de clericii săi, îi castra. Carol cel' Mare s-
a văzut silit să intervină şi să-1 destituie pe nebun. Am greşi daca am pune aceste fapte pe seama unei devieri
mintale. Ni se înfăţişează aci practici agresive obişnuite, ca, de piidă, asasinarea în secolu al X-lea, a lui
Foulques, arhiepiscopul Rheims-ului, la instigarea contelui de Flandra. înţelep,1 bătrîni proprietari ai legii
salice enumera listă întreagă de lovituri şi răniri compensate o amendă, Wergeld, adică aurul omului, eXP^ sie
extrem de grăitoare: numai aurul poate piedica vărsarea de sînge. De aceea este Pr zut fiecare caz în parte, de la
cel mai perie — atunci cînd ucigaşul a încercat să o om
. • ca o săgeată otrăvită — pînâ la cel pe victima <- a fost destul de puternică
în care i"y " Trei pumni sînt pedepsiţi pentru a vgfdaur |mendă; 100 de sous pentru CUn?înă0"mulsă, un picior
tăiat un ochi scos, o 0 £ u un nas tăiat; daca insa mina sau *f tni mare mai atîrnă, suma va fi inferioară. Aeg*tă
nlictisitoare aritmetică se complică: un SătorTăTat, cu care omul trage, arcul valo-ază 35 de sows, în timp ce
auricularul urca
umai la 15 sous- Mai rău: unii se încumetă n- i smulgă adversarului limba „pentru ca el să nu mai poată grăi";
costul faptei: 100 de sous. Putem ghici cauza acestei violenţe: răzbunarea! De ce şi-ar da cineva osteneala să
reuşească o „operaţie chirurgicală" atît de anevoioasă, cu urletele nenorocitei victime şi cu ajutorul prietenilor
care o imobilizează, dacă nu l-ar împinge dorinţa profundă de a nimici partea corporală care 1-a jignit?
Răzbunarea este un motiv care se explică lesne: este mult mai uşor să omori singur un alt om, iar pe de altă parte,
preţul este acelaşi, cu excepţia antrustionilor şi a comesenilor regelui. Fiecare omor este codificat după condiţia
socială a mortului, amenzile plătite familiei de către ucigaş fiind egale pentru un franc şi un roman. Importanţă
are numai locul ce-1 ocupă în ierarhia socială: om al regelui sau simplu om liber. Pentru a treia oară ni se
prezintă un ciudat obicei franc: moartea ' ca pedeapsă pentru hoţ, amenda pentru ucigaş. Obicei cu atît mai
surprinzător cu cît, la ro-mam şi la burgunzi, ucigaşul este pasibil de Pedeapsa cu moartea. Numai uciderea în
stare mătŞ!tlraă apărare atrage după sine plata ju-dxaţii compensaţiei, făcută familiei victimei liber" ^ functie de
statutul acesteia: nobil, lămuri U condiţie inferioară. Se cuvine să
ace t?,11^1 Precis noţiunea de răzbunare, după n,,l are a u"nei rude, ce o numim faide",
ZSTe ^8inO de
pe
I
victimei ^a săvîr$irea unei crime, rudele
aveau datoria sfîntă să-1 răzbune pe 211
Mort, fie în persoana vinovatului, fie jr a unui neam de-al său. La rîndul lui, a făcea la fel. Educaţia care tinsese
spr'e c varea agresivităţii îşi atingea punctul culmi în nesfîrşite răzbunări particulare care dăir iau uneori timp de
mai multe secole şi care sînt semnalate de la Grigorie din tours ^ secolul al Vl-lea, pînă la Raoul Glaber, în ve"1
cui al Xl-lea. Aflînd chiar de la ucigaş că rf~ rinţii lui au fost omorîţi, tînărul Sichaire d este roman, îşi
făgăduieşte sieşi: „Dacă nu râz' bun uciderea părinţilor mei, merit să mi se spu" nă «femeiuşcă», dar nicidecum
«bărbat»". Nu" maidecît taie cu un ferăstrău capul asasinului adormit. Iar după uciderea lui Chilperic regele
Gontran exclamă: „Nu avem dreptul sâ ne considerăm bărbaţi dacă nu sîntem în stare să răzbunăm această
moarte înainte ca anul sâ ia sfîrşit". Omorul este tot una cu virilitatea. Faptul de a ucide nu întîmpină reprobare.
Mai mult: el devine un obicei. „Dacă cineva dă, la o răscruce de drumuri, de un om pe care duşmanii săi l-au
lăsat fără mîini şi fără picioare (...) şi îi dă lovitura de graţie, va fi pasibil de o amendă de 100 de sous." Tot
astfel, „dacă cineva fură capul unui om, pe care duşmanii lui l-au înfipt pe un par fără încuviinţarea altcuiva (. . .)
va fi pasibil de o amendă de 15 sous". Fapte cu totul de neînţeles pentru noi, cei de azi, dar care erau într-adevăr
de mare gravitate. Şi într-un caz şi. în altul, victima fusese expusă în public într-un loc sfînt — răscruce de dru-
muri sau par de împrejmuire — pentru a semnifica îndeplinirea religioasă a unei răzbunări particulare. Faptul că
o terţă persoană in^r" venea în faide provoca o nouă serie de răzbunări. Trei neamuri se aflau atunci amestecate
în aceeaşi faide! Treburile acestea erau atu a
1
încîlcite "încît regina Brunehaut găsise doar un singur mijloc de a le descurca: masacrarea ^ securea de către
ciracii săi a membrilor
singur mijloc de a le descurca: masacrarea securea de către ciracii săi a membrilor ce m două neamuri opuse
printr-o faide, pe care
îmbătase în prealabil!
212
■ *,nâ cum arată Sylvie Desmet, exis-TotUŞ.-'ir extrem de simplu de a pune cată un J»F răzbunărilor: suma de
compen-Păt inwerqeld. întrucît fiecare rănire, fiecare saţie, w„ * , eticheta" valorii lor precise so-fafnaS(Vde aur,
era de ajuns ca rudele să n6 Setul omului, sau aurul omului, şi ca ce i să accepte să plătească amenda pen-^T
ticulară să ia sfîrsit în
s p p
SKJ^ăzbunarT particulară să ia sfîrsit. în-II n societate în care nu conta omul, ci numai cmba suferită, soluţia
aceasta era ispititoare £&H avînd în vedere sumele enorme care erau în ioc urma numaidecît o îmbogăţire.
Rapacitatea însă era adesea spulberată de ură, de teamă ca bărbatul să nu fie qonsiderat laş şi femeiuşcă. Şi la
acest nivel, societatea se vedea ameninţată în echilibrul său dacă un bărbat nu se arăta cu adevărat bărbat. De
aceea, compensaţia adesea nu era folosită şi răzbunarea continua şi mai vîrtos.
Mai mult: ea era o obligaţie. Să ne amintim de acele ospăţuri la care conjuraţii se asociau prin jurămînt să ucidă
pe cutare sau cutare sau să-i apere pe tovarăşii lor în orice împrejurare. Redactorii care, la sfîrsitul secolului al
VUI-lea, au adăugat un capitol la legea salică îsi dădeau foarte bine seama de acest lucru. Ei au simţit nevoia să
precizeze că „în timpul cînd legea a fost scrisă, francii nu erau creştini. Din acest motiv ei depun jurămînt în
mîna lor dreaptă şi pe armele lor". Mai tîrziu, ei au adoptat modul de jurămînt al creştinilor. Vechiul
comportament născut sub semnul mor-"i ameninţătoare nu putea să dispară de azi Une ?f mereu Posibil să se
producă re- Smulse din teacă- 3est Pedepsit Pare la burSunzi> oameni, după cit se
ocun'ăTJiPUţin vioI<?nţi, deoarece legile lor se Pummi ivr de chestiuni de dinti rupţi cu
eu Pare
ivr
rupţi
am"a sînt a!?adar tot una= actul ă
instinctiv h Ş1 am"a sînt a!?adar tot una= actul nat de ninv avărsa sîngele altuia nu este frî-"nc Reflexul şi
voinţa coincid fiindcă,
213
m
l'll
mai ales la franci, dar în curînd şi printre lelalte populaţii, vorba-şi fapta sînt şi ele t^ una. De ce oare? Analiza
insultelor ne-o va A vedi, căci insulta face din violenţă o dato -°* Pare derizoriu şi jalnic ca un legislator să'6' fi
.înjosit pînă la a stabili amenzi pentru >Se sultele pe care oamenii şi le azvîrleau în fa?»* Dar era în joc onoarea
atît a insultătorului *J şi a celui insultat. Cine nu răspundea însemn că admitea veracitatea calificativului infa
mant. Numai pîngărind un om puternic cu o învinuire murdară un biet neputincios putea să-1 înjosească. Practici
izvorîte dintr-o credinţă profundă în eficienţa vorbei. Romanii nu pedepseau decît insulta adusă în public. In
ochii germanicilor, insulta este întotdeauna distrugătoare fiindcă atacă virtuţile individuale proslăvite de idealul
social şi de morala pă-gînă. Culmea dezonoarei este calificativul „prostituată": 45 de sous. Ni se reînfăţişează
aici obsesia purităţii femeilor, care nu trebuie nici-cînd să fie bănuite. Apoi vin, conform unei ordini grăitoare
(dar amendate cu numai 3 sousj cîteva insulte ce-i discreditează pe bărbaţi. Numai învinuirea de pederastie este
pedepsită cu o amendă de 15 sous. Urmează termenul „con-cagatus", pe care nu-1 putem traduce decît prin
„mînjit cu scîrnăvie". Asocierea prin proximitate a acestor două insulte dezvăluie un fapt-într-o societate
războinică şi rurală în acelaşi timp. homosexualul nu mai este onorabilul mascul din antichitate, ci un desgustător
„scotocitor de scînrnăvie". De fapt, sexualitatea trebuie să rămînă pură chiar şi în intimitate. ţile ce se cer sînt
spiritul de echitate — rece celelalte insulte sînt: vulpe, trădător, lator —, apoi curajul fizic, întrucît este in' mant
să-1 învinuieşti pe un om că şi-a lţPa 3 scutul pe cîmpul de luptă pentru a o _Wa 3 fugă sau să-1 califici drept
iepure. Regăsim J conivenţa cu lumea animalelor şi cu vicii e^ Acest „grafic" al imaginarului insultător
■--iduau»1
Acest „grafc ag
vedeşte o mentalitate prelogică indivi
ai'
• nnstientul colectiv dă naştere unor în care inc0"l adac distrugerea onorabilităţii sentimente ;a. . tăgădui
că vorbele pot
altuia^ ^ ^^ ^ ^ Me
fi vătamatoai ^| au q adevărată transmu_ Se1 Psihosomatică. Era deci obligatorie o re-^ar violenţa inevitabila.
Teama de morţi
. lăsat deoparte insulta cea mai ucigătoare, răci se referă la puterile subterane şi ne introduce în lumea „de
dincolo". „Dacă cineva îl face pe altul „sluga vrăjitoarelor" sau „purtător de cazan de aramă în care vârcolacii îşi
gătesc mîncarea (.-..), va fi pasibil de o amendă de 62,5 sous". „Dacă o vrăjitoare mănîncă un om ('...) va fi
pasibilă de o amendă de 200 sous". Vrăjitoarele care trebuie să omoare un om pentru a citi viitorul într-un cazan
erau deosebit de temute. Legate de puterile iadului, aidoma preotesei craterului găsit la Vix, ele preziceau viitorul
cu ajutorul sîngelui omenesc răspîndit pe pereţii interiori ai cazanului. Se spunea că sugeau sînge şi că erau
canibale. Femeia dătătoare de viaţă putea fi aşadar şi dătătoare de moarte. Ni se dezvăluie aici ambiguitatea
atitudinii france şi păgîne faţă de moarte. Nimănui nu trebuie să-i fie frică de ea; acela însă care i-a pătruns
tainele inspiră teama. Ca şi sexul, moartea aparţine domeniului sacer-ului. Ea stîrneşte temeri şi groază fi-
naca nimeni nu ştie cît rău pot să facă morţii îor vn; totodată însă este necesar ca omul să ?^ a trâi' duPă cum o
dovedeşte prac-
tica
umane în vigoare la franci încă
tribului
i-(gatoriu pentru supravieţuirea
dePârtare mor:A este aşadar întemeiat pe în-> Pe o distţ tă i
215
şadar întemeiat pe în Pe o distanţare temătoare şi respec-

unui izvor sau în aluviunile unui rîu,

Printre
ruinele vreunei vile galo-romane. Mormint sînt aşezate pe rînduri, cu orientări dive hb d l l
şi
care se pot schimba de la un secol la altul modă ce s-a răspîndit foarte repede de la nord la sud. în ţările france,
trupul era adesea în. mormîntat gol, uneori într-un cheson de pje. tre uscate, care, la sudul Loarei, avea de cele
mai multe ori forma unui sarcofag de piatră sau marmură. Adesea se folosesc şi coşciuge' de lemn cu
ferecaturi. Uneori, copiii sînt în-mormîntaţi lîngă părinţi, laolaltă. La început, toţi morţii erau incineraţi. în
secolele al V-lea şi al Vl-lea, incinerarea era încă practicată în unele cimitire din Nord, de origine saxonă saa
francă. Ea avea drept scop să-i împiedice pe morţi să revină spre a-i chinui pe cei vii- Tot astfel, se plantau
adesea arbuşti cu spini pe morminte pentru a-1 pironi pe mort în lumea lui. Francii se foloseau de un stîlp sau
de o stela în formă de poduleţ. v .
Totul deci fusese prevăzut pentru a faun o lume privată a morţilor iar generalizarea înhumării, înainte chiar de
creştinare, a acce"'_ s tuat această caracteristică. Cimitirul sătesc r^ | crea lumea endogamică a satului. Mortul
. . întotdeauna înmormîntat îmbrăcat. De la | mai săraci nu au rămas decît umile paftale ^ , la sfîrşitul
secolului al VH-lea, mici agrale | cîrlige de prins giulgiul. Alţii erau înm°rv, la * taţi cu sculele lor, îndeosebi
fierarii; ca cel a f Herouville, care a fost găsit cu toate unei'- ^ g lui. El cunoştea arta de a stăpîni focul Ş ^ a-1
supune tainicei sale ştiinţe. De aceea

* ra un om aparte, vraci şi aproape privit m sat ca ea pe jumătate lumii sa-

vrăjitor. %* * deci un loc aparte în cimitir. cre= * Sf -.nind mici grupuri, erau înmormmtaţi Alţii, alftU!^Spadă
„scramasaxă", suliţă, scut) cu armele lor v^. ustensile casnice (pieptene, 2 ct epilat, amnar etc.) Femeile
plecau în ,pa de dincolo cu bijuteriile lor: coliere, bră-rPrcei fibule rotunde sau arcuite, ace de •'lunci 'pungi
pline cu galbeni, vîrfuri de oint de pe curelele moletierelor etc. Mormintele princiare, ca cel al lui Hordain, în
Nord, sau al Aregondei, la Saint Denis, sînt adesea extraordinar de bogate. O rudă a ducelui Gon-tran Boson, de
pildă, a fost înmormîntată „cu giuvaere de preţ şi aur mult". însoţiţi de obiectele lor familiare, treceau de la viaţa
lor privată la moartea lor privată, fiind însă despărţiţi de cei vii printr-un hotar nevăzut.
Numeroasele mode funerare din epoca me-rovingiană ne permit să intuim legătura ambiguă dintre cei morţi şi
cei vii: apropiere şi, în acelaşi timp, depărtare. în primul rînd, mortul trebuie să fie înmormîntat aşa cum se cu-
vine şi autonom în propria sa lume. în vreo şase morminte din nordul Senei s-au găsit cai jertfiţi şi înmormîntaţi
o dată cu mortul. Era vorba de Sleipnir, animalul consacrat lui Wo-dan, simbol solar, sluga zeului războiului care
1 *Ofi aQ pe mor;i pe Pămînt o dată pe an, ori h decembrie. c;e sărbătoarea lui Jul. Une-ri, dar mai rar, mortul
era însoţit în mormînt tii ^ °~ -' simbo1 al regalităţii. Pentru ca mor-Şi Sa?"1111? la 1<)Cui lor' numeroase
talismane nai ma -e mzestrau pe defunct cu un arse-Pandam?C: ^°liere de mărgele de chihlimbar, Pandanuye
din globuri de cristal, colţi de mis^ •dnim de urs. Pietrele rare posedau vir-dinS?n1Cpe '' fi îndepărtau pe
demoni; da-, Mv. r «arelor, se menţineau forţele per-e de SU 3ăculete ™ păr şi unghii, pur-:â şi d - "^^lâ
deoarece continuau să 'a moarte şi, uneori, sub înrîuri-
rea creştinismului, cîteva moaşte. Cîteodar pofida interzicerii pronunţate de Biserică ^ punea mortului în gură o
ostie în locul ' zii, obolul către Caron, menite sâ-i drumul cu barca pe Styx. Alteori, la picl, defunctului erau
depuse vase de ceramică sau flacoane de sticlă pentru a-1 îmbia sâ ma nînce hrană pămîntească în călătoria lui sn
un „dincolo" fără de sfîrşit. Arheologii au g|s^ cîteva din aceste prinosuri alimentare. Ele con stau din carne,
alune, terci, şi erau însoţite de simboluri de virilitate: nuiele din lemn de alun cremene cioplite (am aflat
motivul mai sus)' şi de simboluri feminine: scoici marine a căror deschidere albă, apoi trandafirie, era asimilată
cu o vulvă. într-un cuvînt, mortul se hrănea, se lupta, iubea ca un om viu. Viaţa sa era dubletul material al celei a
unui om viu. Toate acestea se făceau pentru a-1 ţine liniştit în domeniul său. Unele cazuri deosebit de
primejdioase erau exorcizate cu multă cruzime: copiii născuţi morţi erau traşi în ţeapă, căci un nevinovat nu
putea sta sub pămînt, avînd tendinţa să se urce spre sol către cer şi să se întoarcă la cei vii pentru a le reproşa că
n-a trăit deloc. Alţii — vrăjitori poate sau criminali — erau bătuţi în cuie în coşciug, schilodiţi, decapitaţi sau
înconjuraţi cu un cerc de cărbune de lemn purificator.
Teama de morţi duce la încercarea de a-i îmblînzi. Vieţile sfinţilor şi arheologia dovedesc existenţa unor
cazuri de îmbălsămare cu smirnă şi aloe. Trupul reginei Bilichilde a îos găsit la Saint-Germain-des-Pres cu o
pernă ae ierburi aromatice sub cap. Evident, practicile acestea erau privilegiul familiilor avute. Lf lelalte îi
îngrijeau pe morţi în mod mai Pr0.zajg pentru a se linişti pe sine şi a asigura ^in, vieţii asupra morţii altfel
decît dînd caaj vrului aparenţa vieţii. Trupul era dus cu a ^ la cimitirul satului, depus pe o targa, c bucată de
pînză sau o batistă pe faţă Pe
nim sa blestemat,
ca nimeni
i_i vadă ochii sau să rişte să ortul era transportat la înăl-ca să nu se sustragă Apoi, rudele veneau T^e Timp
regulate şi făceau ospeţe la intervale u ^ săpăturile arheologice au
funerare pe " ămăsîţele acelor mese, iar
descopent u°forde la Tours din 567, au protes-conciliile, csil obicei: „Unii, perpetuînd
tat îmP^H gc de mîncare morţilor de Sfîn-ÎTf^* februarie) ( ) şi mănîncă le-tu Ppe oirite demonilor". Ospăţurile
funerare legăturile de familie şi îi linişteau pe rin această comuniune alimentară. Obi-, acesta a lăsat urme pînă în
secolul al XTlea Uneori se adăugau nopţi de veghe cu dansuri şi cîntece pentru a-i îndepărta pe morţi. Astfel
datorită practicilor de distanţare şi îm-blînzire, liniştea cimitirelor putea fi cumpărată şi obţinută, iar anxietatea
celor vii spulberată.
Dar mai trebuia luată o precauţie: împiedicarea eficientă a violării de morminte de către cei vii. Probabil că
aceasta se întîmpla în mod curent, căci mulţi arheologi au avut dezamăgirea să descopere morminte violate: cîte
sarcofage nu sînt expuse în muzeele noastre, sparte sau găurite, din care mîini iuţi, despuind cadavrul, au furat
armele şi bijuteriile! Furturile urmau adesea înhumării. Grigorie din Tours citează mai multe cazuri, cel mai
cunoscut fiind el al rudei lui Gontran Boson, înmormîntată i di.n Metz: -servitorii au pătruns în închis uşile şi au
luat toate po-
S p
de d V f6 Pe trupul răposatei". Or, genul acesta mint! avea două "rmări catastrofale pentru
vidul aîCî°nte.mporanilor- Pe de ° Parte< indi-el reven ?lerdea Personalitatea; pe de alta, cei vii TatVn-timpUl
noPtii să~i chinuiască pe Originea fant°melor nocturne, morţi ?al°-romani- alcătuiau ala- 5 iar la germanici pe
cel
iul 219
â Hold
?
ei D -8!165' iar la germanici pe cel e aici provine si tema folclorică
a vînătorii zburătoare. Pentru a pune acestor orori, trebuiau pedepsiţi nelegiuiţii o
ppţ g împinşi de rapacitate, nu se temeau de
rnoa*i
t ^
Unii despuiau trupul unui om ucis înainte de înmormîntare; alţii după. „Dacă cineva deschis groapa unui om
înmormîntat şi i_a j a puiat pe acesta, să fie declarat în afara lm| pînă ce va plăti o compensaţie rudelor rân
satului. Pînă atunci, nimeni să nu-i dea pîjn" şi să nu4 găzduiască. Să plătească 15 sotis J rinţilor sau soţiei, sau
rudelor apropiate, fa torul unei asemenea crime va plăti 200 d« sous.u Prima amendă era pentru rubedenie' doua
pentru reprezentantul regelui. Crirna aceasta îl lezează deci nu numai pe mort, ci şi pe rubedenii. Solidaritatea
continuă şi dincolo de moarte. Acum înţelegem mai bine spaima ce le cuprindea pe rudele apropiate atunci cînd
un membru al familiei fusese astfel furat. Cu-vîntul „viol" însă este şi mai nimerit. Ara văzut mai sus că această
crimă, înfăptuită de un bărbat sau de o femeie, era, la romani, ca şi la burgunzi, cauză de divorţ. Conotaţia se-
xuală a termenului, care răspîndeşte parcă un miros de necrofiîie, sugera desigur că vinovatul devenise necurat.
Fapta era privită ca un adulter cu moartea. Nu putea exista vreun contact între sex şi moarte, între două tabuuri.
Orînduirea lumii ar fi fost zdruncinată din temelii, în acelaşi sens, lăcaşul cel din urmă se cuve; nea să fie strict
personal: contactul dintre d°j morţi genera de asemeni dezordine şi chin11" pentru cei vii. „Dacă cineva a aşezat
un rn° peste altul într-un sicriu sau într-un sarcoia? (...), va fi pasibil de o amendă de 45 de şou ^ Regele Gontran
extinse pedeapsa la cei^ ca^ comiteau fapta într-o bazilică funerară SÎIT1?a sau într-o bazilică posesoare de
moaşte-dus probabil o luptă aprigă pentru aV^ca0$ acestei legi, căci săpăturile arheologice ^1 numeroase cazuri
de dublă sau chiar tripiţ jl humare în morminte. Era greu de menţin11
,,miî rnorrnînt. Mănunchiul acesta de timitatea unui rn^ ^ ^ gMns ^^ dgdt
interdicţii^ e?t^iei câCi priveşte categorii publi-caZUlivate totodată, înmormîntarea şi moar-1 P"Xf,i cndal şi
mormîntul, în timp ce, in
ce Şi
tea
do
\SK social şi f ulităţii
iiSS sexualităţii, mai uşor se putea lega fe-" SSeles în reguli precise. Dar cum să-1 legi un mort? îndoiala dăinuia
cu atit mai mult pe -j* ei era nevăzut.
De aceea se cuvine subliniată acţiunea Bisericii 'care se străduieşte să dea morţii publici-fte' pentru a spulbera
spaima trezită de manifestările infernale şi pentru a preface acea clipă, acea stare într-o trecere spre o altă viaţă,
într-un act de nădejde. Marea cotitură o constituie cea de a doua jumătate a secolului al Vl-lea. Ultimele hipogee
şi mausolee particulare dispar spre 750, în timp ce cimitirele situate la'marginea terenului comunal se apropie de
biserica parohială. Cimitirul înconjoară biserica. Exemplul cel mai vechi şi cu datarea cea mai sigură — între
650 şi 700 — pare a fi cel descoperit la Saint-Martin-de-Mondeville, în Normandia, de către Claude Lorren.
Modelul era inspirat de bazilicile funerare suburbane încă din secolul al Vl-lea. înmormîntarea pe lîngă
trupurile unor sfinţi şi altarul principal crea o proximitate şi o făgăduinţă de ntuire pe care vechile obiceiuri
funerare pă-" ^!a, neputincioase să le ofere. Totodată, * zise privilegiate ale personajelor de Principe sau
căpetenie militară — se rPor6aUt soartei oamenilor de rînd spre a serici naP? 6 fub lesPezile bisericii sau în
bi-blică Cri1 are" Astfel> moartea devenea pu-Pe rudelp îC10ŞU Se ru§au stînd cu picioarele lumea celn
aPr°piate. Lumea celor vii şi de un hot/ ™rţi erau una> despărţite doar
Particulară H|- - SPaima trezită de moartea
Sicf- chiar da"6? ţ. faţa lini?tei mor^ Pu"
eile conţinu fiecare înmormîntare fe-
au sa plîngă, sfîşiindu-şi obrazul
cu unghiile şi smulgindu-şi părul pentru potoli pe mort. De fapt, a fost întoarsă 0 definitivă în istoria morţii; în
urma a Slui de morţi si vii în biserica sătească, Ce dăinuit pînă în veacul al XVIII-iea arheoi0 dinsecolul al XX-
lea se vad frustraţi: de 4 înainte nu vor mai găsi nici un mare inaime, ii „arn.t„t_ Miile de scheli
Imaginarul lumii de „dincolo"
 clerul se
După cum îl strămută pe pămînt nelucrat intr""n astfel fiecare pastor ^ fere teama de a vedea t îtrun v
J caută să
^rindu-se opnn
as ^f^f ^rindu
fere teama de a vedea lumea opnn ^
din prezent într-un viitor cmd apr v fndepărtat. Soluţie avantajoasa caaii energiile umane să se aplice nu a*W
tran, Udării unei lumi ameninţătoarea P^ formarea omului care se P^îf *
5 3££
dr;U^f U este îmblînzită si unita cu cei vii. (Caen, Cram, cu autorizaţia lui Claude Lorren).
dea răspunsuri
criza monarhiei merovingiene şi de islamului în bazinul mediteranean, criză a civilizaţiei sînt întotdeauna . ivirii
unor individualităţi mistice care zează temerile şi tainicele nădejdi ale _—-om. Unele sînt optimiste, altele
pesimiste, wu voi da decît două exemple: viziunea monanu-lui Baronte şi cea a călugăriţei Aldegonde.
Primul este un aristocrat franc convertit care, în timpul unei călătorii în lumea de „am-colo", întîlneşte
demoni ce îl mustră „de a îi avut trei soţii, lucru nepermis, şi de a fi sa-wşit încă alte adul.ere". Acest fost
funcţionar se făcuse deci vinovat de poligamie şi con-Amaj şi greşelile comise îi încărcau conşti-lnţa. In
mănăstirea sa de la Meobecq, în Berry, * a avut, înainte de anii 678—679, o vedenie ^veşniciei prin mijlocirea
unei călătorii în iad 1 rai. Iadul r.u mai este subteran, ca la 223
pagini. El se află undeva în Spaţiu, în afa lumii noastre. Le este aşadar cu neputinţă rp^ ţilor să revină pe pămînt
pentru a-i chinul n* cei vii. Mai mult, damnaţii nu i se pot smulg „Mii de oameni gemînd jalnic, legaţi fedeleş d
d moni care circulă în jurul lor ca albinei împrejurul stupului (.. .) doborîţi de chinui scoteau urlete lungi".
Diavolii sînt negri şi u sfîşie victimele cu ghearele şi dinţii pentru Ya le mînca mai uşor. Anxietatea este vădit
nm. tată în afara prezentului. Datorită zugrăvirii înspăimîntătoare a soartei ce-i aşteaptă pe pa cătoşi şi şocului
mental pricinuit de aceste ima. gini, Baronte speră să provoace, ca şi lui în. suşi, transformarea lăuntrică ce duce
la convertire. Apoi, însoţit de îngerul Rafail, trece de trei porţi înainte de a ajunge la a patra, cea a raiului, păzită
de sfîntul Petru. Acesta însă îl împiedică să intre. Vremurile încă nu au sosit. Călătoria imaginară se poticneşte
aşadar de o fericire indicibilă de care trebuie să fii vrednic. Spaima iadului are deci drept scop să se folosească
această aşteptare pentru a transforma prezentul şi a forţa porţile unui viitor misterios. Imaginaţia solicitată de
lumea de „dincolo" face loc realismului vieţii de toate zilele, acceptării istoriei, pe care le refuza pâ-gînismul. Să
nu uităm că la păgîni cosmosul, fără de început şi fără de sfîrşit, este pradă unor forţe mereu înnoite. Biciuind
imaginaţi8 prin frica de damnare, nu în prezent, ci mai tîrziu, vizionarul o extindea, smulgînd-o coşmarului
mereu reînceput — primăvară, vara, toamnă, iarnă, naştere, creştere, secerat sa^ razzie, moarte — spărgînd mitul
păgîn l in toarcerii eterne prin viziunea unui timp ireversibil. ^
Viziunea pesimistă, născocire a unui băr ^ se adresa în primul rînd acelor copii man_>
neri fără de bătrâneţe, care alcătuiau
societa-
tea merovingiană. Violenţi cum erau, ei P g peau numai o pedagogie întemeiată pe Ve
Viziunea optimistă, născocire a unei corporale. ga altui ,public şi solicita un alt fem/deSeimaginaţie. Aldegonde,
aristocrată, re-m° de mai multe ori să se căsătorească. în fUfaSHin urmă impunîndu-şi voinţa în faţa ru-f ir Pa a
întemeiat o mănăstire la Maubeuge, Hp avea să moară în 684. A avut douăspre-"nre viziuni, pe care le-a povestit
călugăriţelor ei spre edificarea lor spirituala. In timp ce Raronte se folosea de spaimele resimţite de mentalitatea
păgînă faţă de cosmos, Aldegonde reia imaginarul sexual păgîn pentru a-1 smul-ae dilemei în care se zbătea:
distrugere sau procreare. Aceasta o face însă asimilînd itinerarul amoros al făpturii către Dumnezeu cu legătura
dintre bărbat şi femeie. Cu un stil foarte personal ce aduce cu tonalitatea Cîntării Cîn-tărilor, ea zugrăveşte cu
termtni extrem de concreţi, în mai multe tablouri, căutarea Fiinţei iubite. Deodată, în cursul celei de a şasea
viziuni, are loc întîlnirea extatică, urmată de pierderea subită a Celuilalt după o beatitudine inefabilă. Urmează o
scenă nocturnă, în care Aldegonde o prevesteşte limpede pe Teresa de Âvila, prilej de a zugrăvi imposibilitatea
dragostei şi eşecul ei inevitabil datorat ciudăţeniei Celuilalt. După globurile strălucitoare 1 luminează mănăstirea,
se ivesc setea, paloarea, jalea, focul mistuitor, arşiţa, ispita de a Pune capăt căutării. Apoi, deodată, vin reîn-
cpnîrea Ş1 veşnica unire cu soţul ceresc, ac-mitfr după suferinţă;'impulsul pri-
bite rTaprefacut în acceptarea unei fiinţe iu-tocenut r? l alta dedt cea care apăruse la aŞază ]n,rptimismul acesta,
care, de astă dată, Pedagoaip pamîntească în ceruri, ţine de o tui care j-Care mtrcduce în căsnicie elemen-r°asâ
Ce?1 provoca moartea: pasiunea amo-tiv- cu condv5 6ra de temut devine construc-sâ omoare 0 °a °mul ^"^
ucidă impulsurile, lcet tia?ea °e era el î
e 0
lcesta nuptia?ea °e era el însuŞi- Imaginarul r°nte Se multul deci inversul celuilalt. Ba-225 -umea să se
folosească de teama de
damnaţiune pentru a face binele şi a tui. Aldegonde preface iubirea-pasiune f ^ goste de libertate, care răspunde
unei alt • biri mîntuitpare. Inutil să adaug ca id 1 fost adoptată doar de o infimă minoritat^ a să nu spun de numai
cîţiva indivizi: dar f6' ^ că imaginaţia unor persoane şi-a putut ^ cîmpul de investigare mentală într-atît d^' deşte
că s-a şi produs aculturaţia creştini* Ve' lui. Viaţa privată a dobîndit o dimensiune J"' uă: legătura dintre mine şi
lumea de rj'°" colo", mîntuirea mea, pieirea sau beatitudine" mea veşnică.
Pe vremea carolingienilor, libertatea vizio. nară este extrem de bogată. Supranaturalul este simţit ca omniprezent.
Visele prevestitoare descrierile torturilor din iad ale intrării fc umfale în rai se înmulţesc şi se răspîndesc în afara
zidurilor mănăstirilor. Multe, dacă nu chiar toate, sînt la fel de pesimiste ca şi visul lui Baronte. Aceste viziuni se
referă aproape numai la pedeapsa celor mari. De pildă, după moartea lui Carol cel Mare, cunoaştem cel puţin trei
care vorbesc de damnaţiunea eternă a împăratului, dacă oamenii nu se roagă ca păcatele lui sexuale — probabil
numeroasele sale concubinaje asimilate cu incesturi — sâ-i fie iertate. Lumea de „dincolo" din timpul ca-
rolingienilor este la fer de realistă ca cea din epoca premergătoare: fiare ce sfîşie damnaţii* părţile cu care au
păcătuit, balauri ce scuipa foc, cazane dogoritoare pline cu smoală, pW_ J topit şi ceară. într-un cuvînt, un
arsenal treg de purificare este pus în slujba viziona lor, dezvăluind astfel obsesiile fiecăruia. ^ în 675, el purcede
dintr-un fenomen de c ^ ştiinţă nefericită ca urmare a războaielor vile şi a victoriilor repurtate de v^nf!/orare
numeroase începînd cu anii 830-—840. om este convins că eşecul nu se mai necunoaşterii lumii noastre, ci unei
^ mijlocite a lumii de „dincolo", Cerul şi
« «îpxuI si moartea apar, deodată, c°mf lumină: nu sînt cumva piedici în
?
calea
Acum l
rHviito .
răspUnde întrebam puse m
A Pu gdent inferioritatea femeii şi a capitolul Precdatoreşte omniprezenţei violenţei Opilului se ^ ilenţă
indispensabila într-o
lenţ p
mereu ameninţat de o na-
i
cOpilu
individuale ^m
ţară unde " In lupta cumpiită pentru via-
turădeneui ^ animalele) omul văzuse un ^n la agresivitate, pentru bărbaţi, şi la f State plntru femei. Vinătoarea
era aşadar domenîul pâlnie pentru asimilarea legilor de supravieţuire, ba chiar a legii unice: legea celui mai
puternic. Urmarea firească este că furtul, afirmarea de sine, incendiul — compensare a euiui _ sînt parte
integrantă a unei agresivităţi necontenite a cărei origine sexuală nu era percepută. Căci legea supravieţuirii
impunea acele faide ca o datorie religioasă pentru menţinerea neamului. Trebuia să curgă sînge în schimbul
aceluia menit să se transmită. Moartea era o necesitate temută fiindcă îl trimitea pe individ înapoi în lumea
subterană, lume cu
egi proprii pe care practicile funerare nu aveau voie să le încalce. Astfel, o legătură strînsă
mea sexul cu moartea. Violenţa era nu numai îlă, ci şi obligatorie. în schimb, sexul şi
«Jartea inspirau o asemenea teamă încît a fost
evoie sa fie înăbuşite prin interdicţii. Fobia 5fra- Păgîn fa^a de insulte'confirmă pe nur3 nUmai sexualitatea
oamenilor cu sîn-tâtii 21 °-UrajUl fizic ^temeiat pe simţul drep-să' dea înm Stare Să obli§e ° moarte nefastă nici
sun -°L Sîn§ele nu trebuie nici viciat, cimitirelor? nUmai vărsat în schimb, aşezarea să devină hr bisericilor-
făcînd ca moartea bâra de tah ^' avea menirea de a o dez-l crti"" L
narul
Sex

creştin
eL Abia acum P°ate g ?i moarte ^ traspundă spaimei trezite de col". in ' strarnutîndu-se în lumea de
st SC0P, vedeniile se folosesc fie
Ii
I
de o pedagogie pesimistă moralizatoare perspectivă optimistă mistică. Astfel, vi sexul şi moartea capătă în viaţa
privată J dividuiui o altă coloratură. De la manifest^" exterioare ale vieţii private, vom trece ^3 la eresurile
lăuntrice. Ce se poate oare ^ despre sacru?
SACRUL Şl TAINW

Ponderea violenţei, teama de sex şî de moarte generau un simţămînt de culpabilitate înăbuşită la fiecare individ,
lăsîndu-1 pradă legăturilor personale cu sacrul. Relaţia dintre individ şi sfera divină devine precumpănitoare c
dată cu izbînda creştinismului asupra păgînis-mului. Intimitatea şi interioritatea ajung să fie categorii mentale cu
un conţinut nou. Sacrul păgîn, preluat de Biserică, scriitura, clericul şi scribul devin agenţi fundamentali ai acelor
comportamente lăuntrice noi şi mijlocitori între om şi Dumnezeu, purtători sau destăinuitori ai tainelor fiecăruia,
într-un climat de ambiguitate otrăvită de necontenite repuneri în discuţie.
Din 391, creştinismul s-a substituit păgî-"fP^i- în Galia şi în Occident, ca religie de °enuntată de sfinţii
taumaturgi, condama ae părinţii sinodali, practica religioasă păţiin tOt mai mult să devină o parte a vie-hn
sp t ba Chiar să se ascundă- Sacrul pă-Ue ma gl/Ză în cultele n°cturne, în divina-hai'nă S- -°lclor sau> mai mult,
îmbracă o în cazul da" fPri-n termenul „sacru" înţeleg c°smice r G- ^ Un amalgam de puteri şi care nnt 1I?
brâ^isează universul şi omul ^od cînd V folosite în favoarea sa în Cel ce ie Denefil=, cînd malefic, de către
mmuieşte datorită unor practici

229

rituale eficiente în sine, după principi,,] schimb riguros de daruri O dnt-î UnM pariţia cultelor
oficiale, mai ales încpnCU A secolul al VlII-lea, după conciliul Se ? ^ < tmes, din 744, care a poruncit
proLh-^ chiderea ultimelor temple rurale numi?» * ^ religia pagină, urmată numai la tară T 'S o creştinare tot
mai acuzată datorită' t erit ţialelor", texte după care se călăuzeau^ meii Dar, deşi erau mai bine adaptate sS?"
decit cele redactate în secolul al VIII 1 P exercită o înrîurire extrem de slabă S mentalităţii ţăranilor, în
care spaima bina cu anxietatea
Supravieţuirea sacrului pâgîn
Cel puţin pînă în secolul al X-lea, episcopii şi clericii se plîng mereu de menţinerea practicilor păgîne, mai cu
seamă în nordul Galiei, Frisa sau Saxonia recent cucerită. O serie de practici particulare se menţin aproape
intacte, timp de peste cinci veacuri, fără a mai vorbi de sărbători publice păgîne, cum este cea de la 1 ianuarie,
care a supravieţuit multă vreme. Spaima de viitor perpetuează tradiţiile divinaţiei romane sau germanice. O
stăncuţă ce zboară spre stînga, cîntînd, îi vesteşte călătorului reuşita drumului său. Boabe de orz presărate Pe
cenuşa caldă din vatră şi care sar în aer însea nă primejdie mare. Studiul amănunţit ^ strănuturilor sau al
excrementelor cailor s boilor permit omului să afle, prin emana,^ puterilor lor, dacă ziua va fi bună sau
Divinaţia poate fi chiar asociată cu evoc morţilor. în timpul nopţii, ghicitori se aş la o răspîntie de drumuri, pe o
piele "e ^a. cu partea sîngerîndă în afară, pentru c ^ volii să fie siliţi să iasă din pămînt in j\ \y sacru alcătuit de
răscrucea de drumuri- ^ cerea nopţii, ei intrau într-o comunica,1
SDiritele morţilor, putînd astfel afla terjoasa cu_ £ . sau cutărui conflict sau cau-rezultatui c fe Această
veche practică gaza-1"1! "semnalată de Burchard de Worms în-lica este ^g__1Oi2 Acelaşi autor mai menţio-că
J" înVlungata supravieţuire a folosirii fe-neaf fn chip de medium. Despre FtfideZe cel-♦?«se "punea că pot
ghici sfîrsitul viitoare-î bătălii si da oracole despre acestea. La maniei ele cunoşteau scrisul runic, pe care
SS i fo^eau încă în secolele al IX-lea i al X-lea. Termenul rune înseamnă „taină", dar şi „prietenă iubitoare".
Asocierea dintre^ taină femeie şi misterul scrisului arată cîte comori necunoscute se află în sexul feminin.
Fiecare literă ascundea taine ale zeilor. Runa y înseamnă bogăţie, favoare; n: mizerie, nenorocire; t: izbîndă; j:
recoltă bogată, an bogat, înscrise pe beţişoare, ele erau trase la sorţi de o femeie. Chiar după creştinare, ele erau
întotdeauna considerate eficiente. Mai mult: practica aceasta fusese creştinată pînă la a fi apreciată uneori ca
licită. I se spunea sortes sanc-torum, sorţii sfinţilor.
Din cele 46 de „penitenţiale" cunoscute, 26 vorbesc fără prea multă asprime de metoda de divinaţie care constă
în a pune pe un copil sau pe un cleric să deschidă Biblia la întîm-Piare pentru a citi primul rînd zărit, care că-
rata proporţiile unei prorociri. Grigorie din tan; me^1Onează multe din aceste cazuri. Pă-şJT?nPr?-
endentului Gondovald, care s-a sfîr-^ingesin^Q^ la Saint-Bertrand-de-Com-cedeu- 'int a Prezisă
printr-un alt pro-înăUat dp pr.etarea "nei catastrofe naturale. noul reeP Pavaza susţinută de umerii ostaşilor, a
avut loc §ata~§ata să cadă jos. Mai mult: de f°c încnr,,11 c"tremur Şi a apărut o trîmbă ,n°mene nu"Ta de °
stea- Toate aceste fe" enta a reBeS T Prevesti decît moartea vio- fe1 Pi
a reBeS T Prevesti decît moartea vio-?Je doua L :, Astfe1' Prorocirea făcută după
■ntotdeauna team' CJeŞtină şi PăSînă' Presupune ^ama de o fatalitate voită de Dum-
mfgşfl

nezeu sau de zei. In ambele cazuri, libert omului este nulă. El se crede silit să pună t^ pînire pe puterile sfinte
care deţin taina car I priveşte personal. Pe de altă parte —. fa6f'' nou — cartea şi, într-un sens general, tot r ce
este scris devine, în această civilizaţie6? tradiţie orală, un obiect misterios şi sacru' c ţile sfinte se află astfel
integrate universului d" spaimă, iar pînă şi textele scrise obişnuite an ceva dintr-un mesaj din lumea de
„dincolo» Cea din urmă manifestare a acestei stări de spi rit se arată în Domesday Book — titlu grăitor" „Cartea
Judecăţii de Apoi" —, promulgată de Wilhelm Cuceritorul în 1086. In realitate, era un simplu cod ce enumera
drepturile regelui şi ale seniorilor cu atîta precizie încît era de ajuns să se citească pagina privind cutare sau
cutare domeniu pentru ca să se pună capăt oricărei contestaţii şi ca judecata să fie definitivă. în ochii neştiutorilor
de carte, ceea ce este scris este deci magic şi divinatoriu totodată.
Conciliul de la Paris, din 829, a condamnat din nou aceste eresuri care se infiltrau pînă şi în cler, iar Pierre Riche
a descoperit manuscrise carolingiene cu figuri pătrate magice ce preziceau „sfîrşitul unei boli prin combinarea
literelor numelui bolnavului cu cifrele zilei în care el s-a îmbolnăvit". Astfel de formule magice, scrise într-o
latină burlescă erau folosite împotriva hemoragiilor, hidropiziei, afecţiunilor oculare etc. Pătrundem acum într-un
alt domeniu al sacrului păgîn: tainele nefaste ■ benefice pentru a acţiona asupra altuia.
Deşi este strict interzisă, magia devine meniul ideal al sacrului păgîn ambivalent, P cum şi mijlocul de a schimba
relaţiile int^rLre sonale. Am pomenit mai sus, vorbind^ de re, practicile funerare de talismane şi *lla
sonale. Am pomenit mai sus, ^
practicile funerare, de talismane şi *l
p
Cei vii purtau şi ei talismane, iar cel din
l g1
r
pe care Carol cel Mare îl purta
la g1
pe care Carol cel Mare îl purta la g fireşte cel mai cunoscut. Paftalele cenţii"0
232
apotropaic împotriva farmece-aveau un aew ^ ierburi erau legate de braţe
lor, C^y^re'ca talisman. Uneori, omul se jura şi de picioare c^^ ^.^ pentru ca> în caz de
pe P.ăr s| fie eventual pedepsit de forţa vitală sperjur, s Raban Maur menţionează că
iZVOnrarbonizau cîte un cap de mort din care UnU ii o decocţie ce tămăduia infirmităţile. In
1 din urmă, o veritabilă medicină magică se t -duie să capteze toate efluviile divine cu-Sse în cosmos. Ce nu se
făcea pentru a salva ,,n copil bolnav? Mama lui putea să-1 aşeze la o răspîntie, într-un fel de tunel de pămînt
astupat cu spini; contactul cu pămîntul părintesc era simulacrul întoarcerii în sînul matern; lumea subterană
prelua oarecum boala, iar dacă acel copil striga, el era vindecat. Dacă avea tuse măgărească, era aşezat într-o
scorbură de copac. Pe scurt, de fiecare dată trebuia găsit un mijloc de a intra în contact cu forţele oculte, de a
face un schimb, de a smulge o emanaţie sau de a-i tăia calea.
Prefer să nu pomenesc de culesul de ierburi şi de plante medicinale făcute cu descîntece în fiecare lună, la
calende. El a fost creştinat cu uşurinţă prin recitarea unui Pater şi a unui
■ez. Să vorbim mai degrabă de poţiuni, căci ele nclud toate eresurile populaţiilor vremii despre
*■m moarte. Datorită lor vom vedea în ce mă-• viaţa privată era domeniul unor lupte tai-
n S a -™°r necontenite obsesii. Să ne amin-toate tvn de credinta generală, atestată de mare part eJuridice' în
vrăjitorie, adică în convinşi că ^ po*luni magice. Oamenii sînt fie benefice aCpSt^ filtre pot fi fie malefice,
Credintâ în ' " n^tentialele" confirmă această
câ aceste D 7° -rigUros; 26 dintre ele arată rec ^eştesup^^' obi?nuite printr-un ames-fructe]p ' ^ ® ln
care tea
intrau beladonă ■"Jiuuu, puteau provoca moar->se însă !! 4 Mentiunile cele mai nu-să ucidă —
privesc poţiunile me-
sau să trezească dragostea.
d 6
•
în 26 de cazuri, ele erau pregătite mei. Pentru a-1 face pe un bărbat imn* înnodarea şi legarea unei
panglici de fiecar mînt al celor doi soţi nu păreau suficient meia care voia să provoace o astfel de citate se
dezbrăca goală, se ungea cu apoi se tăvălea pe o grămadă de grîu. erau alese cu grijă, măcinate cu o piatră h
moară învîrtită în sens invers decît cel obism •' din stînga spre dreapta. Din această făină f frămînta pîinea ce i se
dădea să mănînce bărh? tului pe care femeia dorea de-a dreptul s&J castreze. întrucît pregătirea pîinii fusese
făcută pe dos, efectul provocator şi excitant al goli. ciunii şi al mierii (a cărei însemnătate am menţionat-o la
capitolul „Trupul şi inima") era anulat, iar bărbatul nimicit. în schimb, pregătirea „normală" a aceleiaşi pîini
avea un rezultat invers, cu atît mai mult cu cît aluatul era frămîntat pe fesele femeii, adică pe organele ei genitale,
cu scopul de a reţine sau a provoca dorinţa la soţ sau la bărbatul iubit. Se mai folosea şi un alt procedeu:
femeia îşi introducea un peşte viu în vagin, unde acesta murea. Astfel încărcat cu putere generatoare şi
afrodisiacâ, peştele era fiert, condimentat şi servit soţului Era totodată un remediu folosit de soţie pentru a-1
împiedica pe soţ să se îndrăgostească de o concubină. Se întîmpla însă şi contrariul, duţ» cum am văzut.
Totuşi, scopul urmărit în ^ inconştient era mai degrabă procrearea de ■ plăcerea. Căci noi cei de astăzi ştim
prea .V, că viaţa s-a ivit din apă, că peştele a fost p formă de viaţă şi că, în cursul lunii celei fătul are branhii.
Ce misterioasă coinc^ rece uluitoare intuiţie din partea mentaliw» ^
ligioase păgîne! Să nu ne mai faptul că oamenii Evului Mediu t fost convinşi că femeile deţineau gostei,
acea nebunie, şi cheile vieţii comoară! Astfel, mitul 'celtic al filtru iui bire care îi uneşte pe Tristan şi Isolda
l■_.-
M)t difuzat în chip oral cu mult înaintea l0H Sării lui în secolul al Xll-lea, a fost pro-hbil eficient cu adevărat. A
crede în demenţa dragostei înseamnă a o trăi.
Nu voi insista asupra celorlalte tipuri de noţiuni magice care folosesc, pentru a trezi dorinţa, sîngele ciclului,
sperma bărbatului sau urina ambelor sexe. Principiul rămîne acelaşi: captarea forţelor vitale prin tot ceea ce
emană din făptura vie. Să îmblînzeşti sacrul, să te apropii, straşnic ocrotit, de primejdioasa lui
strălucire, iată, de fapt, taina cea mare a ghicitorilor, vrăjitorilor, femeilor care bîntuiau în timpul nopţii pădurile
sfinte (nimidas, nemeton), a mulţimilor care benchetuiau, executînd dansuri rituale menite să aducă fecunditate şi
prosperitate, să-i alunge pe morţi sau să-i invoce.
Naşterea unei conştiinţe lâuntrice
Care era oare atitudinea cuvenită pentru a în-
ZZTltm°r treCerea de la sacru la a- fi cres«nate eresuri cu
CU dt d
it
Putere^d
înfiinţarea 2i«ci s
e la W. Am
ÎS8-
V01 î
suri cu
****** CU dt eraU d°meStice si P,Utea °muI să-! Perceapă
M d Pînă atunci
Ca exterioară?
noi< a
gice contri-
t într"un fenomen de ce cultul morţilor a -'Particulariza" cre- d0uă soIutii: ori atribu- l3Cre malefice- ori
Tefice-Am văzut
235
idm, i
g
a Vedea klmea de Şi în^viata d« toate
considerat o mani- i este un demon.
Tot astfel, filtrele, descîntecele, sortes san rum, orice magie au fost considerate drent °i voleşti. Conciliile de la
Agde (506) şi Oi (511) i-au condamnat pe ghicitori şi p'e pr toare, „posedate de diavol". Prezentaţi ca & iluzii, ca
fiinţe reale neîntruchipate, simboli» t de un leu sau de şerpi, demonii aveau o sun rioritate: personalizau puterile
tainice izvorît" din cosmos, de care se temeau foştii pâgîn' Adversarul putea fi numit, şi asta însemna de/' o
schimbare a raportului de forţe. Capabil de orice metamorfoză — am văzut cum, în biserici era izgonit din trupul
posedaţilor — el poate' afirmă Grigorie din Tours, ,,pîngări scaunul episcopului, pe care se aşeză din
batjocură, îmbrăcat în haine femeieşti". El se ia şi de cei slabi: „Femeilor, făpturi fricoase, mereu să le fie
teamă de el". Diavolul se strecoară în simţămintele dictate de răutate, în viclenie, în gelozie, devenind un
duşman lăuntric. Teama de diavol devine astfel noul nume dat anxietăţii în faţa puterilor rele ale lumii; sfinţii
însă se aflau aproape, iar ocrotirea lor era făcută pentru a-1 nimici pe duşman. Imensitatea ameninţătoare a
unei naturi neîmblînzite făcea loc unei legături de luptă, iar nu, ca înainte, unui contract legal
împînzit cu vicleşuguri-Totuşi, ne lipsesc mărturii despre aceasta evoluţie a perceperii lăuntrice a
diavolului. căci autobiografia — operă de tip nou ma^ gurată de Confesiunile sfîntului Augustm "^ este un gen
literar părăsit în secolul al "VJ" Ea reapare mai tîrziu, o dată cu Raoul O j şi, mai ales, cu Guibert de Nogent,
în se al XH-lea. Dacă, pentru a descoperi i^^e zarea sentimentului religios, răsfoirn -sfinţilor, ne lovim
de aceleaşi obstacole, fe sind decît mărturii mijlocite, mai ales• î î
sind decît mărturii mijlocite, m cazuri de posesie. în schimb, sînt ilU exemplele de creştinare a comportam
^ păgîne. în culegerile de minuni, un £.jeI)t& important (uneori 26%) se referă la a
mai cu seamă paralizii — care lovesc boli -7 mfemei adesea sus-puşi, pentru că au bărbaţi Şi UI^că a sfîntului
sau şi-au arătat încălcat op ^ au ascuns o vină. Pedepsele scePtlclS minunate" dezvăluie o tainică culpa-a°rf te la
cei interesaţi, fapt extrem de vădit - nctuarele carolingiene din nordul Franţei. Fenomenele acestea sînt mai rare
în epoca me-rovingiană, iar cînd un păcătos îşi primeşte nedeapsa aceasta se manifestă printr-o intervenţie din
afară a sfîntului: sfîntul numai tămăduieşte, nu provoacă pedepse. Există o deosebire esenţială între aceste două
mari momente ale creştinării, ca şi cînd indivizii ar trece de la o conştiinţă exterioară despre suferinţele lor la o
conştiinţă lăuntrică a răspunderii lor.
Pentru a înţelege mai bine fenomenul acesta, atît de însemnat, al ivirii unei conştiinţe lăuntrice, să privim modul
în care sacramentele îşi modifică relaţia cu individul. Am explicat mai sus cum, în primii ani ai epocii
carolingiene, botezul a devenit o taină hărăzită numai şi numai copiilor — bineînţeles, în afara ţărilor e urmau a
fi creştinate de misionari, în care caz aspersiunea înlocuieşte imersiunea. Simbolul apei regeneratoare se
substituie atunci vW 1Zr?r de Viaţă' trecere de la moarte la în-dPor: , acum înainte, botezul este înţeles ca
aestimţare a păcatului; este o integrare în Bise-
făBăH,!U°C!ftate' în crestinătate, precum şi o >nţa de mîntuire. într-un fel, el îl leaeă m mod a,,t-----. şi aproape
maeia şi de
pofida protestelor lui
Pe
conceptia
ce* Mare"'î imPuse saxonilor de către ii n.„-,_ ■ .ln virtutea acestei concepţii,
?i naşele cî ♦ i
p
de acum înainte câ ' printr-° veritabilă
mai tîrziu-va de-

237
din 721, cei care au fost osîndiţi la ani penitenţă şi clericilor carolin-
gieni, era vorba, după cum se vede, de un vărat incest, căci naşul şi naşa aparţineau luiaşi neam ca şi copilul.
Astfel se putea aCe" accentul asupra re-naşterii, rod al botezul^ Dar faptul acesta putea să-i îndemne pe ^
rinţii spirituali să devină părinţi trupeşti ^" se căsătorească unul cu altul, cu atît mai rn ? cu cît paternitatea
adoptivă era un simtâmî foarte puternic şi, avînd în vedere marea mo talitate a epocii, naşul şi naşa deveneau
adesea tutori ai finului orfan. Căsătoriile dintre cu metri au devenit probabil obişnuite o dată cu dezvoltarea
botezului copiilor, în timp ce taina era privită de populaţie ca un mijloc de în-tărire a solidarităţii neamului prin
noi alianţe ce prelungeau căsătoriile, legăturile de vasalitate etc. Severitatea condamnărilor năzuia aşadar la
îngrădirea endogamiei păgîne, tot mai frecvente, în numele principiului augustinian conform căruia căsătoria
este un seminariun caritatis, o sămînţă de iubire, subînţeleasă în afara rubedeniei. Intrucît iubirea părintească,
filială, spirituală există în familie, 'este inutil şi primejdios să o întăreşti, dar trebuie prin-tr-un act creator să o
smulgi din sînul acelei familii pentru a o semăna aiurea. Astfel, o » recare deformare a botezului, ce se datora im-
presiei că aducea cu sine o adoptare nenu cită de către comunitate, avea drept rezuW o reacţie împotriva familiei
lărgite şi a a ţiei reciproce pe care o putea genera o c monie aidoma altor ceremonii păgîne. J
în privinţa cuminecăturii, semnalăm
transformare revelatoare. Pînă la sfîrş1 A-^e-
cii merovingiene, pîinea sfinţită i se
în timpul slujbei credinciosului în
conciliul de la Auxerre (561—605) P toS)B.,
femeile, pentru a primi trupul lui î-ej'c»?
învăluie mîna într-un pulpan al r„ je'pii£;'
cînd ar fi fost umbrite de o bănuiala ^ ^M
rire, din pricina menstruaţiilor. Biseric^ ^r
pul carolingienilor nu a mers în aC
t , de departe ca Biserica bizantină; cînd niu la fel ae [onna liturgică romana, Alcuin adoptă insa teama unui
sacrilegiu, să facă să s-a gjaD". incipiul euharistiei puse în gură se admită v fărg drojdie Acest principiu
cU af ÎT rauză de neîncetate certuri cu Biserica a fost o _l concretiza în mod incontestabil biZfntf într-o
sacralitate încă-pagină a împăr-SîS hrană de neatins şi nesupusă putre-
ŞrHPi 'înfăţişarea firească a pnmi sfinţite pm aşadar ştearsă în folosul unui supranatural extraordinar, iar legătura
cu Dumnezeu îşi pierdea în parte aspectul uman. Saltul de la nişte zei îndepărtaţi şi înfricoşători la un Dumnezeu
bun şi apropiat, salt pe care creştinismul cerea să-1 facă fiecare credincios, era uriaş. Biserica era silită să se
împace cu intrarea masivă în sînul ei a germanicilor, iar teama de un Dumnezeu transcendent era încă medul pe-
dagogic cel mai nimerit de a se apropia de el cu respect.
Dacă, prin comparaţie cu antichitatea tîr-zie, euharistia, apropiată iniţial, se îndepărta, penitenţa a urmat calea
inversă. Pînă la Cesaire
■ Arles (503 — 542), penitenţa i se oferea în
iod liber păcătosului care dorea să fie tămă-ouitde păcat. în acest scop, el trebuia să in-
e intr-un grup special: ordinul penitenţilor, ntrarea era publică, iar penitenţa nu se' dă-
războf ° • ° SingUră dată în viată- în ochii unor ici germanici, o astfel de dezonoare nu
*uri bwnCePUt- Dacă recidivau, teama de a Va câluuâr6!* Pârea intolerabilă. Atunci, cîţi-lul<Jial vi l aU
proPus- sPre sfîrşitul seco-
î'"11 Up. nou de îmPăcare cu Dum- mdividuală cu spovedania au- Sire tli a fidelilor şi răs- SUme de bani- ca
& în
l a f°St imediat Şi dU" Penitential, acela al
din
ricular
Iuti
de Lili
239
 a din 118°- A?a cum- m°artea se străduia să în-
lăture teama
La prima fi schimbat m_ asemănări cu îeg redactate înainte S Păcat îi cor. eraţi"postului cu cu apă. Daca <
postească, el -penitenţa cu o
ace
trei cărţi
colul al 1
tot astfel penitenţa in. să şteargă în om tea-1
nu par a
pricina marii lot „„_», mai ales acelea îecolul "al IX-lea. Fiecă-mai mulţi ani consa-goală sau răscoaptă şi f?i
noate sau nu vrea să uauvu să-şi răscumpere sumă pentru fiecare an i putea permite progre-
* * i*__n coama no
nu se
seama
unei anumite
pu-pă-— era
şi
le
cesiile

• i torilor laici şi clerici. Să cedezi ispitelor it&lSiaxui ^ ^c.z. un om gau să faci un ^ură_
trupului, ^ .^ ipăcatele cei mai des comise, m"mt i ruşinoase în ochii tuturor. Altă nou-tS-'dacă numai
bogătaşii îşi puteau comuta Wa cu plata unei sume de bani, de fapt Care Păcat era plătit fără a ţine seama de
rangul social al păcătosului. Nu se mai punea Srebarea dacă acesta era sclav, liber, nobil, antrustion regal etc.
Egalitatea în faţa lui Dum-lezeia era afirmată cu adevărat şi se anula arbitrarul stăpînului faţă de sclav. Pentru
unul si acelaşi păcat, penitenţa era deosebită pentru laici, consideraţi în bloc, şi feţele bisericeşti. In timp ce, de la
dascăl la episcop, penitenţa se mărea şi era întotdeauna, pentru aceeaşi greşeală, cu mult superioară celei dată
laicilor, în privinţa acestora nu se mai lua în seamă nici sexul, nici profesia, nici originea etnică. Penitenţa era
un instrument de egalizare a laicilor şi de sacralizare a clericilor, dată fiind severitatea ce li se arăta.
„Penitenţialele" au răspîndit concepţia că preoţii şi călugării trebuiau să fie fără păcate şi astfel i-au distanţat de
restul creştinilor.
Aşadar, nu este de mirare că în timp ce ucisul laic era pasibil de trei pînă la cinci ani enuenţa, episcopul era
destituit si osîndit să ximp ele doisprezece ani. In ceea ce urmărirea violenţei, „penitenţialele" pundere UnUi
rafinament al simţului de răs-matul fiiiîf—°nală> unei alunecări către pri-cepţia iefnţdru asupra avutului.
Furtul, cu ex-caresînupo ,Sa,nctuarelor sau a mormintelor, mtot<fcaunL n,i valorile sfinte şi eterne, este
H^J^Psit şi răscumpărat, spre^deo-
de c?ea.ePsit Şi răscumpărat, spre deo !^vul care !a- Conf°rm codului lui Euric, 5g»«K nu ^S lii di
diul
dep â

1 o nelegiuire, din ordinul ii urmărit. „Penitenţialele" declarînd că răspunderea Şi că proprietarul trebuie "**i. O
atare afirmaţie ar în secolul al V-lea. Cu
■
HH

atît mai mult atunci cînd un stăpîn car omorît sclavul cu lovituri de bici se vecj6 ^' să îndure patru-cinci ani de
penitentă 6 S' cînd ar fi fost vorba de un om liber. ' ' Ca
Adevăratele inovaţii însă sînt altele penitenţe par a se îndrepta împotriva ţei născute din legăturile de rudenie.
în'u cazuri, stăpînul care îşi viola sclava era t! să o dezrobească, pentru a-şi repara greşeai o inovaţie care a
trezit desigur multă sud'' rare, căci submina ceea ce fiecare om co sidera a fi un drept al său. Cu atît mai
mul* cînd era vorba de omor din răzbunare, adică de faide. La început, clericii au pronunţat rar condamnări, dar
din secolul al IX-lea, omorul comis din ură a fost pedepsit cu mult mai multa asprime decît celelalte asasinate.
Ceea ce însemna că se ţinea cont de intenţia subiectivă, chiar dacă nu era spus în mod desluşit. Oricum. o mărire
asemănătoare de penitenţă se remarcă şi în privinţa uciderii din faide a episcopului, a soţiei şi a laicului. Aceste
trei tendinţe simultane se produc după anul 800; ele sînt menite să pună capăt acestor delicte. Nici una din cele
trei nu era o noutate. O dată cu renaştere: carolingiană însă au părut desigur intolerabile. fapt care îmi pare
deosebit de vădit în ceea a priveşte uciderea unei femei de către soţul e-„Penitenţialele" anterioare secolului al ^
nu evocă acest caz. Să nu credeţi cumva ca-^ închipui că merovingienii nu-şi înlătura ^ ţiile! Să ne aducem
aminte de ChilperlC ^ a poruncit să fie strangulată Galeswinţn^,. necesitatea de a se dezbăra de ele, ™&l^:'
aristocraţie, nu era atît de urgentă, a ^ vedere practicarea poligamiei. Generali ^ monogamia şi indisolubilitatea
căsnide ^,. dimpotrivă, cumpănite de înmulţirea am numit „divorţ carolingian". Tr< să se pună capăt acestui
nou val de,. st Mai mult: tipul acesta de ucidere a ca fiind cel mai grav. în trei „Penl
• -iaf- ru uciderea seniorului şi a pă-.aS1STsi a soţiei, care este o parte a indi-
»-----iTînsuşi" Cazul invers — soţia care îşi
vidului in ■? ^ era pus pe aceiaşi pian. Era otrăveşte s» ^ q tendinţă de egalizare a băr-aşadar vo ţemeii ocrotind-
o pe femeia mări-bf" Penitenţa pentru adulter care, înainte de !! orma carolingiană, prevedea trei ani, ajun-
arum la ?aPte- Pa*sPrezece am Pentru UC1" § rpa soţiei în veacul al IX-lea şi condamnare e via ă în secolul al
Xl-lea. Citind cronicile pnocii această mare asprime a făcut să se diminueze mult o astfel de practică. Nobilii s-
au văzut siliţi să facă uz de şiretlicuri în privinţa gradelor de rudenie prohibite pentru a se descotorosi de o soţie
sterilă, acră, inutilă, sau mai ştiu eu cum, care constituiau o piedică în calea ambiţiilor politice ale soţului;
astfel, el nădăjduia să obţină ruperea căsniciei şi o recă-sătorire canonică.
în schimb, autorii de „penitenţiale" sînt mult mai puţin severi cînd este vorba de siluire şi răpire. Penitenţa
(aproximativ trei ani) nu se schimbă decît pentru feţele bisericeşti, e ce oare? Blîndeţea aceasta relativă se datora
aceleiaşi concepţii: să i se îngăduie fe-mea să-şi manifeste în căsnicie egalitatea şj ' oertatea. Am evocat
mai sus răpirile şi siluire puse la cale de doi tineri pentru a forţa aiu-LPan+ntil0r- Desi§ur autorităţile bisericeşti
fru a a£ rf lntervinâ în astfel de cazuri Pen-!"i celo- int de Se datorau consimţămîntu-dl'I mutual /esa^> în
virtutea maximei': ..Acor-Dăr"t cSL câsnicia"- ^ Galia de Nord a *câ mPrc?., n obicei f»arte ciudat,
stefgang, îţe. Dacă două neamuri se ioc o răpire urmată de să se aşeze în public în-ŞPatele fiecăruia luau loc
fa-« r- -«.«a J\ce* a fe^i ..siluite"; aceasta treb,r Către celP »? lr!drePte fie către rudele Ia Gătită râ,e
tlnăr»i''i- în primnl raz 2« rasc«mPărarea pentru viol şi râ-
â adică
îlr>reau
T'fata d
era î
«
e
î
fl-la «un !e că
ei
pire; în celălalt caz, avea loc nunta of • Pentru a valida consimţămîntul mutual 1fla^ buia să fie făcut public.
Totodată, ferrîeL ^ venea din minoră majoră, afirmînd astfel tala autonomie a vieţii ei private. Era un • pas
către o anumită egalitate. ^riItl
Transformarea vieţii private prin mijloci,-„penitenţialelor" a fost aşadar reală la nivela! comportamentelor
exterioare. Este însă maleficii să aflăm dacă spovedania auriculara a o'" tut modifica comportamentele vieţii
privatei căsnicie, căci aici idealul creştin s-a lovit î! mod vădit de eresurile şi practicile păgîne I se mărturisea
oare preotului ceva care să nu fi fost condamnat de păgînism? li sînt mărturisite duhovnicului o serie de greşeli
comise într-adevăr, greşeli nesancţionate de păgînism. în ordinea gravităţii, vine mai întîi, pare-mi-se,
bestialitatea (adesea asimilată cu sodomia), raporturile orale, incestul în înţelesul cel mai larg al termenului,
indisolubilitatea şi toate formele de despărţire a soţilor, mai ales după secolul al IX-lea, îndeosebi din cauza
sterilităţii soţiei — interdicţie cu totul de neînţeles pentru noii creştini —, ca şi condamnarea homosexualităţii
feminine, lipsită de gravitate din punctul de vedere al religiilor păgîne. într-acfe; văr, aceste două atitudini
păreau absurde, ca o femeie sterilă nu putea să fie condamn^ decît de zei, pe cîtă vreme o lesbiană raro^;
nepîngărită, contrar pederastului, a?a am văzut. Urmau condamnările însoţite ,, nitenţe mult mai puţin
grave — cîteva zi^^ în loc de trei pînă ia şapte ani — P" fa? la masturbare şi la poziţii, altele decit "^ în faţă. în
sfîrşit, sfaturile de abstinenţa ^ ală timp de trei zile înainte de duminj '^ turi (Paşte şi Crăciun) şi sărbători etc. i ^
„penitenţiale" ca, de pildă, cel al lul0ţjloM în secolul al Vl-lea, s-a calculay ţa • ^ le rămîneau decît două sute
de zl^ care aveau voie să facă dragoste. * înfăţişează un prim aspect a ceea ce
• h întru totul sau povăţuiau răspicat, tâgâduia" Scriptura) ei se opuneau oricărei în adora ^q
reprociucere a aceleia, mo-unin care .ndisolubiIe) a Ioi Hristos cu Bise-nogame adăugau căutarea
generalizării, în nCa'/^P si în mentalităţi, a unei orînduiri fi-B°T divine şi umane totodată. Aceasta implice
anumită" ocrotire a femeii faţă de bărbat, luptă tainică împotriva rubedeniei şi strădanii pentru canalizarea
plăcerii. Plăcerile unirii trupeşti nu sînt niciodată condamnate ca atare; condamnată este doar căutarea lor
exclusivă. De altfel, nu aceasta pare să fi fost preocuparea obsedantă a soţilor din acea vreme. De pildă, raportul
oral este condamnat la femeie nu din pricina plăcerii pe care ea o caută, ci fiindcă i-o procură soţului ei, „pentru
ca el să te iubească din cauza purtărilor tale diavoleşti". Desigur, multe practici erotice vor fi fost privite ca
păgîne, magice şi drăceşti. Aşa sş explică faptul că, în textele acelea pur disciplinare, lipsesc termenul
peiorativ amor — patimă dereglată —, precum şi contrariul lui, caritas, curata dragoste conjugală. Halitgaire de
Cambrai oloseşte o singură dată cuvîntul amor în „pe-itenţialul" său din 830: „Dacă cineva a în-Lercat prm
magie să obţină amorul altcuiva" . . . sitf ho P?- CUm se vede> îl foloseşte în înţele-fobsiW, a+dereglată- în
schimb- «nt adesea centl dTn+ Sle UMd0> desiderium, concupis-inţa de nF ' Jcare pot fi dăduse prin vo-
cere. Dar Hol dorintă. dorinţă egoistă, plă-Serttanice !? Uldu'se mult de textele legilor Jexe- în timn Smt
aPlicate la fel celor două fettteie de a f•Ce paSînismul o învinuieşte pe ?a?â- "eştinil!1?^™1 izvor de d°i-inţă
păţi 0Tbat ?i S JS " acuzâ în egală măsură n, ou^f dfnt;fenieiP *"" ' *
°r
acuză în 6/6- Astfel
rnăsură pe mai bine
în seco-
se putea
de rapid, iar superioritatea bărbatului as femeii nu se putea şterge din pricina vioi*4 ambiante şi a unui fenomen
lingvistic puf e^ei noscut: transformarea latinei vulgare în'^ CU" franceză. Deşi conciliile carolingiene pr°*°"
mau „o singură lege pentru bărbaţi şi f°Cla" — ca acela de la Compiegne, din 757 __ tă concepţie nu avea să fie
acceptată.' dovadă avem celebra intervenţie a unui cop la sinodul de la Mâcon, din 585: „El s-^3 dicat în picioare
pentru a spune că" o femej" nu putea fi numită om (homo), dar s-a potolit atunci cînd episcopii l-au lămurit că, în
Ve-chiul Testament, cartea sfîntă, se spune: «Şi i-a făcut bărbat şi femeie şi le-a dat numele de Adam, care
înseamnă om (homo) zămislit din lut; ceea ce înseamnă totodată femeia Euva (Eva, cea vie). A spus într-adevăr
că amîndoi sînt oameni»-". Textul acesta, care stă la sorgintea cunoscutei legende despre conciliul care ar fi
negat existenţa sufletului la femeie, dezvăluie de fapt o mutaţie lingvistică ce, şi astăzi, face ca limba franceză să
aibă un vocabular sărac. Atunci cînd episcopul punea întrebarea, el folosea de fapt termenul homo în înţelesul
de vir, om făptură bărbătească, iar nu om în P neral. întrebarea sa era aşadar perfect logi» latina sa însă se
franţuzise, deoarece francj\ a renunţat la cuvîntul'latinesc vir; astăzi,_sp deosebire de limbile engleză şi germana,
h . seşte un termen specific pentru a desemna ^ în înţelesul de bărbat. Dintr-odată, 4 ^)»s de om (fiinţă
omenească, fiinţă bărbătea^ ^ putea decît să perpetueze convingerea ,.. îi era superior celuilalt, chiar cînd ^
1(jj? blic implica stricta lor egalitate Deca }^e ■■ tre mentalitatea păgînă şi cea crerinăci ; bitor, şi iremediabil,
chiar şi astăzi, c njfi<? tît poate semnificantul să acopere tul.
Am fost confruntaţi cu opoziţiile gînism şi creştinism pricinuite de i Bisericii în domeniul sexualităţii şi
ni
] cuvine să vedem punctele în care aCljnl ' acord între cele două mentalităţi. Tot există un itenţiaielor", constatăm
în ce mă-datoriia_;»^.t.1p merovjngiană şi carolingiană se
să edifice o viaţă privată fecundă -; tă Tot în ordinea gravităţii, păcatele, pe i paginii le considerau ca
infame, sînt ^om'ia şi adulterul. Dar iată un factor care firmă ceea ce am arătat mai sus: începînd C° secolul al
IX-lea, penitenţa prevăzută pen-femeia adulteră, mai aspră decît cea pen-
cu^ecolufăl IX-lea, penitenţa_ prevăzută pentru bărbatul adulter, devine egală cu pedeapsa

imousă "soţului care îşi înşală soţia, ceea ce înseamnă o renunţare la concepţia păgînă conform căreia adulterul o
pîngăreşte pe femeie, nu pe bărbat, în schimb, similitudinea este totală în privinţa condamnării avortului, a con-
traceptivelor, a poţiunilor abortive şi filtrelor, a mutilărilor, îndeosebi castrarea, a interzicerii goliciunii care nu
este niciodată îngăduită, precum şi a raporturilor sexuale în perioada ciclului, înainte de naştere şi după, din mo-
tive de impuritate. „Penitenţialele" adoptă aşadar două mari intuiţii religioase păgîne: scopul căsniciei este
procrearea, care nu se poate iliza decît cu condiţia ca puritatea soţilor să e desăvîrşită. (Aici, reapare, de
altfel,'preju-ecaţa păgînă misogină. Femeia este privită ca i singură răspunderea avortului, a prunc-er» şi a
contracepţiei. Recăsătoria văduve-impurăeSte recomandată niciodată). Femeia este scumerilPnn Sln§eIe ei-
Precum şi prin toate dicţia totar6 16S din ea- Izbit°are este contra-Evanehe]ip-ia acestor Prescripţii cu cele ale
Omul nu poUl Matei (Xv- 18)- precizînd că ce-i izvorâso h- pm§ărit decît de cuvintele rele c°nfu2ie vârtit- «
mimă- Iată deci încă o dată o CePţia pâgî^ta lntre puritate şi curăţenie. Con-3rtamenti " 'nfluenţat fără echivoc
com-
5i într"O civilizaţie rurală în 247 Ş1 fiecare femeie trăiesc în
fil
are
noroi şi băligar? Viaţa de toate zilele trecea în murdărie, viaţa privată era si S dară prin contaminare, iar
moralisrnu^
prospera m voie.
Pute.
Inferioritatea prin rugă
Acestea erau tainele mărturisite la urech tr-o ambianţă de sacralitate ambiguă, fi "?' opoziţie, fie în acord cu
duhovnicul. Ele w plicau o acţiune pozitivă care să cumpănea»* interdicţiile păgîne confirmate şi noile con
damnări, adică iniţierea laicilor — dar i mai mult a clericilor şi monahilor — întru via. ţa lăuntrică. Asprimea
faţă de păcatele clerici-lor era, după cum ştim, mai pronunţată decît faţă de păcatele laicilor. Se şi născuse o im-
portantă literatură destinată laicilor în vederea formării judecăţii lor morale. Oglinzile suveranilor căutau să
instituie o judecată politică creştină bazată pe dreptate şi obedienţă. încă din acea vreme, lucrarea De institutim
icCicali de Jonas d'Orleans propovăduia idealul căsniciei întemeiat pe măsură şi castitate. într-un manual destinat
fiului său, o femeie,_Dhu-oda, se străduia să-1 înveţe pe viitorul războinic fidelitatea, semnificaţia pomenii şi a ^
vieţi consacrate rugăciunii. Halitgaire de Cambrai a introdus în „penitenţialul" său o sa» întreagă de însuşiri
menite să fie dezvoltate •■ fiecare creştin, fie el activ sau contemp3^ credinţa, speranţa şi caritatea, aceasta & ^
mă fiind definită drept iubire („Cel ce n beşte crede şi speră în zadar"), circumsp^. dreptatea, forţa şi cumpătarea.
O astfel e ^ duinţă va culmina mai ales în îndrept fletului către rugă. _ ^
în Galia, iniţiatorul acelei educaţii a ^ tului a fost Jean Cassien, ctitorul un iles#i mănăstiri la Marsilia, în 417.
Prin s^ v<p — Instituţii cenobitice, Conferinţele ■
^5 Collationes, lucrare citită sea-si mai cu 5earn2mpul cinei monahilor (de unde Ş1 •■ ^ra >? ™,,al de „masă
uşoara") - el
uşoara" — el înSată Pe studierea
u a-1 ajuta pe credin- ^ t h lui Dum.
nezeu: ^""""j psaimi şi de la experienţa lă-
?f?primilor călugări, lectura divină este untnca a f ă (adică cu glas tare) şi
0 rum|ă« Ea se numeşte divină fiindcă este dm*"înl lui Dumnezeu rostit în prezenţa lui Sneiu („Acolo unde doi
sau trei se roagă lSe meu, acolo voi fi şi eu", zice Iisus). Ea ne permite să ascultăm pentru a primi şi a auzi mai
lesne prin mijlocirea cuvintelor ceea ce este Dumnezeu, aşa cum, în cursul unei lungi şi serioase convorbiri,
fiecare interlocutor lasă să se înţeleagă şi să se perceapă în vorbele lui ceea ce este el. Cu timpul, lectura şi
rumega-rea statornicesc şi imprimă unele vorbe în mintea celui ce se roagă. Atunci se poate ivi şi înălţa din
adîncurile fiinţei — chiar şi în timpul muncii manuale — meditarea, dialog şi revărsare a sufletului, izvorîtă din
vorba întipărită în inimă. La care Cassien adăuga o strate-
ie de luptă împotriva viciilor şi -o terapeutică: mărturisirea ce te eliberează de toate gîndurile
île, făcută celui mai în vîrstă (mai „vechi") tnt"ei conduce viata spirituală a monahului. Cu sdp rn°aa era această
profunzime de intro-2« psihol°gică. Datorită ei, conştiinţa per-pabnftJf PUîea interioriza, trecînd de la'o cul-la
o ,?« !lelamurită, venită cine ştie de unde,
careea^r a^aliză a cîmpului de bătălie în . se prefăcuse.
a fostnDOTp?vSdict din Nursia, a cărui regulă riului caroUn -Zată în toate mănăstirile Impe-luat irm„ J^§1.an
începînd din anul 817, a re-1 Cassien, întregindu-le cu cău-personal cu Dumnezeu. „Tre-e Pregătim inimile şi
trupu-- nu este vorba de inteligenţă)
- zice el (observărn
ci"
să lupte în sfînta ascultare a porunci] (...) Vom întemeia aşadar o şcoală *■ ^iv'n« se va învăţa cum se cuvine a fi
slujit D^ O dată ce tînărul monah ştia să scrie s° tească învăţînd pe de rost o sută cinci?5 psalmi, „ramegarea" îi
îngăduia să se * ere meditaţiei. Regula îl ajuta prin farT devenise obligatorie cîntarea şi recitar U1 ^ turor
psalmilor în fiecare săptămînă. Com tU" tatea monastică cîntă deci de cincizeci si a^' de ori pe an cei o sută
cincizeci de psalmi 1? mult: într-un capitol aparent plictisitor r gula preciza ordinea în care ei trebuiau n r?"
modiaţi". Prin indicarea unui număr de psaP grupaţi, se sugera itinerarul lăuntric al fie<2 rui monah în relaţia sa
personală cu Dumne' zeu — de la lauda măreţiilor divine, trecînd prin suferinţa şi părăsirea în care se află păcă-
tosul, pînă la slavă şi la mulţumirile aduse pentru binefacerile hărăzite. Limbajul poetic a! acestor texte sugera
prin figuri şi simboluri existenţa unei alte dimensiuni — cea a veşniciei — aducînd totodată după sine o
adevărată dezrădăcinare din lumea înconjurătoare. Cultura spirituală devine astfel o a doua natura, iar renunţarea
la lume devine efectivă prin profunda schimbare de mentalitate datorită încrederii într-un Cu-Totul-Altul. în timp
ce civilizaţia francă şi chiar cea galo-romană cultivă violenţa, comunitatea monastică îi răspiw de cu renunţarea,
aşteptînd ajutorul de la a» putere.
Totuşi, cucerirea vieţii lăuntrice nu este ^ una cu părăsirea lumii. Dimpotrivă, ea relf ^j în cele din urmă să
transforme lumea. Da, ^ ruperii primitive — lupta dintre cele ^ găminte: sărăcie, castitate, obedienţă, mo ^
smulgîndu-se cosmosului, va putea rega^ ^ mea mai tîrziu, după ce persoana sa va .^3. precis definită în
personalitatea ei.
nouă faţă de civilizaţia romană mula cU totu _ era acel otiuni) loisirul
2 cărei «JfJ; t or deşi (sau fiindcă?) Benedict omuWi cuiu.- origine romană, el condamnă are o stra-* ,
{ negotium-u\m, lipsa de timp otium-ul J" ÎOprivită ca suferinţă. De ce? Pen-liber, ^r^dăvia (otiositas) este
duşmanul su-
hii trebuie să fie ocu
tru ca."D aceea monahii trebuie să fie ocu-fle5n'munca manuală în anumite ore, iar în p3tl, cu lectura divină".
Iată o revoluţie ra-j- îăi Munca fizică penibilă devine un ideal,
lăl Munca ilZica pemuud ueviiie un îuecu,
munca intelectuală în singurătate sau în rSnun, care pînă acum era relaxare, este indusă în activitatea umană. In
asemenea condiţii este firesc ca viaţa lăuntrică monastică, evident atunci cînd s-a realizat un echilibru izbutit, să
aibă drept rezultat o nouă edificare a
lumii.
Asemenea inovaţii erau uriaşe, căci puneau pe primul plan convingerea intimă ca mobil de acţiune, în locul
reacţiei instinctive, subiective, în faţa primejdiei. Ele erau suma unei intense munci intelectuale: lecturi în
comun, în timpul meselor, după vecernie, uneori chiar în timpul lucrului la bucătărie sau aiurea. Lectura se făcea
şi oaspeţilor mănăstirii. Sfîntul Benedict a pre-it riguros şi timpul ce urma a fi dedicat lecturii personale: două
ore în fiecare dimineaţă, e la Paşti la 1 noiembrie, şi trei ore în lunile • In timpul siestei, „dacă cineva doreşte Pe
nimaSC-t' are voie cu condiţia să nu supere cu gj™61?1 ' căci lectura se făcea mai totdeauna despărţirii ^'ri-*6
^n<^ ^Psa de punctuaţie şi Mai mult-l <lintre cuvinte în textele vremii, anevoios înt a mentală rămînea un
exerciţiu era rară i!v ?ocietate în care singurătatea a °-in comun, şi, într-un cuvînt, spuneau pâgînii, al „urii faţă
de " ce îl priveşte, Benedict nu şo-i ba chiar în a o face
rod- dup'â i « Tn
i
Vaie ^
Iul benedictin a putut fi rezumat in „Roagă-te şi munceşte" (Ora et lab0T ''
$ 251
1 ■ estfi^^lui de Paşti, ziua de du-to^ calup' ■■ toată- La începutul pos-Sdru v°r primi „o carte de la

bibliotecă pe care o vor citi integral unui a altul", ceea ce însuma peste douăzeci de 0• K citire individuală pe
săptămână — diSciH atît de greu de impus încît s-a prevăzut i h monahi, dintre cei mai vechi, să fie însărcina
•să-i supravegheze în timpul citirii pe cei g^ livi, leneşi, precum şi pe cei ce se dedau othj ului sau care erau
cuprinşi de „acedie" (de2 ' provocat de cele spirituale) şi să-i admonest ' Celor care, dimpotrivă, doreau sa
citească n2 tea le erau rezervate o carte şi lumină. Scopu; esenţial consta în a-1 îndrepta pe fiecare mort
spre'paraclis. „Dacă vrea să se roage acolo jt unul singur, va intra şi se va ruga în tăcere, nu cu glas tare, ci cu
lacrimi şi din toată inima-. Ruga din inimă este astfel rolul unei asceze in. tense, al unei munci intelectuale pe
care contemporanii o priveau ca extrem de riguroasa. Mai mult: ea se face fără glas, de este cuvîr.: vorbit sau
cuvînt mental, ceea ce reprezintă o nouă si intolerabilă suferinţă.
centia
este
ideea oa gătură tată de t
) Termenul „concupiscentia" i ştiinţă pentru a exprima Dumnezeu este şi ea o le- ă dar nu una egoista şi
hmi- ct incluzînd-o si depăşind-o pe p- enedict şi toţi cei care l-au urmat J taina mănăstirilor şi pa-
Descoperirea tăcerii
Citirea în singurătate ducea aşadar la tăcere. Această valoare cu totul nouă este într-adevăr indispensabilă celui
ce se reculege. „Al nouălea grad de umilitate, spune tot regula, con; stă în aceea că monahul îi tăgăduieşte să
vorbească şi, păstrînd tăcerea, să ' înainte de a vorbi, să fie întrebat." -trebuie să cultive tăcerea tot timp seamă
în orele nopţii." „Ieşind din w5"^ după vecernie, nimeni nu mai are voie sa F ,. nimănui nimic." Reluând o
expresie au niană, se poate spune că scopul tace dezvoltarea omului lăuntric. Iată încă nouă. Benedict o cere
uneori chiar c1 şi mînie, căci ea este în ochii lui pentru a-1 face pe monah să dorească ni că cu „toată
lăcomia spirituală'
t enedic şi toţi ce
aceasta, i-u Jn taina mănăstirilor şi pa-
s-a elaborat biectivitate complexă în care racliselor w sentimentelor, a progreselor
analiza aieca^ monah pe calea vieţii spiri-făCfenreeăteste descoperirea persoanei umane 1 toată bogăţia, în sfîrşit
liberă, a unei creaţii 'P care omul nu o slujeşte ca un sclav, dar pe Krl o Poate stăpîni. Inrîurirea unor călugări Te
înaltă spiritualitate ca Bonifaciu, Benedict din Aniane, Odon din Cluny ne arată naşterea acestui tip uman nou,
aparent lipsit de forţă şi singuratic, dar întotdeauna puternic pentru că a înfruntat tăcerea.
Progresele acestea incontestabile ale vieţii lăuntrice le face şi un alt om singuratic: scribul. Acest monah, care nu
are, ca şi confraţii săi, norocul să-şi petreacă viaţa într-o încăpere încălzită, se plînge adesea, prin mijlocirea
inscripţiilor făcute de el pe colofonui ma-iscriselor, că îi este frig, că ora mesei se mai lasă mult aşteptată sau că
cerneala îngheaţă ta călimară; monahul acesta este unul din ac-"•u cei mai puţin cunoscuţi ai istoriei. Munca ,
tusese înlesnită spre sfîrşitul antichităţii rUnţarea l ?aPirus în favoarea '
cu
în favoarea co-
fe Cărei pagini *e acea vreme-cu urmâr u mai răsfoim Şi azi. Invenţie se putea 1r>SOgice caPitale-
Datorită ei, omul avea nevoii1- de Un cititor sclav atunci cînd ? .n0te- De acum înainte, se pu- ţmmdu-1 într-o
mînă şi scriind 316 două actiuni simultane — mtăresc posibilitatea lecturii e îtd
tea studia te eu cealaltă Utitul Şi
care
•
253
 tT mtăresc posibilitatea lecturii fare într-adevăr obişnuită sub pga,duie dialogul lăuntric dintre e ungă această
posibilitate de
meditare, codex-ul înlesneşte recopier
text sau colaţionarea simultană a m,-6a ^Di j.- ■ j- ^
texte. ' mai ^ultj textului. Prea puţini dintre ei ne-au lăsat im-
m j. -ut- «.ciiip lor. Numai Hrostvita, călugărită la
Totuşi munca scribului era extrem de Q ffiersheim, în secolul al X-lea, car! a "cri sitoare. Chiar atunci cînd
mai muiţi ^ ^f1.^^ după Terenţiu, 'ne mărtur lucrau in aceeaşi încăpere, ei trebuiau Jftj ^SmS unele expresii
ale autorului chir"7 reze tăcere pentru a se putea concentra £ Scrise în afara contextului obscen o fac S tea
sau sulul de copiat se afla pe un pUp^ ^"ască. Ceilalţi însă nu spun nimic Aşa cum Scribul scria cu o bucata de
stuf despicai Smă Le Clercq, „rămîne o parte de 'ÎS mai adesea, sub earolmgiem, cu o pană de „ ce se cuvine
respectată". Dar totul dovedSS sare, fie pe genunchi, fie pe o■ scîndurâ sau , că textele erau apreciate şi
respectate S îl
masa. In prealabil, trăsese linii ce determina' nimic nu părea prea mult pentru a le
marginile şi coloanele. Scribului propriu-zis i, în valoare. O carte costa foarte scumn n
cuvin adăugaţi alţi muncitori singuratic întreagă de oi era necesară pentru a rnn-
corectori, pictori, miniaturişti şi legători & socotind patru folios de animal __ 0D ,
carte. Atunci cînd, la sfîrşitul veacului i Cicero sau Seneca. Legătura si orna + '•
VUI-lea, minuscula carolingiană a fost invei- c^01" două feţe erau adevărate lucrări JT'en ■'
tată la Corbie, şi apoi generalizată, liten rie cloazonată, împodobite cu cahnc a"ra~
aceasta foarte uşor de citit (litera noastră „it cartea frumoasă ca o cutie de fecînd
mană" de azi) trebuie să fie caligrafiată, ni frumosului devenea astfel ~ — ™°aşte. Cultul
ia
osului devenea astfel o sarrpr
scrisă din fuga condeiului ca şi cursiva n» >rm interlocutor al vieţii nrivai re ţ'
ri [t dm Evul Mediu timpurii,i t a Unui lite~ leŞne de înţeles cînd et î™ ^CU atît
călu"
vingiană. Acest progres îngreuna munca seri-bului. Grea meserie, zicea unul din ei. >
bt i
u timpurii,i e de înţeles cînd este i plăcel
bului. Grea meserie, zicea unul din ei. > Ş înţeles cînd e
ţoşează vederea, te face cocoşat, scobeşte pieţ » n- caci plăcerile vulgare tul si burta şi provoacă dureri de
rinichi. Pa- ^^«luite, le râmîne
gţru v
tru
ce, cititorule, trebuie să întorci pg grijă şi să nu pui degetele pe litere.«_CJ rea era deci un mod autentic de
asceza »■
t re
sfl„ £ ălu
l si burta şi provoacă dureri de rinich ^^te, le râmînea rin, l fiin
u trupul întreg este un chin cumplit. lata: gţru versurile frumoase Abat?! Tadmira
, cititorule, trebuie să întorci paginile ^es bucurîndu-se că va trfrnff Up di
i l lite«CJ ^^ase Ca^ ^ite unui ai
nu ge ce]e
din unui amic
tot reci-
posiui şi rugăciunea, un auf v"\" frî„ fa» "'a<-re Se d .r- — ug
pentru a potoli pasiunile şi a ţine in m- lipsite de râ! + * m a
tezia prin faptul că solicita ochii şi deget de f Şutate*. Sing
fiece clipă. Copierea Bibliei de unul f , tare a - <*I»hi~. cerea un an întreg. Datorită- scribilor gieni, s-au
păstrat peste opt mii de m ^
postul Şi rugăciunea, u„ ăd^ra, -J ^ ^S^^rST^^
„satirice scribului si orma *~' '
ntensă
inexprimabi-
naţia acestor scribi
păgîn, care, după ei, era
vărului, alteori deşucheat sau
pune o primă constatare: ei nu l'^"^
selecţie, nu cenzurau nimic. Scribii
murit T mai ales sh ' erau tot Pli-' dupâ ln 484, epis;od0in? Apollinaire, Va viPi^PârUsPeIScC°fturde .P«™^-In
secolul al
Loup din Ferrieres s-a ridicat cu scrierii» la acelaşi nivel şi cu aceleaşi reuşite ~* -l
El însă rămâne un caz izolat, iar apOstol 'v; exercitat de el cu condeiul a trezit p^
ecouri, cu excepţia poate a unui laic la fel" . cult ca şi el, Eginhard. De cele mai multe * corespondenţa este prilej
de lichidare de afa ceri ca de pildă scrisorile insultătoare --1
bate de episcopii Importun din Paris şi prod; bert din Tours, spre 665, sau repetatele venţii ale lui Hincmar,
arhiepiscop de , care n-a avut linişte pînă nu a recuperat rile funciare smulse bisericii lui. Alţii, Q Alcuin, solicită
rugăciuni pentru iertarea pâ. ' " şi odihna sufletului lor. Descoperirei zlz-m riirtS^innii nrileiuieste at.unri alei.
IUI UWAliu v , ~
facă slujba după moarte. Bisericile rile îşi trimiteau reciproc suluri de pergameEt pe care erau înscrise numele
morţilor' pentn care se făceau rugăciuni. Pierre Riche aminteşte constituirea, în 842, a unei asociaţii înto Saint-
Germain-des-Pres, Saint-Denis şi Saini-Remi-de Reims. Cînd murea un călugăr, t frate recita psaltirea în
fiecare zi timp* o lună. Preoţii celebrau cîte o slujbă: prin a şaptea şi a treisprezecea zi după deces. As^ se
prevesteşte practica rugăciunilor Fj morţi, marea specialitate a monahilor _ Cluny în secolul al X-lea. Dar,
din pncin 1 citării mecanice care o ameninţa, ea nu m tea asemui cu bogăţia vieţii lăuntrice lor spirite pe care
ruga le înălţa în c
Toate acestea dovedesc că monahii Şi sînt priviţi ca mijlocitori privilegiaţi torită legăturilor lor personale cu pot
fi foarte folositori atît în Vi« zilele, cît şi în cea de apoi. ( care au făurit spaţii sfinte -rici, lăcaşuri de adăpost
—,
aţelor sfinţilor, purtătorii cărţilor sfinte, m !%e abţin de la contacte sexuale, s-au des- Srtit de restul populaţiei.
Astfel, ei întreţin
jnod mai mult sau mai puţin conştient con acer şi sanctus între tab i fi
jnod mai mult pţ onştient con-
uzia dintre sacer şi sanctus, între tabu şi sfinit Mai mult: la sfîrşitul epocii carolingiene, l relevat în mod
deliberat vechea d
în fuzia
tit. ftlcu ii""- — •-- * -—----"""Sicirc,
clerul a relevat în mod deliberat vechea pedagogie întemeiată pe frică, ba chiar pe panică, singura în stare să
lupte împotriva violenţei dezlănţuite; iar această revenire a întărit impresia că Biserica e deţinătoarea sacrului.
Pentru a se mîntui, omul trebuie aşadar să intre în posesia lor — raţionament simplist din care a purces ceea ce a
fost numit „Biserica -ulara", Eigenkirche. Din primele zile ale iii în Galia, .....
uşor scIav de_ j
dotate. Maret
i con-biserici, ca Nimic mai să-1 dezrobească pe un plătească
sa-i obţină ■* sau
preotul "ghii, avea mai
tii
]
gSc J fol°seSc ca ^ S!ngUrii care Ştiu dI ^-lea, doar cîţiva
laici cucernici ca Girârd de Vierme sau CU d'Aurillac şi-au dat seama de primejdie ^'^ întemeiat mănăstiri
sustrase oricărei autrf1- 2 laice. Dar Geraud era unul din puţinii n*' ai vremii care a avut o viaţă personală de*
găciune, deşi trăia în lume. Scuiîndu-se ?' pat, recita psalmii în timp ce se îmbrăca^" mai mult: la masă,
poruncea să i se citea texte biblice pe oare le comenta şi le expii' ■ el însuşi oaspeţilor săi. De fapt, primatul vje
ţii lăuntrice aducea cu sine o sanctificare legăturilor interpersonale dintre laici şi ct rici. Lipsa vieţii
lăuntrice însă accentua sacra-Uzarea clerului şi privatizarea Bisericii. în cel-din urmă, o creştinare incompletă a
vieţii particulare provoca întoarcerea la lumea sac; păgînă. Astfel se explică faptul că Evul Medr. timpuriu ia
sfîrşit spre anul 1000, pe vreme cînd marii seniori rîvnesc să ia în posesie tainele clerului şi reţetarul celor sfinte
pentru; domoli o anxietate pe care exercitarea puter. politice (devenită în sfîrşit întru totul pârtie. Iară, nu le
îngăduie să o potolească.
Deşi mai puternică în vremea carolingi-decît în epoca merovingiană, creştinarea nu fost în stare să şteargă acel
conglomerat-eresuri subiective pe care l-am numit „*■ păgîn". Cunoştinţele prelogice, intuiţiile e nine, reţetele
magice, poţiunile, filtrele vîrt în jurul aceloraşi obsesii: dragostea, . tea, lumea de apoi. Creştinismul se_stra ^
îndepărteze teama de puteri malefice, ^ j rîndu-le asupra diavolului cu scopul ^ bera conştiinţa personală.
Totuşi, ^^ la o ^ de la o conştiinţă exterioară a omuW^ ^ ştiinţă lăuntrică mai personală nu s ţ şeşte. Practica
sacramentelor uiîu^te' necătură — nu este lipsită de o a^ ^ magică. Penitenţa şi căsnicia au mijloacele cele
mai eficiente dţ vieţii private. In evoluţia lor c secolul al Vl-lea pînă în secoi
<t dezvăluie fără îndoială un (|pstabil ^ conştiinţei morale. Ele progres m^ veritabilă intransigenţă faţă de
dovedesc ie> diV0rţ şi cer egalitatea tu-
uci tirilor în faţa păcatului, precum şi o tUr°rită egalitate a celor două sexe. Mai mult: aP 2ză fiinţarea deasupra
avutului. In 6 „3 privinţă,'ele contrazic întru totul legile ^anice şi s-au aflat la originea profundelor ™formări ale
comportamentului personal şi ocial în domeniul căsniciei, exigenţa bruscă de indisolubilitate şi de ordine firească
în relaţiile sexuale se lovea de refuzuri vehemente ca de pildă, cazul lui Lotar şi al Theutbergei, care a fost încă
unul din cele mai uşoare. Totuşi, corpul episcopal era perfect conştient de gravele compromisuri cu eresurile
păgîne pe care le îngăduiau „penitenţialele", deoarece se străduia, dar fără succes, să le interzică. Conştiinţa de a
fi păcătuit se asemuia prea adesea cu aceea de a fi înfăptuit o nelegiuire sau cu o pîngărire materială, dar nu cu
un refuz al iubirii de Dumnezeu. Penitenţa automată menţinea legătura religioasă la nivelul unui con-* de la egal
la egal. Admiţând unele motive 'gine de a tăgădui anumite practici, omul intra m contradicţie cu Evanghelia. în
sfîrşit, ind in seamă intenţia (cu excepţia cazurilor Ev!,* con?tiinţa ignora total motivele faptei. SUn pro§res
deoarece, de acum înainte, ^ drept obiect rezultatul în locul j1 dar Progresul acesta cerea să altu1' care a fost
înfăptuit abia l Ui Pierre
daunei fie
0 dată
onsul
acel demers personala se iveşte deci încet din amestec de in^ontradictoriu al Bisericii. Acest e ^
drago,t«transigenţă şi compromis explică P1 a zel"^ ,Ş1 moartea au trecut, de-a lun- le' de la sac™l păgîn la
tainele ac1?Hmentalitatea primitivă sâ dis- şi lax^f6 cere o îmbinare de ri-Olosit, în uit- Fllos°ful Jacques
Maritain ma s l
259
în uit- Fl ma
q sa lucrare, de conceptul
I
de „îngenunchere în faţa lumii" pentru semna modul ambiguu cu care Biserica tă valorile necreştine,
capitulînd toto faţa lor. însuşindu-şi sacrul păgîn g Evului Mediu timpuriu s-a cam jucat cu cu riscul de a
se arde, dar i 1-a smuls r^ divid pentru ca acesta să devină el însuşi6 ln~
Iniţierea în interioritate prin rugăciu singurătate şi tăcere era singura cale pentru116' desacraliza apoi
legătura subiectivă cu Du 3 nezeu. Aici, ambiguitatea este nepotrivită p~ se cuvine înlocuită cu asceza —
asceza truPu lui şi a inimii —, cu munca manuală şi inte" lectuală, cu post şi rugăciune. Benedi'ct din Nursia a
introdus o adevărată revoluţie mentală generalizînd lectio divina şi lectura. Aidoma scribului singur în faţa
pergamentului, ormil care se roagă se supune unei violenţe reale, brăzdîndu-şi necontenit creierul şi inima
pentru a-şi deschide înţelegerea chemării cuiva. Prestigiul călugărului care se roagă, adăugat sacralizării clerului
în general (sacralizare datorata asprimii ce i-o arată „penitenţialele"), dar mai cu seamă sacralizării cărţii, dă
naştere unei răsturnări a situaţiei, căci marii seniori \m pun stăpînire pe antecamerele lumii de apoi, adică pe
mănăstiri şi biserici. Monahul care se ruga sau preotul devenea un mijloc magij pentru a-şi asigura un loc
în rai. Progres^ lăuntric — descoperire individuală netransi» sibilă — devenea o reţetă vulgară.
CONCLUZIE
De la stat, proprietate privată, la Biserica privată, cercul s-a închis. De la domeniul politic la cel religios, Evul
Mediu timpuriu este vremea prin excelenţă a individualităţilor, a refuzului abstractului şi , a orizonturilor largi, a
micilor grupuri, a comunităţilor legate prin căldură sufletească. Valoarea supremă este in-stinctivitatea: lăcomia,
rapacitatea sînt cele două mamele ale unei lumi avide de viaţă şi de plăcere. Trapul şi inima nu mai sînt acordate.
Natura asaltează cultura. Animalitatea îl fascinează pe om. Trupul este venerat, schilo-sau torturat. Omul
supravieţuieşte numai :ercitîndu-şi violenţa. Moartea 'stă " la pîndă m spatele fiecărui individ.
Nu este vorba aici de o viziune romantică nil w î!°dul în care> intentat de Dicţiona-aurulsi ^T1' Vict0r Hu£°
Privea sîn§ele' Evul Meri PUra ori§inii noastre. Să vedem în lectiv, Iun f P^CiU inconStientul nostru co-
sPontâne o - de înâbuşire a pasiunilor Publice de^.%ln Care refuzul oricărei structuri iUind o noul ?•!■
Pulsiu*ile individului, prile-fdusâ de două r vC*Ve a omului- A fost o luptă ^e, sexual f !gu' Păgînă şi creştină,
pentru P°arele Şi mOarte-
i6
ae ideea Patruns .ea supravieţuit
pătruns în Galia riţ
ii, obsesie pe
care au transmis-o galo-romanilor; obsesie cută din pămînturile sărace şi codrii E care le impunea datoria să-1
reducă pe' la arta de a ucide iar pe fi l
la arta de a ucide, iar pe femeie la arta"riDat naşte. Aşadar, sexualitatea era un instrurp a de edificare a societăţii
ce se cerea folosit ^ form învăţămintelor firii: legea celui mai°Oll~ ternic, puritatea mamei şi a soţiei. Dragei" —
demenţă distrugătoare — trebuia alungata Trebuiau captate puterile benefice ale cosmo sului misterios şi
respinse avînturile răului Moartea era la fel de primejdioasă ca şi sexul căci aparţinea unei alte părţi a
cosmosului' subteranul nevăzut. între cele două, violenţa era necesară pentru a-1 stăpîni pe unul şi a o potoli pe
cealaltă. Astfel se puteau alcătui, aidoma unor turme de animale sălbatice adul-mecînd aeruil ce aduce
mirosul vînătorului, acele neamuri endogame care îşi înmormîntau morţii într-un colţ tainic al teritoriului lor.
Religiei fricii îi va răspunde cea a nădejdii. Aşa s-a şi întîmplat, prea aproape şi prea departe totodată, într-o
ambianţă de simpatie f într-o atmosferă de duşmănie. Ea a admis toată religiozitatea păgînă faţă de copil
Pun; tatea căsniciei, dar în curînd se va strădui sa sfarme rubedenia spre a impune căsnicia mon -gamă.
Participînd la sacrul păgîn, ^ser'r Galiei 1-a canalizat spre tainele ei. Ea a op. mai ales transferuri însemnate
între cele sectoare, public şi privat. Luptînd îmPc] , anxietăţii faţă de moarte, i-a deplasat pe^.. pentru a-i
aşeza în văzul tuturor, în ■i111""^ e' vii. împotrivindu-se spaimei de pede ^jjei a mutat penitenţa din piaţa
publică la ^ preotului. în sfîrşit, omului care nu -^as» ştient de existenţa sa, într-o lume duş^ ^ decît înăuntrul
unui grup înarmat, 1 ^.^ sminteala sihastrului singuratic ;?a,Qst ai^ monahului în paraclis. Oricare ar fi .j ^
guităţile profunde ale înrîuririi Biser vieţii private, această lentă acultui
- u eşecuri — cel mai izbitor fiind cel al rata riului carolingian — a dus totuşi la de s-imPderea şi autonomia
fiecărei făpturi umane {**? de lumea ambiantă. De la teama de Iun e, trecînd prin dispreţul faţă de lume, omul
av ;a ă pornească în curînd la cucerirea lumii.
să
Patlagean
5
BIZANI,
SECOLELE

Un mileniu de istorie, o capitala - Constanţi-nopoî un imperiu uriaş la scara epocii, rSe prelucrată şi transformata
de secole s, secole iată ce înseamnă Bizanţul. In prezenta Sare am hotărît să lămurim J™—J 900_1060,
apogeul ocolului al X lea vr ] spre modernitate, prevestit dm veacul lePa. Aidoma tuturor socieă£k>r J^^
culturale care alcătuiesc ™^-p private, limitele unui spatm si ale ^untrul lor, ide-activităţile ce se desfăşoară
nwun $. ar8. ile cărora li s-a dat glas. Dar se c ^
tăm mai tatii locul acţiunii sa^aşe va pv si să prezentăm personajele./-'™ tea astfel să-şi dea seama de cială
a problemei, înaintes de a buirea inegală o documentarii.
Teritoriul şi istoria Bizanţului, secolele IX—XI ^
si pe cursul superiorralf^s. * + est pe un masiv muntos,
ne malul stîng al Dunării, despărţit se întinoea P r al fluviului de statul bulgar, de cursul mi convertit la
creştinism în 864 născUt-înnari bizantini. După secolul al IX-lea. de misionf" iparea politică a Veneţiei S1
marcat ae • * arabilor pentru o mare mi-
de lupta.^P°Creta) insulele Mării Egee -, se-ză — S1LJ. ' este Cel al unui avînt de trium-?Î7 Prirerire
Bizanţul reia Creta. îşi asigură ?annu o Provincie în sudul Italiei. în jurul lor Bari şi Taranto, se întoarce în
Meso-pSamia unde 'cucereşte Edessa. Pe cursul inferior al Dunării, încheie o alianţa împotriva pecenegilor,
populaţie turcă, cu statul rus al Kievului, cu care făcea comerţ încă din primii ani ai secolului şi care îi
adoptă religia în 988; apoi, în 1014, învinge imperiul bulgar. în veacul al Xl-lea, afluenţa negustorilor italieni şi
a mercenarilor apuseni, precum şi intrarea în scenă a turcilor selgiukizi vor modifica treptat situaţia. Din această
istorie, de care nu ne ocupăm aici, să reţinem că. sub denumirea de Bizanţ, se desfăşoară un spaţiu social şi
cultural ■ariat peste care documentele aruncă doar pete i lumină intermitentă. Ele ne arată Constan-tmopolul, nu
numai cel mai mare oraş al im-lui Şi al creştinităţii. ci si „cetatea dom-e , capitala, împreună cu oraşul lăuntric,
dela Ta Dalatul imPerial: la răsărit, hotarele, r„i -uurus pînă în Armenia: în nord. Tesaloni-; jaşul cel mare",
singurul care avea o is-a^comnarabilă c« cea a capitalei, deşi Planul doi, peninsula Mun-viata monastică se
naşte la al IX-lea si se organizează [tea; la apus. Italia meridională, din zilele noastre, cu ora-Bari. Taranto. cu
munţi îm-
ebită telui Athnl
n Secolni a]
si
Pe i în
în ar ' Taranto- cu munţi îm
de innL!?..re,trăeeau călugării pentru
sus, sot1"^"^^ arabilor," din ce
în ce
Ca
L"°rd', spre Roma.' Este greu de atît de diferite uniformă.
!

i
Există, totuşi o civilizaţie bizantină tuturor în cadrul unei istorii politice c nu numai palatul din capitală, ci imn
^P^cj treg. în 867, împăratul Mihail al IIl_iţfriul în-ucis de favoritul şi co-împăratul său ^y f.Os; a cărui origine
provincială este puţin cu'no aS'^' Vasile a întemeiat o dinastie care se va S°U^ în 1056, la moartea Teodorei,
ultima de* dentă. încă din timpul domniei lui Le ^ Vl-lea, fiul lui Vasile, se manifestă tensi,* politice
între palat, sediul dinastiei şi cent , puterii, şi marii generali de care împăraţii'11' se puteau lipsi pentru războaiele
lor. într-acT văr, urcarea pe tron a lui Vasile marchează in. ceputurile unei politici de recucerire, ba chia-de
ofensivă, care continuă pînă la moartea lui Vasile al II-lea, în 1025, căreia îi urmează un misionarism rodnic în
tinerele state slave de b miazăzi şi răsărit. Astfel se explică rolul jucat de unii conducători de oaste, aparţinînd
unor neamuri a căror faimă datează — în cazul ce! mai fericit — din veacul al VlII-lea, şi al ca-ror succes este
consfinţit de folosirea unui pa-tronim derivat fie de la un adjectiv, fie de Ia un cuvînt familiar. Cei mai vestiţi îşi
au obirfl în estul şi sud-estul Anatoliei sau chiar la hotarele cu Armenia. O reşedinţă în capitală, i preajma
palatului, este semnul înaltei lor P°-ziţii, în timp ce au pămînturi si prieteni &; dincioşi în provincia lor. Ei pot
rîvni c ' tron, deşi acesta se transmite în prind tată în fiu, căci prin alianţă pot avea o putere care admite co-
împăraţi. In »-j acestei stări de fapt domneşte Roman^ * penos (920—944), a cărui fiică s-a man^ Constantin
al Vll-lea adolescent. N Focas (a patra generaţie a unei fa"11 la primul rang) o ia de soţie în 963 pe văduva lui
Roman al II-lea, fiul 1 ^ tin al Vll-lea. El este asasinat Şi 969 de către fiul surorii sale, Ioan * amant al
împărătesei, general stra
chiar
c

Aii eu neamul simandicos al Skleroilor. Du-'"moartea lui loan I în 976, Vasile al II-lea, P.d, Iui Roman al II-lea, a
ajuns la vîrsta ce-ită de puterea personală, putere pe care va f silit să o apere împotriva unei mari răscoale din
estul Asiei Mici, în cursul căreia le va asmuţi, una împotriva celeilalte, pe cele două rude:'Bardas Focas şi
Bardas Skleros. Asociat în mod oficial cu fratele său Constantin al VlII-lea, el domneşte singur şi fără soţie
pînă la moartea sa, survenită în 1025. Constantin moare şi el în 1028. Continuitatea dinastică este asigurată
de către fiica acestuia, Zoe, care ne-avînd fii, se căsătoreşte de două ori: cu'Roman Argyros (Roman al III-lea),
ucis din ordinul ei în 1034, apoi cu Mihail al IV-lea (1034 —1041) fratele unui eunuc de la Curte Zoe îl
adoptă atunci pe Mihail al V-lea, nepot de
^JfziimpiStS^^e?^
n 1056 In £^ r T,° dată CL1 Teodo™ ^-K este LăSUl ?6S Tde ea' Miha^ al <Isaac ) Cu el Zt ?l de Isac
Comnenul
dunîrîn ' PS Care Se va urca din ■ Pa d,oi suverani din neamul Du-
cas
car°r
P
am ind-at această monarhilor nu din am fost siliţi de iz- To-
despre istoria
socială a epocii. în primul rînd, granit riteană îşi trăieşte viaţa proprie, departe d ^ politică şi culturală a capitalei
şi a ort VOrk ei, venind în contact cu o lume ? ^
marginală şi ea. Desigur, ea este împărţită în mai multe districte guvern3 comandanţi stabiliţi în fortăreţe,
care ^& sînt şefi locali şi integraţi în apărarea in lui. Organizarea oficială însă nu lasă să' trevadă libertatea de .
care se bucură râzrT^ cii, nici originalitatea unei civilizaţii care» dispărea treptat în cursul veacului al XI /: o
dată cu angajarea de mercenari şi cu aparifr pe scenă a turcilor. Pe de altă parte, în jur^ palatului şi al capitalei
se strîngeau oamenii puterii civile, cei ai puterii patriarhale, personalul palatului, administraţia centrală,
tribunalele, precum şi cancelaria şi tribunalul patriarhului. Toţi se definesc şi se disting prin sta-pînirea limbii
culte, a genurilor şi regulilor retoricii, a patrimoniului cultural al antichităţii profane şi creştine. Cultura aceea
rafinată, căreia i se adaugă eventual dreptul, fornw obiectul unui învăţămînt care îi pregăteşte pe studenţi să
devină slujitori ai statului şi ai Bisericii, şi a cărui organizare împăraţii o desâ-vîrşesc în decursul perioadei
analizate aici. Ca curile conducătoare se ramifică în provincii, _ care puterea imperială îşi trimite funcţionan-iar
patriarhia, episcopii.
Baza adevărată a societăţii şi a activiw productive este ţara, populată de ţăranlctljî; sînt mici proprietari, fermieri,
uneori ^ sclavi. De cele mai multe ori ei alcătoies ^ ^ dar există de asemenea aşezări de-a luno°,iai3i tarelor, pe
terenuri desţelenite. Clasa s^.^ stăpînilor pămîntului este şi ea foart^ociâiâ' atît prin avere, cît şi prin puterea
ăriteP politică. Cazul Anatoliei centrale Şi * pU t? regiune tradiţională de domenii rr.ar^„ ^f regula generală.
Trebuie luate în se ^ y* sesiunile monastice, considerabile- ^ fr distribuite. Pe de altă parte, în °l ^

adastă perioadă are loc o reînviere aiurea, m ^ce ^ meseriaşi şi negustori. Se-urbanâ, s^v este caracterizat
mai ales de c°lul , Jarelui comerţ cu mătăsuri şi miro-avfil w-nuri si sclavi. Actorii sînt adesea ne-denii,
wa'i"i gaU musulmani, sau italieni din 2ust°u- ti Veneţia; centrele de afaceri se află Amr■ ctSitinopol, Tesalonic
sau Trapezunt. Ne-la > -i .străini primesc concesiuni în capitală gUrmuîncă din primii ani ai veacului al
vila iar veneţienii spre sfîrşitul acestuia. Ten-Sa'se amplifică în secolul al Xl-lea, făcînd din Constantinopol o
piaţa internaţionala de considerabilă însemnătate. în veacul al Xl-lea capitala are din ce în ce mai mult
trăsăturile sociale ale unei metropole, ale unei societăţi urbane desăvîrşite, diversificate, agitate.
Lumea bisericească se adaugă societăţii civile, de care este legată strîns prin nenumărate conexiuni familiale,
locale şi bineînţeles, culturale. Biserica bizantină a depăşit o criză hotărî-toare în secolul al IX-lea, cînd cultul
icoanelor a fost restaurat în mod definitiv. Găsindu-şi justificarea în cultul sfinţilor şi, în ultimă analiză^ în
dogma Incarnării, el imprimă cucerni-ei individuale şi colective o marcă specifică. Or-'nizarea Bisericii aproape
nu se va mai schim-itnarhul, a cărui autoritate se înteme-.za pe cancelaria şi tribunalul său, conduce cum <?
epiSc°Pilor' Parohiilor şi a laicilor, pre-"âstirile n 3Ce-ea a monahilor> atunci cînd mă-«t de «"LSp auton?me ?i
nu «" nemijlo-^itatea împăratului. De fapt, însă, biserică, precum şi printre creş-
tinii Biza
tinii Bizanţ 1 enca> Precum şi printre cr careleluaf, i1 °CUpă călugării- Formele pe lor înfloriri -te lume
au evoluat de la pri tul ,«ini f ^^tul secolului al III-l cea religfn° - l al V~lea- Cele două puteri ă l Şi
Cea Plitiă
i t t e la prima
situl ,«ini f ^^tul secolului al III-lea a religfn° - l al V~lea- Cele două puteri să le eW Şi Cea P°litică - s-au
stră- Sin Pe cele mai l
Oj
Probabn
ele
şi mai
ş i
> iar «vietatea însăşi a aceeaşi tendinţă. Astfel a dis-

părut, de pildă, un anamit ascetism '■ lie. Tot aşa viaţa în comunitate sau sen- ^~ nitate a învins în principiu
sihăstria h'100^' suspectă, în timp ce monahii şi mănăsti^6^! cau un rol din ce în ce mai însemnat în ^'' tatea
orăşenească. Statutul mănăstirilor riat: ele pot fi imperiale, patriarhale
episcopului local, autonome sau ■__ s'g
niem faptul — private, adică proprietatea" persoane, a unei familii, sau a unei alte năstiri. Polii monastici din
acea vreme sîn giunea Brusei şi, mai ales, încă de pe muntele Athos, „muntele sfînt", republică^ nahală a cărei
replică modestă va lua fiinţă ir sudul Italiei. La Constantinopol, mănăstirea Stadion, care se află în fruntea
radicalismului re-ligios, păstrează un fel de primat oficial. fo.. paraţii însă au predilecţiile lor, îndeosebi ce: care
nu aparţin dinastiei lui Yasile I. Niceior II Focas şi Leon, fratele său, sînt ctitorii mănăstirii Lavra de pe sfîntul
munte, în timp ce Alexie I şi mama sa copleşesc cu daruri mănăstirea Sfîntul Ioan din Patmos. Persoanele par-
ticulare, simandicoase sau modeste, înmulţesc ctitoriile şi donaţiunile. Dar Bizanţul este bin-tuit şi de o străveche
tendinţă de spiritualităţi disidentă, a cărei dezvoltare va marca, dup cum vom vedea, secolul al Xl-lea.
Izvoare
Această schiţă geografică şi socială expM^ pologia documentelor, scrise sau nu, P a; de societatea bizantină şi de
care ne"a-nj evi-în parte istoria. Daunele şi întîrzierile ^ dente în două domenii: arheologia şi -j^m tele de arhivă.
Arheologia medievala ^ ^ se situează cu mult în urma rezulta ^^ nute în Apus. Distrugerile sînt cf\ive3af parte
seismelor, dar şi fervoare! exc ^ ţ. £ heologilor clasici care, de pildă, au ^ colul al XlX-lea, nivelele bizantine
tială acolo unde este ca putinţă, acra, ^^ istorie a amplasărilorj
ce
constă în Ş otomani: acesta
de la antlS Staţii Efes. Dar nivel exemplu>,.Cirîntotdeauna accesibile, aş tine n" a" bul Arheologia satel
tială ac Tendinţa acra, ^^ istorie a amplasărilorj
constă în Ş ce otomani: acesta este, de
ntlS S D nivelele bizan-
întotdeau aşa cum se
tine n" a," Istanbul. Arheologia satelor şi for-întîmpla ia ^ fa faşg> în timp ce eXplora-tăreţeior t biserici
rUpestre din Capadocia ne rf -rftPva indicii. La drept vorbind, pentru studiat de noi, poziţia geografică şi mo-
sînt prea puţin grăitoare, spre deo- i l ll l XlVla
^pntele sînt pre pţ g nh re de cele referitoare la secolele al XlV-lea al XV-lea. In schimb, nu ne lipsesc obiec-
tele unele uzuale, altele mai numeroase: obiecte preţioase din fildeş, mătăsuri, giuvaere şi, mai cu seamă,
instrumente ale relaţiei personale cu 'lumea nevăzută: icoane, talismane.
Epoca a lăsat numeroase imagini pictate cu care am putea fi ispitiţi să umplem golurile materialului arheologic:
miniaturile manuscriselor, a căror folosire de altfel implică unele greutăţi, în secolele al X-lea şi al Xl-îea s-au
executat multe ilustraţii la Constantinopol şi în arovincie. în vremea aceea, cartea era adesea
mandată, astfel încît ilustraţia ei depinde în iul rînd de dorinţa şi de mijloacele clientului care uneori este
împăratul. S-a păstrat, da, o psaltire şi un menolog (culegere de jotiţe despre sfinţii fiecărei zile" a lunii) care .ar
a ti executate pentru Vasile al II-lea. Unele «rea ^ "^ de ilustratie: Evangheliile, psal-rie din Na- HtUrgic al
Pudicilor lui Grigo-ceşti Găsim-2' "nul din Părmtii Bisericii gre-alunui trat t
es 3î
aIes-
vom
t Bisericii gre- picturi 53 într-un exemplar Te muŞcăturile de şarpe: mai rOTi!cu luf t ea un manuscris
madrilen secolului al vt1! itze' realizată la sfîrşi-Tte- Copiat î 6a şi consacrată istoriei re-?ac
al
**?

CU
ea, manuscri- în Parte cîteva mi-
«Setarea cronicii.
ri despre actualita- din Cana, dia-
în picioare Ungă preotul simoniac, ţ*. 1 : „r;«r.o lui sînt scoase oare dintr-Un a'
nul şi munca Iui sini swaK ^aiţ iet de modele sau dictate de inspiratia~Uri Sau este inutil, fiind vorba de o civiliz
y tă, să căutăm o altă explicaţie, pe car |le Hi tem presupune, în afara referinţelor PvVUl la antichitate, atît de
îndrăgite de oam -• colului al X-lea? Oricum, pictura din rnan'1 ^ se constituie un izvor de care nu ne USCri"
lipsi. Wf^
Documentele de arhivă au fost şi plit încercate de zbuciumul istoriei, supravieţuit din acea epocă provine din ari*
vele mănăstirilor, în primul rînd ale Munt" lui Athos; altele poate că nu şi-au dezvâln-încă toate tainele. Vom
cita cîteva hrisoave ds ctitorie cu regulamentul (typikon) unei noi mj. năstiri, acte de donaţie cu toate punctele Io;
testamente ajunse acolo. Omul îşi făcea, prfc-tre altele, testamentul cînd intra în călugărit deoarece un monah nu
avea voie să posede nimic. Rămase văduve, femeile dobîndeau dreptul să administreze bunurile familiei, drept
vădit de acele acte. în schimb, singurul contra: de căsătorie atestînd darurile oferite logodnic de către logodnic
este un document evreies: redactat în 1022, la Mastaura, pe malurile Ie andrului, şi regăsit în afara hotarelor
imperiţ-lui, în vestita arhivă a unei sinagogi dmtK cartier vechi al oraşului Cairo. Absenţa ac* lor particulare este
oarecum compensată de ^ dosar remarcabil: Caietul hotărîrilor W - ■ at_-„„ -Romanul, a ca' în prima -
destd s
a secuiuxuj. ^ — , seaitu
clar rezumate pentru ca să ne pui*»» • de diferitele litigii conjugale şi îami sfîrşit, avem mărturiile cărţilor.
C0?1^
întotdeauna cu n se ■- '4
& mai Viaţa
rrincipiu g e de
firmă
cipiu spf de aparat
uneori
de aită parte,
acea
. „ml modern. Fac parte din el elenismul ^^. mărturii le regăsim în
rorblta'Jnri. proverbe, cîntece, din care ceva.
bărbaţi şi femei, era în lormelor convergente decre-si de Biserică; datorită lor, în-o practică pe care ele o con--
""",, rare dimpotrivă, li se opune. Pen-firmă sau care £esează> coiecţia de Novelles tw-^nrtaale) a lui Leon
al Vl-lea vădeşte, în (Sf abacului al IX-lea.un proiect de u u rP sistematică a legislaţiei, ceea ce nu S putea
spune despre acele Novelles de.altei mai puţin numeroase, din secolele al X-lea ■i al Xl-lea Biserica duce şi ea
mai departe lucrări multiseculare. Conciliul din 692 dăduse dispoziţii importante în vederea reprimării unei
sumedenii de obiceiuri şi festivităţi apreciate pe drept cuvînt ca fiind impregnate de vechiul politeism. Celui de
al doilea conciliu de la Ni-cea, care a restabilit temporar cultul icoanelor în 787, i se datoreşte un monument de o
deosebită importanţă privitor la disciplina clericilor, monahilor şi laicilor, precum şi la rapor-urile dintre aceste
diferite categorii ale creşti-rutăţii. Cele două sesiuni ale conciliului de la mstantinopol din 861 s-au ocupat de
ace-Şi probleme. Patriarhia Constantinopolului se 'Pnjuia de altfel pe un sinod permanent ale direct D1" ne Sînt
cun°scute cel puţin in-or: ltenţialele" mai sînt în Parte ine" fonnatiiw1 ele nu contin. nici pe departe,
in-..naaWe bogate oferite de cele apusene din L,'1? sec°lul al Xll-lea, conciliile roi Şi 861' ca de altfel toată
se-
r>-----ion Si 6 de trei canonişti: Theodor
Patriarhie'i Tn^ mare ^urist ^ funcţionar al ^ Alex'ios A^atriarh al Antiohiei, Ioan Zo-
erniciei: una iU°r Şi indică ° cotitură a a lnceputul secolului al XI-
■ V*
■
lea, semnată de un monah EuthymiOs doua, scrisă de un omonim, în timpul dOt5 lui Alexie I Comnenul.
Vom avea mai ales de citit o sumedenia -1 compuneri semnate sau anonime. Şi % llt se încadrează într-un
anumit c
în cas
goste
,1 Hp la graniţa răsăriteană din ltel£le -olului al X-lea. O tom&oralA - ' - *n veacul al Xl-lea, .„„jie, seducţie
şi dra-de cele îndrăgite în ca-
cele ale
genul în speţă. O lege _ surilor culturii bizantine constă ... sau, mai degrabă, a pretinde de'a tradiţie, autentică sau
apocrifă — rm portantă — şi în a se legitima astfel referire la aceasta. Să ne ferim să credem" atîţia alţii, că
această trăsătură fundamente face din ea o cultură rece, împietrită. Este (W o regulă a jocului. Cît de greu este
aşadar^; dibuim datele căutate, să avem pretenţia si regăsim — ba chiar datorită unei metode isţc. rice ■—
stări sufleteşti ce se sustrag unor astfel de constrîngeri. Să indicăm mai întîi cm se prezintă situaţia în ansamblul
ei şi care opere vor fi puse la contribuţie; aşa se vor lămur şi propriile noastre repere cronologice.
Ne-au rămas sute de scrisori din secolele al X-lea şi al Xl-lea, păstrate nu prin sedimentarea arhivelor, ci
datorită alegerii făcut! de bibliotecile bizantine, care au alcătuit fl» legeri de epistole, precum şi distincţiei anurr.
tor autori, ca Mihail Psellos, proeminent om]» litic şi de cultură din veacul al Xl-lea. Serurile acestea sînt
expresia unui grup social on gen şi exclusiv masculin: înalţi funcţionari, er copi, colaboratori ai suveranului, ba
da * împăratul însuşi. Alături de ele, vOI"onUie; o scrisoare fără pereche, prin forma şi .^ personal:
Sfaturi şi povestiri compus ie. 1075 şi 1081 de Kekaumenos, un ariS;°ncie. >-şit la pensie, care se retrăsese
în pr0^ saVafl vom cita — şi nu facem bine —■ PoeZ*. ja ef a cărturarilor. în schimb, ne vom opirzeala J peea
lui Digenis Akritas, căci, sub i.• e--, manescă ulterioară, regăsim aia rnai^. fl & a poemului pe care muzicieni
ratai
fami
diclna casmt.
toate tălmăcirea viselor. în orice caz,
U1W------lor este şi mai anevoioasă: mzanţa li-
datareă ia Constantinopol este stabilită într-un tUrEcr\s dfn secolul al VUI-lea. Medicina hi-poSS îşiSnpune
tradiţia cutârei cărţulii ginecologice, cutărui calendar de regim, mdicind ! se cuvine a fi mîncat de-a lungul anului
pentru a-ţi menţine sănătatea. Ştiinţa viselor datează din antichitatea greco-romană, iar în Bizanţ continuă prin
cel puţin două căi. Noi am ales Oneirokritikon-ul lui Ahmet: omul este misterios, cartea a fost scrisă între anul
813 şi sfîrşitul secolului al Xl-lea, iar materia antică este adusă la zi.
Cititorul se va întreba dacă s-au păstrat biografii din acea vreme. în Bizanţ, ca şi în trecut, Vieţile sfinţilor
îndeplinesc acest rol, chiar i succes, pentru că prezintă un model şi tot-ată o biografie individuală. Aceasta din ur-
dobîndeşte relief în Vieţile redactate în secolele al X-lea şi al Xl-lea,' fără ca modelul să
izvor a pe al său- Dispunem aşadar de un >r preţios. Vieţile acestea sînt compuse pen-
lesat d^af"nei mănăstiri sau a unui sanctuar Autorii sînt-î Ş1 Pentru sărbătorirea zilei sale. 06 nu imn- ^6C1' cu
rare excepţii, călugări, ceea rală- Şi sfir!r a ° anur"ită diversitate cultu-neo 'douâ/p1-Slnt relativ diverşi. Am
numărat ^~lea. Prinţi Pentru secolele al X-lea şi al fnt bărbat^vf Care cîteva femei; majoritatea iUcru de
neconUCeStă P"*^0"^ P0P«la" -e de căluo- • ~~' ci cariere iaice variate m°<lelai ist .Bio§rafia, mai mult chiar
277 e Sltuată în locuri geografice
şi în cercuri sociale extrem de diferite în întregime la Constantinopol, alteori'" Urieoti provincie din Asia Mică
sau Italia merid** ^^ sau pe drumurile ce duc la Muntele Atn10^' toriografia vremii este la fel de bogarS ^ mai
greu de folosit, căci este concentrată a' vieţii de la palat, ba chiar nemijlocit insn^? de acesta. Or informaţiile
despre împărat^ cuvin privite cu multă circumspecţie; din'1 Se tivul încărcăturii lor ostentative şi simbol^'
trebuie să ne ferim să le aşezăm cu pj-ea mCi' uşurinţă în rînd cu celelalte. Rămîn însă dat6 pe care nu le găsim
în alte lucrări, şi anume cele referitoare la aristocraţia care gravita în jurul puterii supreme.
Cuvintele
Aceasta na este desigur lista completă a izvoarelor pentru secolele al X-lea şi al Xl-lea, ci materialul pentru o
cercetare despre vieţile private din Bizanţul acelei epoci. Prima noastră călăuză va fi limba greacă, deoarece ea
însăşi recunoaşte categoria „domeniului privat* în înţelesul prezentei lucrări. Au rămas termenii vechi afacerile
(pragmata), în înţelesul cel mai la$ opuse atît „odihnei" (hesrjchia) profane, poli» saa spirituale, cît şi „timpului
liber1' [#«« „privatul" în înţelesul patrimonial şi s°. j (idios, din care s-a făcut idiazein, „a lx, viaţă
privată"), „propriul" (oikeios), Fr ]s. sau bun material care ţine de casă fow ^ toria însă a modificat mult
antonimele , ţionale. Cetatea (polis) a devenit în ^°a$ în provincie, o aşezare (în principi0 un kastron locuit nu
de „cetăţeni" ^ de simpli „locuitori" (oiketores). P°l semna atunci „civil", mai cu seam^j,oS fiscală, unde se
opune lui stratiot1 ,: tar". Adevărata stratificare a laic".° de fapt pe cei „puternici" (dyaatoi)
raci ( na mai
v
didare; in l
, Paterea publică" (demosion) secolul al X-lea decît cea a su-administraţiei sale fiscale şi ju--olul al X-lea,
„poporul" (de-fP de mult o simplă figură a litur-031 ■ eriale un grup statornic care îl acla-jei irnp ^^
diversele ceremonii. Demo-"J *f 'omul din popor", a devenit un om din Tasî'cea mai joasă, ba chiar un golan.
Apoi, l ii al XI-lea modifica acest din urma m-fS Avîntul vieţii orăşeneşti face ca demokra-s'ă nu mai însemne
tiranie a golănimei, ci nresiane politică — cel puţin temporară — a nnei populaţii citadine de meseriaşi şi negus-
tori Modificările acestea aduse terminologiei domeniului „public" oglindesc perfect declinul secnlar al
cetăţii antice, cadru social şi politic, în folosul formei imperiale şi al principiului de uniformitate centralizată şi
universală. Evoluţia este prea importantă ca să nu-şi pună pecetea şi pe categoria vieţii „private", sub aparenţa
unui vocabular intact. în ceea ce îl priveşte pe laikos, el face parte din „poporal" creştin (laos). Astfel înţeleasă,
sfera „privată" poa-:e fi ceea ce scapă privirii autoritare a Bisericii clericilor şi monahilor, de pildă, festivităţile
ne-îcunoscate de ea. Acestea fiind spuse, nu putem pomi decît de la propriile noastre concepţii, re ne vor însoţi în
această cercetare. Si este J;™ a?a- Sfera „publică" aşadar nu este toate mS 2-S VÎaţa de a^ă,' colectiva, în
vată' SS;anle ei> în timpce sfera »pri-
ta^, pS^r^1-ce! m,ai apropiat-intimi-
eare fiecareT + lnlauntrul acesteia, acel ego este înţelesul « noi este cu Predilecţie. Acesta ^ Sul Pe care i-1
vom da.
SPAŢIUL
|'| ;* \\j';';, jjwij
1
li
Casa laică
Vom începe cu spaţiul şi -^
'Tcll^ întotdeauna" casa a fost desemna, CU '? ■ ? '™i orecesti- oikos înseamnă grupi cu doi termeni g^c^
oikia este cla-
care locuieşte S1 ™un^ge in 'iu si, totodată, direa. Oikos se defineşte ca spaj . , ^
Sg3
:
ţie de semnificaţia onirică a x. „Gura, scrie autorul, este casa (oikos) oi unde se află tot ce este al lui (...) ti
omului se înţeleg precum părinţii săi", p--care molarii înseamnă copiii, băieţii sus, Jj jos. De fapt, oikos pare la
prima ve^e,re^nti' fi în întregime privat, ci la hotarul TI două domenii. într-adevăr, în unele Pri ^
„casa" ţine de domeniul „p- 1"i:"" Ta sat ' -narea „stăpînilor de casă" derile judiciare şi mai ales rurale, care se
compune dx^ . cu prilejul recensămintelor fiscale, litare" alcătuiesc o categorie de pr°r-gaţi să dea armatei drept
imp^11 y »n bru al familiei cu echipamentul său.
m î
â oikos-xil aristocratic ca ■»-— n ,BUU, "în capitală. Nucleul este oe un grUP 'dp include însă şi
„oameni ai SistiWiţ de• Judsee'rvitori«, sclavi sau liberi (oi-casei" (o*elol>" oameni" (anthropoi) şi „prie-keta^',
Si Grupul acesta îşi joacă rolul pe teni" ^^'°.;ă a palatului, în care îşi găseşte ena P0/1L faimei militare a
capului de fa-Cui eredităţii sau alianţei unei rade ferni-în raz de eşec — conspiraţie zădărnicită, neprielnică
—- grupul se retrage în - Hinta sa astfel încît hesychia poate fi un Teoaos'* nevoit pentru cel izgonit de la
curtea Imoerială Un astfel de oikos este un spaţiu am-vdent deoarece, aflat la antipodul palatului centrul
politic al imperiului, este folosit fie'drept bază a unor jocuri politice, fie drept lăcaş de retragere. Această
ambivalenţă se extinde la reşedinţele provinciale ale familiilor din înalta aristocraţie, susceptibile să dobîn-
dească oricînd o semnificaţie politică. Cînd Va-sile al II-lea, de pildă, în timp de război, poposeşte la unul din
magnaţii epocii, Eustathios Maleinos, fastuoasa ospitalitate oferită de acesta, precum şi forţele lui particulare din
umbră, îi par suveranului o manifestaţie subversivă. Oikos găzduieşte o parte' din rude, adică a Jlui care se
consideră solidar din cauza legaturilor de rubedenie. începînd cu secolul al Bn"i-ar la sositul secolului al VlII-
lea, încep să poarte patronime întîmpla uneori că un isto-precizeze mai lămurit iden-;5(rf.S,oane'. adaugă
numelui ei men-ei în capitală. Cele cîteva epocii menţionează familii rude se recunosc, deşi ele ;i_ casă,
deoarece au capi Viaţa lui Philaretos, , scrisă spre anul 821, . j^riei ceFerr^xnule cu trei generaţii. 1025' «
Wri(m" în 902), redactată •a lui Kyrillos din Philea (m.
ri°graf
^atea tiunea
d
nu de fam
alp
■S.....:

în 1110) prezintă familii cu două aen cu copii tineri. Registrul judecătoruiui ^ ?i thios menţionează gineri mutaţi
în cas a-Mai multe testamente şi liste de gospod"S°^ei-răneşti atestă văduve cap de familie. Un"1* • tolier a
locuit cu mama sa care a murit ?is" patruzeci de ani de văduvie. Cercul epis+ r rilor numără de altfel mulţi
celibatari ci • care nu menţionează nici o rudă.
Servitorii n« se deosebesc de ceea ce nunv noi azi familie. Sub ambiguitatea termenul!?1 ei sînt adeseori sclavi.
Teodor, mitropolit Niceii, povesteşte într-o scrisoare cum şi-a J răsit domiciliul din capitală în toiul nopţii pen-
tru a se închina sfîntului Ioan Gură de Aur în biserica Sfinţii Apostoli: un nepot al său călare pe an catîr îl
preceda cu o lanternă, iar doi servitori îl urmau, doi „indivizi" care no au fost în stare să-1 apere împotriva unor
agresori. Fiind surghiunit, acelaşi Teodor şi-a lăsat casa în grija unui „individ" unic, care zăvorăşte toate
uşile în fiecare zi. Dezrobirea este atît de obişnuită, încît cărţile de rugăciune cuprind un ritual potrivit; ea se
face adesea prin testament: în 1049 Gemma, văduva oui' funcţionar din Italia de sud, o dezrobeşte p sclava sa
Măria, căreia i se va da patul în can dormea şi patru măsuri de grîu din viitoare recoltă. în casă se mai întîlnesc
şi ^ n soane. Vieţile sfinţilor veniţi la ConstantOT în copilărie sau adolescenţă pentru a rieră, ca, de pildă,
Evaristos, monahia şi Nichifor, episcop al Miletului, ni-" ' duiţi de o rudă sau de un „patron" {e
„Concubinele" (pallakai), despre care^ ^ bărbat visează că le schimbă, locv"e. ^ chiar la el. Familiile
simandicoase a« al casei, care citeşte slujba. Cînd Diţ răseşte reşedinţa provincială cu F mei sale vînatori,
împreună cu ta a său din partea mamei, cei trei bar j soţiţi de un grup de „băieţi" MoU
un
- nreajma lor. La oraş, documentele cuiesc .in Lă adesea case destul de vaste pen-arată ca e* ^. proprietarii
înrudiţi, fără ca tn« *-\ f'ă totaşi sub acelaşi acoperiş: mai ei sa trai ^ ^^ o curte ţauie). fiecare cat mtilte
cadomiciiiU cu intrare separată. este! a" cu mai maite etaje adăpostesc şi la %?va familii; meseriaşii locuiesc,
mun-vînd în „atelierul" lor (ergasterion). cnt menţionate însă şi „căsuţe" (oikiskon). Oa-mpnii modeşti sînt
adesea chiriaşii lor. Reşe-Zta aristocratică este în principiu indepen-ntă Curţile interioare cu galerii, terasele,
ferestrele susţinute de console, sălile şi camerele, băile alcătuiesc cadrul vieţii private citadine, în funcţie de
avere. La ţară, casa independentă se regăseşte la cele două extremităţi ale ierarhiei sociale: „cabanele" sclavilor
şi ale fermierilor, instalaţi pe o moşie în vederea muncilor agricole, şi reşedinţa magnatului. Aceasta datează de
la sfîrşitul antichităţii; mozaicurile şi săpăturile arheologice ne dezvăluie exemple frumoase în Siria şi Palestina
din primii ani ai cuceririi islamice. De acolo, modelul a fost ;uat de Bizanţ, mai ales în răsărit, iar pala-t de
voluptuos zugrăvit în epopeea lui snis este o reminiscenţă fantastică. Nu ştim leinnf i"1 arata re?edinţa în care
Eustathios Ma-luî carIa,P"mit pe VasiIe aI n-fea, avînd un lin# Urnub mtf0rs+™P0triva Iul La ?avu? In-in rccă
ctr-'- ■, , descoPerit un castel scobit ?i ° biserirăJU d-e Un turn fortificat, precum Sînt desenaItf ^^ ctltori-
Pătaţi în absidă, C,as' *tia a t * împăratul Nicefor Fo-
■ ^n Pocas f a,n?' Bardas Focas> t^ăl său, ■nn*M alcătui le săa- Majoritatea caselor
te, d Mr" -
ocie
sau conflic-- case izolate incontestabil un lă-~cumetăm să-1 nu-' isoarea în care
11 ii
a fost crede că
mitro-baie şi o tropolit al
curmării redai casa
dintr-un motiv nelămurit [ J voroa de un pamflet), AleXand« Niceei, reclamă cu vehement de care este lipsit. Un
alt n^l Teodor, îi scrie unui <^l să intervină în favoarTB
său: „De ai putea sâ-n" (nitaa) din care am fost izgonit, j, 3a/Tă de parcă aş fi un nemernic^ IP 'traiul
fiarelor, lipsit de cele n, Cît duc acum tran" zi de zi cu bolile mei5, cesare, eu care n ^ carg am nevoie de
^ cu durerea de ne; ^ tg rasplatească Donmi dici şi de ingJJ1^ 'închisă ca o gură, casa este cu o casa m cer. •
ăte sofisticaţe din cat
dotată cu zăvoare ^x lare. Spaţiul intern
s-au Dăstrat citeva exemp ^^ ^ ^
este
ce
brică obiecte versitate
şi ^^ breslelor -
Cartea prejectui \ u ^-ilp<; vase. in
m1 as
- tarUi ia^-- c
le avem din secolul al Xl-lea tente Pe ?**Lm mobilele si obiectele uzuale, nu ar^ arnan^ ^ ^ sub tăcere_ M ,
In Part%Pthios Boilas, bogătaş provincial, îşi rînd EustathioŞ d al inventar demn de
5 teS^umire este donaţia făcută bisericii această denuu cUprinzînd icoane, cărţi pro-de pe m0Ş1; b'iecte din
metal preţios, în timp ^fndS nici un amănunt privitor laîm-f [mobilelor şi lucrurilor intre copm săi V
Testamentul, amintit mai sus al va-Gemma, din 1049, este redactat la fel. Ea ,«a casa în care zace, aşa cum
este, lui Ko tas şi Si Petros, fiii nepotului (ei) Leon". Cu alte cuvinte, nu s-a crezut de cuviinţa sa e inventariat
conţinutul. Totuşi, ceva mai jos, Gemma distribuie cîteva mobile.
Aşadar, nu putem deduce o sărăcie a vieţii materiale (pe care izvoarele o vor dezminţi îndată), ci mai degrabă o
colaborare limitată, sau poate o anumită plasticitate a spaţiului trăit, ipoteză ce ar explica faptul că izvoarele
narative nu pomenesc de vreo repartiţie fixă. Totuşi, există o excepţie de o importanţă capitală: palatul
imperial în secolul al X-lea, a cărui folo-, zilnică sau solemnă, ne este cunoscută da-istoriografiei şi mai ales
Cărţii ceremo-TOîor, compilaţie a lui Constantin al VH-lea. ■ cum se cuvine înţeleasă? Săli de audienţă, ilarii,
biblioteci, ateliere de copişti, precum verS?erii' paraclis- camera conjugală a su-'mperiar putem oare vedea
aici o adaptare r - eratic oLa Unui model mai general sau aristo-se duce Yo'h cuPrinde de asemeni baia la care
P^m ,°godmca împăratului în ajunul nuntii,
~" iSKSS de, pourpură"'care le^c
un,n»« imPenale? Apoi casa mai cu-al fPmofCm prin definiţie exclusiv privat: r_ Desigur, femeile bizantine nu
neie. Thomais se duce cînd vrea Stal Fecioare de la Blacherne, Iama 1 -Şl Petrece noaptea acolo, 1U1
Nichifor, episcopul Mi-
a
• Vbie
letului, trimis de copil la Constantin să-1 viziteze şi îl însoţeşte la şcoală *' ^ apăra puritatea, hotărîre pe care
hac?6 u propune drept pildă. O ilustraţie a Skilitze ne arată însă cu ce alai văduvă bogată: învăluită de sus
zată într-o lectică, ceea ce sugereaVă că ţin în cercurile cele mai înalte
se deplasează împreună cu ea în afa In casă, buna-cuviinţă cere ca femeile ^ ?*; să fie despărţite cu stricteţe de
cei ce v !■ afară. Viaţa lui Philaretos, compusă pe l"1»^ zugrăveşte indignarea acestuia cînd solii i, riali, în
căutare de o soţie pentru tînărul | veran, au cerut să-i vadă nepoatele, în tin» soţia sa apare numaidecît. El
cedează totus deoarece una din fete a fost aleasă. Chestiune. aceasta îl chinuia pe bătrînul Kekaumenos i;'
sfîrşitul veacului al Xl-lea. El ne sfătuieşte,!: oarecare animozitate, să nu-i admitem pe m safiri la masă cu
femeile femiliei şi ne dovedeşte că ei trebuie să prânzească într-altâ part! dînd ca exemplu cazul unei soţii seduse
şi i unui soţ înşelat. Tema onoarei apare fără oct attanci cînd el scrie: „O fată neruşinată « vinovată nu numai de
propria ei persoană,: şi de părinţi şi de rude. De aceea, ţine-ţi fo® sub cheie ca şi cînd ar fi vinovate şi neprev
toare, pentru ca să le fereşti de muşcăţ™| şarpe". Este drept că Ana Dalasena, Alexie I, îl pofteşte pe Kyrillos din
camera sa Dar ea este bătrînă, zenţa femeilor şi segregarea un prim principiu general al casnic. Cronografia
lui Mihail^ că palatul, ca şi casa particulară secolul al Xl-lea, o „locuinţă lor" (gynaikonitis). Nu cunoaştem_ex
cială a acestei reguli. Cert este ca străinii de casă nu erau aduşi) lor, dar că, după cîte spâne
lucrurile nu se petreceau întotdea-
I masa.. ■ Atenţia este solicitată mai - de roasă, din pricina complexei ei funcţii Sociabilitate. Mese de familie
se fac cel pu-j zilele de sărbătoare. Atunci cînd, sub ■ spatiul fc£ SKnnia lui Vasile I, Măria cea Tînără este
acu-în afo.._ "^ ™ pe nedrept de legaturi vinovate cu un servitor, mînia soţului ei apare atît de cum-
ca> cel,
servitor, mînia soţului ei apare atit de cumplită Incit, deşi este prima duminică a postului, nu-i dă voie Măriei să
vină la masă; vel era singur cu fraţii săi (frate şi soră' conform povestirii) şi cu intimii casei, mîn-
cind şi bînd". Dacă admitem exemplul __
încărcat desigur cu valoare politică __ al
mesei împărăteşti, am descoperi prezenta Ev dochiei Ingerina, iubita lui Mihail al III Iea pe care acesta o
căsătorise cu Vasile, cu ocazia cesta din urmă 1-a ucis manuscriselor ne dau SteM^rCLT^rf" Ui madrilen al
Cronicii lui
« 0 intuieşte-' ceî do? h- ^ măreţ viitor d«apta doainnei mănZ-f^1' oasPe^e ^a însă nu^X?,11 3CeeaŞi farfu
CP^ă zugrăveşte L g? de mîncăruri. O it=-7sea^S!,SCiaf a lui Vasile uc-
■ta o masă dreptun-de bărbaţi. Pre-admisă, spun cano-fie „ - -
* seYT1V de divo^^61 " °^rea soţulu -itici masc"lin nu\, ^ ce comesenii IW,. faC oblec*ul
nici unei

nici unei
^TprecuS1?te> îna«ntrul casei, In aceeas?cLCe"CUl casnic- Soţi
rea ^ de?n a CaTtea cerem°-
969, sS! nUfidderea lui Ni" ne da un exem-
■
i'iî'ifi
piu. împăratul, în sufletul căruia ?* caţie monastică, este înfăţişat ca un°ea ° vj părăsea camera conjugală 'în
perioadeiaSCet- î stinenţâ prescrise de biserică. Uciderea l^6 4 loc în timpul Adventului şi ucigaşii i ^aavţ
îndelung înainte de a-1 descoperi dorm-^ jos, cu o tichie de purpură pe cap, Pe d« de urs ce-i fusese dăruită de
monahul 1 ^ Maleinos, unchiul său din partea mame" t* gatorul crimei, Ioan Tzimiskes, s-a aşez patul conjugal
în aşteptarea loviturii defa? împărăteasa Zoe doarme în acelaşi pat Cu ei Roman al III-lea, dar şi în cel al tînâ* ei
amant, viitorul Mihail al IV-lea. Constau* al iX-lea însă se întîlneşte cu iubita sa Sfe raina în afara palatului, în
timp ce LeonL Vl-lea doarme în acelaşi pat cu a lui, ZoeZÎ utzina, într-o reşedinţă de vară unde nu se ai
împărăteasa. Suverana nu naşte în odaia în cu cuplul îşi zămisleşte copiii, ci în „odaia de pe-pură" rezervată
naşterilor imperiale, probat din cauza impurităţii inerente perioadei naşter. şi incompatibile cu demnitatea sfîntă a
imperiului. Cunoaştem mai puţin obiceiurile w conjugale a oamenilor de rînd după noapte nunţii. Luca
Stilitul reînvie, în secolul al X* pe un prunc pe care părinţii îl sugruifflj accidental în patul lor. în schimb, soţul
Ms celei Tinere nu doarme în camera în cai trunde dimineaţa şi unde ea doarme cu în braţe. Soţilor Biserica le
Pres^. de abstinenţă, mai ales în timpul cum şi în zilele de sîmbătă şi ştim dacă ei le respectau, deşi ci diţia
euharistiei. Tot astfel nu Ştim^"ri s tic'ă soţii se abţineau să aibă 1?gatjmPul ^ puţin, să doarmă în acelaşi pat m
^ p^ lui' şi pînă la sfîrşitul lehuziei, ceea ^ fi situaţia Măriei celei Tinere m s_c ^ $m mai sus. Totuşi putem
observa a .. culca erau paturile în care miniaturişt ^ ^ bolnavi, muribunzi, morţi şi le"u picio3re' paturile
acestea au un cadru cu
paraliticul din Evanghelie cară pe speteaza> Pa usor cU care semăna probabil ;ate un cuicu sc.]ava
văduvei Gemma ce i-a patul ocup Jtă
pa fost
l ocup Jată cu libertatea prin testamentul dat o
rncernic particulară se exercită în para-• marilor seniori, precum şi m biseri-clisul case1 mosierii Je ridicau
pe pămînturile
dle"peeDÎnd cu veacul al lV-lea. Eustathios Boi-T''^înzestrează pe a lui cu cărţi şi lucruri f nret Prin testamentul
său redactat în 1059. nrea poate ca unele biserici din Capadocia 'fi aparţinut unor familii de vază, dacă este ne
luăm după efigiile nominale ale donatorilor. Aceasta era o tendinţă străveche pe care Biserica o privise multă
vreme cu ochi bănuitori, în măsura în care putea deschide calea, _ în afara oricărui control, unor practici eretice.
în-trucît cercurile se înmulţeau, clericii particulari au fost admişi cu condiţia ca episcopul local să le acorde o
autorizaţie, deşi continua să fie în vigoare interdicţia ca cineva să-i ademenească să-şi părăsească parohia.
Regula era cu it mai mult ignorată cu cît biserica particu-■ă autoriza abuzuri în privinţa darurilor, dar ista
depăşeşte subiectul studiului nostru. De fel, cucernicia particulară a lăsat mărturii e ea însăşi: icoane
portabile, adesea de \ mici, pictate pe lemn, împodobite cu Sf 'nSipetf din fildes Pent™ moaşte si, pro-Si awL
in materialul liturgic din bronz
casele o t°? S~a păstrat Coltul cu icoane din 0 'lustra^ H°Xe de ieri şi azi esie prevestit de !i Skilitzp
SXempIarul madrilen al Cronicii ltilT>ului îL ° vedem pe Teodora, soţia U~S8 î ^3rat 1C0n0clast
Tfil
'U
în
n du •
p a, soţia
1C0n0clast, Teofil, închinîn-
r iC° păstrate de ea în'
cameră
r°aseie
289
rep
a ^ mai cuprinde o caSf3t fără să-i P^em preda^1 sPe«fic: ^ea afec-«* era cazul, scrisului. Nu-
aIe evangheliştilor ne-au
familiarizat — poate chiar prea mult ginea unui bărbat care scri î
pri-
mentele necesare aşezate pe o măsut* mind lumina de la o lampă agăţată '?• dulap deschis plin cu cărţi.
Imagine sa^| loasă din pricina caracterului ei eliptic ^^ teca ce ni se înfăţişează însă este fără'î h • cea a
copistului în atelierul său şi cea 3 torului în casa sa. Este vorba oare de o ]& ^' personală? Da, dacă dăm crezare
carnet f*^ lectură ale patriarhului Fotios, din secolul! IX-lea; fiecare fişă începe cu menţiunea' r tit. . . (cutare
lucrare)". Nu, dacă ne luăm di menţiunea unui manuscris păstrat la mânâsti rea Vatopedi de la Muntele Athos şi
copiaţii' 1021 de către Basilios, „lector şi cronograf i seniorului Nikolaos"; poate că nu este vorfe decît de un
grad bisericesc. Vasile I, de origine extrem de modestă, poruncea să î se citească >: făcea exerciţii de caligrafie.
Aristocraţia şi clasa mijlocie însă ştiau să citească; pînă şi fetele după cum aflăm din Vieţile sfintelor din ace:
vreme, învăţau să citească, chiar dacă citeai altceva. Lectura este o îndeletnicire a celor ce dispun de timp
liber: Kekaumenos stăruie asupra acestui fapt şi un epistoliei- explică as* întîrzierea cu care' îi răspunde
corespondenta» său. Cărţile sînt cumpărate de la liberi, ales în capitală, sau comandate în pi de copişti sau în
ateliere mănăstireşti, tinopol, graniţa răsăriteană, şi Italia de pun fiecare o manieră deosebită, iar. jor. casele
senioriale, mănăstirile au copiŞ J domiciliu. Raportul cititorului cu carur)'ejir dalităţile de alegere şi de
constituire a I blioteci particulare erau foarte *^.,^ ale noastre. Ce citea bizantinul la ei a vedea mai
departe. ..<-i &
Problema scrisului se prezint^ pentru că ar fi, ca în alte soci
însă atestă complexitatea comu-tolif » "^. adusa de un mesager, scrisoarea nlCate cuprinde o informaţie
completă, dar se ■mDlă adesea ca ea să adauge o compunere -rtoare şi elegantă unor veşti precise pe care
agerul'le va transmite oral. De altfel, scrierea nu este întotdeauna autografă, chiar dimpotrivă, şi este adesea
dictată unui secretar. Ni e înfăţişează aici „omul scrisului" (gramma-teus, grammatikos); el se ocupă de
corespondenţa stăpînului şi de îmbogăţirea bibliotecii, îndeletniciri paralele uneori cu munca sa creatoare, după
cum sugerează un manuscris al Faptelor Apostolilor copiat în 1045 (Paris grec 223).
Aşezăminte monastice
Mănăstirea este şi ea un oikos (unul dintre termenii ce o desemnează), precum şi un lăcaş de odihnă (hesychia).
în principiu, ea adăposteşte ) familie metaforică, „frăţia" (adelphotes) mo-mlor, „fraţilor" (adelphoi) care trăiesc
sub fcatea unui egumen. Acesta este „părin-e spiritual" (pater pneumatikos) nu numai trâiesc Sau m^ 'Z^""
(^km) Iaid Care
« spre frecum si
1«
a 1Ul-
a
sc Sau mi^ 'Z^" (^km) Iaid' Car mărul m nL } mai deParte în societate. Nu-Muntefe a£ CerUt 6Ste de trei
căI"gări, iar pe de monahi p! 6XlStau mănăstiri cu şapte sute din« ^J- este caracterizată de o ten-
d.naJu> ctitorii, viaţă în călugărie, ahi COmunicatie permanentă între S'vl?' C,um mănăstirea ar fi ori- ?
tJ Ultimul t
lea, împăratul practica el însuşi
p ,
0 tehnică subalternă, deoarece, î>
1 i
daca „e va B cu putinţa, tonaMăţiie
«g
d
Ca şi „casa" nuu^u, însărcinată cu servicii recunoscute publică şi, ca atare, înzestrată cu pll¥1_ cale şi cu venituri
de provenienţă diferit' secolul al X-lea, chiar şi al Xl-lea, ceea ce^ tifică acumularea şi imunităţile averilor mârf*
tireşti nu este atît ajutorul dat de monahi ^ puterea de mijlocire şi de călăuzire care le 'esJe atribuită acestora de
către toate clasele societăţii. Prin urmare, statutul monastic este atrăgător şi profitabil pentru imobile, fapt ce con-
tribuie la avîntul ctitoriilor particulare, ca si în secolul al Xl-lea, la înmulţirea gestiunilor de bunuri mănăstireşti
de către laici. în privinţa disciplinei, monahismul grecesc continuă', să aibă drept temei principiile elaborate în
se- * colul al IV-lea de Vasile din Cezarea. Teodor, călugăr la Studion, a elaborat pentru aceasta mănăstire din
capitală — inaugurînd la începutu! secolului al IX-lea perioada ei de glorie —» regulă din care se vor inspira atît
monahismul din Muntele Athos, cît şi cel din diferite cti torii, şi chiar, dincolo de hotarele imperiului. cel din
mănăstirile întemeiate de suverani, ■ tinerele state slave. în 787 şi 861, conciliile(ina adaugă unele precizări.
Totuşi, pornind ^ o idee comună tuturor, fiecare ctitor, ca_^ sau laic, elaborează regula propriei sale m^._ tiri,
privitoare la regimul material, a ciuni şi actele de binefacere. . .j
Monahul nu are voie să posede ^^ este obligat să rămînă pe veci în f°? j. M aleasă de el. înainte de a se călugart-^
d testamentul, dacă are ce lăsa,^ iar . cpa^ plăteşte intrarea; apoi trăieşte, în Pn^ realita* roadele muncii lui în
comunitate J, ;. ţot"*
- i doftoricească, în timp ce neno- sa-i doI™dură lipsa de confort şi
*S contractul în-
de
relevă un
regim "--- gi_a donat IlmilaauiJ.^„ r_ T\k Bouleuteria, cu chilii, biserică şi vii, La-de rare i-a adus
îmbunătăţiri. Iar el a cerut Tfâră oarte din comunitatea la care se călugări Contractul îi asigură o locuinţă la
alegere, [menţine pe cei trei servitori ai săi, precum si barca un cal pe viaţă, raţii anuale; în plus, stipulează că,
după moartea sa, servitorii vor moşteni tot ce are în chilie. S-a întîmplat chiar ca împăratul să dea veniturile unei
mănăstiri unui laic care se călugărise, pentru că tendinţa generală îngăduia ca, spre sfîrşitul secolului al Xl-lea,
puterea publică să distribuie venituri. In 1083, Alexie I Comnenul porunceşte să i se restituie lui Stephanos,
devenit călugărul Si-meon, folosinţa mănăstirii athonite a lui Xeno-on, precum şi averea acestuia. Personajul
ace-nuc şi amiral al suveranului premergător, r al IlI-lea, dorise să se consacre vieţii oase. A fost însoţit de trei
„băieţi ai casei" «Jţj Şi răsplătit cu această concesie pentru icnle aduse. Toţi se călugăriseră: drept do-kpt'rSm-
+™baseră numele în clipa tonsurii; Păt spoff m document Pentru a pune ca-Pfwintă in survenite ulterior. De
altfel, actul itire afYentarul imobilelor ce tin de mă-
aduse v
acea
,eo-'
gului la
ă inventarul imobilelor ce ţin de mă-- al icoanelor, precum şi al adăugirilor unei biblioteci de o sută treizeci
de
prezintă cel mai mare interes pen- n0StrU este mănăstirea privată, tră- aiTuntală a 3Ocietăţii bizantine din Iulti
îşi transformă casa în mă- r altele' în caPitală- casa straten 83°' cea a armeanului Moselc,
prin+
Manue gi famin a fîitf
roadele muncii lui in comu»"-_ . ăstif"- ^ yarm ţ—^11 °-™) cea a armea'nului Mosele, S acea vreme, din
veniturile ma ' î0 J^j i la sfg Ue era v iegătură cu palatui încă StSce compuse la Oms^^esei ] £*> », ^
Secolului al VUI-lea, în sfîrsit
al XII-lea îşi bat joc del^tf, de A
egumenilor, de baia lor s«pta
11 lllill! i ', ' ..i1,1,.!1!!1,1!
reşedinţa lui Roman I, devenită, du lui pe tron în calitate de co-împârat nv- Urca*e» Myrelaion. Un document
al Lavrei d^^ aminteşte că Glykeria, văduvă şi calusr-l016 răposatul ei soţ donaseră în acest scoţi^1 < tirii
„nenorocita lor de casă". Numero m^-mănăstiri erau ridicate în capitală, precu^ ^" provincie, unde moşierii
mari' şi nd le ridicau pe pămînturile lor. Cei din n^ Argyroi, posedau, de pildă, o „mănăstire l monială"
închinată sfintei Elisabeta, j giunea Charsianon, de unde atîţia ari eraţi îşi trăgeau obîrşia; era vorba'de
ctitoria tourmarhos-ului (comandant de contingent) Le. on, bunicul unui anume Eustathios Argyros
contemporan cu Leon al Vl-lea. Euthymios cei Tînăr, născut într-o „casă militară" de moşieri mijlocii (mort în
898), durează o mănăstire de bărbaţi şi alta de femei pentru descendenţii săi. Dar astfel de mănăstiri puteau fi şi
modeste. O lege din 996 constată că locuitorii unor comune rurale clădesc biserici particulare şi, alături de ele,
căsuţe mănăstireşti pentru ei înşişi şi, dacă este cazul, pentru încă două-trei persoane.
Mănăstirile particulare pot, bineînţeles, fi vîndute sau date; arhivele de la Muntele Atu» păstrează astfel de
tranzacţii. De altfel, nu m ctitoriile particulare sînt hărăzite să raminaţ-ticulare — de pildă, mănăstirea Backoyo ^
tăzi în Bulgaria), întemeiată şi înzestrata vn^. de doi georgieni care făcuseră cariera in ^ marele domestikos
Gregorias Pakounawu^ kouriani) şi fratele său; mănăstirea es cejc< rată independentă, dar prioritatea pen^ ^^
vor să se călugărească este acorda trioţ;V' celor doi fraţi, „oamenilor" şi c011 palege, ''' lor. Judecătorul
Mihail Attaleiates ^ # 1077, o formulă care menţine ctitorw ,^eaZ3. meniul privat: testamentvl care o i ^
decl^ lasă moştenire Domnului, pe c^ tăpîp*3'', „moştenitor (...), administrator^ şapt£ p" celei mici mănăstiri
din capitala
. ictrarea efectivă însă este rezer-i; adSa condiţii descendenţilor direcţi S chiar şi celor de sex feminin,
vată în !^Sui
3 ^ sSs bărbaţii.
d" tilară î
3 ^ sSs bărbaţii.
daca s'd" oarticulară îndeplineşte funcţiile Mănăstirea p<* comemorare familială. Trupul
demorminx - Argyros este adus la „mănăsti-!ui EUf Sâală" evocată mai sus. Mihail Atta-[eatps prescrie
rugăciuni pentru părinţii săi, oana sa precum şi pentru cele
doua
lei1S pSana ^Tprecum'şi pentru
uSive pentru unele persoane pe care £ le numeşte şi pentru împăraţi. Un mor-S în mănăstire era probabil un
privilegiu nixitual pe care omul şi-1 asigura astfel şi de care se putea bucura şi protejaţii săi: Vasile cel Nou
straniul clarvăzător care, spre mijlocul secolului al X-lea, a fost primit de marea aristocraţie constantinopolitană,
este înmormîntat în-r-o mănăstire ce aparţine unui adept al său. înţelegem acum de ce Simeon Teologul cel Nou
găseşte atîtea morminte de laici la mănăstirea Sfîntul Mamas din Constantinopol, atunci cînd preia conducerea
ei, şi de ce, în cadrul reformei î care o înfăptuieşte, îi exhumează şi mută în i parte pe cei înmormîntaţi într-un loc
nepotrivit Mănăstirea particulară pare uneori a fi dependinţă a casei laice: eunucul Samonas, şi suflet lui Leon al
Vl-lea, îl pri-pe împărat într-o mănăstire ce-i . :, se călugăreau în pro-e sau în propria casă devenită mă-wciaie
obk a-+ ^in 861 denunţase practici nănăsti • Şi binecunoscute. întemeierea instruire p partlculare prin
transformare sau ^sura primH-P°ate un §iretlic profitabil, iar Cu nit":" obirlf a?asă un §est care nu ştirbea cSi«^e
Şi plăcerile zilnice. Aşadar, primul caz, asentimentul w^ dat aceTt? • 1Jr?Cum Ş1 un inventar care &** ffSSSlţ
Celălalt ^z, noul monah Un egumen. Pe de altă
năstire sociale
i
Plsc°Pului 6 Ui
târilo d8l°grafia u e8umen. re ae ana
6 de cSla T grijă să-şi orienteze rela-autentice spre o concluzie co-
rPCtă Exemplul extrem se afla m p0Vest( Kvrillos Phileotul, contemporan cu Alin nă ce servise un timp m
marină, este de vocaţia religioasă dar cedează_ plîuSetel -Şotiei lui, care îl implora sănu o părăsească,;- ' S
facă orfani pe copilaşii lor să nu dea £1 Ssfactie vecinilor răuvoitori. Ea îi spune-, „<£ | cpste-ti liniştea lîngă
noi". El îşi face o chilie aoroape de casă, înainte de a se călugări mtH Kactire Firul povestirii este desigur căutam
; ' a liniştii care te introduce în exţ*. ilă ' Cele mai multe Vieţi de sfinţi „liniştea" şi mănăstirea şi nu inieiui 'să
zugrăvească arzătoarea aştep-» proului înainte ca „părintele spiritual-are 1 a ales să-i dea „haina" - rasa neagra
P^ galugă 1^ sitonsura şi, după cum am văzut.
rtÎnedupă călugării privilegiaţi şi mona-Iata-ne, uupa » condiţia mona^
hismul la domicnu reagg ^ .
tica obişnuita. Intre vi f . ^ m

nează uneori chilii izoiaie »u u— mici, dar ele sînt sateliţi ai mănăstirii în ţa disciplinei şi a liturghiei. Părţile com
prind trapeza, paraclisul sau biserica (^j^ i- «ras laicilor ce vor să se închine). * *
espectat şi principiul muncii monastice, jgtudion, regulamt-ntul prevedea, la începutul ' S^Mului a* iX-lea, că
mănăstirea era menită -o,'3\e un organism productiv complet. Călugă-â ii- celei perioade î:.:să trăiesc tot mai
mult din rii Citurile pămîntuM, în timp ce, spre mijlocul veniJ olului al XI-lea,-Lavra se remarcă printr-o seci^-
yitate negustorească bazată pe vase de acti'i'^sport şi de pestiuit. Mănăstirile primesc şi trar^>vi care'duc
evicent o viaţă aparte. e*eV<' Iată acum un fac tor mai apropiat de subiec-i nostru. O comparaţie între
mănăstire şi fccos-ul laic scoate tn relief două trăsături. Mai oikîrtîi, principiul spîţţiuiui atribuit femeilor este '"
spus sau, mai precis, extins la exclusivita-acordată unui singur sex. Mănăstirile de rbaţi sînt rigurc; interzise
femeilor, precum tuturor făpturilor susceptibile să-i inducă pe căăfâlugări într-o ispită similară: animale femele
__^ „penitenţialele" sînt explicite în această privii îinţă — şi imberbi. Prin urmare, aşa cum am sniiPus> copiii
sînt ţnuţi deoparte. în timpul pa-trwiarhului Nicolae al III-lea (1084—1111), iz-b-ooucneşte la Athos ian
scandal provocat de vlahi, pcoăstori nomazi: soliile şi fiicele lor, deghizate, Pţrrâşteau oile şi lucrau la mănăstire.
Eunucii au Pţsropriile lor mănstiri. Mihail Attaleiates le-o JUasă pe a sa, hotăînd că singurele excepţii vor *îi_ în
favoarea uri»r rude ale sale sau a unor bărbaţi fără cusut, moşieri şi în vîrstă de peste •cincizeci de ani. Irincipiul
acesta era mai greu aplicat mănăstirilîx de femei, care uneori erau ctitorii ale unor bărbaţi, deoarece autoritatea
■«■erdotală nu ptea fi' decît masculină. Călu-■We şi ctitorele vor pune problema cu mai Iul l v°uitate atunci
cînd, începînd cu seco-j . Xll-lea, seva naşte epoca monahismului p e^sc> dar nu a.m ajuns încă aşa de
departe. inS,ei^ialul" iaPlică faptul — de care nu ne deloc - - tă nici monahii, nici călugări-
toare şi de sarucuuu., ,._o-
ori şi pomenile făcute săracilor şi
mai sus, am văzut derogările La
^|
:enţialul iiplică faptul de maoim deloc — tă nici monahii, nici călugan-;^e nu respectai toţi cu stricteţe
segregarea "Pusă. Ceea ce m ştirbeşte cu nimic semmti-vla acesteia pentru' model sau pentru subiec-
caţia
297
Ceea ce m ştirbeşte cu nimic acesteia pentru' model sau pentru subiec-
■
I
în al doilea rînd tul nostru in a ^c
^l manas ă
S îuvi
tru
şi în conserv tul închi ,5

nu
^ călugărul nu are
î^S încuviinţarea stareţului. Fiecat să iasă fara ieşte interdicţia prevăzut
tru cei v.w -- incUViinţarea bwic^ui. necatţ să iasă tara oieste interdicţia prevăzut;
nou conciliu _rei & rătăci dintr-un loc în al pentru călugări ma acum că faimosul trio, I
tul. Ne Put^aSui Mihail Keroularios a fc, pe care Patnfr, freCventat, constituie simbolul Învinuit de a-1
n.iLr,xlcari. într-un act de acu-desăvîrşit ai wi1 -»ifua^ Psellos ciupa iudo, m. ţ are redactat de JVi interes
vinovat pentra
•Os ar fi nutn căruia vom reveni,!
, şi divinaţie, asuy^ hicitoare travestiţi! ' f{ primit în CP tovaraşia a doi călugări. I cutreiera ţara in ^^
maximum
- nistea" mon* . cţneurătatea chiliei; k-afla călugărul in*ăB_si îndeplinească aia
tul îi Poruîice' „îpp convorbire sau* dar interzice ^orice^ ^
Al SĂI
^lălăit si alţi cîţiva, Raporturi* dintre ego -lălaltj^ ÎSnesc astăzi in ochn n pnvate_
4 privat nu se transPune n q ^^
tura dintre un om şi a tui a noas_
noi cel puţin în modelul nostru, in tre, în lumea noastră, se.admite ca ia {l
in întregime de domeniul privat patnm si afectiv, limitîndu-se aşadar la o reţea stri concentrică pentru fiecare.
Apusul contempo ran dezminte zilnic pe unul sau pe alţuljim aceşti doi factori — sau chiar pe ambii i
locuri diferite de practica sa sociala. Dar, pe drept sau pe nedrept, principiul rămîne temeiui modului în care
judecăm societăţi îndepărtate to timp sau spaţiu.
în Bizanţ în secolele al X-lea şi al Xl-lea, ;aturile dintre oameni se orînduiesc în alt 3 Pfiraă deosebire
desparte relaţiile ine-i servitorii (sclavi sau liberi), şi „oame-«te care îi unesc pe cei egali. Acestea catesoVT' fără
a ţine seama de sex, în doua "-• căror denumire ne este familiara, Hai cun^° semnificaţie bizantină este
infinit :-:atoare decît a noastră: rubedenia, Qe a de criterii recunoscute, în funcţie
= "T,t;„v,„ alianţă, ritual; şi „prie-

■ « rare cuprinde asociaţiile din afara acJ ten feroase rubrici ale rubedeniei, pgaJ tOT n Sicat drept libere, dacă
nu ar^J ^îancSonate de" un pact întărit prin g ° Gumrea de persoane în jurul iecâJ
ml P întilneste cu spaţiul casnic fără toQ oro se inu . pe care i am mai me _
a coincide cu , ;ketes) mai ales îşi , nat. „Servitoiui J mul casei''(oikeios)
•^ mai neîămurită între egal şi neeg, lţieu nite linia de demarcaţie din* a alta .Parte'ă • t se adaugă aceea 3
» SS^Ssi» de ce, Mc, £g£ -Se-
Rubedenia şi
ei
vreme un
CU
prin
cu Teofana, văduva lui toria sa ănepotul unui Focas al
H-lea, este; începînd cu a doua
devme patron succesele mili-
cărUSe unom teri
gener1Sraordinarei sale P for
tare ,.ex_ ,rnnicar. Fiui Sdjă l
un
cum B
ă la
împ
Maleinoi- ilustră din am- fratele soţiei lui ihaUj maes
) ctitorul Lavrel;
venera nepo- t
fUnd Pierea ^^Sc o semnată de termenus
Nu putem e private fără a
Leon, f^?e bardas părintele viitorului dul public- Maleine. Neamul l
f^a treia genera—^ Se Si Manuel Maleinos Bardas, devine, sub numele tru spiritual la Muntele adică al
mănăstirii pe c
tii săi Leon şi Nicefor ni^*.---------
ă urce pe tron. Maleinoii sînt atestaţi ca mari moşieri în Capadocia. Din căsătoria lui Bardas Focas cu
fiica Maleine — cu excepţia soţiilor, surorilor şi fiicelor de împăraţi, femeile u sînt mai niciodată desemnate cu
numele lor de botez — se vor naşte, după cîte ştim, Nicefor al 11-lea, fratele său Leon şi două fete. i acestea,
căsătorindu-se cu nepotul general ilustru, Ioan Kourkouas, va fi i Ioan Tzimiskes, ucigaş şi urmaş al lui
său în 969. Cînd se căsătoreşte la u cu împărăteasa, Tzimiskes era văduv; * sa soţle fUSeSe din neamul
Skleros, de
in înalta T16^1' Ca atîtea altele> dar prezent ului ai vt f militară încă de la începutul ^«a este ist Ultima
parte a veacului al
ln Care client?^ Unei răscoale din Asia Mică :ades si slu . Provinciale ale neamurilor
■ătit A -^— i—
private iară u »»>~ ă. Vo^

- « «itâ r urcat Pe tror- în 976- Impara-^on, frar f^nci Pe Bardas Focas, fiul lui rdas Skia lmPăratului ucis,
împotriva lui !lmi*es sTr?' fratele Primei soţii a lui
rnpreiu '°-lei lui Ba?;das Focas' în ase" rari- se poate înţelege nuanţa de
!( pur şi simplu obiectivă Hin 996 a lui Vasile al lî-lea p^ abuzurilor celor ..puternici» în da.; >ntrale şi a
contribuabililor. ^ 'ionaţi pe margine: Foc;'
p
rf
^ s laltă
f răspund ca* ar care
traîSegorie -tă Sl nost
\V
p . iica mai

a
orie nostru
al doilea, mai puţin senzaţie^ —- t-ntul asemănător, este expus în V** dar cu totul db lonic> 0 călugăriţa care ,
Teodorei din 812_ este ^ ^
murit m 892. «" din insula Egme. MamaH copil al unui pr a încredinţat-o naşei
murind la naXTtuală"; apoi a logodit-o cai ei, „mama spiritual ^ ^^; şase
notabilitate locala ia aritată şi mama a U pliniţi- Teodora era neaşt tat al arab,k
copii cînd, în ^'^f ieze definitiv late
dintre P rubedenie- si alcăt
recum Ş1 ". . totereseazăaici.
jnUie şi viaţa privată este - mp chiar ca noi sa fi in-înal o analiză mai amănunţită altfel repun pe tapet cea--
public — nu intra doar afirma ca li-privat este depăşită de urmare, să examinăm ţi-legăturilor de rubedenie, lfc*
-■• • -.....- care ne
a rubedeniilor explică de formele, de ce se transfor-
„Steil înmulţesc ^--,Sor ^ ^ i; Cet chiar într-o metatora ^ ^ poat& de

măecîu^ într-o^^^^"cî^ poate de :e r6+f Utnnci cînd apar interdicţiile de^ca-ănUntîntar adevăr înrudirea ce
urmează a %S estTlocul unei încordări .emnifi-
iecate numele"; cu alte cuvinte, nu trebuie suprapuse legăturile dintre doi indivizi. Tomul patriarhului Sisinnios
din 997 lămureşte ches-iunea; sînt prohibite căsătoriile între veri primari sau copii din veri primari; doi fraţi (su-
rori) cu doi veri (verişoare) primari (primare); m unchi şi un nepot cu două surori; o mătuşă o nepoată cu doi
fraţi, căsătoria dintre un ■>i (o mătuşă) cu nepoata (nepotul) fiind in-Jă de mult; un bărbat cu două surori suc-
ŞJ\ sau cu o fată şi apoi cu mama acesteia. unea adoptivă, precum şi cea întemeiată erau supuse aceloraşi
interdicţii ca nea biologică. Interdicţia căsătoriei u tmn f, pronunţată în secolul al
" făcuse însă un pas ho-dintre părinţii ade-unui copil, adică între
"
303
i naţ * unui copu, auica muc
sutW; -acestuia; drePt justificare se •JuSr-tea -rubedeniei spirituale" niei trupeşti/' Doctrina Bisericii
■
Siiii
■
se potrivea de minune cu scopul urmărit toate rubedeniile: extinderea maximă a £* de solidaritate. Practica mai
aducea şi ea interdicţii de căsătorie, ca de pildă, adoptă cuiva în calitate de frate, deşi aceasta nu era"-"
cunoscută de dreptul canonic. Ce-i drept"! secolul al X-lea, aristocraţia caută - şi găs;; încă destul de uşor —
înrudiri între neam-mari sau între un neam mare cu un nou-^S de vază, fiindcă, faza sa ascendentă neisprâvj du
se ea rămîne deschisă. In exemplul cub. nant ' al neamurilor Focades/Melainoi/Sklenx. cercul s-a şi strîns la
ultima generaţie în sec. Iul al X-lea. .
Anumite întrebări puse patriarhiei ne ara:! familii absolut mediocre ispitite sa-şi -*-
decedată curind după ace p ză binecuvîntarea din motiv de
a acestui pun. , v
r3.^
ma obsedantă de «ameste^ J
tură sexuală incestuoasă,^
nu. Aceasta reiese din jar ţa
tenţialul" repeta ™%fll^og^
rea canonică. Povestirile «ton |
giografiei nu aduc pred** ^ g
turile obişnuite Fraţu ca pa
ginere, frate/soţ al surori J. unde
latării politice, în ff^^ţin, J
toată (suggeneia) sau, cel p chiul
mobilizată în întregirm un ^
deschide adesea nepotului
uneori chiar accesul la tr
lalti figurează de cele mai

j
r He rudă". Răspunsurile date generala ^ cu dtă precizie ea ştia
atriarhie ai ^ J& 1qcu1 cuvenit jn unele
sâ-i aşeze P!,ăstrate, nepoţii sînt moştenitori, testamente P descendenţi direcţi: aşa a hotărît in lipsa unor ^ ^^ însă
a_ş. uita servitorii. si Gemma in ^ unui nepot locul fiului pe
i*n eDist°n
mi 1-a avut.
're " . +-„nPa adoptivă apare rareori în prac-F a i mult în legislaţie. Leon al Vl-lea fia* femei şi eunuci, în
ciuda incapaci-lor de a procrea, capacitatea de a adopta, fvirtutea principiului, menţionat mai sus, are aşeza
spiritul deasupra trupului in întemeierea legăturii de rubedenie. întrezărim aici ;i obiceiul străvechi al adoptării
de frate, adoptare condamnată de Biserică, existînd poate sus-iciunea de homosexualitate; deşi nu apar
■oape deloc în relatările istoriografice şi ha-iografice, ea a fost totuşi destul de frecventă itru ca, în pofida
condamnării canonice, cărţile de rugăciune să prevadă un ritual special, are probabil avea drept scop înlocuirea
stră-liului schimb de sînge printr-o binecuvîn-dată de Biserică. Adoptarea unui frate a într-o arie intimă a
fostului imperiu bi-«n, mai cu seamă în Balcani. Alegerea naşi-menţionată în istoriografie atunci cînd ia cu
împăratul marchează pentru naşul Penal o etapă în bunăvoinţa suvera-1 Pentru h°Pna carieră- Cumetria nil era
opri-5 cerea • SaU Unchiul copilului; cinstea Solidaritat!Ciprocitate' iar cumetria constituia a am unghi
social, pe aneene nu au uitat-o. . dintre bărbaţi este con-P11V căsătoria dintre naşul orice raport sexual
insistent nu numai în _ ştirile despre lumea de
. dinacS°ŞilOr> preCUm ** în • ^câ de 1 ' Un text apocrif si la apariţia lui în secolul al
d
ii^9 4

lal-
ci
^
i*
H
v Ipa compila în diferitele lui versiuni pornHn&şnuite ale clericilor Naşul« ^ pe ^ altă parte, şi viitorul naş a Se
numit să ţină cununa nupţială, rUului grec, deasupra capului finului. eeea, î asigura poate un rol de jucat în
piesa ,; n asigui t■ familiale: căsătoria. Dar 1
Sapr„S*mSmic despre aceasta.
r>- c cea mare, dar nu şi singura. La fc. «pneratie axa istoriei familiale o cons,. care gene^' ce va pecetlui
soarta copiifc tuie hotanrea ce ^ P^ ^^
Aceasta reiese ăsesc în registrul jude*
lor; l^ig"16,^^ întrebările în registrele p» torului Eustathios m ^. & ^
triarhiei, iar un itală şi 0 clasă mijio-
aristocraţie atrasar\deFsea bine situată în ad-cie, uneori clericală, adesea ^
«»otă să se căsătorească la virs-t în 898, a^jTece ani pentru a asigura per-<numai°PtSPrfţce__ pHrOprietari
„militari" tadirea neamului sau1 H de îndată ce se nciali -.lf soţiei sale; se căsătoreşte şi

pet
provincia" .^ goţiei saie; se căsătoreş ş adevereşte s^^ ^ LesboSj în secoiul al X-lea, j%â obedienţa faţă de
părinţi mai presus siaei dorintă de feciorie şi se căsăto-
f Sa la douăzeci şi patru de ani. Alţii, în L se grăbeau, fie din urgenţă, fie pentru ocazie Impuberii aveau voie
să
d6
Sa Lh se grăbeau, fie din urgenţă, fie p
scăpa o ocazie. Impuberii aveau voie să logodească; consimţămîntul însă, matrimo- monastic, cerea în principiu
ca omul
ti vîrs
scăp
logodească; consimţămîntul însă, matr iial sau monastic, cerea în principiu ca omul ă aibă vîrsta raţiunii.
Străvechea teorie a vîrs-telor vieţii venea în ajutorul familiilor grăbite, itatea de a consimţi este fixată la vîrsta
d
^^^"cStofeste fixată la vîrsta ar capacitatea de a ■ inarea primei edu-
de şapte am o data cu x nediferenţiată) ce
fie trimişi la mănăstire. Concihul din 692 ,i le gislaţia lui Leon al Vl-lea au fixat ca accepta-uauw_____ .
fîrsU casu«u- - ,. . bilă vîrsta de zece ani. în practica, probabil ca
frecventă, p
la o indicaţie medicală, ea combinî cu o carieră clericală sau laică. încă nu scrisă istoria eunucului bizantin;
covirsiw . ■ -- -+T,r,Pi si-a dobîndit-o; »
„«Moş dintr
tărîre. Am văzut cum inca Teoaorei uin -^ salonic s-a călugărit la şase ani, într-o povestire ce se vrea
exemplară. Problemele ridicate de căsătoriile precoce sînt infinit mai complexe.
Aşadar, dată cu el, transmit ^o vîrsta la care se te Vieţi de sfinţi aduli tineri mului în clipa m sătorie pe care îl
f
■ ^» aci
P b
^ <*

lungă evoluţie, o lege promulgată în —~Ui ai "VUI-lea făcea din binecuvîntarea 'ţială formalitatea necesară
şi suficientă u celebrarea căsătoriei. Dar, cel puţin din 1 Vl-lea, logodna a dobîndit o însem-te mai mare, pînă
la a produce efecte ase-e. cu cele ale căsătoriei. Era deci solvită pentru familiile prea grăbite ca - vîrsta nubilităţii
legale: doisprezece ■te, paisprezece ani la băieţi, deoarece ?ntru cn« -a fi celebl>ată chiar la vîrsta cerută ^thios
mţammt- Registrul judecătorului ^Pre pra[!:UPnnde litigii ce ne dau o idee Clca* cel puţin în cadrul
aristocra-
IIIIII
■ pi
H
M

1 a
ţici, şi care izbucneau cu prilejul ruptUr-logodne. Logodna făcea obiectul unui a t* Urie' rial care fixa o dată,
valoarea zestrei n°ta" tual şi o despăgubire. Consimţămîntul r,-6^ lor era indispensabil pentru copiii
nepnf111''" păţi, indiferent de vîrstă. Un fiu, care s U în această situaţie, s-a căsătorit cu fată î& ^a acesteia,
şi perechea s-a dus apoi la11^3 rică; căsătoria însă nu putea fi validă din 1Se" za refuzului opus de tatăl
băiatului. VădmTi" familiei, mamă şi bunică, au de obicei drept 1 de a contracta o căsătorie. Domicilierea logod
nicilor constituie adesea un element al dosarului. Tatăl unei foste impubere şi-a adus la el pe viitorul ginere fără
a celebra logodna, dar cu binecuvîntare: situaţia este apreciată ca nulă şi invalidată fără nici o greutate. Alt caz:
tribunalul declară că, deşi o fată a trecut prin logodnă şi binecuvîntare şi locuieşte la soţul ei, ea nu va fi soţia lui
legitimă decît după împlinirea vîrstei de doisprezece ani. Noi nu ştim de fapt dacă, la acea vîrstă, era înfăptuită
căsătoria, după cum nu cunoaştem vîrstă obişnuită a pubertăţii feminine în acea societate: stăruinţa cu care
tribunalul reamintea norma legală ne face să credem că aceasta era încălcată. Iată acum un straniu caz de
domiciliere în casa fetei în care este implicat un băiat din neamul Comnenilor. El a făcut în scris o promisiune pr
liminară, dar, revenind asupra cuvîntului _■ a pledat că, în acel moment, adică la optsj^decă-ani, nu avusese
vîrstă cerută de le§f- ca;a torul îl condamnă de a se fi introdus in* ^ j aristocratică, de a o fi văzut pe ia}a'c^
făgâ-petrecut timpul cu ea, de a fi stat in 'ta tt duind că se va logodi. Nici în căzui j,
ştim cît de departe a fost dusă c0^ sOţii fi acelaşi registru figurează cazul un _ ^ugal-site '.'.stricată" la săvîrşirea
actul ^ ^{el d Soţul a izgonit-o în mod ilegal, căci i ^aig cazuri el trebuia să iasă din camera. ?. ^ cît şi să ia drept
martori pe ,»Par '
ie femeii". O cărţulie de ginecologie aPropiate a e descria de altfel cum se putea
din acea «„renta virginităţii pierdute, rezolva ap<» • . got pare să ^ fost făcută de Alegereaun ^ ^.^
sfinţilor confirmă,
^nrivlntă, registrul judecătorului Eus-\aCn Mama, văduvă, a lui Eustathios cel - ută o fată de familie
bună pentru a-şi Stua neamul; soţul surorii Măriei celei Ti-i propune o înrudire prietenului său, şi a mai departe.
Legea le impunea părinţilor datoria de a-şi căsători copiii, astfel încît o fată încă nemăritată la vîrsta de douăzeci
şi cinci de ani dobîndea dreptul de a le cere îndeplinirea obligaţiei lor. Unele litigii expuse judecătorului
Eustathios dovedesc că voinţa tinerilor era uneori luată în seamă. Iată-1, de pildă, pe protospatharios Himerios
care „s-a îndrăgostit de o fată de familie senatorială (...), s-a unit cu ea, a dezvirginat-o fără ştirea părinţilor,
apoi, fata rămînînd însărcinată, tatăl ei află adevărul, iar Himerios şi fata au alergat la biserică"; nunta a avut
loc, dar Himerios se afla sub autoritatea legală a tatălui său; după moar-cestuia însă, el încearcă să anuleze căsă-î.
Astfel are loc un proces. După cum am ut, Kekaumenos ştie prea bine că fetele nu au inaccesibile. Pe lîngă
seducerea la domici-■ea putea oferi o soluţie şi exista întot-Prezumţia unei înţelegeri tainice. în-Balsamonm-
raSpUnsurile sale canonice, Theodor mai multă m S6TOlUl al XII"lea' rezolvă cu şi docurnentuiSeVeriîate cazul
unei fete care citise datorii pe pregatit de tatăl ei în vederea unei
'bitul ei cam6 ea ° refuza- îl prevenise pe *lr; o .răpise, iar Balsamon declară osibUa, chiar cu
consimţămîntul .noţarele imperiului şi în epopeele este cu totul alta. Aşa

dr azukii Digenis: un
o ?°Steşte de ° fată destină de raPeşte; ca virmare, intră în
; '»
scenă rudele: mai întîi fraţii fetei
ţii cuplului. ' 1( aP°i paria. '
în căutarea unei partide, rudele r"\ averea şi la relaţiile viitoarei rubederriw^1 la alegerea făcută, ei aşteaptă de la
tînăra n atâ descendenţi. Aşa ne spune hagiografi • i^e ghia cununiei stăruia vădit asupra acestii1 f iar
Tălmăcirea viselor a lui Ahmet scoat • relief această dorinţă în visele bărbaţilor !■ f" meilor. Dar nu ne este
cunoscut nimic mai sonal din experienţa conjugală din acea vreme"
Cuplu, familie, sentimente
După apostolul Pavel, Biserica învăţase încă din antichitate că, atît pentru bărbaţi, cît şi pentru femei, căsătoria
era unica soluţie pentru cei ce nu puteau atinge nivelul superior al virginităţii sau al castităţii. Viaţa conjugală
continuă să fie luată în seamă de Biserică, dar, sub aparenta statornicie, învăţătura ei se modifică în realitate,
probabil conform evoluţiei sociale, pre-cum şi însemnătăţii acordate de aceasta rubedeniei şi solidarităţii ei.
Biserica îşi menţine reticenţele faţă de sexualitate, chiar legitima, f astfel justifică interzicerea unei a treia
casatorii, precum şi valoarea văduviei feminine. Ea con nuă să propună modele hagiografice care w ă e
călugăresc. Se întîmplă insa <* jj
d viaţa : j ^
de care * avut drePt;

Jele na8lusl"r"însă că acef _ împrejurare noua ^c ^ 0„pa „ merit şi un V™Jn rl --»<*,<&

lor spirituale. Căsnicia lor a nu plăcerile trupeşti, ci do-
u'n copil plin de virtuţi", temă rin^r dezvoltată de autor. După o aşteptare, abundent ^^groase vieţi, va veni pe
lume
Thomais- &. ţin noroCi dar şi
Sărăcuţa va aV ^ care fera fecioria)
mai multe merue. ^^ ^ i„ mntiirp ^p lara-
§1111111
"Z n«s să se căsătorească, „doua motive de lau-f ci r«Pect din partea tuturor"; ceea ce însă f sanctifica sînt
loviturile ce i le dă soţul ei. rindul ei Măria cea Tînără este maltratată H,mă ce a fost învinuită pe nedrept de a fi
năcătuit cu un servitor. Soţul ei o închide şi îi june întrebări servitoarei ei preferate, „uitîn-du-se urît şi
îngroşindu-şi vocea": în ciuda tăgăduirii jupînesei, Măria va fi bătută, trasă de ir, omorîtă în bătăi. Poate că este
doar un mod îl călugărilor de a stărui asupra nenorocirilor căsniciei. Nenorociri ce-şi găsesc ecoul în registrul
judecătorului Eustathios privitor la ave-a femeii ce caută adăpost la mănăstire pen-•u a scăpa de soţ; acestuia i se
acordă un ră-şase luni pentru a o aduce înapoi acasă, ca rudele soţiei să-1 poată împiedica să o ; va trebui să „o
mîngîie cu vorbe, să în faţa unei mese frumos servite, să t ce va putea el pentru a trezi din nou i de odinioară,
dar fără violenţă şi bru-1 terţă persoană — probabil o călu-asistă la întrevederi, intervenind and este cazul.
de Biserică, ţinerea de Ji) era probabil ' frecventă.
făgăduieşte omului în vis, în Rialul" n ^~nnază pe concu.
■ ,-----^M,y în încălcarea
■•^Femeile acestea par a fi ori de condiţie socială
•1... «U.
V'toarej
?rdicţiilor ilv S?tie (netruia) în încălcarea ceie rSUale-, Femeile acestea par a fi iră- faS o ^Ulte ori de condiţie
socială atorului p„ ,ln§reuia situaţia copiilor lor. ^ustathios i se prezintă cazul
u
rare îl opune pe fiul unei mame decedate fii.
ori unei servitoare cu care tatăl M a avut Ur,
înainte de a o lua de soţie. Un testai^
Xctatif 1078 de Genesios, fiul lui *.«?
r 1 ca el să se călugăreasca, confirmă de2! înainte l. (Luciei) „sclava mea cumpj.
robirea Loukie _ moştenirea las- =
raţă cu bani , P el adau d
cei acesteia An^ de minett fără
nentru ca a avut gi j rf>nalti mw
femeii, impotenţa soţului, ^uale ^r-^'asinat a soţului (soţiei), lepră. ,entativa ae lu adulter este pedepsit cu
în pfacipl\T iar femeia era închisă la mă-""f n 'i se dă un răgaz de doi ani pen-S acasă. Evident, în practică, lucru-
a o relua„ chiar aşa. Soţii se despart, de
r°?reu ba°n?eprecum şi moştenirea lâsatăX | Ue nu f^pentru a se călugări, dar există ^^IS Aia. la care
el_adaugă__douâ * \ comun acordjP^ ^^ ^ ănăstire. Pl,ma
"Pepste moştenitoare. Ceilalţi moştenitor. ^ T Si si nepoate, sîntem ispitiţi să o ider, I fiind nepoţi £n l
reună cu mama S!,
tificăm pe Ana (ca înFtestament) ca fiică, » este prima menţwn ^^ vitreg al M ^ lui Genesios^ Roman
c'o_împărat) are fiu de
stantin al J.u;ied,' •- ei nume nici nu-1 curaas-la o concubina, ^caj Ascendenţi legitimi, j tem, pe l^ga jumer
^ va împied
Băiatul va fi castrat cee d&r nu şi f întemeieze o^^ căreia ijaariWj i
la ea acasă fără
S
ac
^ţU „Tvasile I este sOţie/ Calităţi pentru ca împăratul să se poa-irfStori cu Evdochia Ingerina; tot aşa i se ■
rimnlă si soţiei lui Roman III Argyros, pen-S?d să o ia de soţie pe Zoe. Procedee ad-nise de Biserică, de aceeaşi
Biserică ce condamnase cu atîta asprime a patra căsătorie a lui Leon al Vl-lea şi îi făcuse tot felul de greutăţi lui
Nicefor al II-lea la căsătoria lui_ cu văduva imperială din motive de cumetrie. înseam-â oare că aceste procedee
nu erau excepţionale? Litigiile din care am citat un exemplu două dovedesc o strategie matrimonială cu uni
succesive pe care bizantinii se străduiau facă datorită unei proceduri de invalidare. ivia aduce şi ea cu sine
posibilităţi noi; greu de aflat cum se petreceau lucrurile etică. Susţinută de legislator, Biserica in-zicea o a treia
căsătorie, şi nici a doua nu ea. Documentele atestă văduve Pine ^ ...-~~ în registrele fiscale rurale, sta-
care a sca

tei ro ~w-^a comunităţii în testamente, curaşi _ esP°nsabili,

lor.
ustat
««r?1 după
şi nepoţii"°",kJ"1> mai ales ai căsătoriei copiilor x^ ClL v în prima iumătate a secolului
nili1
la cursele de la r> de divorţ, de

cea P
mai

1 xI-lea P t iJiluld juma utobiofir'af -î B°ilas, al cărui testament

a recâsăM°-l V0m mentiona de multe ori, nu
CÎS iup-ă ce şi-a pierdut so^ia în
1 situat"" ?i el su^iniază acest lucru. ual, înaintVeHU evident Ş1 un asPect Pa~ ■Lipsa de 6 toate alegerea
unei par-
? Proces TT a Stricat lo§odna". con" -aPacitatea ir al 3udecătorului Eusta-egală a văduvei simplifică lu-
tr»nn,
«de.
ze
• le dar acestea sînt complicatele toate ÎOt meTe de ruptură. Nu vom intra în amănunt I ^ aici cititorul
aşteaptă ca anali
P0Si
Asia Mica; la însă ararea ăzbunărilor
i
ion asupra mamei. Dorinţa ■• lui, mai alnesc0ap7este de fapt dorinţa pâr^df' avea un cogl _ Th .
«****$£« care _Fedoara Mana
este simv»""""~Vj- pentru că ar fi fost absente
jibU nnnere absurdă —, ci din două motive __ presupunere a ^ .^ gfera f^^ .
istorice conytib mulţime de valori sociale re-era alcătuita u^ ubiic, precum si de opţiuni cunoscute in"\ , Fdictate
de acestea. Istoria si comportamei « ograîul sfirşitului seco-
iui Leon Diaconul ton g^ .
lului al X-lea, se ci^ . Tzimiskes şi a tmarulm cronica domniei lui Ioan răscoale aristocrato Vasile al iWea. şi a
ma neamurilor ariţ» din Asia Mica, la ^văluie jocul—nt£
Ş1 E^e'jduitâ de fete i
1 al cultelor de me s
lui, spectacolele de \a np^ ^^ pe copu.
le {apt «ce autoru "^ m&ma ^
ln seCOlUl Mifet sub domnia lui Roman I, n chifor dm Milet, suD a. ^ îmbrăCa
scoate cămaşuţa Jf W jf însoteşte la şcoala

Siii
în secolele ne ofe
vîrstele vieţu, şi ca famliiei Iducaţia si proectele
tor P^es^\ ^ totul

făcută în scopul de a-i «-&--- -rieră,nu-i provoacă mamei evident nia o mus-tare. Tot astfel, şablonul
copilului-mosneag, insensibil la plăcerile vîrstei lui, califica aceas-trăsătură drept miraculoasa. Iar sumu
adult trebuie să se bucure de un merit neintre-wt, pentru că aşa vor atît retorica laudei, cit Şi supralicitarea la care
recurg hagiografii.^ Ue aceea îl vedem pe Euthymios cel Tînăr para-lu-Şi soţia gravidă fără nici un suspin. Tot
el- în Viaţa Teodorei din Tesalonic, sfintei i alberă grija care a cuprins-o la vederea re-1 aspru căruia îi este
supusă fetiţa la ire; în Viaţa Măriei celei Tinere, îndu-«a sfmtei la moartea copilaşilor îi trece
unui o
siha ^ tă
a
■SS
Er-
■ După moarte, ea îi va apărea :m ™otnr care n va ZUgravi icoana ce de cei doi copii decedaţi şi ~l«mentui
"* "Jd servitoare. Desigur, după tem-' PersoL7torilor- se fac auzite uneori note lle- Atunci cînd călugărul
Nichita
■s

1
I
."ici
scrie, spre anul 821, hagiografia bunicul • şului său Philaretos, om al lui Iov, el c ?i ^ cronică familială spre
redactarea căre^ demnase chiar acel bunic. El îi confer coloratură intimistă, semn al unei a fericite.
Textele pentru uz particular sînt nr k mai revelatoare. Nimic mai puţin revel t° ' ! schimb decît bucăţile de-
bravură supuse ^ "" ^ Iilor retoricii antice — condoleanţe sau re"U- i nupţiale. Pline de informaţii despre
modele]11^ ciale şi culturale, ele aduc c cruntă deziluzfS în afara rarelor excepţii — celui care năriă7 duieşte să i
se facă destăinuiri. Genul episW în schimb îi îngăduie omului să vorbească <fc spre sine şi corespondentul său,
în măsura L-care textele alese şi apărute în colecţie, emanî^ de altfel de la bărbaţi, ţin de „prietenie" (pfc Ha),
adică de o legătură profană şi determinau de libera alegere. Epistolierii explică de cei; mai multe ori, cerîndu-şi
scuze, motivele tăceri: sau întîrzierii cu care răspund. Astfel îi măr-1 turiseşte Constantin al Vll-lea lui Simeon,
W gothetos şi magistros, grijile ce-i pricinii.-:-: copiii, mai cu seamă boala celui mai mic dintre ei.
Testamentele şi ctitoriile monastice ■ persoanelor particulare permit înclinaţiilor»! miliale să se exprime, căci
acese texte do\ o redactare mai puţin rigidă şi se sustras\-toricii. Eustathios Boilas îşi începe testa» « în 1059, cu
o schiţă autobiografică. Apj^ ( minteşte cum s-a întâmplat că, de i s-a instalat familia în reşedinţa actu^ meu,
care abia împlinise trei ani, îşi ^ la a 6-a indicţiune; la a 9-a (trei ^ şi p ziu), mama lui, soţia mea, rasa i ^ <
brăcată în haina călugăreasca ). lâsînd pilul din voinţa providenţei dlJt 'şi, P^ urmă pe cele două fiice ale
n^ ^ tot restul vieţii, pe mine int> lui t Dar este de ajuns. Genesios, n âlogâ<« J este cuprins de
„dorinţa" vieu ^
în împrejurimile oraşului Ta- stament datat 1076 Unui
pa în împrejurimile oraşului Ta-mparte aveg* testament datat 1076. Unui rantc P°", Faikon şi Gemma,
copiii unui fra-rt PentTx mai adaugă altul numai „pentru te al saUl are am îndrăgit-o pentru manie-
Gemma.Pemoase şi respectul ce mi 1-a arătat", vistă aici o indicaţie — dar care este Desigur, e* Gemma un
personaj al lui Greu
vistă aici o indicaţie — dar care este Desigur, e* Gemma un personaj al lui Greu-
8CMS1fMaupassant? Nu vom şti niciodată.
a textele secolului al Xl-lea, cuplul, conju-i nu prinde viaţă. Nu înseamnă că el ascut abia atunci, dar în acel
moment în-I fie văzut şi auzit, lucru infinit mai imnificativ. Este recunoscut jocul dragostei, ir dacă este
batjocorit sau condamnat. Psel-s descrie cu o precizie plină de cruzime manevrele de seducţie ce au pregătit
căsătoria inărului şi frumosului Mihail cu prea matura, irea focoasa Zoe, deţinătoarea legitimităţii imperiale. „Şi-
a îndeplinit îndatoririle unui îndrăgostit; luînd-o în braţe, o sărută deodată, îi mîngîie părul şi mîna, aşa
cum îl învăţase tele său (eunucul Ioan) (. . .) apoi, săruturile dus la căsătoria lor şi s-au lăsat surprinşi iultă
lume dormind în acelaşi pat." Şi menos ştie cum se cîştigă dragostea unei mei, şi de ce nu se cuvine să le
laşi pe cele lamilie în prezenţa unui vizitator:'„Dacă el ■°e la adăpost îi va face soţiei tale semne nas* Ca ^n
mdrăg°stit, " va arunca priviri
fi chiar''1' ?°a " 6Ste CU Putintă- ° va Pîn-ţioneazâ m ■ ?everul nostru provincial men-in capitală "îaedt cazul
autentic al unui sot antâ. Şi al cJ"18 dePar*e cu o misiune impor-
1 UCat°rUlui pe care l~a găsit în
drln? S^' după trei ani- ^ care P c„r ruda a soţiei. Păcatul femeii
? Ş1 PS tOată rubedenia cu dis-iar tînărul -s-a mîndrit Splina una din muncile lui
tâ. Şi 1 la î

nea dintre Constan-ŞiSklPraina:„Eierau

legaţi de o dragoste (eros) atît de mare , nici unul nu se putea lipsi de celălalt, pîl^ în împrejurări neprielnice".
Epopeea lui DJ* nis, aşa cum o citim noi, îl învăluie pe erou " tr-o dragoste conjugala desavirşită, sărbători»
apoi străfulgerată de moarte dar ne zugrăvej de asemenea plăcerile irezistibile dar otrâvite de rernuşcări ale
îmbrăţişărilor adultere. Nu k nutem menţiona aici, fiindcă nu cunoaştem pre. | cis datele la care au fost scrise
versiunile care _ au Păstrat. Totuşi, povestirea însăşi, deşi pâv !l* ă urme ale unor evenimente din secolul ' 1
tV lea s-ar putea să fi fost scrisă în secolele al Xl-lea şi al Xll-lea, deci constituie o măr-turie în acelaşi sens.
_
Tairii nu se îmbolnăvesc, nu imbatrmesc, ™r întotdeauna în casa lor. La oraş, sărăcia ;
SSnSllSst^
rJnSiSr^a&i şi cei excluşi d^eta. Aceste ctitorii imperia e: sau pa tcu^
administrate de ^^l^ftlOcolul al » seculară, după care^ ncepînc1 cu s ^ lea şi mai ales al XlWea s! de
toBJ
zilei datorită unu avin^ce c ^ .n ^ evident renaşterii urbane P ^ p or; ani ai veacului al iX-lea şi Exem«
pe care o luase Constan nopo e tJ
mai bun şi mai cunoscut tt con ^ ^.3 „Hristos-Atotputermc^ prev^ - -.nu
-â :■■';'
11ZD. IU ^'""----- „ ,
Attaleiates înfiinţează m ^ ăşenilor cu o mănăstire. In cas5ienmul se * ca si probabil la^ ţară mul J. moare la
domiciliu. Şţrm şa de
cui îi vizitează pe bota** |
Unele miniaturi mfaţişeaza_ ^^^ naşterea Fecioarei_sau a gaU
prezintă chiar naşterea, ft .
zată sau în picioare. Viaţa Măriei pOziţie aşe ^ ^^ încorLjurată de rude, mu-relei^™™» maltratărilor la care a
supus-o •ind în AAe izbucnesc în plîns înainte de a funerară, scenă reluată de nume-
Frăţia
monastică, paternitatea spirituală
i mănăstiresc este, după cum am văzut, ^ oikos familial. Rubedenia mo-
Tfora^nui
a cărei realitate este atestată prin efecte SSmiale şi judiciare prezintă o structură înrudire deosebită, prin faptul
ca-! lipseşte itoria Alcătuită dintr-un singur sex, se li-litează la o frăţie (adelphotes) domiciliată într-un oikos
care are şi reşedinţe secundare (me-oikia) sub autoritatea unui „părinte" (pater). 0 evoluţie, a cărei analiză nu-şi
are locul aici, a extins în mod considerabil preoţia printre călugări. „Părintele" este ales conform diverselor
modalităţi prevăzute de regulamentul mărimi, în care intervin, pe de o parte, monahii sponsabili, iar pe de alta,
descendenţii ctito-r. „Frăţia" se primeneşte şi se extinde prin :iuni individuale, voite în principiu, adesea impuse
cînd este vorba de copii, soţii izgo-
ilvSaUnde Cei care nu au avut noroc în 3°cul
Postulantul este admis după perioada
-rcare înainte de noviciat, primeşte ton-
negare simbolică a sexualităţii —, pre-
.fa dm mîinile unui „părinte" care îi
ă nouă v "°U în cIipa cînd PăŞeŞte într-° i Une, i'raţla feminină se află sub autori-
lterea saceSotmie'' lipsite> prin natura sa' de fet«ei să ? ' Ceea ce face ca ° mănăstire Tf• e,Cu desăvîrşire
închisă. Pen-ifilte se propun mai multe
? această
fte aşadar-oglindirea d
&££??? f şg niei socia? î desPuiată de trup
' die- In mod logic, ea exclude,
^m
'fi
iflp
Uşi.
alţi
ca făcînd parte din viaţa în societate botezului şi adopţiunile de frate ' CUtIletri» dreptul de a avea sclavi;
oricum 'a?recun> * interdicţiile precizate în regulamentul*^ sir-t mănăstirii Lavra în 963, şi aşa apar s- - &':
locuri. Realitatea desigur aducea unele* ^ l cari pe care le-am menţionat mai sus-nerea unor servitori liberi şi a
legăt rubedenie inerente transformării unor ca ticulare în mănăstiri; de altfel tnato Se sînt atestate mai pe larg
de hagiografie ri I ţările referitoare la mănăstirea Studion pildă, atestă intrarea unor naşi, unchi şi ne'po?
Viaţa Teodorei din Tesalonic, menţionată b acest sens, vorbeşte de întîlnirea unei mame a fiica sa, subliniind
faptul că sentimentul profir inerent acestei rubedenii s-a convertit în dra-. gostea unei călugăriţe faţă de alta,
precum si — merit şi mai mare — în ascultarea arătată ct mamă faţă de fiica sa devenită stareţă. Pe de altă parte,
se întîmplă uneori ca laici să pătrundă în rubedenia monastică prin adopţiune spirituală. Constantin şi Măria
Lagoudes lasă, în 1014, averea lor mănăstirii Lavra de care sim legaţi printr-o filiaţiune spirituală, fiindcă nu au
nici copii, nici alţi moştenitori. „Părintele spiritual", înţeles ca un duhovnic individual, de bîndeşte un relief
considerabil începînd cu secolul 'al iX-lea, constituind o legătura soik între societate şi mănăstire.
El este întotdeauna călugăr-preot fhi nachos), deşi legătura nu se mărgineşte ^ vedania propriu-zisă; iar prin
fuiaţi j,
tuală el este legat atît de m°?ahnx'ori la «5 t di urmă caz se ai la u" ea tm
tuală eleste legat ^ zţ â une^ laid. Acest din urmă^^a ^ ^

egumen la Lavra, u<= clndenţi, şambelanul P^După Ioan şi soţia sa Glyken ^ ( captaţie făcută de ep scop
n
venită între timp văduva şi

în
i"

1016: documentul acesta vădeşte puterea reală a metaforei pa-însăşi ni se arată în modelele şi Relaţia ■ dg
autorii monastici în se-
exemP^lTea al X-lea şi al Xl-lea. Dezvol-colele a1 ^ rei 'este conformă cu tendinţa unei frp Biserica monahilor
revendică tot tatea mode] membrilor <
ta e Biseri
ePoci î ™Pnt prioritatea modelului ei de viaţă P5r..r.L— ^omhriinr pî — în sînul
mai
în
"prioritatea me Stat" bizantine.
ta iui Petru din Atroa, redactata cîţiva 'moartea sa, survenită în 837, o temă
creşt: In
ihffo'constituie spovedania. Petru ghiceşte ■ratele ascunse. El reînvie timp de cîteva clipe e un monah care a
murit în lipsa sa fără a i j pUtea spovedi. Călugărul îi spune atunci: Părinte, nu mi-am îngăduit niciodată să te
privesc sau să te ascult ca pe o simplă fiinţă omenească; te-am privit, te-am ascultat ca pe un înger din cer; toată
viaţa mea am primit vorbele ce' mi le-ai spus ca pe nişte directive de gine divină". Lui Petru i se spovedesc
şi uci, cărora le impune o penitenţă. Ni se înfăţişează aici o evoluţie care întrece cu mult pe-psele spirituale a
căror ierarhie datează din al IV-lea. Viaţa Patriarhului Erithy-tos compusă şi ea cu puţini ani după moartea u
ei (917) de un călugăr din mănăstirea >e a fi într-un sens o cronică a domniei on al Vl-lea; totuşi adevăratul ei
scop » prezenta autoritatea suverană pe lep ° exercită pînă şi asupra îm-1 burţii, cu toate greutăţile şi cri-■entalâ
Ur i?1 dincol° de orice formă sacra-'reş!e să f ac? text.din veacul al X-lea ur-J a aceeaşi demonstraţie, căci
ascul-wi de o astfel de autoritate este zbitor. Textul acesta este lui Athanasios, ctitorul - Pe muntele Athos, în 963.
către Nic f 6 interesul arătat proiec-tr°n. Precu ^ Focas înaintea urcării m şi vocaţia monastică vădită

Stiri*
de el în acea vreme; apoi apare însuşi: aflînd că Focas a devenit îm nasios părăseşte şantierul şi se duceTa'r'
^t*la-tinopol pentru a-1 mustra aspru pe star>-„îl puneam pe preacucernicul împărat UVerail: tură de acuzat, căci
ştiam că avea să ^ P°s" ceea ce îi spuneam". într-adevăr, Focas^0116 răspuns, îi cere iertare. Epistolîerii Jv^T al
X-lea aduc mărturii mai banale sub f lor înflorită, despre dragostea ce i se arăt ^^ rintelui spiritual", chiar dacă
unele scrisori"** a face aluzie de fapt la naş. Ultimul caz ' «? tînd altă dată şi avînd cu totul altă însemn*" tate, ne
readuce la o mănăstire de bărbaţi'!! Studion — la cumpăna dintre secolele al X-k şi la Xl-lea.
în acea vreme, paternitatea spirituală 11 lega pe monahul Simeon de învăţăcelul său Si- ! meon Teologul cel
Nou (născut pe la 949/950 si mort în 1022), egumen al mănăstirii Sfîntul Mamas din capitală. Acesta este
una din figv i rile-cheie ale modernităţii secolului al Xl-lea a'. Bizanţului şi ale misticii bizantine. Noi îl cu-
noaştem datorită operei sale, din care unele pagini sînt atribuite acum maestrului său, precum şi Vieţii compuse
după anul 1054 de propriul său fiu spiritual, monahul Nichita, de ■ mănăstirea Studion. Nichita aşază în centru £
latării lui iluminarea lui Simeon Teolog^ Nou, căruia Sfîntul Duh îi transmite O doctrina şi imnurile sale
liturgice, tatea spirituală care a făcut din monastică un dialog neîntrerupt cu ^. Simeon. Legătura lor a fost
fu* °®on Te-:'-încît după moartea maestrului, bl|cteze ^M gul cel Nou porunceşte să i se p Q jM şi stabileşte,
pentru a-1 cinsti ca ^sUD<it. toare publică hărăzită unui suc ^ m Cele două motive sînt probabil J^ ^a
nuirea ce i se aducă de tribun*
_____„ToaSl CUV
s-a
ra e i
lămureşte pe larg, cu aceleaşi folosit'în Viaţă, motivele ca
. -riiriinată şi cultul oamenilor sfinţi. hâtoarea in" ntăm enorma însemnătate a ino-Fâră să ^SmeL Teologul cel
Nou, observăm aţiei lui wp lozia> eliberarea ce se produc în că rUPf^-pi» monastice apar în revendicarea
sinul ,.fra^ ersonale, precum şi în glorifica rf 1 nrecedent a părintelui spiritual, a carea _^-si sincerităţii totale
ce i se datoreşte. 1 mă este de altfel reluată de Nichita. A d°-Ua-r castrat, dintr-o bună familie provin-Simeon
Teologul cel Nou a renunţat în pscentă la o carieră la palat pentru a se *ări sub îndrumarea monahului care îi va
da urnele său şi care îi fusese părintele spiri-[ Ei sînt atît de intimi, încit postulantul jarme în chilia maestrului
„din lipsă de loc". La sfîrşitul relatării, Nichita va avea o arătare a lui Simeon Teologul cel Nou, decedat, întins
pe un pat într-o reşedinţă imperială. Acesta „îl îmbrăţişa şi îl sărută pe gură" înainte de a-i încredinţa o scriere pe
care o dorea răspîndită.
antactele acestea fizice îi dovedesc cititorului S „nesimţirea" (apatheia) pe care sfintele sonaje despre care
vorbim au primit-o drept lată şi har. Tema se leagă de aceea a morţii ! sau simbolice a trupului, căruia Simeon
iul cel Nou îi acordă în meditaţia sa asce-fepoe i
fep
ţ pe care biograful său îi scoate în
Ci*ate sînt toate, după cum ve-bineînţelec . Totuşi- «Penitenţialul" prevede, , IaŞl Wedanii de femei,
călugăriţe lnfâptuiestP "L llla*iunea spirituală feminină se ,Ura %tre Str^T^ Cale; drePt dovadă- legă" ^'^llTr
hul NicoIae l ^ împărăteasa 1 taie Părui °n"tantin al VII"lea, atunci cînd ,este contrai1^ a un nume nou- Modelul
>Urată de J$£S e asimetria fundamentală de SegreEarlPliterea sacerdotală mascu-i nici oblîafea femeilor: nici
taina peni- S I d bd

i
Pot
de obedienţă faţă de sta-■l cu totul această dificultate.

■
Prietenii
Oricît de primordial si întins ar fi, cîm bedeniei nu acoperă toate legăturile particulă căci această categorie nu ar
mai fi pre2e, valoare distinctivă pe măsura unei societăţi":' de complexe. Dincolo de hotarele acestui cS există
mai întîi legăturile care fac dintr-un 2, divid „omul" cuiva pe care Boilas îl nunie;; în testament „seniorul" său
(authentes). vG~ trece peste această legătură. Nu pentru că r ar privi domeniul privat, ba chiar raport: dintre
privat şi public, ca şi rubedenia însăşi Dar subiectul lucrării noastre nu constă ir. această sferă privată, nici în
confruntarea ei cu forţa publică a puterii centrale. Apoi „rubede-nia" este îngemănată cu „prietenia" (ptolis,.
dobîndeste atunci o semnificaţie compk-
pri;
des de prietenia dintre "---»- _ g tot cazul, la o prima citire - P* c» , noi acestui termen. Numai ei n da g
al marea sentimentelor personale prm 8 date "enului epistolar. Se înţelege de la^ne. fiind nivelurile sociale la
care o. ^ ^ prietenia scoate o datei m«^eniile linia de demarcaţie dintre a public. Istoriografia i«aţişea » un
preambul, întărit adesea de' cum se pare, al comploturi^ ^ oe
te uni rude - de P^fjf^er a1" ca o legătură supUrnentara ^ atît mai eficientă naceiareeunT!
mă înţelegerea ilicita om de încredere al negustori greci priv pol al schimburilor
d
ea , 9 j
&l
registru mai cotidian, prietenia adu-
într-un |comandări în favoarea unei alte
ce cU Sinrare pot fi socrii expeditorului, deve-
persoane- ^^einentaritatea evocată mai sus.
^„d astte
Hpntii ÎŞ1 aau vet?u> uuue actu iC^=, uc-CoresPon 'lor 'în administraţie sau episcopat, spre carieraDrjeteni
comuni. Totul este extrem sau ăes^-e.JL\ după cum dovedesc corespon-Sl secolul al IV-lea. Mult mai puţin lă în
schimb, este lipsa neaşteptata s'cu care corespondenţii _ vorbesc de
de T^L lor si de amănuntele bolilor de care 'Să în plus, cititorul din zilele noastre este iuit de exprimarea
pătimaşă, pînă şi în ste-otipuri a sentimentelor trezite de absenţa nrietenului, absenţă căreia îi datorăm
scrisorile Păstrate. Uluit, la nivelul potrivit. Fragmente ie scrisori particulare, apreciate ca fiind demne ă apară
într-o antologie sau în opere comple-e, nu pot trece drept texte intim individuale: ele trebuie să fie conforme cu
o retorică căreia i-au oferit modele remarcabile datorită atît personalităţii corespondenţilor, cît şi eleganţei ex-
imării. Ceea ce trebuie notat este aşadar pri-giul^ de exprimare acordat prieteniei mas-e într-o societate care nu a
lăsat nici un iment epistolar de prietenie feminină sau an-e. Nu ştim deloc cum se manifesta prie-ţa in practică,
într-un caz şi într-altul; în nb,_ observăm că prietenia dintre bărbaţi se «na intr-un mod care azi ar părea extrem
nar fin!°C: M^?stros-ul Simeon, înalt funcţio-der -id-la sfîrşitul secolului al X-lea, ^ numai uf cuiva>
Pr°babil un călugăr ♦ : -Te Port „ după acelaŞi părinte spiri-S ?UH dor t contenit cu mine în suflet, fra-
âşie*. i"' ammtindu-mi de dulcea ta to-°-iîîă scrisoare, acelaşi Simeon Prea scumpa ta scrisoare; în literele ei, cu
atît creş-mea". Am putea înmulţi evidenţă vocabularul sen-pathos) de cel plecat ţine de
d[a§°ste
• r nu de sexualitate; „tandreţea» nostalgie, iar ^ dar nicidecum specii^
(agape) este re a ridica 0 proble^
dragostea _ l asta dispare cmd citim textele dar impresia d a lor ne îace să credem că. în întregime, w educată
după modelele cel5
in buna soC1pţ^imarea sentimentelor se călău-mai alese, expri dedt ale noastre ^
Zea după alte nor ^^ chiar decit ^
mo
Acestea n
sau
ca ^^^ nu_ş.
^f^ în expunerea noastră, oc sp orînduiau mtr-un
/acutejnai sus^o
în ju^
înduiau mtrun l .adau-
uu
EL
interioritatea in-
condiţia umană în

Conştiinţa trupului
Spusele acestor bărbaţi despre trupul lor par prima vedere lipsite de orice pudoare. Am văzut mai înainte cum
Theodor din Niceea îs.i umera bolile, cerînd să se întoarcă acasă. »an, călugăr la Latros, dezvoltă şi el
şablonul scuzelor de a nu fi scris: „Fii asigurat, prea imPe şi prea dorite, că nici măcar o singura :i nu am văzut
lumina curată, nu am mmcat, am băut cu poftă, nu am dormit, deşi am f destul, căci sînt chinuit şi întristat de o "
cum să spun? — nevăzută; cei care a5\mă cred sănătos; de fapt, nu mă simt Jj«*. Theodor din Niceea se
descrie cu o ironie a cărei exprimare este de :rară: „barba deasă, gîtul gros, burta * .scoasă în afară'-, capul
pleşuv, pn-)n?a, si totuşi, în ciuda acestei apa-
ir
rente puţin îmbietoare, el este nevinovat de §t6 «Sie de care este învinuit Visele tălmăcite 4, ! Ahmet aduc în joc
toate părţile, toate secret J | şi dejecţiile trupului. Totuşi, se impune „„J circumspecţie.
O analiză mai atenta dezvăluie tensiune, „„Hurii înalte inculcate elitelor, intre moştenf. .antichităţii şi practica
contemporană. Prt. Zltl vizibilă a trupului sexuat a fost probai.. fmul din domeniile în care ea s-a manifest* cu
mai multă putere. Pe unele sipete de fu, Prau înfăţişate goliciunea, m toate amănunt* erau inwv . e
preCum şi figuri mito-
ei, a lui Adam ş^ {^^^ manuscrise!* logice m st^ul ^c- larul madril ,,
?S%akmtz°e văduta Danieliscâlătoreşte în* lui Skilitze,_vd la icioare; mtr.o
luită cu gniăf^^constantinopol, la sîîrşitul psaltire miniată la^Cons,a F secolului al XI-Jea ci m
ş.
minte luxoase care le P ^ c ja cu mîneci lungi şi late in^ f. pe barbj
o pălărie mare. în_ ceea.ce 1 - munca m aceştia apar cu picioarete 8. ^ ^j
 de
aceştia apar cu picioarele goale pului şi la război, dar la cei de la oraş nu văd decît gleznele laicilor din buna
societate, ine să analizăm amănunţi modu uale. Ue
pagini laice dau dovadă de o zneala
dezvăluie mai puţină sinceritate personala fidelitate faţă de o tradiţie literară antica. u*r exemplu, scrisoarea
— uimitoare^ ^ ntru un cititor neiniţiat _ v^ a; prav şi
pului ş
văd decît gleznele laicilor din Tot astfel, se cuvine să analizăm amănunţit modul de explicitare a dorinţei
sexuale. Ue pagini laice dau dovadă de o îndrăzneala cai ţiă sinceritate personala <i ; tca u*r
:unoscută a amicului martor ■agoste a unui amic. Fapt este ■ii n°Pvu ",i a folosit reminescenţa clasică în-!ă
scriitoru ^te liber pentru 0 pagină atît de "?-mă si confidenţială încît a fost copia-colecţia scrisorilor lui, cu
alte cuvinte
lCa ,. ea culturii savante, monastice sau ftă de trup şi de sex îşi găsesc trăsătura ice;- ia în tradiţia medicală, şi
nu în cea lite-ese- wbUotedle particulare cuprind cărţi de me-£ă casnică, mai ales calendare de regim în-Kd
alimentele de-a lungul anului conform ■ptiilor hipocratice despre cele patru umori . predomină succesiv. Aceeaşi
referinţă ve-erabilă garantează existenţa unei dorinţi şi a ■i plăceri ale femeii, considerate ca indispensabile
procreării. Noţiunile şi practicile ce decurg de aici sînt dezvoltate într-o lucrare espre „patologia feminină a
uterului", redac-;ă la o dată imposibil de precizat, între se-alele al VI-lea şi al XH-lea, de o anume Me-trodora, al
cărui nume pare prea grăitor ca să i autentic. Autoarea scoate în relief rolul pri-rdial jucat de uter în sănătatea
femeii. Ea ne, de pildă, tulburările spectaculoase şi ■nţe de care suferă femeile „văduvite în floa-irstei sau
fecioarele care au lăsat să trea-* momentul potrivit pentru căsătorie" si le TO aceea că „dorinţa firească a ră-
"«
Theodoros Dap
lui Roman I, o scrie, în numele ^
tospatharios, unui prieten al acestui , ^ căsătorii în ajun. El îi POvesteŞ] V-oltînd rit în gînd desfăşurarea nopţii,
dez\ {ap ~ -^hninică de rigoare, precum . lţ
.^nvocat °J.^
, ^ nefolosită". Cura recomandată de această lie laică nu constă în activitate sexuală, folosirea unor remedii a
căror compoziţie
^«"r- m Ciutor i"-----, : sea^-• sp»? ată de autoare. Panoplia preparatelor
noastre Pen^h^pates, «m R[f JVasile?J J^teă apoi ia bolile uterului, la greutăţile Theodoros ţapnnop
numeleJj1 care ^^eare sau naştere, precum si la modul de
^ R^} lu'prieten al^e^^; ^ ?^&initatea făraPexamen local, sau de
a obliSa ii at^nci cînd ea nu mai exista, de J îace CmeVa sâ~5i mărturisească adulterul, e ^posibilă orice
relaţie sexuală cu 'na. de a stimula plăcerea femeii i- Tratatul oferă de asemeni re-jj, trumuseţ..a sinilor
şi „pentru un

tui

ten alb şi plin de strălucire" Obs trem de precise şi farmacopeea desiT'^1116 e* parte tradiţională, se
integrează strinV"? ^ cadru conform cu deosebirea în vig0 mtr-Uft femeia căsătorită şi cea care nu este
^irUre
Dorinţa bărbatului atrage şi ea medicale atunci cînd trebuie reprim t-6^ ascetism, motiv dintotdeauna
tradiţional - prin punerea hagiografică a obstacolelor ce ^Y*' învinse pe calea sfinţeniei. Hagiografia 1 ,ie
cefor din Milet, monah, apoi episcop \\ ^Vl\' tă pentru a-i justifica prezenţa în Viata un' personaj castrat în
copilărie. Puritatea sa T atît de desăvîrşită încît nu-i lăsa nici măcar t» cei mai apropiaţi să-1 atingă sau să-1
privească Abstinenţa aceasta pare uşoară, zice autorul pentru cei care sînt din fire feriţi de astfel de lupte cu
dorinţa. „Aceia însă care, conform condiţiei umane şi legilor stabilite de Atotputernicul pentru procreare,
cunosc violenţa şi lupta dusă de această bucată de carne, asaltaţi de gînduri necurate, tare încercaţi de cumplita
rezistenţă de a se opune ideilor şi dorinţelor trupeşti, aceia vor găsi admirabil şi preavred-nic de a fi preamărit"
un fapt care dovedeşte că sfîntul nu dăduse voie să-1 atingă nici maca în gînd ideea voluptăţii. „Să nu mi se
obiecteze, adaugă hagiograful, tăierea testiculelor, cac. fiziologiştii ştiu prea bine eă impulsiunea.* . xuală
este mai puternică, mai sălbatica, ^ -decît la cei cu trupul neatins şi mtaci . ^ întemeiază afirmaţia pe referinţe
antice .,
vi^ofnr di" Mllet t01 i-lsrilc:
7nnaras redactează un mic tratat ..re loan fO1 pe 0 pîngărire scurgerea
S e£S^ ălăit El
pe 0 pîngă g
 -£S^ după ce s-a călugărit. El
saTn'zLt de vedere ca excesiv, în cest punct conform ^ pre_
de
întemeiază afirmaţia pe referinţ lei, Viaţa lui Nicefor din Milet j originalul grecesc o terminologie a 1° |
psihice ale dorinţei sexuale care n k^j tradusă în toate nuanţele ei. L('§p gSemeni +
ză ape «e ăna>-
tradusă în toate nuanţele p
dintre medicină şi asceză apare «e măna tr-o altă chestiune clasică a dlS(^ nC. trebui rivite P01"^ lor a
firea0"" st pun^i "- --------- _■
respinge a7;„lofiiei şi ca prea conform cu pre-
nur"ele, f1idaizante ale Vechiului Testament.
criptule • e scrie el, să-i înlăturăm fără deo-
jju se cuvi , bărbaţU de la tainele sfinte şi de
sebire pe :ecare trebuie să pătrundă cit mai
îe' ştiinţa sa; să nu condamnam scur-
f"rească a unui surplus, doar în cazul în
forinţa de femeie a fost stimulată pînă la
Z satisface în vis.
Tradiţia aceasta ocupă primul loc m perspec-a impusă de transmiterea textelor, dar nu «te singura din legătura
dintre eul bizantin şi trupul său. Mai întîi Tălmăcirea viselor, a lui Ahmet, aşază în prim plan, şi fără a ţine seama
starea sufletească, obiectivele sexuale ale cititorilor. Nu ne vom mira de faptul că pă-îl de pe cap şi cel de pe
corp înseamnă puterea politică şi totodată cea virilă: numeroase paragrafe sînt consacrate creşterii sau căderii
i în diferite părţi ale trupului. încheietura Tilor prevesteşte concubine mult mai do-decît soţia; un semn din
cap adresat unei nei, contacte viitoare; după cum ştim, acesta gestul pe care îl pîndea mînia lui Kekau-Cine
încalţă sandale noi, fără însă a « ele, va găsi o soţie, iar dacă este catâri b ° £°Ua amantă- De visează omul
săru-a chiar o „sexualitate bestială", autorul V'«ţi de Se, cumPătul. Pe de altă parte, unele si al JrTaU şi de femei
din secolele al IX-i a tăp~!fa continu-î să trateze străvechea tt si ne- lrii d°rinţei şi a căsătoriei, pre-... ocot!
rea virginităţii. Am greşi dacă ale autorilor monas-

tr-o altă chestiune c tireşti: cum trebuie privite ^ lo Un Eseu despre călăuzirea suh rynlios de Leon al Vl-
lea călugărului Eutny .^^J torul patriarh?), stareţ al măna""tiunil<* W examinează problema pe baza * •
»* « — j in y^.i oj. a. ^aoa tui i.*-iţ j-*j. »-
n luaeSri°COtirea vir^inităţii. Am greşi dac? 1 0PţiunP şabloane ale autorilor monas-4 in' mo!f acest°r
personaje autentice se
personaje autentice se vâdit de idealul hesychiei;
teSte în draSoste ° femeie in funcţie de condiţiile vie-
sa ne îndreptăm către como-
rile veacului al Xl-lea care se arată mai autoare şi vorbesc poate de subiecte diferite ^
Rîsul pe care îl trezea trupul era si pl tradiţie străveche pe care creştinarea 0 co damna o dată cu el. Oprelişte
ce pare abolit-atunci cînd Mihail Psellos zugrăveşte porw! lui Constantin al IX-lea Manomachos, de fan cel al
unui aristocrat constantinopolitan ajuns pe tron datorită unei căsătorii tîrzii la mijlocul secolului al Xl-lea.
„Sufletul suveranului zîm- i bea tuturor distracţiilor, de care nu se putea lipsi " Nimic nu-1 amuza mai mult
decît defectele de vorbire; marele lui favorit era un om care si-1 accentua în mod comic pe al său şi dupâ care '
înnebuneau femeile şi bărbaţii palatului, nentru că vorbea măscări despre cele două femei îmbătrînite care, în
virtutea naşterii lor, ntruchipau legitimitatea imperiala: Zoe, soţia lui Constantin al IX-lea, şi sora ei călugăriţa
Teodora Afirma că fusese adus pe lume de cea Sm^'tisejurapeţoţisfinţn^^a^
mică
tă Psellos iubită,
oarte a Spera , tmd, m convo
Totuşi taoioui icaii:";.t t a tor cu măreaţa austeritate
gător.
Textele ascetice dm de asemeni un caracter referinţelor pe M™ Ie împrejurare. L-«" -----logul cel Nou cerînd o

desC0„
ătura ili
referinţelor pe care^^t V* && împrejurare. L-am mai ătura P j. logul cel Nou cerînd cM£ chiliei Sflntul
Duh în singurata
tinde cîtuşi de puţin înnoitoare, do-nu se P1* „ gi găseşte punctul de plecare în-Svadă faP*ul tratatului lui Ioan
Climax (Scara-tr-o frazaP viata contemplativă. Aflîndu-se în rlll) despr,^ ^^ descoperă în bibliotecă un ;înul
fan11^ aceste'i lucrări foarte răspîndite în ejcemplar vjT_jea şi citeşte cuvintele următoare: seC°lf Lui nu mai
simte nimic, moare sufle-Pnd ,Diritul moare înaintea trupului". Cu-)\ia, această idee, Simeon stă de veghe în
ii lingă morminte, rugîndu-se, „zu-inimă imaginea morţilor". El se
e de morminte ori de cîte ori se simte Lins de „descurajare", specifică ascetului: El se aşeza şi îşi închipuia
morţii de sub pă-mînt; ba era cufundat în doliu, ba se jelea, plîn-gînd 'cu voce tare (...) Viziunea acelor trupuri
moarte îi era întipărită în minte precum o imagine pictată pe perete". In curînd, percepţiile ii se modifică într-
atît încît totul i se pare „mort efectiv". Moartea simţurilor, căutată prin-tr-o închipuire foarte concretă despre
moartea idividuală, iată un exerciţiu care contrastează agiografia contemporană, oricare ar fi reţele lui. La fel
de izbitor contrastează ■nismul ereticilor bogomili, moştenitorii lungi_ tradiţii de reprobare radicală a
Şi de respingere a instituţiei ecle-Precum şi a unei tradiţii, deo-e_ lungi, de _suspiciune care le
im-*ta esLC!?_ ŞA V)cii- Incă din secolul al X-lea,
acela?i num ■a bi2e

trecînd prin Bulgaria, sub - bogomilii apar masiv pe sce-'ilii m m7eacU; al XI-iea. Ca şi Simeon, esc prezpt i
rabă Povestesc viitorul sau nâtatea S1- eCit Prepetuează trecutul. în-B încît nuT11^ acestei mi?cări sînt atît
cPunerij n P;item fragmenta de-a lun-2iil°r Prez°a+tr' :- ele Vor ^ace obiectul a cutn îi rs U di caPi^°l- Să-i
privim tre-e^anifesPtreantă Ana Comnena atunci m sub domnia tatălui ei, Ale-

xie I: Specia bogomililor este de temut tare sînt prefăcuţi. Nu se vede un fir de 11-■ răul este ascuns sub <
,-ntre noi a trecut prin această fiecare din concepem viziunea, pri-
ă. dar "Jp ca un mod de prezenţa
cat, g
■x ,u^.,.- • — fie oare un------WI
năuntrul lui, bogomilul este un lup ^ ,-1 poate îmblînzi nimeni", conchid, prinţesa.
Imaginarul
Ful bizantin este prin tradiţie foarte atent I Acestea ocupă un loc însemnat în «p.

ci p
cu acest prite
n
■r;+n de fiecare zi, deoarece sînt consider* nenţa de necd' primite în somn. As-, ca mesaje Pf^^^Theodoros
Dapfnop, neliniştitoare, prevestindu-i d precedentă, într-un sanc luminat si ticsit cu ce
tes c s-a aflat,
wmm

apare
vu
leul care
iui vrtlw'",risele o

ffiîntă vie şi, de pildă, pe Jnnstos, deoa-în ambele cazuri, visul îi făurea visători modul de prezenţă, specific în
faţa căruia Sfi aflat în stare de veghe. Cu alte cuvinte, ragul imaginarului, indiferent dacă dincolo de domnea
spaima sau îneîntarea, nu se afla acolo unde îl aşezăm noi, cei de azi.
Totuşi, poveştile ce se spun, sau pe care şi le spune fiecare, sînt în mod indiscutabil ima-iare. Iată-ne readuşi la
chestiunea lecturilor personale şi la demarcaţia dintre sfera pri-ă şi cea publică. Nu este vorba de lecturile, mai
mult sau mai puţin obligatorii, ale curtenilor sau clericilor, legate de avîntul public — . mai precis, politic — al
culturii clasice, pre care am vorbit la începutul capitolului, seturile particulare, cu care oamenii îşi îu timpul
liber, şi de alegerea cărţilor, mul unui cititor implicat în viaţa poli-e redactat în Viaţa lui Vasile I, inspi-compusă
de nepotul său Constantin al iuri tări istorice- sfaturi politice, în-■ morale, scrieri patriotice şi spirituale,
*J£ moi>avuri, biografii, acte de vitejie lor Şi împăraţilor, biografii de

S\aCeste elemente în biblioteca lui Boilas, al cărui testament datat 1059

e Slt
în zilele noastre,

x ^ ^ gcri_
Slnt menţionat& lume de istorio. hagi0orafi„ n ' . TSl
posedă şi o al lui Alexandru. un excelent exem-aristocratică. Pro-

1
sem-

gramul de lectură al lui xvesaui

parte asemănător; lectură particula - 6Ste in
seamnă neapărat distracţie. Mai n • nu k
pare că există o a doua' demarcaţie^18' ^
cititului particular, despărţindu-l pe '
vătămîntul spiritual sau profan. Dar cit h
nificativ este faptul că o astfel de d
ne scapă! Fără a intra în amănuntele
vremii, vom da două exemple care
acest fapt: Romanul lui Varlaam si j °Veclei* I
Romanul lui Alexandru. ' asa' 4
Varlaam şi Ioasaf îşi desfăşoară p spectaculoase în „India", continentul tor şi nemărginit în care imaginaţia
bizantin' căuta o evadare. Este povestea unei misiuni creştine izbutite şi a vocaţiei monastice incul" cate
tînărului Ioasaf, fiul regelui ţării, apoi el însuşi rege, de către monahul Variaam, care a venit în regat, travestit ca
negustor din deşertul Senaar. Acţiunea a fost asemuită de mult cu istoria lui Buddha; de fapt, poveştile greco-
romane, şi apoi bizantine, şi-au împrumuţi multe teme de la comorile orientale. Fapt lipsit însă aici de
importanţă, căci tema regelu; monah este de mare actualitate în secolul a X-lea în Bizanţ. Or, lucrarea, atribuită
de tr: diţie lui Ioan Damaschinul, doctor al Bisenc greceşti din secolul al VUI-lea, ar putea »• realitate scrisă în
acea vreme, aht verşi georgiană, cît şi cea greacă. Dar aman m acesta este lipsit de însemnătate Penx[tăin ce
ne interesează. în schimb, sa nu i ■ operele bizantine precizează înţotdeei ^ de care ţin, iar aceasta poarta *eP ^
f; „Poveste '(historia) folositoare sUl"Ltili pe ce o asază în categoria acelor p° ^ de moralizatoare, pe atît de
bogaw ^ de!e despre anahoreţii din pustiu, cu '^ ^ doVeo antichitatea tîrzie şi pe care,_dupa ^ ^t manuscrisele, o
puteau încă ci ■ să 1^ ma acum cît de greu ne vine ast ^ ^ gem elementele plăcerii resimv , * atunci cînd
citeau; în cazul
din îmbinarea moralei cu aventurile. senăşt/ţ Varlaam şi Ioasaf apărea adesea cu Ve a]t:e Romanul lui Alexandru
oferă lustrav11-
piu Şi n muita
un exem-
nplex şi mai izbitor, căci nease-B a personajului dă naştere, încă 5 al III-lea şi al IV-lea, unor po-din s e îi
vor duce nu numai în India, de veS]in-Cscrie dascălului său Aristotel, ci şi în
unde
adîncul marii
în lumea de apoi, în cer. Este

1Ctă astfel o tradiţie de neîntrecută bogăţie, rei elaborare continuă, în Bizanţ şi aiurea, a lungul întregului Ev
Mediu. Desigur, noi , ştim care versiune figura în biblioteca lui 3o'las De altfel, despre Alexandru se pot formula
aceleaşi observaţii ca şi despre Varlaam Icasaj, chiar dacă tema este alta: şi el îm-lină, în felul său, farmecul
personajelor eroice, ■enturile în ţinuturi îndepărtate şi cucernica trălucire a înţelepciunii creştine.
Este greu de ştiut cît de departe mergeau, în cazul femeilor, plăcerile lecturii. Literatura moralizatoare le era
oferită, iar relativa însemnătate pe care în acea perioadă o îmbracă hagio-rafia feminină pare a confirma această
ipo-i- Registrul narativ al scrierilor moralizare era însă mult mai întins decît s-ar crede, himb, fetele şi femeile
— cel puţin în prin-U ~~ nu. aveau acces la cultura clasică. Si-I dăinuia încă de atunci cînd, spre mij-secolului al
XH-îea, Georgios tornikes "ne panegiricul funebru al Anei, fiica lui Hnnenul. El scoate în relief faptul jncsput
studiul literaturii clasice tară ştirea părinţilor, aceştia te-muir iP* CLlvînt. de alaiul de'mituri %te, pr^ deci fără
Dumnezeu" care îl în-i le Pot ^ şi de prejudiciile morale pe 1 Poveste A °S puritătii feminine. în ceea 3a de
o' e;n lnv nge obstacolul, dar este
a încalc freV.dentă- De altfel- Princi" îJi? ,limiţele izolării casnice im-
câtre buna societate oră-a a învăţat medicina, dar
e-i d
drept
nu a exercitat-o decît în casă Jn caz, a îmbrăcat într-o formă ' savant- mai *4i petenţă familială, probabil
obisnuir a co^ fi să judecăm după culegerile d- sfat, ■ » nătate la care am mai făcut aluzie nde să-
petreceau oare timpul liber femeile d" î?i societate? Cu cîteva decenii în urmă - ^ teasa Zoe fusese
cuprinsă de pasiunea prepararea produselor cosmetice; ţinem că remediile şi reţetele de frumuseţe se l? nau în
lucrarea Metrodorei. în schimb ob ^ Psellos, Zoe nu se ocupase niciodată cu luTi femeiesc": ţesutul şi torsul.
Nici cu broderi . de altfel, deşi broderiile păstrate sînt ulterioare secolului al Xl-lea.
Viaţa din afară
Descrierea vieţii private făcută de noi nu a trecut pînă acum pragul caselor laice sau mănăstireşti, pe care le-am
văzut totuşi mai mult sau mai puţin deschise vizitatorilor din afară, fapt ce coincide cu definiţia strictă a sferei
private, pe care am ales-o, la nivelul social la care ne opresc izvoarele scrise. Acestea nu prea ne arata so-
ciabilitatea orăşenească din afară, în seco' X—XI. Nu ne spun un singur cuvînt de |
S
Meseriile din timpul Restaurţ^a«S în Cartea prefectului (capitalei), Pvom™*L care secolul al X-lea. Porticurile
si nenoro^. ^ se foiau printre ele, cîrciumile cu g ^ oferă materia mai multor episoade ^ seCOiuI Smintitul; dar
opera aceasta, datm veche ^ al X-lea, foloseşte poate o tema ma ^ 3_ spre ascetismul din oraş. Ab3 HobîndeŞte °
XH-lea, cînd societatea urbana a literar > mai mare importanţă, cînd ^ ^ îndreaptă către un realism nu zitate, vom
afla mai mult.
de

,; şi fără întJ
a
- pşrte, izvoarele noastre sînt prea Pede-nentru a'menţiona un spaţiu privat orăşeneştl mrii Şi orăşeneşti nu
numai de fapt, feiş n uza' unor valori culturale moştenite caDere de la antichitatea clasică. Lipsa eil si
sălbăticia satelor provinciale şi ^ un loc comun al scrisorilor ce- erudiţi trimişi în episcopateînde-^ T^ofilact)
titularul scaunului epis-rf'p la Ohrida, din 1090 pînă la moartea sa, Pn08 Tot atunci, în sihăstria sa, Kekaume-nu
manifestă nici el interes pentru natură atare ci numai pentru exploatarea moşiei atitudine conformă tradiţiei
antice. Doar visătorul şi ascetul întreţin cu peisajul o legătură în care singuraticul şi neştiutorul de carte
dobîndesc o valoare pozitivă. Vînătoarea are în sine un înţeles îndoit: public şi privat. Mai precis: fie publică, fie
particulară, ea este încărcată cu un singur înţeles, adică eroizarea vî-nătorului prin izbînda sa. Aşa se
explică şi protocolul extrem de rafinat al vînătorilor imperiale, valoarea prevestitoare a accidentelor ce
survin, precum si ritualul de trecere ce-1 stituie prima vînătoare a tînărului Digenis. ate acestea sînt lucruri
bine cunoscute. To-j*.se mai simte în aceste texte freamătul ■ Iată-1 pe Vasile I, îmbătrînit, urmărind de
tovarăşii săi, un cerb uriaş care îi one Piept şi, înfigîndu-şi coarnele în cingă-ea împăratului, îl trînteşte şi îl
tîrăşte fără Z^Ul să tă b
genis Z^Ul să se P°ată elibera. Iată-1 pe Di-iolescent_implorîndu-l pe tatăl său să-i
1S^r^t S^ ă îăi îă
1 fatr-o 'mPreunâ 1(161
ată.
pe
se suPună încercării pînă amîndoi părăsesc castelul b
asceza
grun ^f1™1 bâiatului din partea ma-î „tineri tovarăşi" (agouroi).
se poate spune acelaşi lu-
Oicd î^i Care s^nţenia creştină pusese ,^elul său antic în secolul al IV-lea, •jmosj era iocul unde îşi repurta ecmd
peste mortificarea trupului,
2]11
li
a
renunţarea la civilizaţie şi lupta imn monilor. în acea vreme, sfinţen oraşul, cu excepţia unor cazuri margin^^
nu chiar eretice. Vieţile sfinţilor în ^acâ
V-lea şi al Vl-lea, care fuseseră mai T?* * tori de mănăstiri, îşi desfăşoară povest Cti" două registre: experienţa
spiritual ]^
eroului, înfăptuită în singurătate, şi cron năstirii a cărei glorie i se dator'este lui
nnlplp al TXlea si al Vl UL l-
colele al IX-lea şi al X-lea, situaţia Ta «rV bat. Străvechiului şi venerabilului' model al 1 tei spirituale în natura
sălbatică i se substir" virtuţile mănăstireşti, mai cu seamă ascultar"6 Totuşi el subzistă în povestire şi în practică
Astfel, Pavel, fiul unui comandant de escadră şi ctitorul Latrosului, mănăstire cunoscută din împrejurimile
Miletului, se stabileşte în pustietatea muntelui cu un singur tovarăş şi „prieten' (philos), care îl va părăsi,
hrănindu-se cu ghindă, înfruntînd atacul demonilor şi „singurătatea" (monosi,s), deşi se află în vecinătatea unei
mănăstiri (lavraj. Povestea vieţii lui pînă la moarte, survenită în 955, este o succesiune de reculegeri în
singurătate şi de reveniri pe un teritoriu tot mai întins. în realitate, Biserica monastică priveşte viaţa în
singurătate absolută cu tot mai multă suspiciune din cauza libertăţii individuale pe care o oferă. Astfel. Ata-nasie,
ctitor în 963 al mănăstirii Lavra wr Muntele Athos, îl readuce la disciplina ^ tivă pe un sihastru din Calabria,
JNiCf; Cel Gol. Să fie oare semnificativa ^ ^ acestui bărbat? în tot cazul, Far w^
zantin a produs fără să vrea po
ful şi
IveStirUe
ov fl

fl
zantin a produs f fl
mai grăitoare despre farmecul şi ^^ atribuite naturii sălbatice de cau Vio-t^l acea vreme. Capodopera
genului e ^ Nil de Rossano, mort în \w^ * cel al' ascetism si povestire, asemănător ăveŞteP|-j, lui Pavel din
Latros, t-xiul 1 ş»^ < călătorind încet de la llui ^
flom
vecinătatea căreia întemeiază mănăs- Grotta-Ferrata; călătoria sa se des- munţii împăduriţi, departe de coasta iţtă
de atacurile arabilor Evident
floma- la Grotta-Ferrata; călătoria sa se des--nrin munţii împăduriţi, departe de coasta făşOaraameninţată de
atacurile arabilor. Evident, ^a ui este exclusiv bărbătesc, chiar dacă, în ful al iX-lea, este compusă o versiune
nouă Srsonajului Măria Egipteanca cu povestea Th!?oktistei din Păros accentul este pus mai 'spe
întoarcerea la sălbăticia trupului femeiesc

CREZUL PARTICULAR
Practicile evlavioase
crezul, astfel încît şi el de demarcarea publică, fără totuşi a-ş* damentală. Cultul pu™c si patriarhul, năzuiesc
la ^ tru colectivitate şi armata L l VIlea predic*
colectivitate şi armata Leon al VI-lea predic**! el
atea ft» cU împăratul
a d
a .fl s{i„w
.fl
.
niului public.
află în aceeaşi —
chină în mod public iui J— fâ
ocrotitoare a armatei, sti- ^ lon
nic şi conducătorul suflete .. au„
Sfîntul Dumitru ocrotea ?i VaS1ie
periului: Tesaloruc Dinastia
rocului Ilie, căci personalitatea so-cult Pr •„ eSte perfect conformă cu sim-aC^monală a puterii imperiale. Tot
ast-■» tfadTj-c ia un alt nivel al termenului, el este Pu sfjnţiior pe mormîntul şi în faţa cultul a°uS publice
sînt de asemeni o serie de icoanei01" io ^ ^ ^ horoscopul făcut copiilor tradiţii sec na^erea ior pînă la
carnavalurile fsub semnul lui Dionysos, mereu inter-a Biserică şi mereu practicate de mulţi-£ f mei si bărbaţi
mascaţi executau pe străzi fnsuri deşucheate şi — păcat mare — lumea ■• căci anticul Dionysos fusese coborît la
igul de demon, şi se ştie că demonilor le place să rîdă. _ _
Toate aceste elemente se regăsesc m sfera privată. Vorbind despre spaţiul interior, am evocat mai sus
lăcaşurile şi riturile casei familiale. Cele cîteva inventare făcute în vederea unei donaţii sau unui testament
atestă faptul că obiecte liturgice, cărţi sfinte şi icoane se aflau în posesia unor persoane particulare, tem
îndreptăţiţi să presupunem că unele i şi obiecte de cult pe care le cunoaştem au folosite în mod particular, fapt
neîndoiel-n privinţa icoanelor şi cutiilor cu moaşte îrite tipuri, toate preţioase, a crucilor'şi canelor cu efigia
sfinţilor ce se purtau of, f cucemicia personală, icoana joacă ■ de însemnat ca şi în religia pu-
o reprezentare conformă cu un ca--odată reprodusă la infinit, ea se re-inscendenta Incai;nârii S1 la harul sfinţilor.
. ?nk fizică >a <;reştina> viziunea, icoana, pre-1515111 de ma sfîntului în viaţă alcătuiesc un
?tate în hagiSP°ndente dezvoltat fără ambi" ^eştile ?ra^ie- încă din secolul al VII-f^eau în f1Oase vorbeau de
icoane care 6lerea de o ! rile «meneşti, de pildă în 1 legâtură Cte- Credinciosul este aşa-^ea <Z
partlculară, zilnică, familiară
Uo
eso"- are sub ochi în casa lui-Lrie Pe ■ împărăteasa Zoe vor-

bindu-i unei icoane a lui Hristos r vorite sînt cele pe care le-am mentiU 6 fa« sus din domeniul public,
printre c at mai ocupă un loc însemnat. în Vieţile sf^f ^aria prevesteşte cîte o naştere mult dorită f ' ea
capitalei i se închină noaptea în sanct'^r , ^ chernelor, consacrat ei. Totuşi, nici în* sfera privată, ea nu a ajuns
încă să fi ^ în absolut feminină şi maternă pe care o & ra tem, aiurea. Laică sau monastică, evlavia^03-' culară
se împarte între mai mulţi sfinţi c libertate totuşi îngrădită. Ordinea oficială fi! cută, în secolul al X-leav în
culegerea de Vieţ tradiţionale, precum şi canonul iconografic im pus pictorilor de icoane,.în majoritate călugări"
canalizează pietatea.
Qricînd se pot, naşte culte noi. Minunile sâ-vîrşite de un om viu îi aduc veneraţie; cultul propriu-zis însă se
organizează atunci cînd minunea se produce pe mormîntul lui. Vieţile sfinţilor glorifică prin definiţie culte
devenite publice, deci colective şi autorizate totodată. Controlul exercitat de autorităţi apare în procesul intentat
lui Simeon Teologul cel Nou, relatat de biograful său Nichita Stethatos. Simeon iniţiază un cult în cir.stea
părintelui său spiritual, monahul Simeon de la mănăstirea Studiem: a stabileşte o zi de sărbătoare şi comanda o
icoan • iar din iniţiativa sa se întrunesc credjaoj Dar el a ascultat de o inspiraţie de sus., ş ^ este motivul
înfăţişării lui în faţa in^area #
Dar el a a
este motivul înfăţişării lui în faţa^n» # patriarhal. Cazul lui ilustrează ^încora ^ se putea produce, în prima
jumătate ^^ lui al Xl-lea, între puterea clericala , dicarea unei spiritualităţi personale.
se
Demoni şi gindire neorganizata
Crezul particular înseamnă de ^ ^ tenta zilnică cu demonii, şi es' bătoi»«j plex şi mai familial decK ^

tionate mai sus. Căci demonii (dai-

,trâzi m?nv Dretutindeni, dar mai ales în casa,
ion^ s în locurile pustii, în ruine şi în apă.
pred"" | ijior din secolele al IX-lea şi al X-lea
^sază la locul primordial şi nelămu-
ma\ ?| care li se atribuia în povestirile
tOt° reză si minuni compuse în antichita-
despre ase schimb) trupa ior a căpătat, clacă
fsnune aşa, o înfăţişare care prevesteşte seP°f prec modern. Adesea au un nume, un
«o competentă bine definită şi, precum în-
- un trup în această privinţă, nu există Credincioşi la nici un nivel al societăţii bi-
itine şi drept dovadă stau talismanele îmbrăcate în aur pe care, în secolul al X-lea, femeile le poartă la gît, şi, mai
ales, locul ce-1
jpă demonii în operele lui Mihail Pselios şi ale contemporanilor săi în veacul al Xl-lea, :are constituie cultura
savantă din secolele al IX-lea şi al X-lea, după marea renaştere a culturii antice. Pe vremea lui Pselios, o erudiţie
de tip umanist în loc de a îndrepta prin-tr-un oarecare raţionalism credinţa comună, o
nulează şi o îmbogăţeşte cu întrebările şi
ferinţele ei, precum şi cu lecturile ei clasice.
i din această epocă, poate chiar de şi mai
vreme, aceeaşi credinţă suferă înrîuriri
ve care ar putea explica însemnat?tea de-^ acvatici sau unele procedee de divi-
fio XX-lea, personaje antice ca, da :ere Coif11-1 Gyllu- care se ia de femeile în
'' rdngUl d ^^ ^ mUlt' dUpă CUm 3m văzUt-
"*» un roi .emoni' vechile zeităţi continuă să «■ în l&1 n operaţiile magice ale indivizi-*'guu =1 ecoJul al Xl-
lea trezesc interesul !,rea cultă a\rudltiloi-. în această privinţă, gîn-tunţa ei "emu este o gîndire reorganizată: l
alchimiaZUieŞte la eficientă. Astrologia,
lilŢfil,-. i > 1 *-*i-i 1 CtLLâb <-' ! | cjM. ] ! Util —
1e, atît pentru Pselios, cît ^ său patriarhul Mihail căruia Psellos' compune,
^Potriva
după destituirea acestuia în 1058, Un redv toriu de o uluitoare ambiguitate, destinat ^T dului. Pe de altă parte,
cărţile de rugăciune > secolele X—XII cuprind unele texte atesfi aceleaşi preocupări de eficienţă. Kek îi
condamnă pe „oamenii fără
aceleaşi preocupau uC CilvJ îi condamnă pe „oamenii fără carte" adresează ghicitorilor spre a afla viitorn*6
-ocuparea aceasta însă nu o aveau num ' ^
Diverse experienţe religioase
In pragul secolului al Xl-lea, monahul Sim Teologul cel Nou şi secta bogomililor introdu anumite schimbări —
nu lipsite de antecedente dar totuşi înnoitoare — în legăturile stabilite între Biserică şi creştini. Cele două
tendinţe sînt diferite. Totuşi, prezintă o izbitoare similitudine istorică. Am analizat mai sus, dar pe scurt,
atitudinea lui Simeon şi am dori să revenim asupra înţelesului ce-1 are pentru sta diul nostru practica
bogomililor. Tratatul preotului bulgar Kosmas, apărut în 972 sau curînd după această dată, îi atacă pe cei care
străbăteau în acea vreme Bulgaria, ţară profund impregnată de toate curentele culturii bizanti în Bizanţ, ei
inspiră, în secolul al Xl-lea, do^ mici lucrări ortodoxe compuse de călugării B năstirii Fecioarei Perihleptos din
capitala, n m'ţi amîndoi Euthymios. Prima este scnsa»-^ anul 1050, a doua sub domnia lui Alexie nenul (1081—
1118).
Bogomilii anulează toate deosebirile^ -. se întemeiază structura creştina: » u eţ bisericile sînt „case comune";
boteZ" pţine <: j decît apă şi ulei, iar euharistia a^ml vin. Ei nu recunosc nici sace dmjt sfinţenia, nu se
închină la cruce, resp}nş <> gură rugăciune — Tatăl Nostru -p^ de sătoria şi îi îndeamnă pe soţi ^ ^ %&*
După opinia lor, botezul lui Hrist ^ 0 tuit prin spirit şi ei vor să-1 i"1
pstora după o anchetă prealabilă, 0 lor'nti bărbaţi şi femei, le ating capul cu ljpreZ ■ Ei practică spovedania
mutuala şi ngbe^" ei aceia în care sălăşluieşte tul să se numească za-
3**i Suhau^dreptul să se numească „ză-Eîntu1 H pumnezeu" (Theotokosj, denumire mislitor.de fintei
Fecioare, căci, zice secta, au obiSn^V învestiţi de Cuvînt. Se poate de-{ost Ş1 isor că toate aceste
amănunte se orîn-roonstra u ^ ^^ opinii disidente despre In-111 principiu fundamental al orînduirii
T^crestine Prin urmare, secta duce o viaţă S°v2»să pe care am putea să o definim ca rticulară în sînul societăţii
bizantine. Dar nu numai atît. _
Bogomilii participa la viaţa religioasa comună, şi participă pe deplin, fiindcă fiecare din-re ei îi deturnează
sensul în sinea lui. Maeştrii lor se mîndreau cu o cunoaştere a Scripturii şi a Părinţilor Bisericii, care, din acest
motiv, vine de la diavol. Botezul ortodox nu-i supără, fiindcă îl consideră nul; nu-i supără nici rasa călugărească,
pe care unii dintre ei o îm->racă. Iau parte, la liturghie în biserică pentru se ascunde mai bine. în sinea lor, ei ştiu
bine ermenul „păcătos" îi califică pe ortodocşi, itleem, locul de naştere al Verbului divin, amnă biserica lor, iar
Ierusalimul, încă su-
dent 1 id mozaice> este religia oficială. Disi-•a lor ™ este nouă în măsura în care ea -a străvechi tendinţe ale
creştinismu-lcal, urmate, înaintea bogomililor din Ţ X-lea, de paulienii secolului al tatealorn K-6aCUl
al XI-lea, însă, miş-■'° import fŞte vădit ° vig°are teoretică * fi ispitit-- S°Cială fără Precedent, pe care r
Cetăţi- Sa ° Punem Pe seama progrese-^oneazg orâşeneşti. Primul Euthymios ^ei, ca frraje' în Tracia Şi
în regiunea ^an Tzou^fi ZOna misiunilor izbutite ale "^ ■« că • prea ^ine cunoscut, zice ea o liî!.pă5âsit
nevasta după ce fă-"^ călugăriţă, devenind el în-

m
«p
suşi un călugăr fals". Represiunea dezlă Alexie I Comnenul scoate în relief im sectei în capitală. Prin urmare,
pref^01" restricţia mentală se afirmă într-un m Ta 8 elaborat decît în trecut. Desigur, izvoa t mai fac atunci mai
explicite. Dar se poate de * aici începutul unei epoci noi, în care bo C°^ practică o formă fascinantă de particula^
şi interiorizare a experienţei religioase ' mai ca Simeon Teologul cel Nou.
â
co
«ne oprim deci la pragul secolului al Xl-lea. a ce trebuia să demonstrăm nu era exis-enţa însăşi a unei vieţi
private în Bizanţ în secolele al X-lea şi al Xl-lea, căci ea este evidentă. Toate societăţile lumii şi ale istoriei, din
clipa în care dobîndesc o oarecare complexitate, vădesc o anumită z"onă de viaţă privată. Zona aceasta este, pe
de o parte, delimitată şi structurată în mod distinct în fiecare dintre ele de âtre factorii variabili ai puterii, religiei,
spa-Ji locuit şi familiei, iar, pe de alta, definită ales prin forma culturii. Datorită scrieri-iţorităţilor şi elitelor
sociale care s-au păs-[Tat "i s-a înfăţişat viaţa privată din Bazinul teranei răsăritene creştine spre anul 1000: in
centrul epocii numite medievală schimh16?' desi§ur PT1tin întemeiat ca enunţ, toric Tot -_te exact Prin
conţinutul lui is-
bar, _ hfl al
mm

de
jţ
am constatat o pronunţată schim-ii între secolul al X-lea şi se-• -Încorsetată de clasicism în pri-a Privată a părut
a-şi dobîndi in-cursul celui de al doilea, într-o se refăcea într-o mai largă mă-a^1_.lncerca să distingem dacă re
de limbaj sau de o In secolul al XH-lea
va
accentua, mergînd mai
1 IMPERIUL ROMAN
Realităţi
BLANCK H, Einfuhrung in das Privatleben der
Griechen und Romer. Darmstadt, Wissenschaft-
liche Buchgeselleschaft, 1976. BLUMNER, H., Die romischen Privateltertiimer (Hand-
tmc/i der klassichen Altertumswissenschaft, IV, 2,
2), Miinchen, 1911. CAGNAT, R. şi CHAPOT, V., Manuel d'archeologie
romaine, Paris, 1916, 2 voi.
"mâine, Paris, 1916, 2 voi.
ILL. S., Roman Sodety, from Nero to Marcus Aure-lius, New York, ,1904, (reeditat în Meridian Books, New
York, 1957).
'ÂNDER, I., Darstellungen aus der Sitten-
icfae Roms in der Zeit von August bis zum
"sgang der Antomine, ed. a IX-a, îngrijită de
rissowa, Leipzig, 1920, 4 voi. Există o tra-
' ^ hmba franceză, a primei ediţii.
paHc l,Les Classes sociales dans l'Empire romain,
i!4^yot1971d
4^
A.t> 28' R;' R°man Social Relations, 50 B.C., "**&, ia **: în Pregătire o traducere în limba fran-
^D SeUiL
■ V*. Das Privatleben der Romer (Hand-
^ih Altertiimer, VII). A Ii-a edi-
I
l

tie îngrijită de A. Mau, Leipzig, 1986, 2 voi. Exist4 ţ t-JUcere în limba franceza in Manuel des An. tiquSs
romaines, publicat la Paris la sîirşitui *. colului al XlX-lea.
Tt e Vita romana. La Vie quotidienne dan; PA?a Rome "antice, ediţie franceză, de J. Robena, Paris, Desclee
de Brouwer, 1955.
Drept şi religie _ ţ ^^ ^^ ^
^is^resanÎH
DE MAECHI, A., n Culto pH-to di Roma antica, DEMUano, «6-Wj^ „^ v0, ,. Das KASBR, M.
Dall°Zmassicne uni UassicHe RecM
Munchen, BecU^ ^ ' .', m, 4), Munchen,
„recQues et romaines, Paris, 1877-1918. A Realencyklop&die der klassichen Stuttgart, 1893-1981.
sells
Citeva lucrări recente
G Die R°^e des Einzelnen in der Ge-des rSmischen Kaiserreiches: Erwartun-Wertmasstăbe,
Sitzungsberichte der Hei-er Akademie, 1980, VIII. f L'alimentation et la Cuisine ă Rome, Va-
ris,LesBellesLettres, 1981. DR£ J. M" Les Loisirs en Grece et â Rome, Paris, pUF,' col. „Que sais-je?", 1984.
iNDREAU, J., Les Affaires de Monsieur Jucundus,
Ecole francaise de Roma, 1974. AMELING, W., Herodes Atticus, Hildersheim, 1983,
2 voi.
BALLAND, A., Fouilles de Xanthos VII, Inscrivtions d'epoque imperiale du Letoon, Paris, E. de Boccard, 1981
(despre everghetism).
BLEICKEN, J., Staatliche Ordnung und Freiheit in
ier romische Republik, Frankfurter Althisto-
rische Studien, Heft 6, Kallmiinz, Lassleben, 1972.
LVERT, G„ şi MORABITO, M, „Le droit de
:lavage sous le Haut-Empire", Aujstieg und
Mergang, n, voi. XIV., p. 98.
EP>, E., Die romischen Thermen und das an-
* Badewesen, Darmstadt, Wiss, Buchgesell-»ch,w lm
Beclc, 1912,
Uojns
jan**

^' p-, A., Aspects of the Social Thaught of Dio "ysostom and Stoics, Proceedings of the Cam-■ Philological
Society, 1973, p. 9. ges of provincial maladministration under ^ Principate", Historia, X, 1961, p. 189,
Chattn °nfocts in the Roman Republic, Londra,
^ windus, 1971
>
De Gruyte

s, 1971
^ool ^^ the Principate, Papers of the British ^ at Rome, XLIII, 1975 n. 7
.
Pubblicazionl della Facoltâ di giurisprudp universitâ di Camerino, Neapole, jove CANAS, B. A., „La femme
devant la jUs^'
ciale de l'Egypte romaine", Revue mJ* Pr°vi«-droit, 1984, p. 358. " 'llstori1*e if,
CHRISTES, J., Bildung und Gesellschajf a-
schătzung der Bildung und ihrer Vermittl ** • ^ griechisch-romischen Antikel Darmstadt ^ ^ Buchgeselleschaft,
1975. ' Wlss.
COCKLE, H., „Pottery manufacture in Roman Ep
Journal of Roman Studles, LXXI, 1981, p ™'' CORBIER, M., „Les familles clarissimes ' d'Afri u
proconsulaire", Tituli, V, 1982, Epigrafia e Ordine
senatorici.
— „Ideologie et pratique de l'heritage (Ier si£cie av J.C., Ile siecle apr. J.C.)", Index, 1984 (Actes du colloque
1983 du GIREA).
COTTON, H., "Documentary letters of recommendation
in Latin from the Roman Empire", Beitrâge zur
klassichen Philologie, Hain, Konigstein, 1981.
CRAWFORD, M., „Money and exchange in the Roman
world". Journal of Roman studies, IX, 1970, p. 40.
D'ARMS, J., Commerce and Social Standing in Antient
Rome, Harvard, 1981.
DAVID, J„ M„ „Les orateurs des municipes â Rome: integration, reticences et snobismes", Les Bou^-
geoisies municipalei italiennes, Centre Jean Ber Paris şi Neapole, 1983. De ROBERTIS, F., Lavoro e
LavoratoH nel "
romano, Bari, Laterza, 1963. DUNBABIN, K., The Mosaics of Roman Studies in Iconography and Patronage
ETIENNE, R., La Vie quotidienne a
Hachette, 1966.
EYBEN, E., „Family planning in quity", Ancient Society, XI— FABRE, G, Libertus, rech.erch.es sur tron-
affranchi ă la fin de la Ke Ecole francaise de Rome. 1981-

c':
iilT
M j L'Economie antique, Paris, Ed. de j973 (trad fr. de Higgs).
antiqUe et Ideologia moderne, Paris.
1979, (trad. fr. de Fourgous) M., Histoire de ta sexualite, voi. II: des plaisirs: voi. III, Le Soucz de soi,
Pa- 1984.
n \y Landlords and Tenants in Imperial £U Princeton University Press, 1980.
a'e Richezza e classe dirigente romana", Ri-ta storica italiana, XCIII, 1981, p. 541.
"rRAITH J-. K., Theorie de la pauvrete de masse,
1980 (trad. fr.). C4RNSEY, P-, „Independant freedmen and the eco-
nomy oi Roman Italy under the principate", Klio,
LXIII, 1981, P- 359. GARNSEY, P. ed., „Non-slave labour in the graeco-
roman world", Cambridge Phiological Society, Supp-
lement VI, 1980. GOLDSCHMIDT, V., La Doctrine d'Epicure et le
Dnit, Paris, Vrin, 1977. - Le systeme stoicien et l'Idee de temps, Paris, Vrin,
1953.
MMBRICH, E., L'Ecologie des images, 1983, p. 291 (tr. fr.), cf. p. 94: „L'action et son expression dans Part
occidental".
D., Le Triangle hippocratique dans le main; le malade, sa maladie et son Ecole franţaise de Roma, 1984. ,
teneca und die griechisch-romische. Tra-r Seelenleitung, Berlin, W. De Gruyter,
le
HADOT
l9?0 n
S'°icienne et idees politique au temps '' RevUe des etudes latines, XLVIII,

spirituels et Philosophie antique, s augustiniennes, 1981.

and Social Aid in Greece and Thames and Hudson, 1968. ntzation of Roman Brick Production
in the First and Second Centuries a n 1975. ' -D--
HENGSTL, J„ Private Arbeitsverhăltnlsse
sonen in den hellenistischen Pavvrî h- er Bonn, Habelt, 1972. °" Di°^
JERPHAGNON, I., Vivre et Philosopher son
sars, Toulouse, Privat, 1980. s Ce-
KAMPEN, N., Image and Status, Roman
Women in Ostia, Berlin, Mann Verlag 19», KELLY, J. M., Roman Litigation, Oxford u •'
Press, 1966. Uersit>'
KLEINER, D., Roman Group Portraiture, the Funa Reliefs of the Late Republic and 'sarly Empto Londra şi
New York, Garland, 1977. KOCH, G. şi SICHTERMANN, H., „Romische Sarfc-phage", Handbuch der
Archăologle, Miinchen, 1982 KRENKEL, W., Der Abortus in der Antike, Wissen-schaftliche Zeitschrift der
Universitât Rostock, XX. 1971, p. 443.
La ROCCA, E., DE VOS M. şi A. COARELLI, F. Guida archeologica di Pompei, Milano, Mondadori.
1976.
LAUBSCHER, H. P., Fischer und Landleute, Studio zur hellenistichen Genreplastik, Mainz, von Za-
hem, 1982.
LEVEAU, PH., Caesarea de Mav.reta.nie, une viile ro mâine et ses campagnes, Ecole francaise de Ron 1984.
_for.
LEWIS, N, Life in Egypt under Roman Rute, O: 1983. . „.,„,„
LILJA, N., „Homosexuality in Republican ai tan Rome", Societas scientarum Fe""îCJ tationes humanarum
litterarum, LXX . ^ LINTOTT, A. W., "'"i*-™?. in Republican ford University
1982, p. 233. MALLWITZ, A, Prestel, 1972.
.ne
Bai
uten,
Par
Histoire de l'education dans l'Anti- du Seuii; 1965, ed. a Vi-a adăugită.
c'unoaştere metodologică diferită şi ne- istoriei educaţiei, vezi M. Nilson,
Schule, Miinchen, 1955, care 11 concluzii faptice diferite.
jlner", etude sur les scenes de la vie <$0Ujl_t.,„no figurant sur les monuments junerai-
Roma, Erma, 1965, reeditare. IN B W v*e sexuelle des esclaves d'apres les Dialogues rustiques" de
Varron (J. Collart ed., ■arron grammaire antique et stylistique latine, Paris, Les Belles Lettres, 1978, p.
13). Pline le Jeune et les problemes economiques de son temps", Revue des etudes anciennes, LXIX, 1967,
p. 62.
MOCSY, A., „Die Unkenntnis des Lebensalter im ro-mischen Reich", Acta antiqua Academiae scientia-ruro
Hungaricae, XIV, 1966, p. 387. MOREAU, PH., „Structures de parente et d'allience d'apres le Pro Cluentio", Les
Bourgeoisies munici-paies italiennes, Centre Jean Berard, Paris şi Nea-pole, 1983.
N'ARDI, E., Procurato aborto nel mondo greco-romano, Milano, Giuffre, 1971.
UDAU, j. p., Etre enjant ă Rome, Paris, Les Belles Lettres, 1984.
D., „Zur sozialen und rechtlichen Bewertun;; len Arbeit in Rom", Zeitschrift der Savigny-Ung' Roman Abt.
LXXXII, 1965, p. 67.
Civilisation de l'Ajrique ro-
note
CoHegium juvenum Nemesiorum, a organisation"> Mncmosyne, XXII,
atllletes and ideology, some as- hist°ry of sport in the greco-roman
>!1976P49

S and Business in the Greek Part of 'mPire (Garnsey, Hopkins, Whittaker,

■HB
de in the Ancient Economi;, Londra, \%^
P> 131coziologie des antiken Sports" Mededelingen - „Zur S0™fderlands instituut te Rome, XXXVi, van
hei
1974, p. 57. ^ s^ Geschicîite einer geistigen POHLENZ, m- Vandenhoeck und Ruprecht,
Beiuegung, Goumg ,
1978, ed. a V"a- skîau;en und die Freigelosamen " ,n SigiUatageioerbe, Wiesbaden, Slei-
des inscriptions et belles-lettres, dări
^ e Eariy
p rf..
] Manchen; Bec, dans la fete de la
im
ner, 1980. maraues sur la place de la îete
QUET, M. H, '^^moralistes grecs", La Fete, dans le A*cf!?jT Annales litteraires de lumeţ discours,
^__^o ^p recherches d'lus-
praq Ursite de
toire
BAM1N, J-passent Historta
""
i=r» AlKrt»™,
nivm"y press'
vemment", Br«-

p
et 472.

the
io
^
e medievale, Bari, Laterza, 1983). -„Remarques sur le pecule et Ies de familie», Melanges d'archeologie „ __--
l'Ecoîe fmnţaise de Rome, Ant^uzte, XCIV, p, 529.
- „Parricidium". ibid., XCIII, 1981, P- 529. TOYNBEE, J., M. C, Death and Burial in the Roman
Worîd, Londra, Thames and Hudson, 1971. ; ^CAN, R., A., Mithra et le Mithriacisme, Paris, pUF,'col.
„Que sais-je?", 1981.
^AT. J., P., „Architecture rurale en Campanie uf I ^Ptentrionale", Architecture et Societe, Ecole fran-?aise
de Rome, 1983, p. 247.
^ P, L'Elegie erotique romaine, Paris, Ed. du ^ 1983.
^folklore â Rome et Ies droits de la conscience *r!iqUe sur la conduite individuelle", Latomus,
JJj. Fisc, esclavage, capital et droit romain", 35» ' W'

Les saluts aux dieux et le voyage de cette "" RP«ue archeologique, 1985 (în curs de apa
Mvthe et realite de l'autarcie â Rome", Revu, ues ,— „iviyn"= -v"WT .,q,-,n -p 261
etudes anciennes, LXXXtt, 1979, p. *1.
G la Gladiature en Occident, des origines a
Vta mort' de Domttien, Ecole francaise de Rome, i98i.
O Vie Darstellung einer Wagenjahrt au}
W^Schen SarkophagdecfceZn, Roma, Bretschneide,
ZIMMEK, G., Romische Berufdarstellungen, Berii». Mann, 1982.
"2. ANTICHITATEA TiRZIE
Cititorul să nu-şi facă iluzii: istoriografia recentă despre Imperiul tîrziu, care a produs multe studii
serioase despre istoria politică, socială şi religioasă a antichităţii tîrzii, nu propune lucrări despre această
perioadă tratate din punctul de vedere urmărit în această colecţie. Decadence romaine ou An-tiquite tardive? de
H. I. MARROU (Paris, 1977) este o lucrare de mici dimensiuni a unui maestru care şi-a însuşit cel mai bine
aceste vederi generale. în mod inevitabil, deci, bibliografia reflectă experienţa personală a autorului. Ea exprimă
recunoştinţ; faţă de autorii acelor cărţi şi articole care i-au deschis perspective noi sau care adună o docul™*v
taţie risipită. în lumea anglofonă, WiUiam LEC rezumă cu vigoare un mod de a gîndi ti a ^ în History of
European Morals from All^n £m. Charlemagne (Londra, 1869). The Uter R<~" pire, de A. H. JONES, voi. II
(Oxford, ales paginile 873—1021, cuprinde multa taţie, dar puţine comentarii sau deloc, rea lui Paul Veyne,
citată mai jos, *<*" nu numai informaţia necesară pentru -** «do nouă, ci şi ev

nu numai iniu»»-»-- , ci şi -tura pe această cale noua, c^ ^

rez în mare parte vastei cu care domnia sa zate în acest mod .
sU
"t'^5
■ ta orăşenească: Le Pain et le Cirque, de pespre via_ (PariS) Ed. du Seuil, 1976), et Pagtmism
Roman Empire, de R. MacMULLEN (Yale, jn the
198D-
ducatia şi socializarea în oraş, Histoire de
ution dans l'Antiquite, de H. I. MARROU
1984) rămîne unică (o citez după noua edi-
'"din colecţia „Points Histoire", Ed. du Seuil,
•ie 2 vol); tot astfel şi Antioche paienne et chre-
' ,. A j FESTUGlSRE (Paris, 1959), îndeo-
ebi paginile 211—240. „From Ausonius' School-
days? A Schoolbook and its Relatives" de A. C.
niONlSOTTI, în Journal of Roman Studies 82
(1982), P. 83, prezintă un nou document încîntător.
Despre sexualitate, comportament şi imaginile medicale ale trupului, „La familie et l'amour sous le Haut-
Empire romain", în Annales 33 (1978), p. 35 şi „L'homosexualite â Rome" în Communications 35 (1982), p.
26, de P. VEYNE, reprezintă un nou punct de plecare pentru o discuţie despre acest subiect. Porneia: de la
maîtrise du corp ă la pri-fation sensorielle, de Aline ROUSSELLE (Paris, 382) lămureşte în mod
excepţional unele chestiuni atate de-a lungul acestui eseu. Vezi, de asemeni, e stabilitatea valorilor normative
din inscrip-W. Helienica 13 (1965) p. 226—227, de L. Robert, um şi celelalte numeroase pasaje dedicate
aces-nestiurri de către un cunoscător fără pereche P eline în timpul Imperiului.
R M 1Stan^a Socială: Roman Social Relations, de :MULLEN (Yale, 1974), este scurt si convin-
*rttas şi calitatea morală a spectacole-. todiateurs dans l'Orient grec de L. RO-n_s, 1940): un subiect
urît, tratat cu o
!)cistâ Un gre?- Despre perioada ulterioară nu ^u de o claritate asemănătoare, dar VlLLE, „Les jeux de
gladiateurs
" Melanges d'archeologie et U de Rome, 1960, p. 27,
"
5£
idealurilor filozofice în cercu. Sentences of Sextius de H.
5 du Cerf, »1
ău« în iudaismul tendinţa catrt
"* **>£$£ (Bruxelles,
curi, trebuie f ^
Despre
populara,
,>6g»^ 7_io, este un

toare la acest sub

a ce priveşte originea şi cauzele expansiunii '" practicii renunţării sexuale în antichitatea tîrzie, fl în
dezacord cu mica lucrare atît de clară a d Christian in an Age
ceea ce r--
practicii renunţării sexuale in »„._.. mă aflu în dezacord cu mica lucrare atît de clară lui E R- DODDS, Pagan
and Christian in an Age of Anxiety (Cambridge, 1965).
Despre structura socială şi viaţa oraşelor în Imperiul tîrziu, The Making of Late Antiquity de Peter
BROWN (Harvard, 1978; traducerea franceză cu titlul: Gen'ese de l'Antiquite tardive, Paris, 1983,
Gallimard, „Bibi. des histoires", 1983) propune o interpretare şi cuprinde multă literatură secundară
despre această temă, tratată definitiv în Les Cites ■e l'Afrique romaine au Bas-Empire do C. LE-PELLEY
(Paris, 1979—1981, 2 voi.); vezi, de ase-eni, Three Christian Capitals: Topography and ■toics de R.
KRAUTHEÎMER (Bcrkeley, 1983).
costum: „Some Pictures in Amanius Marcel-*"> în Art Bulletin (1964), p. 49, de R. MacMXJL-5* «Recherches
sur Vorigine des ornements «ntaires du Bas-Empire", în Karthago 16 - '• P- 107, de G. FABRE; H. I.
MARROU scoate într-un mod deosebit de pătrunzător şi Wsemnătatea unor astfel de schimbări în *""
romaine?, p. 15—20.
urban
Urb
de H. St t
;™ <™sC K«ssr*',»*'
■
(Bruxelles, 1970), M. MESLIN descrie semnificativă în folclorul păgîn; Voluptat ^^ tandi non perdat sed
mutet, de J w s STn sPec-SON (Amsterdam, 979), arată contin^110* mistici a jocurilor în cercurile
creştine
Relaţia dintre palatul acelor potentes şi jde
terii lor descrisă în mozaicuri a fost'studiat?13 PU" de K. M. DUNBABIN în The Mosaics of fi* North Africa
(Oxford, 1978). Mozaicurile vita la Piazza Armerina, în Sicilia, au dat naştere 1* numeroase discuţii; vezi „Per
l'interpretazione <u Piazza Armerina", în Melange d'archeologie et d'histoire: Antiquite 87 (1975), p. 873, de S.
SETTIS-descoperirea la Tellaro şi Patti a unor vile cu mo-' zaicuri atît de mari, ne va îmbogăţi cunoştinţele
despre această chestiune; pentru o discuţie exhaustivă, vezi La Sicilia tra Roma e Bisanzio: Storia di Sicilia de
Lellia CRACCO RUGGINI, voi. II] (Neapole, 1982).
Despre oraş şi bazilică, Rome: Profila of o City de R. KRAUTHEIMER (Princeton, 1980), este un supliment
topografic şi arhitectural magistral la studiul monumental al lui C. PIETRI, Roma cristiana (Paris, 1977, 2 voi.)
Despre unele schimbări semnificative legate de ceremonialul bisericesc şi de pomană, vezi „ ^ plebs romana alia
plebs Dei. Aspetti della ^ tianizzazione di Roma" de Peter BROWN, ^ ^ satopresente 2 (1982), p. 123, şi The Cu
Saints: its Rise and Function in Latin^ nily (Chicago, 1981; trad. fr. Le Culte dans la chretiente latine, Paris, Ed.
a
Despre fundalul social şi noul in^XeSJ[rete sod'let pomenii, Pauvrete economique et Pa ^^ cOn&- AGEAN
<panS' tru s"
pomenii, Pauvrete economique e ^^ c
Byzance, de E. PATLAGEAN <panS' pentru s" tuie un punct de plecare cu totu^nu°enţa o^ diul societăţii
romane tîrzii şi ^ ■ *urbatie-mului asupra imaginii comunităţii

■tatea epitafelor păgîne este bine prezen-parficUlar r LATTIMORE în Themes in Greek and ta^
deEpUaphs (Urbana, 1962). Îngrijirile date ^attn, în comunităţile creştine au fost recent e°rîn
mod eminent de către P. A. FEVRIER trataT culte des morts dans Ies cornmunautes *" ^nnes durant
le Iile siecle", în Atti del iXe esso di archeologia cristiana, voi. I (Roma, C-r-\ n 212; în „A propos du culte
funeraire: culte ociabilit^, în Cahiers archeologiques 26 (1977), Ea- şi de către R. KRAUTHEIMER în
„Mensa, Mineterium martyrium", în Cahiers archeologiques 11 (1960), p. I5; aceste articole, printre altele, au
contribuit la interpretarea propusă de BROWN în le culte des saints ..., op. cit.
Paganisme, christianisme et rites funeraires mero-" vingiens", în Archeologie medievale 7 (1977), p. 5, de B.
YOUNG, este o contribuţie însemnată pentru studiul unei regiuni de la sfîrşitul Imperiului roman şi începutul
Evului mediu; Loca sanctorum Africae, de Y. DUVAL (Ecole francaise de Rome, Roma, 1982), este o superbă
culegere privitoare la o altă regiune. Morts, Martyrs, Reliques en Afri-que chretienne, de V. SAXER (Paris,
1980), aduce informaţii privind atitudinile clericale.
* antecedentele Îndepărtate ale spiritualităţii ■sţiee, „Monachisme et ethique judeo-chre-le", în Judâo-
Christianisme: volume offert au "tf J. Danielou: Recherches de science reli-z <1971), P. 199, de A.
GUILLAUMONT. Im-)o paradigmei monastice este tratat cum nu terpret.e mai bine Jn operele
principalilor lui in-**«»•.. mediuI urban: Jean Chrysostome: La nr. l25 ' ' uriUet ed., col. „Sources
chretiennes", ""■ h v- ariS> 1966) ?J Gregoire de Nysse: trăite „u. lrmn*e, M. AUBINEAU ed., col.
„Sources
>st ' "^ 119 (Paris> i966)>' aceastâ din urmă —* ţ de°Sebît de folositoare. Nu este sur-leinei ^Q aptul că
radicalismul teoretic al para-astlce, aşa cum a fost analizat de ad-
miratorii monahilor, dă naştere la mari exagerări
HP-mre severitatea practicilor ascetice ale acestora,
Urare de care nu sînt lipsite expunerile cele
*Tf bune îndeosebi Antiocae ... de Festugiere,
ooi—ilO si A History of Asceticism in the Sy.
P' n tnt de A. VOOBUS, voi. I si II (Louvain,
S ÎÎ960) D CH1TTY, în The Desert a City
Vi f ' H 1966) o lucrare excepţional de erudită si (Oxford, 1966), o ^^ ^ ^ ^^ ^ ^
umana, şi ■ ■ buch fUr Antice nnd Chris-
«Monachos», in - ^^ unde ^^^^
tentnm 20 (U"J, f-
ti că si raportarea ei la imaginea de sine
Sărăcia monastica şi rP fundamentale de
a societăţii "eştme desm ^ ^ ^ ^^
Către Patlăge"lof pahomiene de B. BtîCHLER în cazul comunita l°r P anclien, 1980). Cazul
în «• ArUthodsC'estriămurit prin documentaţia lui Oxyrhynchos este publicate, comen-
provenind din PaP^^^LLaires dans Ies

1972)-
irelf'nr.l88(ParlS' ualltate: «
de F. REFOULE „Le Communications 35 (198^ P 16
A
vante
r GUILLAUMONT ed., col. „Sources chre-^ Ct "' nr 170 şi 171 (Paris, 1971, 2 voi.), este o ^comentată,
deosebită.
morala conjugală bizantină şi condiţiile ur-
B ■ Ideale conjugale e familiare in san- Gio-
^[ Crisostomo", în Etica scsuale . . ., p. 273,
^"'um şi contribuţiile lui C. SCAGLIONI la Jean
PcSysostome et Augustin, C. KANNENGIESSER
(Paris, 1975), constituie un început, dar numai
un început.
arsanuphe et Jean de Gaza: Correspondance, trad. ir de L. REGNAULT (Solesmes, 1981), oferă un tablou
îneîntător al problemelor morale asupra cărora monahii şi laicii cereau sfatul omului celui mai curat sufleteşte
din localitate.
Despre sexualitate ca remediu al mortalităţii în gîn-direa greacă creştină, studiul cel mai important este
„Marriage and virginity, death and immor-tality" de Ton H. C. van EIJK, în Epektasis: Me-langes J. Danielou
(Paris, 1972), p. 209.
-ontinuity and Discontinuity in Byzantine History" de A. KAZHDAN şi A. CUTLER, în BYZANTION '2
(1982), p. 429, este un articol exemplar, care, 1 legătură cu societatea bizantină medievală, abor-ază
probleme ce ar putea fi puse cu folos şi despre secolele al V-lea si al VH-lea ale erei noastre,
rn and Western Cliristendom in Late An-- a Parting of the Ways", în Society and °!y in Late Antiquity
(Berkeley, 1982), p. 166, ^^ sugerează caracteristicile eventuale-VSen*e dintre APUS şi Răsărit, într-o per-f
^lîerită Şi tratînd alte teme decît cele .6 m acest eseu. In schimb, atitudinea lui m a fost studiată în
lucrarea amintită în- foarte amănunţit, fără însă ca autorul totdeauna în minte temele tratate în
lor
â ti
carte.
le

De nuptiis et concupiscentia a lui August:

418 către un laic, corniţele Valerius e t ^^ ^ la fel de fundamental ca şi cartea a y Un **** Cite de Dieu,
lucrare redactată în 420-tiis ... este publicată ca un excelent a lui A. C. de VEER în Premieres contre
Julien, col. „Bibliotheque au nr. 23 (Paris, 1974). Scrisoarea a VI-a coperită), scrisă de Augustin
patriarhului al Constantinopolului, ce datează probabil cleşte o expunere excepţional de limpede a id i"' lui cele
mai tîrzii despre sexualitatea lui Ada* şi a Evei şi despre natura dorinţei fizice din tim pul său: Corpus
Scriptorum EccZesiasticorum La-tinorum 88 (Viena, 1981, Divjak ed.. Die Lehre des heiligen Augustins von
der Paradiesche und ihre Auswirkung in der Sexuelethik des 12 und u Jahrjunderts, de M. MILLER
(Regensburg, 1954) este, după părerea mea, lucrarea cea mai serioasă privind receptarea ulterioară a doctrinei
augusti-niene de către canoniştii şi autorii medievali de manuale de spovedanie.
3. VIAŢA PRIVATA ŞI ARHITECTURA LOCUINŢEI IN AFRICA ROMANA
In afara studiilor menţionate în text, indicăm aici unele lucrări în care cititorul va găsi informaţii esenţiale şi o
bibliografie mai completă.
Urbanism
MARTIN, R., L'Vrbanisme dans la Paris, 1974, ed. a Ii-a, cu un capitol cuinţei, putînd servi drept
introducere I* mele pe care le pune istoria casei ei • folosi în acelaşi scop pentru occident roman şi
pentru Imperiul roman: .
BOETHIUS, A., şi WARD-PKRKINS, X ''^O. and Roman Architccture, Penguin »°
-i şi LEVEQUE, P., Villes et Stnictures l'Occident romain, Paris, 1971. i (î coordonarea
^b^ines dans l'Occiaent, ru-,w.., - _.
, îa France urbaine (în coordonarea lui flis'°ire,Tgy) voi. I, La Vile antique des origines au G Dsiecle,'
Paris, Ed. du Seuil, 1980, este o pre-- sinteză care abordează o problematică a -°aS însemnătate
depăşeşte cu mult graniţele Ga-
liei-
la Africa, cunoştinţele noastre sînt foarte
bine rezumate în: 'OMANELLI, P., „Topografia e archeologia dell'Africa
romana", Enciclopedia classica, Torino, 1970. Se poate consulta şi:
USSUS, I., „Adaptation â l'Afrique de l'urbanisme romain", 8e Congres internaţional d'archeologie dassique,
Paris,. 1963, p. 245—259, Paris, 1965.
locuinţei
importantă în casele greceşti, cel puţin pentru cele mai bogate dintre ele, este caracterizată prin
transformarea curţii interioare într-un peristil, spaţiul descoperit fiind înconjurat cu porticuri. Această
creştere considerabilă a luxului casei particulare intervine probabil în se-coluL al IV-lea î.e.n.
Amănunte despre astfel de rase din secolul al II-lea î.e.n. apar în: -NEAU, Ph., et al., L'Ilot de la maison des
come-fans, Delos XXVII, Paris, 1970.
lumea grecească occidentală, se poate urmări «astă evoluţie a arhitecturii particulare în: MAR-rN- R- VALLET,
G. „L'archittetura domestica", a Sîciiia antiqua, sub îngrijirea lui E. GABBA , -l G- VALLET, I, 2, p.
321-354.
Punică, peristilul este adoptat foarte repede, CUltlCUm d°vedesc săpăturile de la Kerkuan, pre-Îad,!1 °ele
întrePrinse la Cartagina:
Ketij^ 7°' înde°sebi paginile 220 şi urm. (oraşul ' a fost distrus în anul 256 î.e.n.).

P6r'~
LANCEL, S. (sub îngrijirea lui), Byrsa j et
L'EFR, nr. 41, Roma, 1979 şi 1932. Ac "' C°l explică în parte de ce casa romană di^ ^^ a adoptat numaidecît
planul cu peristil r'ca
în schimb, casa italică tradiţională nu cunoa t stilul, ci este prevăzută cu un atrium, sa\* a cărei parte centrală este
descoperită, astfe] se poate aerisi şi lumina lăcaşul, precum si rele ce comunica cu el: astfel poate fi captată «1
apa de ploaie într-un bazin (impluvium), ase S1 sub deschidere (compluvium). Existau puncte co mune
între atrium şi peristil, acesta din urmă pu tînd fi folosit, sub alte forme, aşa cum am arătat; aceste două lăcaşuri
se deosebesc totuşi foarte mult, atît în privinţa funcţiilor lor sociale, cit si a concepţiei arhitecturale (curtea
peristilului, avînd dimensiuni mult mai mari decît compluvium din atrium, îngăduie desfăşurarea unor colonade
mari). In epoca elenistică, casa romană evoluează rapid: I se adaugă în partea din spate un adevărat peri stil a
cărui curte este de cele mai multe ori ame najată ca grădină în loc de a fi pavată cu lespezi, aşa cum se
obişnuieşte în lumea elină, lucru învederat de casele din Campagna afectate de erupţia Vezuviului în
anul 79. Vom afla numeroase informaţii în: La ROCCA, E„ de VOS, M. şi A., Guida archeologk"
di Pompei, Verona, 1976. De VOS, A., şi M., Pompei, Ercolano, Stabia, Ror
1982- - itS in
Numai în urma unei evoluţii lungi, desay ^ secolul al iV-lea al erei noastre, a ^ ^ totul din casa
italiană străvechiul at"ris^ va fi de acum înainte orientată spre per ce percepem limpede la Ostia: ^
m^
BECATT1, G„ „Case ostiensi del tardo ^P^^.
tino d'Arte, 33, 1948, p. 102—128 şi chitector*' Van AKEN, A.R.A., „Late Roman domus a
Mnemosyne, 1949, p. 242—251. PAVOLINI, C, Ostia, Roma, 1983.
- căduie să studiem şi un alt tip de st ioc ne «*£u« trecut cu vederea dinadins -^tuintâ, Pe C'T aceia
al claselor de mijloc şi 10ClSdiul nostru.»ela ^
^■•Jaiire etaje (Zise Zuiae) orînduite mari cu ^ unei curţi interioare:
*ăe°*teolia antica. Insule e classi sociali, Roma,
1978. > tin de case nu este singurul privitor la locvun-
' ţeie populare.
\frica romană
Observaţii preţioase despre casele africane, precum
si despre contextul lor socio-economic, în: PlCARD. G., La Civilisation de VAjrique romaine, Paris,
1959. Am menţionat în note cîteva studii consacrate îndeosebi arhitecturii locuinţei claselor stăpînitoare.
Ne mulţumim, aşadar, să atragem atenţia cititorului asupra importanţei ce o au următoarele lucrări:
REBUFFAT, R., Thamusida II, col. L'EFR, nr. 2, Roma, 1970, în care analiza mai multor tipuri de case
dă naştere unor observaţii foarte amănunţite despre arhitectura privată africană şi cărora remarcile noastre le
datorează mult. De acelaşi autor, o compilaţie foarte practică:
~ „Maisons â peristyle d'Afrique du Nord, reper toire e Plans publies", Melanges de l'Ecole jrancaise ie Rome,
81, 1969, p 659—724 şi 86, 1974, p. 445—
MEDIU OCCIDENTAL TIMPURIU
în Evul mediu timpuriu nu a fost tratată cu seriozitate pînă acum. A fost oarecum de Charles
LELONG: La Vie ţpar- nne en Gaule ă l'epoque merovingienne 1S'UHaohette> 1963)- Şi de Pierre
RICHE: La tne dans l'Empire carolingien (Paris, 3), care tratează mai amănunţit viaţa
Vie
strict privată (casa şi masa). Jean VERDON, Us Loisirs au Moyen Age (Paris, Tallandier, 198O), ^ consacră
decît cîteva rîndun subiectului
de noi.
Rtntem deci nevoiţi să recurgem la unele izvoare Pu. blicate în limba latină, cu excepţia traducerii fe, limba
franceză, adesea proastă, a lucrării Histoire Susiasmue des Francs, de GRIGORIE din Tours, f tuată de R
Latouche (Paris, Les Belles Let-TL 1963-1965, 2 voi.). Singurele traduceri bune e care le putem folosi,
comparînd cu textul latinesc, sînt următoarele:
J Sermons au peuple de Cesaire d'Arles, . DU Cerf, 1972-1978, 2 voi.
Louis le Pieux et Epitre au

L. V» d.
■
Paris, Champion,
Correspondanc,
RICHE P-, Manuel pour ' fid. du Ceri, 1975. int Be«o«
VOGUE, A. de, La R*9* du Cerf, 1972-1978, 7 voi.
Acest studiu este sabile, dar """ Code theodosien, T
lin, 1905, ed. a H-a, Codigo de Eurico, E 1960.
alte surse
d,OrS
eui Karolini, A. WERMINGHOFF ed., Ha- "mGH 1904-1908. 2 voi.
' GalHae, C. MUNIER si C. de CLERCQ, hnUt 1963, ed. a Ii-a, 2 voi. rnnsuetudinum Monasticarum,
F. SCHMITT aeburg, 1963.
Annaie5) Ph. LAUER ed., Paris, Picard,
372
Merowingici et Karolini aevi, K. ZEUMER [ Hanovra, MGH, 1886.
F. LEO ed., Hanovra, MGH, 1881. re, J. WALLACE-HADRILL ed., Londra, 1960. ionum, L. R. de SALIS
ed., Hanovra, MGH, 1892.
Lei Ribuaria, F. BEYERLE, R. BUCHNER ed., Hanovra, 1954. Marculfe, „Formules", A. UDDHOLM
ed., Upsala,
1962. Pactus Legis Salicae, K. A. ERKHARDT ed., Hanovra,
1962—1969, 2 voi. Prosper d'Aquitaine, C. HARTEL ed., Viena, 1894.
ieţile sfinţilor sînt prea numeroase şi prea dispersate pentru a fi citate. Cele 7 volume de B.
KRUSCH şi W. LEVISON, Passiones vitaeque sanctomm aevi Merowingici (Hanovra, MGH, 1920), ■
cor>stitui o primă abordare a acestui gen de «ratură, greu de folosit, dar întotdeauna foarte resant,
despre viaţa particulară a principalilor tom ai Bisericilor din Galia. Penitenţialele tre-; "e asemeni, consultate
cu multă grijă. Ele j ost Citate de F. W. WASSERCHLEBEN, Die rinungen der Abendlăndischen Kirche
(Halle, , 1958, reed.). Recent, R. KOTTJE a publicat Dig' oeiinitivă a două penitenţiale importante:
HrabaUssbiXcher Halitgars von Cambrai und des UUs M<iurus (Berlin, New York, 1980). Penii g
Un°aşte preocupările de igienă şi medicale, wBAEHRENS> Liber Medicinalis de Q. S. ; (Leipzig, 1881).

Sursele arheologice cu privire la viata ™ i

'" materiala •
casnica sînt risipite în mai multe reviste re ' Numai revista Archeologie medievale, publ- 1°n,ale-Paris de către
Centre de recherches archeologi8 ^ medievales de Caen, publică în mod regulat^* cepînd cu primul tom
apărut în 1971 o ' a săpăturilor medievale făcute în Franţa p '^ şi cîteva articole importante.
Această revistă îngăduie să nu mai considerăm ca definitivă si * teza lui E SALIN, La civilisaiion
raerovingienn'e (Paris,.1950—1959, 4 voi.). Cîteva studii importante ne permit să apreciem mai
lesne contribuţia arheologiei la viaţa privată: BELLANGER, G. şi SELLIER, C, Repertoire des chne-tieres
merovingiens du Pas-de-Calais, Arras, 1982. DEMOLON, R., Le Village merovingien de Brebi'eres,
Arras, 1972. JAMES, E., The Merovingian Archeology of South-
West Gaul, Londra, 1977, 2 voi.
JOFFROY, R., Le Cimetiere de Lavoye, Paris, 1974. THEVENIN, A., Les Cimetieres merovingiens de
la
Haute-Sadne, Paris, 1968. .
Foarte rare sînt studiile despre unele elemente speciale ale vieţii private. în 1976, Centrul de studii despre
Evul mediu timpuriu din Spoleto a consacrat căsniciei 2 volume cu prilejul celei de a 2J» sesiuni (Spoleto,
1977). Şcoala franceză de la Re" a publicat lucrările unui colocviu Familie et rente dans VOccident medieval
în 19", care ^ prinde îndeosebi un articol al lui R. MA ^ „Vie familiale et ethique sexuelle dans 1^ ^
tentiels", p. 363—378. Din nefericire, au o^ ^ şi-a clasat sursele în ordine cronologlcaenitenţiUir tem
afla, aşadar, dacă idealul propus p^ ^ şa a însemnat un progres sau un regie . 5__^j2). despre Hincmar,
archeveque de Reî7nconsaCrâ Pa' (Geneva, 1976, 3 voi.), Jean Devisse c __. ^ gini numeroase (367-
468) căsniciei ^^ fol"^ ticii ei; ca sursă complementara. J" ^.^ du « „La lettre de Hincmar de Reims a
^

d'Etienne", de G. FRANSEN, Pascua mediae-£ (Louvain, 1983, p. 134-146).

despre
căsnicie şi femeie, vechiul studiu al lui
gtMONNOT, Le Mundium dans le droit de ja-^■lle germanique (Paris, 1893), îşi păstrează va-1 ilitatea.
F. I. GANSHOF, „Le statut de la femme la monarchie franque", Recueil de la So--te Jean Bodin (1962, p.
57—58), oferă un studiu de texte despre problemele privitoare la di-ersele statute ale femeii. De
consultat, de ase-j. s Kalifa, „Singularites matrimoniales chez Ies anciens' Germains, le rapt et le
droit de la femme â disposer d'elle-meme", Revue historique iu droit jrancals et etranger (1970, p, 199
—225); E R. COLEMAN, „L'infanticide durant le haut Moyen Age", Annales (1974, p. 315—
335); S. F. TEMPLE, Wommen in Frankish society. Marriage and the Cloister, 500 to 900 (Philadelphia,
1981).
Despre viaţa particulară în societate, vechiul studiu al lui S. DIL, Roman Society in Gaul in the Time of
Merovingian Age (New York, 1926, reeditat în 1966), rămîne folositor. Lucrarea colectivă, Women in
Medieval Society (S. M. STUARD ed., Philadelphia, 1976), cuprinde mai multe articole inte-
resante. Cel al lui K. F. Drew, „The Germanic roily of the lex Burgondionum", Medievalia et
Umanistica (1963, p. 5—14), este solid. L. THEISS, 'aints sans familie? Quelques remarques sur la ■Ule
dans le monde franc â travers Ies sources L°graphiques", Revue historique (1976, p. 3—
' arată limpede cit de mult stăruia creştinismul acu
asupra nucleului familial, fără ca totuşi rea-
sa sa fie dovedită în epoca merovingianâ. ^ studii despre o sfîntă vor arăta cititorului Je j creStin al
femeii: Sainte Genevieve de Paris, 1982) OIS si L- BEAUMONT-MAILLET (Paris, /^Otto DITTRICH,
Sainte Aldegonde, une ^ Francs (Kevelaer, 1976, ediţie bilingvă,
" *" casn'ce au rămas puţin studiate. ule la care ajung J. CHAPELOT şi R. FOS-
et la Maison cm Moyen Age
de
al lui '.
le gallo.romaiM uviUe (Calvados),
L..
chel col. j 3 vo1-1
de l'humanite ,1946-19 0, Gouillard, cu un suphment biblio 0:
antropologia^"' p. 5-53). a goluri ale cercetărilor
Am încercat să umplu ătoarele articole: „La
asupra vieţii P^gf Etudes sur l'tetoire de ,. matricule des pa«J» > p. 83_U0; Franc
• Paris, 19'*- râg0ire de Tours", Con-oomains chez J- £ Gr orio di Towş spirituaîitâ ™^*
'„aladies etpsycho-
;ur l'hagio-
ILL haUd' C°i
n, Veri.
^„»—. byzantine, Paris, Art-srandes civilisations", 1975. ?Z neuen Mitte. Der christische Kultur, Graz,
Viena,
^ C,
Uc"ni
eres "c
Nisa, 1982, Les _
296' , ooate consulta, de ^%^*> Cititorul poate a mea la
ţinute sub îndr ger
Uite IU'- FeînTne dans 1- «
nique
«-Ltrc
vl0lence V
ies
1980-

cfl
1#-
A.,
iSlLIEV, A. A., History of the 324-1453, Madison, Wisc, 1952, ed a ^ -. ^ Byzantine Aristocracy, Oxford, BAR
(in curs de . aPariţie).
c«*ridge MediemZ History, voi. IV, The ByzanUne Wire (ed. a II-a), J-M. Hussey ed., Cambridge
^niversity Press 1967-1968. Prima parte: Byzan-"*» and its Neighbours; Partea a II-a: Gouvem-eit, Church and
Civilization.
Kte> imagini, obiecte, monumente
yzantin, art europeen, 'Atena, 1964.
«■• G., Kirche und theologische Literatur tm
""-' Reic^, Miinchen, Beck, 1959.
le haut
GescHcnte der byzantiniscUen Volksliteratur, Miin. |
Uprv 1971. chen, Bec , BooIcmen, Washington D. c
GKABAR, A., La P**uf
__ Sfconoclasme b^antin, Paris, Flaro.marion, 1984,
6d' a H"aM Die hochsprachliche projane Liumur HUNGER, H.,Di* en> c., H. Beck, 1978, 2 voi.
der Byzantzne ^ Byzantine Erapire. Sour-
MANGO, C rhfJ^._Q JEnglewood Cliffe N. J, 1972.
Despre secolele X ş ^^^^ ^
Centre de recherche d 1^ e^^^
tine, Tra^x ^"^ sur îe Xle sf.clej.
1976, voi. VI fRecfie 1204: an economic
reappraisal ,
Socicty, 1970, P. 31-5^ ^ ^ xje s.. de byzantm,
te ă
ProceediTigs zantine
Societate
BECK, H.

" Dumbarton Oaks Pape",

1971.

ed Tfte Byzantine Saint, Londra Fe^- ed gt SergmSi 1981, (R.

fhe PomS saint of the XI- cenu.y E PATLAGEAN, „Saintete et pouvoxr ,
A study in BalUan
nnn A D" Byzantion, 1936, voi. ai, f 1100. A. u. , y Manage en
DAUVILLIER, J., de CLERCQ ^
droit canontque oriental, Paris, Sirey, 19*.
Cultură
KAZHDAN, A„ ,n coli. ^ S J^ on Bizantine literaturo oj tne Sciences
Cambridge University Press/Maison des Saenc
de l'homme, 1984.

Afcad.
MORRIS,
ceny sent, 1976, voi. OSTROGORSKY,

the
aos
378

LISTA
ILUSTRAŢIILOR
232.
233. 2?i.
236
Frescă dintr-o domus romană (Roma, Muzeul Naţional).
Kerkouane: Casa cu coloane.
Timgad: o stradă mărginită cu colonade şi trotuare late în noile cartiere periferice occidentale. Este drumul spre
Lambese care o ia spre nord în loc de a se prelungi reţeaua ortogonală a cetăţii primitive. în fund, arcul, din
timpul împăratului Sever, împodobeşte intrarea în colonia lui Traian. Avînd în vedere dezvoltarea urbană, el se
află acum în centrul oraşului. Pietrele de hotar ce arată punctul de plecare al drumurilor sînt adăpostite sub
arcadele lui. . Thugga: Casă cu peristil, în preajma Capitoliului (casa cu două fîntîni).
Bulla Regia: Calea Noii Vînători, ornament vegetal înconjurînd scena de vînătoare din tricli-nium.
237.
: Casa cu cascadă. «a- Bulla Regia: Casa Vînătorii (ii. 238). Vedere
înspre sud. In prim plan, peristilul secundar şi catul subteran; în planul al doilea, peristilul
r'ncipal. Peristilul catului subteran văzut din-sPre est (il 23g)
Buia sud-est.
 insula Vînătorii, văzută dinspre
241. 242.
2.43. 244.
245. 246. 247.
248. 249
250.
251. 252.
253. 254 255
256 257
258 259
Bulla Regia: Casa Vînătorii, peristilul subte văzut dinspre nord-est. ran
Thugga: porticul de la intrare al Casei tril lium.
Thugga: Casa trifolium, peristilul. Utica: Casa cu cascadă. Peristil cu bazin-fîntina în grădină.
Thugga: Casa omnia tibi felicia. Peristil — CUrtp cu mozaic înconjurată cu jardiniere. Bulla Regia: Casa
Amfitritei; mozaicul din triclinium (detaliu).
Dionysos şi Ariadna, modele ale soţilor moderni (mozaic de Thuburbo Maius, Muzeul Bardo). Mozaic funerar
din Thina (Muzeul din Sfax). Mozaic din Smirat (detaliu). Un servitor prezintă patru pungi de cîte o mie de
dinari, pentru fiecare leopard ucis.
. Thysdrus: Casa lunilor. Mozaicul muzelor — de la stînga la dreapta şi de jos în sus: Euterpe şi Clio, Terpsihora
şi Caliope, Urania şi Erato (Muzeul din El Jem).
Bulla Regia: mozaic din triclinium în Casa Noii Vînători.
Bulla Regia: Casa Noii Vînători văzută dinspre est. în prim plan, exedra ,de primire; în fund, dincolo de
peristil un triclinium. Mozaicul seniorului Iulius, provenind din Carta-gina (Muzeul Bardo).
Bulla Regia: Casa Vînătorii: — latrine particulare (văzute dinspre .sud). . Thugga: porticul vestic al casei lui
Dionysos
Ulise.
i. Mozaic din Cartagina: portic cu draperii-. Bulla Regia: Casa Noii Vînători; porticul
(văzut dinspre sud). . sţiC
!. Bulla Regia: Casa Noii Vînători; porticu
(văzut dinspre sud).
Mactar; Casa zeiţei Venus.
zentînd-o pe Venus (Muzeul
baZin
382
26i Bulla Regia: mozaic din triclinium din Casa Noii Vînători (detalii). ,,.. . Se cuvine ca (prin-ipele) să practice
vînătoarea pentru ca astfel să-şi călească trupul, obişnuindu-1 cu greutăţile, iar totodată să înveţe configuraţia
locurilor, să sţie cum se înalţă munţii, unde se termină văile, cum se întinde şesul, care este componenţa rîuri-lor
şi mlaştinilor, şi toate acestea cu cea mai mare atenţie" (Machiavelli, Principele, XIV).
262 Thysdrus: mozaic din triclinium, Casa Alaiului lui Dionysos (Muzeul din |E1 Jem).
263 Manuscris, sec. IX. Carol cel Mare, împărat, şi fiul său Pepin, regele Italiei. Tatăl şi fiul prezidează un
tribunal, ţinînd însemnul justiţiei şi spada. Sub ei un cleric, înarmat cu o pană şi un briceag, scrie sentinţa
dictată de ei. Deschis în faţa lui, un exemplar al Legii (Modena, Biblioteca capitulară).
264. 0 treime de sou din aur merovingian, monetăria din Toulouse. Avers. Acest plagiat al unei monezi romane
— Romulus si Remus alăptaţi de lupoaică — arată însemnătatea amintirii şi influenţei Romei, îndeosebi
în Aquitania. Moneda a fost bătută de monetarul Magnus (Paris, Bibi. Naţ., Cabinetul de medalii).
265, O treime de sou merovingian bătut la" Toulouse. Revers. Începutul sec. VII. Alt plagiat, nu al
Romei păgîne, ci al Romei creştine, cu coif şi cunună de lauri, ţinînd în mînă crucea triumfătoare
(Paris, Bibi. Naţ., Cabinetul de medalii).
66- Viaţa sfintei Radegonde, sec. X—XI. Radegonda e$te aşezată lîngă soţul ei, regele Clotar. Masa regelui
nu se deosebeşte de cea a unei persoane Particulare: pîine, un peşte într-o cupă, un cuţit, -eea ce arată că se
mănîncă cu mîinile, oricît de solemn ar fi costumul (Poitiers, Bibi. municipală). Snnîntul lui Childeric.
Plăselele şi teaca de spadă, sec. V. Lunga spadă a tatălui lui Clovis Acoperită la Tournai nu mai avea decît
garda Perioară, plăselele şi garda inferioară din au-le cloazonată. Teaca scramasaxei (pumnal cu
Un
Slngur tăiş) comportă -aici şi buterola din au-
268.
rărie cloazonată. Teaca de lemn a dispăr ris, Bibi. Naţ, Cabinetul de medalii) Arcul de triumf al lui
Eginhard. Gravură
269.
270.
271
272.
273.

sec. XVII făcută după original. Şi aici aminti""1 Romei este slăvită, deşi creştinată. Biograful T3 Carol cel
Mare a dedicat arcul nu împăratul"' ci lui Dumnezeu, militarizînd astfel izbînda purtată de biserică asupra
răului, simbolizată T călăreţul care calcă balaurul în picioare (Pa i Bibi. Naţ.). '
"S'
Inel cu sigiliu merovingian, din aur, sec Vii Pe dos, numele proprietarului care îşi sigila cu el scrisorile şi notele
personale şi publice, titlurile de proprietate etc. (Paris, Bibi. Naţ., Cabinetul de medalii).
Diplomă a lui Carol cel Mare. Pergament, 14 sept 774. împăratul dăruieşte pădurea Kinsheim. Textul este încă
scris în cursivă merovingiană. Jos, sigiliul şi monograma Karolus în formă de cruce (Paris, Arhiva naţională).
Tezaurul de la Gourdon (Saone-et-Loire), îngropat spre 525. Potirul cu toarte în chip de ciocuri de pasăre şi tava
de împărtăşanie erau folosite pentru sfinţirea vinului şi plinii. Alcătuiesc unul dintre cele mai frumoase exemple
de aurărie liturgică a epocii (Paris, Bibi. Naţ., Cabinetul de medalii).
Monezi de aur merovingiene, sec. VII. Sus, Da-gobert I, regele Austrasiei, apoi regele Galiei întregi între
629 şi 639. Din monedă s-a făcut un medalion, ceea ce dovedeşte că o moneda se preface uşor în
bijuterie. Dedesubt, o treime■. e sou bătut la Chalon. Regele este reprezentat' faţă, practică bizantină şi hispano-
vizigotă (Var Bibi. Naţ., Cabinetul de medalii). Monezi de aur merovingiene, sec. VI Ş1 y • ^^ regi
merovingieni în costume de impara ^ ^ Theodebert I (534—548), reprezentat din coiful împăratului
bizantin. întors sprf^ din profil, Childebert I (511—558) poa-*" diadema cu o panglică legată de ceafă. — ^
pe stingă, din profil, Dagobert (629—639), Pur
384
oga şi
274,
275,
276.
277.
278. 279.
281
cap cercul de aur al împăraţilor romani. Monezi bătute în atelierul regal (Paris, Bibi. Naţ, Cabinetul de medalii).
Carol cel Mare, sec. IX. Ilustraţie de pe prima pagină a unei culegeri de capitulare carolingiene adunate de
Ansegise. împăratul, cu sceptrul dreptăţii, este înfăţişat în chip de judecător suprem şi autor al legilor (Paris,
Bibi. Naţ., latin 9654). Psaltirea de la Utrecht (816—835). Intrare oficială într-un oraş fortificat. O căpetenie
înconjurată de garda sa personală este primită triumfătoare la porţile unui oraş, iar populaţia o aclamă. Pe mal
sînt ancorate vasele. în cer binecuvîntează mina lui Dumnezeu (Utrecht, Bibi. Universităţii regale).
Falere din argint aurit, sec. VII, găsite în mormîntul unui călăreţ, la Ittenheim, în Alsacia. Pe prima, un porc
mistreţ vînat în mlaştină. Pe cealaltă, un ostaş în ţinută de ofiţer roman cu coif cu panaş, scut şi suliţă
(Strasbourg, Muzeul Rohan).
Vase de sticlă merovingiene, sec. V—VI. O sticlă, două pahare fără picior, o carafă, un bol. Aceste obiecte
adunate într-un mormînt arată însemnătatea băuturii în relaţiile zilnice dintre oameni (Epernay, Muzeul de
istorie; Saint-Germain-en-Laye, Muzeul naţional de antichităţi). Evanghelia lui Ebbon, sec. IX. Jos, pe frontonul
unei biserici, e reprezentat un ţăran semănînd (Epernay, Bibi. municipală).
Om care se roagă şi se adresează lui Dumnezeu cu gestul străvechi de chemare, stînd în picioare şi solemn
(Criptă de la Cruas, Ardeche). Lespezi de marmură, sec. XI. Pavajul acesta, a cărui marmură a fost adusă din
Italia, cu mă-£ari, aminteşte de splendoarea interioară a bisericilor Evului Mediu timpuriu, îndeosebi în jurul
Starului, loc sfînt şi venerabil (Saint-Benoît-sur-L°ire, Loiret).
Psaltirea de la Utrecht (816—835). Oraşul forti-
lcat este un refugiu. Domnul meu este refugiul
eu. aidoma unui oraş fortificat, spune psalmistul.
In timp ce pacea şi ruga domnesc la tul zidurilor de apărare, în afara lor, dusm.1* îi calcă în picioare pe cei
învinşi (Utrecht B'k Universităţii regale).
282. Liturghier gelasian, numit al lui „Gellone" Flavigny, 755—787. Via cere multă mină de lucru,
îndeosebi primăvara. După ce a fost tăiată pămîntul este săpat cu săpăliga în jurul butu' cilor (Paris, Bibi.
Naţ, latin 12048). 283. „Muncile lunilor", 809—818. Insămînţări de vară şi aratul pîrlogii, cositul finului,
însămînţarea griului de iarnă şi culesul viilor alternînd cu muncile din zonele necultivate, vînătoarea
cu eretele, vînătoarea de mistreţi şi pregătirea porcului (Viena, Osterreichische National-Bibliotheke, provenind
de la Salzburg, extras din Notiţe astronomice).
284. Machetă. Casa cu pivniţă. Turnătorie de tunuri. Clădită din lemn şi paie pentru chirpici, cabana are o podea
înălţată deasupra pivniţei, depozit sau atelier de filatură. Acoperişul iese mult în afară pentru a feri
cabana de scurgerea apei (Douai, Muzeul de ştiinţe naturale şi arheologie). 285. Ceramică merovingiană,
sec. VI—VII. Descoperită în Oise. Aceste vase negre împodobite cu motive repetate cu ajutorul moletei
erau folosite la bucătărie şi la' masă (Saint-Germain-en-Laye, Muzeul naţional de antichităţi).
286."Cheia, simbolul puterii femeii, este folosită pentru a încuia lăzile pline cu obiecte preţioase, sau
pivniţa şi casa (Muzeul din Metz). 287. Culegere de tratate medicale. Pană şi cernea a pe pergament, spre
850. Acest străvechi tra ^ descria plantele medicinale şi virtuţile lor spec^ fice, precum şi reţetele în
compoziţia caroraNaţ _ intră pentru a-şi face efectul (Paris, Bibi-latin 6862).
288. Culegere de tratate medicale. Esculap e^eaiâ rind vindecea (iarba tăieturii). Pana Şi c^^ a pe pergament,
spre 850. De notat ca
290.
291.
292.
293.
*■
fost atît de mult consultat încît i s-au adăugat glose şi lămuriri pe margini (Paris, Bibi. Naţ., latin 6862).
Vas din argint, sec. IV. Descoperit în Rhone, lîngâ Avignon (Vaucluse) are diametrul de 70 cm şi reprezintă
restituirea prizonierei Briseis războinicului Ahile, care, cu capul plecat, ascultă cuvîntarea lui Ulise. Aceste vase
străvechi, foarte preţioase, se aflau în tezaurele particulare ale marilor seniori din epoca merovingiană (Paris,
Bibi. Naţ., Cabinetul de medalii). Obiecte merovingiene. Sus, placă de centiron, fier damaschinat, argint şi
alamă, 650—700. Cimitir burgund în Burgundia (Muzeul din Belfort). Dedesubt, placa de centiron menită să
poarte spada, fier îmbrăcat în argint şi alamă. începutul sec. VIII (Auxerre, Muzeul de Arte Frumoase). Jos,
fibule de bronz pentru fixarea veşmintelor la gît, sec. VI (Saint-Germaine-en-Laye, Muzeul naţional de
antichităţi).
Biblia lui Carol cel Pleşuv, după 840. Moise în leagăn. Înăuntrul unei iniţiale, pictorul a înfăţişat familia lui
Moise în jurul leagănului, apoi părăsirea lui pe malul Nilului în timp ce-1 descoperă fiica faraonului. Scenă
clasică de părăsire a unui copil (Paris, Bibi. Naţ., latin 1). Medalion de bronz înfăţişîndu-1 pe Teodoric cel Mare
(spre anul 454—526), regele ostrogoţilor, spre anul 493. Deşi este reprezentat în costum de general roman,
regele are plete lungi buclate cu grijă, semn al libertăţii germanice (Londra, Bri-tish Museum).
Amnar. Printre obiectele uzuale agăţate de cordon, se afla cercul de fier întredeschis, care, frecat bine de o
piatră, producea o mică flacără. Găsit la Jandun (Ardennes).
Obiecte de toaletă feminină. Piepten din os, ace de păr şi un cleşte, strămoş al foarfecii (Stras-bourg, Muzeul de
arheologie). Hristos — relicvariu bizantin. Bronz, sec. VI. Crucifixul provenit din Egipt sau Palestina poartă
inscripţia: „Isuse Hristoase, izbînda este a ta".
Hristos poartă o tunică lungă, colobium a-şi acoperi trupul. La dreapta şi ia stingă"1*" doi hoţi; sus, luna şi
soarele. (Descoperit la m °ei caret, Dordogne.) 296. Diptic (fragment) din fildeş, începutul sec v Botezul
lui Hristos prin imersiune în Iordan e t' reprezentat printr-o slăvire a trupului omene&o creat de Dumnezeu,
dar menit să se înalţă prj lucrarea sfîntului Duh care pluteşte deasupra apelor ca şi la începutul
vremurilor (Berlin Staatliche Museen, Preussischner Kulturbesitz) 297. Placă de sanctuar, marmură,
sfîrşitul sec. V Această reproducere curentă a jertfirii de către Avraam a fiului său Isaac, căruia îi este substituit
un berbec (la stînga), era totodată un simbol de nădejde în înviere si dovada că un copil nu mai poate fi o
victimă (Cripta de la Saint-Maximin, Var).
289. Placă sculptată, sec. XI. Gravaţi cu linii inegale, doi copaci, un cerb, un vînător. Simboluri ale creştinului
prins între sălbăticia naturii şi cea a oamenilor (Prieure Notre-Dame-de-Salagnon, Mane, Alpes-de-Haute-
Provence).
299. Capitel, Saint-Benoît-sur-Loire, sec. XI. Doi călugări sapă şi întorc pămîntul în grădina comunităţii,
dovadă că „familia" munceşte.
300. Capitel, Saint-Benoît-sur-Loire, sec. XI. Nartexul, exteriorul. Compozit, dar perfect conform cu normele
antice. Intre două volute este înfăţişat un saltimbanc, fapt extrem de rar.
301. Fibule rotunde din argint aurit, împodobite cu filigran şi almandine, sec. VII (Strasbourg, Muzeul de
arheologie).
302. Frescă, sec. XII. Clovis, regele francilor, tratat de Sfîntul Severin (Château-Landon, criptă a mănăstirii
Saint-Severin).
303. Pandantiv merovingian cu ornamente împle1 asimetrice (Muzeul din Metz).
304. Bijuterii merovingiene, sec. V. O brăţara e ^ imaginea regalităţii la franci (baugen), P
388
tnel-sigiliu de aur cu numele proprietarului, Hiva (Muzeul din Metz).
«u; Fată din Windeby, Germania, sec. I. în vîrstă de 14 ani, fata a fost înecată, legată la ochi şi pe jumătate
sugrumată, probabil drept pedeapsă pentru adulter (Schleswig, Schleswig-Holsteinisches Landesmuseum fur
Vor-und-Fruhgeschichte).
306, 3°7- Pix'dă din fildeş, a doua jumătate a sec. V. Motivul antic — Dionysos cotropindu-i pe locuitorii Indiei
■— este tratat cu o violenţă şi o duritate caracteristică pentru o civilizaţie de războinici. Zeii sînt mai mari decît
oamenii. Un satir cu picioare de ţap aduce un prizonier sortit decapitării. Descoperită la Trier (Viena, Kunsthis-
torisches Museum).
308. Panou de altar din Goenels-Elderen, placă de fildeş, sec. VIII. încoronarea Sfintei Fecioare şi
Vizitaţiunea. Această din urmă scenă exprimă cu multă gingăşie tandreţea celor două rude care se întîlnesc
(Bruxelles, Muzeul regal).
309. Războinic franc, sec. VII. Stela înfăţişează un ■ războinic franc pieptănîndu-se; în mînă ţine spada
înfiptă în teacă, în timp ce un monstru cu două capete îl ameninţă. Alături de el o ploscă din ceramică. Descoperit
în cimitirul din Niederdol-lendorf (Bonn, Rheinisches Landesmuseum).
310. 311. Codex Legum Longobardorum, sec. XI. Regele Pepin al Italiei şi regele Lotar I. Doi regi
carolingieni în costum de ceremonie, cu sceptrul dreptăţii. Un războinic, cu suliţă în mînă Şi cornul de
vînătoare la gît, îl însoţeşte pe Lotar (Cava dei Tirreni, Italia, Arhiva mănăstirii).
^ Arcaş. Evanghelia lui Ebbon, sec. IX. Arcul este ^ffla tuturor ostaşilor şi vînătorilor. Aici este folosită de un
simplu ţăran (Epernay, Bibi. municipală).
• 314. Placă-pafta şi element de harnasament. Bronz a3Urat şi fier cu email negru şi argint. Sfîrşitul sec. vi —
începutul sec. VIL Echipamentul personal este întotdeauna menit să permită purtarea "rnielor sau echiparea
calului (Muzeul din Metz).
u
315. Arme germanice, sfîrşitul sec. V. Mormînt ciar din Pouan, Aube. De sus în jos: tea scramasaxă, două
paftale, o teacă de s n™ Aceste arme, decorate prin orfevrărie cloa S nată aparţineau probabil unei
căpetenii (Tr Muzeul de Arte Frumoase). "es>
316. Sarcofage, sec. VI—VII. Aceste sarcofage local din calcar de Poitou sînt împodobite cu cru i
stilizate avînd mai multe braţe. Ele caracter' zează îndeosebi cimitirele galo-romane de la sud de Loara
(Poitiers, Baptisteriul Saint-Jean) 317. Scenă de vînătoare din amfiteatru, 400—450. Elementul acesta al unui
diptic consular îl reprezintă pe un vînător înjunghiind un leu. Vînăto-rile ca jocuri au avut un succes imens în
oraşele romane pîna spre mijlocul epocii merovingiene (Muzeul din Bourges). 318. Mozaic galo-roman din
Lillebonne, 250—300. Vînătoare de cerbi. Cu excepţia motivului central — Apolo urmărind-o pe Dafne
— cele patru panouri laterale reprezintă o vînătoare de cerbi cu ajutorul unei femele legate şi ascunse după
tufişuri. Ea îl atrage pe mascul boncăluind, tehnică folosită şi în epoca merovingiană (Rouen, Muzeul
departamental).
319, 320. Copertă de evangheliar, fildeş, 840—870, şi Biblia lui Carol cel Pleşuv. Aceste două scene îi
reprezintă, una pe pelerinii de la Emmaus în-tîlnindu-1 pe Hristos la ieşirea din Ierusalim, iar a doua pe sfîntul
Pavel tămăduit la Damasc de către Anania. Ele scot în evidenţă însemnătatea ocrotitoare a oraşului, singurul
loc sigur într-o lume deschisă şi violentă (Paris, Bibi. Naţ.). 321. Cap de om descoperit într-o turbărie, sec. I.
Mlaştina Osterby. Un bărbat de vreo cincizeci de ani a fost decapitat, aşa cum arată vertebra cervicala care s-a
păstrat. El avea părul blond, foarte bine legat pe partea dreaptă, după portul suevilor. Apţ»-capul a fost aruncat
într-o mlaştină (SchlesW ■ Schleswig-Holsteinisches Museum). 322. O treime de sou din aur. Le Mans, sec. VII-
—"- si izbîndă, este fr™1
390
O treime de sou din aur. i* - este
cea, simbol de protecţie şi «tinda,
şată aici atît pe aversul cît şi pe reversul medaliei. Cu monezile acestea cei condamnaţi pentru furt sau alte
delicte îşi plăteau amenzile de răscumpărare (Paris, Bibi. Naţ., Cabinetul de medalii).
«23 Evanghelii, 800—850. Tăierea capului sfîntului Ioan Botezătorul. Provenienţa: Chartres? în timp ce
Salomeea dansează, un servitor taie capul prorocului în prezenţa regelui Irod. Omorul este o realitate zilnică, un
spectacol obişnuit (Paris, Bibi. Naţ., latin 9386).
324, 325. Vas din Vix, sec. V, şi cazan din Gundestrup, sec. V. Himera aceasta de sex feminin, care scuipă
moartea cu limba şi a cărei privire împietreşte, evocă jertfele sîngeroase pe care ea le cerea şi pe care o preoteasă
le execută pe cazanul celtic de la Gundestrup. Amintirea şi practica acestor jertfe rămăseseră vii la franci
(Châtillon-sur-Seine, Muzeul de arheologie; Copenhaga, National Museum).
326 a, b. Mormîntul fierarului de la Herouvillette (Cal-vados), sec. VI. Mormîntul din centrul cimitiru-
• lui de la Herouvillette arată că războinicul a fost înmormîntat cu arma lui şi că avea la picioarele sale scule, un
ciocan, un cleşte, precum şi cîteva monezi. Astfel era asigurată călătoria în lumea
i de apoi (Caen, Cram).
327. Placă-pafta de centiron. Bronz gravat, spre anul 400. Cimitirul din Landifoy (Aisne). Sînt înfăţişate două
femei, una ca ostaş, cealaltă cu părul despletit, precum şi doi lei aşezaţi. Acest obiect aparţinea probabil unui
ofiţer roman (Laon, Muzeul municipal).
Podoabe de fată. Cimitirul de lîngă Strigny, sec. VI—VII. Două fibule de argint aurite, un colier, o brăţară, cercei
de aur, o pereche de stileţi, o rămăşiţă de pieptene, iată bijuteriile pe care femeile din înalta societate le purtau
după moarte (Chalon-sur-Saone, Muzeul Danon).
Talismanul lui Carol cel Mare. Cristal de stîncă în aur şi pietre preţioase. Talismanul era
!
menit să alunge boala. In cazul acesta cred' religioasă oscilează între fetiş şi moaşte (R • a Muzeul catedralei).
s>
330. Macheta cimitirului de la Hordain, sec. VI~vt Printre morminte se înalţă clădirea din pjat -a unei
căpetenii de vază. Mormîntul privilegiat se deosebeşte de cimitirul cu rînduri (Douai, Mu zeul de ştiinţe naturale
şi arheologie).
331. Cimitir galo-roman, La Gayole (Var), sec. V__VI
în sudul Franţei, dimpotrivă, greoaiele sarcofage de piatră se înşiruie fără întrerupere. Două civilizaţii cu două
atitudini diferite în faţa morţii-ierarhică sau egalitară.
332. Jouarre, mormîntul episcopului Agilbert; sfîrşi-tul sec. VII — începutul sec. VIII. Triumful lui Hristos
înviat. Una dintre cele mai frumoase sculpturi merovingiene.
333. Soissons, cripta Sf. Medard, sec. VII—IX. Sculpturile privilegiate ale regilor merovingieni îi aşază
într-un lăcaş sfinţit pe mai marii lumii. Puterea se află sub umbra ocrotitoare a unui sfînt.
334. Hoţ răstignit, sec. VIII. Hipogeul lui Mellebaude, abate mistic de la începutul sec. VIII, este ultimul
mausoleu particular cunoscut şi caracteristic pentru moartea aşezată sub protecţia lui Hristos răstignit
(Poitiers).
335. Jouarre, mormîntul episcopului Agilbert; sfîrşi-tul sec. VII — începutul sec. VIII. Învierea morţilor. Pe
o latură a aceluiaş sarcofag izbucneşte bucuria morţilor care ies din mormînt. Viziune de speranţă într-o
mănăstire de femei.
336. Placă de marmură, sec. VIII. Plăcile acestea despărţeau corul de navă, şi clerul de popor. Doua păsări
ciugulesc frunze de viţă, simboluri ale veş niciei (Metz, Biserica Saint-Pierre-de-la-Cita-delle).
337. Călugăr citind; fildeş, sec. IX. Cititul era o arta grea, ba chiar imposibilă, într-o lume care preţuia ceea ce
nu cunoştea. Dar ea aduce o Pr facere în profunzime, îndeosebi atunci cînd
392
i vorba de un text sfînt (Montpellier, Muzeul ■ Fabre).
Suliţă cu cîrlig; a doua jumătate a sec. V. Sarcofag din cimitirul Capucinilor din Bourges. Suliţă de fier
crestată în mijloc şi cu doua cîrlige laterale lungi, ale căror extremităţi înfăţişează capete de animale, poartă
inscripţia patricius re-gis. Era probabil arma unui înalt funcţionar al regelui vizigot (Bourges, Musee du Berry).
339. Manuscrisul Arătos, sec. IX. Diana, Luna. Acest tratat de astronomie şi astrologie păstra cîteva
cunoştinţe ştiinţifice amestecate cu multe eresuri şi cu credinţa în influenţa aştrilor. Diana, zeiţa Lunii, în carul
ei cu boi, ţine o uriaşă calamă (Boulogne-sur-Mer, Bibi. municipală).
340. Fibulă asimetrică cu toarte. Bronz, sec. VII. Fi-bula aceasta de la sfîrşitul epocii merovingiene este
împodobită cu reprezentarea apotropaică a unui om ţinînd două cruci (Muzeul din Metz).
341. Baptisteriul Saint-Jean din Poitiers, sec. VI. Unul dintre puţinele monumente merovingiene care au
supravieţuit după suprimarea botezului prin imersiune.
342 a, b. Hoi idoli pagini, la stînga masculin, la dreapta feminin, sec. V. Mlaştina din Braak. Aceste două
trunchiuri de copaci sculptate grosolan sînt foarte reprezentative pentru credinţa religioasă păgînă în zei ai
fecundităţii, autori ai misterelor vieţii (Schleswig, Schleswig-Holsteinische Mu-seum).
«3. Criptă de la Saint-Germain, Auxerre. Mormîn-i tul sfîntului Germain.
3ii- Viaţa Sfintei Radegonda, sec. XI. Radegonda aşezată lîngă soţul ei, Clotar I. Indignată de Practicile
poligamice ale regelui, Radegonda a fost autorizată să se despartă de el şi să se călugărească într-o mănăstire din
Poitiers pe care a închinat-o sfintei cruci (Poitiers, Bibi. municipală).
\
Ostaş" doborînd un duşman. Fildeş, sec. IX—X. 'dealul soldăţesc, foarte bine exprimat aici de

către ostaşul victorios, îşi are originea într-o In păgînă opusă noii lumi creştine (Florenţa m 6 zeul Bargello).
' U"
346. Liturghier gelasian, numit al lui „Gellon » Plavigny, 755—787. Stareţul, în veşminte litur-
gice, cu cîrja episcopală în mînă, este totodată îndrumătorul conştiinţei pe calea anevoioasă desăvîrşirii
spirituale (Paris, Bibi. Naţ., latin 12048).
347. Biblia lui Carol cel Pleşuv, spre anul 846. Sfîn-tul Ieronim traducînd Biblia. Traducerile şi copiile
constituiau munca principală a călugărului şi a scribului aplecaţi pe pupitrul lor sau pe cărţile bibliotecii
(Paris, Bibi. Naţ., latin 1).
348. Psaltirea de la Utrecht (816—835). Cei care cred în mila sa ... Dacă ostaşii se roagă cu suliţa înfiptă în
pămînt sau dacă cei asediaţi îl imploră pe Dumnezeu, el îşi va trimite îngerii ca să închidă porţile cetăţii. Misterul
credinţei în Dumnezeu (Utrecht, Bibi. Universităţii regale).
349. Sfîntul Luca. Fildeş, sec. IX—X. Evanghelistul redactîndu-şi textul este înfăţişat în postura clasică a
scribului care scrie o carte aşezat pe o pernă (Lyon, Muzeul de Arte Frumoase).
350. Manuscris al lui Grigorie din Tours, sec. VIL El a scris Istoria francilor între 567 şi 593. Acesta este
cuprinsul cărţii a 7-a (Cambrai, Bibi. municipală).
351. Psaltirea de la Utrecht (816—835). Dumnezeu pedepseşte un oraş. Viziunii optimiste îi urmează una
pesimistă. In timp ce credincioşii se roagă zadarnic lîngă altar, inamicul asaltează cetatea (Utrecht, Bibi.
Universităţii regale).
352. Biblia lui Carol cel Pleşuv, spre anul 846. Moise le dă evreilor tabla Legii. Viziune carolingiana asupra
singurei legi importante: cea a lui Dum *j zeu, care se oferă aici regelui şi funcţionările (Paris, Bibi. Naţ., latin
1).
353. Manuscrisul unui breviar al lui Alaric, 700'^ă Lodhari, regele alemahilor. Viziune mer°V1"SunUi asupra
legii unui popor pe care regele o o e ■
394
IS2.
episcop, unui duce şi unui conte (Paris, Bibi. Naţ., latin 4404).
Ludovic cel Cucernic, împărat. Pe prima pagină a capitularelor sale, împăratul, ţinînd sceptrul dreptăţii, îi
dictează legea unui scrib (Cava dei Tirreni, Italia).
Constantinopol: Cornul de Aur la începutul secolului.
Conducător de car. Bronz. Constantinopol, sec. X (?) (Paris, col. Mallon).
Cvadrigă, brocart de mătase, sec. VIII (Paris, Muzeul Cluny).
Regele Solomon; în mînă ţine cartea înţelepciunii. Email. Constantinopol, sec. X (Veneţia, San Marco).
Giulgiul sfîntului Lazăr (fragment). Bizanţ, sec. XI—XII (Paris, Muzeul Cluny). Grigorie din Nazianz,
Culegere de predici. Ju-lian, colector al dărilor, îndeplinindu-şi funcţia (Paris, Bibi. Naţ., grec 550, sec.
XII). Sipet de lemn placat cu fildeş, sec. X—XI. La dreapta, Adam lucrînd la fierărie. La stînga, Eva mînuieşte
foalele (Darmstadt, Hessisches Landes-museum).
Evanghelii, Constantinopol, jumătatea sec. XI. Sus: stăpînului pămîntului i se aduc dările; jos: munca la vie
(Paris, Bibi. Naţ., grec 74). Mănăstirea Daphni (Grecia), sec. XI. Muntele Athos.
î, b. Ioan Damaschinul, Florilegiu (Sacra Parallela). Sus: pregătirea unei doctorii. Jos: un pictor (Paris, Bibi. Naţ.,
grec 923, sec. IX, Italia meridională sau Palestina).
Octateuc (opt cărţi din Vechiul Testament), sec. • La stînga, Rebeca îşi deplînge sterilitatea, timp ce soţul ei se
roagă la Dumnezeu. La dreapta, Rebeca naşte, aşezată. Esaul zace pe jos, Btoaşa îl apucă pe Iacob (Roma, Bibi.
Vaticanului, grec 747).
367. Doamna Danielis călătoreşte în lectică de la p lopones la Constantinopol, pentru a-1 vizita ^ împăratul
Vasile I,,fostul ei protejat. Servitei ei îi prezintă împăratului darurile aduse, a d ^ vizită a doamnei Danielis
la Constantinopol bătrîneţe. Împăratului Leon al Vl-lea i se ofer" daruri (Madrid, Bibi. Naţ.).
368. Inel cu monogramă, sec. VI, dacă nu mai recent (Paris, Bibi. Naţ., Cabinetul de medalii).
369. Chei şi portchei cu monogramă (Menii Foundation, Baltimore. The Walters Art Gallery).
370. Evanghelii. Constantinopol, jumătatea sec. X^-un cioban cu turma sa de porci (Paris, Bibi. Nat grec
74).
371. Sipet de lemn placat cu fildeş (15,7 cmX23 cmx X16 cm). Constantinopol, a doua jumătatea sec.X sau
prima jumătate a sec. XI: ostaşi antici, personaje dionysiace, animale (Washington, Dum-barton Oaks,
Byzantine Collection).
372. Lespede decorată cu un păun. Ceramică policromă (pămînt alb), lingă Constantinopol, sec. X (29,3
cmx30 cm) (Sevres, Muzeul Naţional de ceramică).
373. Lespede: Sf. Fecioară cu Pruncul. Ceramică policromă (pămînt alb), găsită lîngă Constantinopol, sec. X
(30 cm X 29,8 cmxi cm) (Muzeul Naţional de ceramică).
374. Bandou cu scene animaliere. Ceramică policromă (pămînt alb), lîngă Constantinopol, sec. X (7,8X 32
cm) Sevres, Muzeul Naţional de ceramică).
375. Ţesătură cu grifoni în medalioane, sec. X—XI (Florenţa, Muzeul Naţional).
376. Cană de argint (Paris, col. Hayford Pierce).
377. Cronica lui Skilitze (Italia meridională?; sec. XIII, după modele anterioare): doi spioni asculta o
convorbire la palat (Madrid, Bibi. Naţ.).
378. Farfurie de ceramică cu incizii, sec. XII (Londra. British Museum).
379. Kokkinobaphos, Predici despre Sf. Fecioara (sec. XII), ilustrate sub îndrumarea autoni'ui şi P°a e
396
chiar de el însuşi: Ioachim şi Ana îi mulţumesc cerului după naşterea Sf. Fecioare. (Paris,
Bibi. Maţ., grec 1208).
380. Grigorie din Nazianz, Culegere de cuvintări. Sf. Grigore slujind la altar (Paris, Bibi. Naţ., grec 543,
sec. XII, Constantinopol).
381. Sf. Gheorghe ucigînd balaurul; frescă (sec. XI) din biserica Şarpelui, Goreme (Capadocia).
382. Sfîntul evanghelist Luca scriind. Constantinopol, începutul sec. XI (Paris, Bibi. Naţ., grec. 64).
383. Cronica lui Skilitze: după martirajul său, călugărul Lazăr reîncepe să picteze icoane în mănăstirea Sf.
Ioan Inaintemergătorul.
384. Cronica lui Skilitze: împărăteasa Teodora, soţia lui Teofil, închinîndu-se în taină la icoane în camera ei
(Madrid, Bibi. Naţ.).
385. Diskos. Onix si, în centru, email cloazonat pe aur, sec. X (Bruxelles, col. Stoclet).
386. Muntele Athos, mănăstirea Lavra.
387. Ferestrele bisericii Hosios, Loukas (Grecia), sec. XI.
388. Frontispiciu al unei culegeri cu texte juridice. Sus, cei trei împăraţi legislatori: Justinian, la
stînga, Leon al III-lea şi Constantin al V-lea la dreapta; jos: tabla pentru calcularea gradelor da rubedenie
(Veneţia, Biblioteca Marciana, Fondo Antico, grec 172, probabil original din Calabria, datat 1175).
Cronica lui Skilitze: botezul fiului lui Leon al Vl-lea, viitorul Constantin al VH-lea. Oficiază patriarhul Nicolae
Mystikos. La dreapta, naşul, fratele împăratului (Madrid, Bibi. Naţ.). Brăţară din email cloazonat, sec. XI
(Budapesta, Muzeul Naţional).
a, b. Cercei de aur. Constantinopol, sec. X (Washington, Dumbarton Oaks, Byzantine Collection). Cronica lui
Skilitze. Cununia lui Constantin al Vll-lea cu Elena, fiica lui Roman I Lekapenos, după ritualul oriental (Madrid,
Bibi. Naţ.). Dansatoare de pe coroana numită a lui Constan-
1
tin Monamachos, pe care acesta probabil a dăruit regelui Ungariei Andrei I (1046—1060). Email J aur
cloazonat (Budapesta, Muzeul Naţional)
394. Psaltire, sfîrşitul sec. XI. Constantinopol. Myriam sora lui Moise, conduce dansul femeilor; în centru
muzicanţi (Roma, Bibi. Vaticanului, grec 752)
395. Mozaic cu pietre colorate provenind de la un palat din Divanyolu, sec. IX—X (Muzeul din Is-
tanbul).
396. Pasăre de aur cu decoraţie granulată, sec. X—XI (Lausanne, col. Dr. Reber).
397. Femeie adulteră; frescă (detaliu) de la Sant'An-gelo in Formis (Italia), şcoala de la Cassino, sec.
XI.
398. Cronica lui Skilitze: intermezzo acrobatic la hipodrom (Madrid, Bibi. Naţ.).
399. Grigorie din Nazianz. Culegere de predici: pe prima pagină a „Cuvîntării despre iubirea de săraci", o
compoziţie în formă de stea cu scene de ajutorare; în imagine, jocuri cu balansoarul (Paris, Bibi. Naţ., grec 550,
sec. XII, Constantinopol).
400. Cronica lui Skilitze. Convorbire între bărbaţi (Madrid, Bibi. Naţ.).
401. Menolog, numit al lui Vasile al II-lea, Constantinopol, sfîrşitul sec. X (Colecţia de notiţe despre sfinţii din
calendar): moartea Sf. Martin din Tours (Roma, Bibi. Vaticanului, grec 1613).
402. Vînător cu iepure; mînuirea spadei, arcului şi ţepuşei. Feţele laterale ale unei lăzi de lemn, ser. X—XI
(Muzeul din Reims).
403. Ioan Damaschinul, Florilegiu (Sacra Parallela): Ezechia bolnav şi prorocul Isaia (Paris, Bibi, Naţ.,
grec 923, sec. IX).
404. Buton, aur şi email cloazonat (3,2x1,5 m'' Constantinopol, sec. XI (Washington, Dumbarton
Oaks, Byzantine Collection).
405. 406. Nicandru, Theriaca (tratat despre muşcătun-le de şarpe şi doctoriile potrivite): grădina cura-ţată de
şerpi, şi plimbarea prin grădina paşr>ic-(Paris, Bibi. Naţ., supl. grec 247, sec. X).
407. Sipet de lemn placat cu fildeş, sec. X—XI: go
398
ciunea lui Adam şi a Evei (Darmstadt, Heissisches Landesmuseum).
408. „Acolo fură înmormîntaţi Avraam şi soţia sa Sara" (Geneza, XXV, 10) (Roma, Bibi. Vaticanului,
grec 747).
409. Ioan Damaschinul, Florilegiu (Sacra Parallela): David şi Betsabea (Paris, Bibi. Naţ., grec 923,
sec. IX).
410. Cronica lui Skilitze: cîţiva filosofi cu învăţăceii lor (Madrid, Bibi. Naţ.).
411. Evanghelii, Constantinopol, sec. XII: Sf. Luca (Paris, Bibi. Naţ., grec 189).
412. Mănăstirea Goreme (Capadocia), sec. XI.
413. Leu mîncînd o antilopă. Sec. X—XI (Atena, Muzeul bizantin).
414. Menolog, numit al lui Vasile I, notiţă pentru 23 octombrie: cei şapte adormiţi din Efes în peştera lor
(Roma, Bibi. vaticană, grec 1613).
415. Cei patruzeci de mucenici din Sebastos şi Hristos în maiestate. Placă de fildeş, Constantinopol, sec. X—XI
(17,6 cmX 12,8 cm). (Berlin, Staatliche Mu-seen, Preussischer Kulturbesitz).
.416. Hristos, medalion de email (diametru: 3,3 cm) într-un cadru de argint (pe lemn) de icoană, printre
caboşoane de cristal. Constantinopol, sec. XI (Washington, Dumbarton Oaks, Byzantine Collec-tion).
417. Hristos răstignit între Sf. Fecioară şi Sf. Ioan. Icoană portativă din steatit, sec. X—XII
(Paris, Bibi. Naţ., Cabinetul de medalii).
418. Medalion-amuletă din plumb cu agăţătoare în formă de inel; un personaj călare (Paris, Bibi.
Naţ., Cabinetul de medalii).
419. Psaltirea Barberini, spre 1092. Fol. 16: „Hades (sic!) întîmpinîndu-i pe păcătoşii izgoniţi de în-
ger" (Roma, Bibi. Vaticanului, grec 372).
420. Psaltirea Barberini, spre 1092; ilustraţie marginală: hirotonisirea simoniacă; silueta neagră a unui diavol
stă lîngă preotul corupt (Roma, Bibi. Vaticanului, grec 372).
399
I
CUPRiNS
3.
VIAŢA PRIVATA ŞI ARHITECTURA LOCUIN-c ŢEI ÎN AFRICA ROMANĂ de Yvon Thebert
Casa: apă, flăcări, culori, lumină, gol ... 7
Introducere .............11
fatura arhitecturii locuinţei claselor conducă-
17 toare ................
O arhitectură internaţională.......
O arhitectură teoretică.........
O arhitectură unitară..........
O arhitectură în mişcare.........
Spaţiile „private" şi „publice": componentele unei
domus ................
Articularea dinăuntru şi din afară.....
Peristilul ..............
Săli de primire.............
Alte părţi ale casei...........
Funcţionarea unei domus........
Planuri de ansamblu.........
Compartimentarea spaţiilor unei domus . . Mesajele .............
401
17 19
26 34
50 50 57 66 86
. 94 94 99 105
Concluzie................ j15
Note ..........'..... n~
i.
EVUL MEDIU TIMPURIU ÎN APUS de Michel
Rouche ............... 119
Introducere ............. joo
Viaţa privată cucereşte statul şi societatea . . 124
Germanicii nu jac distincţie intre public şi
privat ............... 125
înmulţirea grupurilor mici........ 133
Slăbiciunea omului singuratic....... 141
Căldura casei şi a vieselor........ 149
Setea de aur.............. 156
Trupul şi inima............. 160
Trup inveşmintat, trup gol, trup stăpînit, trup
preaslăvit ............. 161
Trup bolnav, trup tămăduit....... 165
Idealul: forţă, procreare, sănătate..... 166
Obsesia copilului: sclav sau principe .... 170
Rubedenie, ocrotire şi constrîngere..... 173
Dragostea, impulsiune sau sentiment? . . . . 180
Femeie curată, femeie necurată...... 182
Dragostea, pasiune desfrinată....... îf;1
Violenţa şi moartea ........... 196
Agresivitatea, scop al educaţiei...... 196
Moartea, pedeapsă pentru incendiere şi furt . 204
Omor, tortură, răzbunare......... 209
Teama de morţi............ 215
Imaginarul lumii de „dincolo".....- 2—
Sacru! şi tainele............. 229
Supravieţuirea sacrului păgin......■ ^
Naşterea unei conştiinţe lăuntrice . . . . ■ -"'D
Interioritatea prin rugă......... 2
?52 Descoperirea tăcerii..........•
261 Concluzie .............■
402
5.
BIZANŢ, SECOLELE X—XI de Evelyne Patlagean 265
Teritoriul şi istoria Bizanţului, secolele IX—XI 266
Izvoare ............... 272
Cuvintele............... 278
Spaţiul privat ............. 280
Casa laică............... 280
Aşezăminte vionastice.......... 291
Eul şi ceilalţi ai săi ........... 299
Rubedenia şi opţiunile ei......... 300
Cuplu, familie, sentimente........ 310
Frăţia monastică, paternitatea spirituală . . . 319
Prietenii .............. 324
Eul şi el însuşi ............. 327
Conştiinţa trupului........... 327
Imaginarul.............. 334
Viaţa din afară............ 338
Crezul particular ............ 342
Practicile evlavioase.......... 342
Demoni şi gîndire neorganizată...... 344
Diverse experienţe religioase....... 346
Concluzie .............. 349
Bibliografie.............. 351
Lista ilustraţiilor ........... 381