[

Microbiologie
Microbiologia reprezintă o ramură a biologiei , care se ocupă cu
studiul microorganismelor unicelulare, invizibile cu ochiul liber
(ciuperci microscopice, alge, bacterii, virusuri, protozoare) și influența acestora
asupra oamenilor și a altor organisme.
Inițial, microbiologia studia numai procesele fizice, chimice și biologice legate de
activitatea microorganismelor, pentru a putea folosi pe cele utile și pentru a
contracara procesele dăunătoare omului. În ultimele decenii, domeniul de studiu
al acestei discipline s-a extins
prin genetica, biochimia și fiziologia microorganismelor.

Istoria microbiologiei[modificare | modificare sursă]

Încă din antichitate, oamenii de știință credeau că există niște făpturi mici, ce
puteau cauza maladiile. De aceea, în multe regiuni mai dezvoltate
(Roma, Grecia, semiții), existau norme igienice foarte stricte. Însă existența lor a
fost demonstrată de abia câteva milenii mai târziu, odată cu
inventarea microscopului. Astfel, Robert Hooke a fost primul, ce a susținut
existența microorganismelor în 1660 în lucrarea sa Micrografia. Însă în
1676, Anton van Leeuwenhoek a fost primul care să descopere cu ajutorul
microscopului primele microorganisme (bacterii) și să demonstreze existența lor.
Iată de ce el este considerat de mulți oameni părintele microbiologiei.
În 1835, Agostino Bassi de Lodi a arătat că o boală a viermelui-de-mătase este
provocată de un microorganism, aceasta a fost prima oară în istoria biologiei,
când s-a demonstrat că un microorganism poate provoca maladia altui organism.
12 ani mai târziu, fizicianul maghiar Ignaz Semmelweis a fost primul ce a
observat că doctorii spitalelor din Viena răspândeau infecții puerperile și i-a
obligat să-și spele mâinile înainte de naștere.
Bazele microbiologiei moderne au apărut odată cu infirmarea teoriei generației
spontane și acceptarea teoriei celulare (sau teoria germenilor) ca și cu
descoperirea microscopului. Deși această teorie mai fusese propusă
anterior, Louis Pasteur are meritul da fi reușit, în 1862, să dovedească printr-o
serie de teste riguroase că fermentația nu apare spontan, ci este produsă de
microorganismele care se dezvoltă în mediile bogate în nutrienți, în urma
expunerii acestora la aer. Pasteur a arătat că fermentația poate fi prevenită dacă
aerul care ajunge la mediul de cultură este trecut printr-un filtru sau printr-un tub
lung ținut în flacără. Prin aceste experimente, Pasteur nu numai că a infirmat
definitiv teoria generației spontane, dar a și pus bazele tehnicilor moderne
de sterilizare.
În 1884, medicul german Robert Koch publică lucrarea sa, Postulatele lui Koch, o
lucrare foarte importantă pentru microbiologie.