Din pragul unui vis - Mircea Demetriade


Visează, oh! femeie, cu ochii tăi, largi mări,

O lume mai artistă pierdută -n depărtări;

O lume grăitoare în cântul lin de vers,

Trecutul ce din cartea destinului s -a şters.

Visează-te o doamnă din timpul feudal,

Eu fi-voi sigisbeul din umbra ta, feal.

Sub turnul tău cântat -am teorba înstrunând,

Când tu, cu ochii -n lună zâmbeai adânc, visând,

Iar versurile, flăcări în noaptea de opal,

Ţi-au spus de neodihna înfiptă -n chipu -mi pal,

Ţi-au spus de nopţi pierdute în ocna unui gând,

De inima ce moare în pieptu -mi palpitând.

Tu mijlocul îţi mlădii, spre pajişte priveşti,

Şi ochii tăi în noapte n -ascund că mă iubeşti,

Dar gestul tău e aspru şi -atât de hotărât:

« Pe mâine, cavalere, turneu-i hotărât.

Cântarea voastră-mi place şi ochii voştri iar;

Amoru-mi însă este, pe cât de viu, bizar.

Ce dar vreţi de la mine? »

« Vreau buzele petale,

Vreau gura, trandafirul, pe aste buze pale

Să-şi verse tot balsamul!... »

« Viteze cavaler,

Voiesc pentru-a mea gură, sub zeaua ta de fier

Să lupţi, să-nvingi cu spada şi lancea -n câmp închis;

Viteazului de mâine eu gura i -am promis. »

« O fundă laşi să cadă şi -o iau ca pe un semn,

Ca mâine, a mea doamnă, voi fi de tine demn.

Pe scara de mătas e mă urc în turn... cu dor,

Îţi caut în privire... pe gura ta, cu sete

Apăs uscata gură de tine să se -mbete. »

Dar visul altor vremuri păleşte şi s -a stins!

Urâtul vremii de-astăzi deasupra mi s -a-ntins.

Tu plângi o fericire apusă... eu privesc

La gura ta suavă, dorind -o, şi pălesc.