ajungi sa-ntelegi ca din tot ce-ai fi vrut prea putine raman langa tine, numai vazand cum se-aprind si se sting noaptea toate cararile tale gresite � numai lasand sa te-nvaluie pulberea lor vei ajunge sa stii ca regretul e sarpele galben pe care-ntr-un vis il auzeai ca pe-un rau adormind la picioarele tale, adormind si trezindu-se iar. Fara cuvant, fara strigat: drumul pe care-ai umblat, ori ca-l strigi, ori ca-l fluieri, nu se va-ntoarce la tine; ghemul lui negru si brun cineva l-a zvarlit in ocean. Decat orice parere de rau e mai buna tacerea. Numai tacand si gandindu-te singur ajungi sa-ntelegi ca trecutul e-o casa pustie, pentru toate pacatele tale izbavirea e numai in timp, e numai in rosu, e numai in oameni, in faptele lor. Liniste-n urma! Totul e numai acolo-nainte, totul e-n fata. Alearga uitand, ceea ce nu vei uita va veni dupa tine o data cu turma de cerbi stravezii, care sunt poate visele tale. Totul e doar inainte, totul sunt anii care ard si te-ntampina-n cale.