Tofan Ilie-Cristian, Comunicare și Relații Publice, anul 2

Materia: Comunicare Internă

Reprezentările sociale

Un nou concept creat de Serge (Sergiu) Moscovici. El este un reputat psihosociolog

francez de origine română, director al Laboratorului European de Psihologie Socială, autor a
numeroase articole de specialitate, cărţi şi volume publicate individual sau în colaborare, iar cei
mai mari psihosociologi din lume i-au fost sau îi sunt colaboratori.
În anii 1960, Serge Moscovici pune la punct un concept foarte important în domeniul
Comunicării și anume: Reprezentări și Metareprezentări.
Când abordăm conceptul de imagine organizaţională sau instituţională trebuie să ne
referim, mai întâi, la conceptul de reprezentare, construcţie mentală cu funcţie cognitivă foarte
importantă.
Reprezentările sociale constituie o modalitate particulară de cunoaştere, proprie simţului
comun, al cărei specific rezidă în caracterul social al proceselor care o produc. Ea se referă la
ansamblul cunoştinţelor, credinţelor, opiniilor, împărtăşite de un grup faţă de un obiect social
dat.
Mintea oricărei fiinţe umane are capacitatea de a şi-i reprezenta pe semeni nu ca pe nişte
corpuri în mişcare, ci ca pe nişte alte minţi şi, de aici, posibilitatea metareprezentărilor (şi a
meta-metareprezentărilor etc.). 1
Analiza reprezentărilor sociale presupune identificarea şi punerea în evidenţă a ceea ce
poartă numele de THÊMATA – concept dezvoltat de S. Moscovici şi G. Vignaux2. Conceptul
de THÊMATA desemnează un ansamblu de concepţii primare, de idei-forţă, de arhetipuri
profund înrădăcinate în memoria colectivă a unui grup. THÊMATA se exprimă prin noţiuni
comune, puternic ancorate şi împărtăşite în interiorul unei culturi. În concepţia lui Moscovici
şi Vignaux thêmata fac posibilă apariţia discursului social şi în jurul acestor idei-forţă se
constituie, ca alcătuind baza societăţii, reprezentările; ele generează regimuri discursive ce
oferă coerenţă argumentativă, atitudini cognitive şi culturale.
Reprezentările au un mai multe roluri: de a clarifica, de a da sens realităţii, de a integra (a
încorpora noţiunile şi faptele noi în cadre familiare) şi de a împărtăşi (a asigura “simţul comun”
în care să se recunoască o colectivitate întreagă). De aceea, ele se află permanent sub influenţa
socialului care lucrează asupra lor prin discurs şi în discurs.

1
D. Stoica, Despre ce este vorba?
2
S. Moscovici, Structures et transformations des représentations sociales, ed. Guimelli Ch., Delachaux et
Niestle, Lausanne, 1994