UNIVERSITATEA,, ALEXANDRU IOAN CUZA’’ IAȘI

FACULTATEA DE FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL-POLITICE

SPECIALIZAREA: ASISTENȚĂ SOCIALĂ
STUDENTA: ROȘU CRINA
ANUL II GR. 1

STRATEGII PENTRU STOPAREA TRAFICULUI DE CARNE VIE

1. TRAFICUL DE CARNE VIE, CAUZELE CARE AU DUS LA APARIȚIA PROBLEMEI

O dată cu începutul anilor 1990, perioada imediat următoare regimului comunist migrația în România ca și în
celelalte țări din centrul și estul Europei a fost ridicată. Lucrul acesta a fost posibil datorită scoateri restricțiilor severe impuse
de regimul comunist la trecerea frontierei dar şi datorită instabilităţii şi incertitudinii care au caracterizat prima fază a procesului
de tranziție. Migrația a reprezentat un factor pozitiv datorita faptului că a oferit posibilitate cetățenilor din tările Europei de Est
de a:
- a călători liber în calitate de turist ;
- căuta de lucru ;
- studia.
Dar în același timp și-au facut apariția și factorii negativi precum :
- interrnaționalizarea economiei tenebre ;
- transferul de practici criminale ;
- apariția de noi grupări criminale internaționale.
Traficul de fiinţe umane poate fi considerat o formă extremă a migraţiei ilegale, care chiar dacă are dimensiuni reduse,
este, oricum, un fenomen îngrijorător, deoarece el constituie o încălcare serioasă a drepturilor omului, ce nu poate fi acceptată
într-o societate civilizată și democratică. Consecinţele sunt dramatice dacă ne gândim la obiectivele individuale de dezvoltare
pe termen lung demnitatea persoanelor ca fiinţe umane şi imaginea lor în comunitate.
Traficul de femei în scop sexual ā crescut dramatic în țările Europei de Est care formau sfera sovietică de influență, în acest
sens, Europa de Est este identificată ca și o largă sursă de exploatare a femei traficate pentru prostituție.
Traficul de fiinţe umane reprezintă o formă de sclavie, strâns-legată de alte segmente ale criminalităţii organizate care
a atins cote alarmante la nivel mondial. La nivel mondial, cifra reprezentând femeile şi copiii traficaţi anual prin reţele
transfrontaliere din ţările în curs de dezvoltare către Occident a fost estimată la câteva sute de mii. Organizaţia Internaţională
pentru Migraţie arată că cele mai importante ţări de origine pentru traficul de femei sunt Republica Moldova, România,
Ucraina, Rusia şi Bulgaria. Centrul acestui gen de comerţ este România, datorită poziţiei geografice care o face ţară de tranzit şi
datorită existenţei unui număr mare de persoane sărace, dispuse să facă orice pentru bani.
Traficul de persoane este un fenomen cu multe dimesiuni:
- este o încălcare gravă a drepturilor omului;
- un fenomen economic și social cu consecințe pentru întreaga regiune și societate;
- un aspect al sănătății publice;
- un aspect penal, în care traficantii și nu victimele sunt infractorii.
Traficul de ființe umane este o infracțiune gravă, în care victimele sunt tratate ca bunuri și vândute pentru obtinerea de profit.
Pentru unii este considerate a fi o afacere, de cele mai multe ori controlată de crima organizată, care încearca să obțină
maximum de profit din ceea ce ei considera a fi bunul lor, dar care afectează sănătatea, bunastarea și securitatea persoanelor.
Traficul de fiinţe umane nu ne pândeşte la colţul străzii, nu ne bate la uşi, însă săracia, neatenţia, naivitatea, dorinţa de
bunăstare economică neînsoţită de discernământ ne pot transforma în victime ale criminalităţii organizate - o lume inumană, în
care traficanţii folosesc cele mai crude mijloace pentru a obţine bani dispunând fizic, psihologic şi economic de alţi oameni,
transformându-i în sclavi, într-o lume în care sclavia a apus de mult.
Traficanţii de persoane nu îşi aleg la voia întâmplării victimele. Au transformat cumpărarea, vânzarea şi exploatarea oamenilor
într-o profesie de excelenţă. Au reguli nescrise, dar foarte explicite şi eficiente, metode atent elaborate pentru recrutarea,
transportul şi exploatarea victimelor.

1
 Organizația ,,Salvați Copiii’’,România a realizat un studiu prin care se arată că vulnerabilitatea minorelor provine din
sărăcia în care se afla acestea, acest factor fiind esențial la care se adaugă factori de risc precum lipsa familiei, abuzul de alcool
și droguri în famili , violențā, lipsa educației. Toți acești factori care fac o persoana vulnerabilă pot fi anticipați prin:
- programe de prevenire a săraciei;
- programe de școlarizare, implicarea familiilor, educarea copiilor,care sunt persoanele vulnerabile ale societăți fără repere și
valori.
Formularea unei politici sociale îndreptate spre bunăstarea victimelor traficului de persoane din perspectiva asistenței sociale,
solicită o întelegere a factorilor care contribuie la vulnerabilitatea femeilor care ulterior devin victime. Factorii pot fii divizați în
două niveluri :

1. Factorii de nivel- macro ce implică:

- demografia națională, locală și internațională;
- mediul social, economic, etnic și cultural în care traficul prin exploatarea sexuală intervine pe fondul inegalității
economice și a sărăciei, ceea ce duce și violențā în familie , violențā sexuală, abuzul de alcool și alte vicii sociale,
boli psihice și abuzul de substanțe a părinților ce determină plecarea de acasă a copiilor , mulți dintre aceștia
ajungând să devină victime ale traficului

Studiul realizat de Boudreaux (2001), Burrell (2002), Crane (2001) ,(dupa Roby, 2005) dovedește că sărăcia și statutul inferior
al femeii în societate, plasează femeia cu un risc major în lumea traficului sexual , amplificat de frică ,violență și degradare
emoțională și fizică , fiind ,,seduse’’ inițial și ulterior fiind amenințate cu moartea în încercarea de evadare
Sărăcia, statutul inferior al femei constituie o parte care se impune prin caracterul său evident, din munca de prevenție a
asistentului social la care se adauga echipa pluridisciplinară, pot preveni prin programe, campanii prin care să sensibilizeze și
responsabilizeze societatea cu privire la fenomenul traficului de persoane
Experiențā Organizației Internaționale La Strada, Republica Moldova, le oferă posibilitatea să afirme faptul că sistemul social
degradant și feminizarea sărăciei, duce la vulnerebilitatea victimei din perspective diferite,de exemplu:
 Reducerea posibilităților de a-și continua studiile;
 Micșorarea numărului locurilor de muncă;
 Posibilități de independență materială reduse în rapport cu familia din care provin;
 Abuzul și disfuncționalitatea în cadrul familiei.

2. Factorii de nivel- micro , implică :

- familiile ;
- individul.
Premisa plecări în străinătate, este nevoia de a pleca din familie, desigur în situația în care este supusă violenței și abuzurior
din partea părinților, soțului sau existențā unei atmosfere mizerabile.Acest factor le-a determinat pe multe adolescente să
devină o pradă intermediarilor ca dupa aceea să nimerească în rețeaua traficanților, acestea fiind ușor manipulabile datorită
vulnerabilități pe care o trăiesc victimile la început nu sunt capabile de a recunoaște abuzurile emoționale rudele acestora sau
prietenni,fiind cei care anunță organizațiile(Salvați Copiii etc)
În republicile, din fosta Uniune sovietică fetele fără adăpost și orfane reprezintă populația extrem de vulnerabilă și ușor de
traficat pentru prostituție.
Lipsa de informație despre modul de viață din țara în care doresc să ajungă, doar 25 % din femeile traficate consiliate în cadrul
fundației olandeze împotriva traficului de femei, STV, în 1996 au fost conștiente că vor lucra în prostituție.
Vulnerabilitatea datorită situației socio-economice instabilă este lipsită adesea și de lipsa unei rețelede suport. Majoritatea
victimelor, în special cele exploatate sexual provin din medii abuzive ,care afectează stabilitatea emoțională a persoanei, cel
mai des acest lucru are ca consecință ruperea legături cu mediul familial și găsirea refugiului în cercul de apartenență unde nu
lipsește să apară deja persoana recrutătoare sau traficantul.
Datorită lipsei de repere valorice în cadrul familiei victimile traficului de persoane se identifică cu un patern pe care-l consideră
bun, neputând face diferențā între ,,bine și rău ’’.
Legile oferă drepturi egale femeii drepturi egale cu a bărbatului punerea în aplicare a acestor legii ā fost limitată de tradițiile
patriarhale care au continuat să devalorizeze femeia în raport cu bărbatul și în special în zonele rurale. Normele impuse de
societatea patriarhală fac ca femeile să devină dependente financiar de soții acestora, care au sarcinii bine definite iar încălcarea
lor presupune ,,sancțiune’’ non-formală adoptată de comunitate. Dorințā de realizare a femei provine din zona rurală se izbește
de lipsa de cunoaștere, de informare, a unei percepții realiste față de fenomenul de trafic, multe dintre femei nici nu au auzit de
trafic de persoane.

Factorii principali care contribuie la dezvoltarea traficului de femei sunt :

● Sărăcia și șomajul ;

● Feminizarea săraciei și migrației;

2
● Accesul limitat sau condiționat la învătământ , abandonarea școli după finalizarez studiilor gimnaziale;

● Defavorizarea locurilor de muncă tradițional ocupate de femei;

● Discriminarea gender;

● Violențā domestică și alte forme de abuz față de femei

Datorită nivelului de trai cele mai multe dintre victime aparțin unor familii în care unul dintre parinti, sau chiar ambii, sunt
someri, confruntandu-se cu mari dificultati materiale, sau ele insele au o situatie familiala grea, fiind abandonate de soti si
avand copii in intretinere. Datorită șomajului, o alta cauza importanta a traficului o reprezinta rata mare a somajului. Lipsa
locurilor de munca si slaba lor e calificare fac ca femeile sa cada in capcana traficantilor. Trebuie evidentiat aici si nivelul
scazut al salariilor, care nu acopera minimul necesitatilor. in multe situatii, aceste persoane, daca isi gasesc un loc de munca,
sunt angajate fara documente oficiale si sunt prost plătite.

Datorită faptului că marea majoritate a victimelor traficului provin din Moldova, care este recunoscuta pentru saracia
existentă. Din moment ce comunitatea nu ofera prea multe perspective femeile merg sa castige bani pentru ā si putea satisface
anumite nevoi. Variatia ratei saraciei este responsabila, intr-o oarecare masura, de migratia ilegala si de traficul de persoane.
Persoanele sarace sunt cele mai vulnerabile. Desi din analizele intreprinse se observa ca fetele provin din familii unde nu exista
probleme financiare atat de m care se afdari, saracia este inca considerata a fi una dintre cauzele traficului.

Educaţia – cele mai multe dintre fetele care sunt traficate nu şi-au încheiat ciclul obligatoriu de educaţie. Ele nu au o calificare
adecvată, nu au experienţă pe piaţa muncii şi, astfel, sunt mai vulnerabile. Vulnerabilitatea este invers proporţională cu nivelul
de educaţie. Cele mai vulnerabile (circa 40%) sunt cele care nu au terminat liceul, având vârsta cuprinsă între 15–20 de ani. În
ultimii ani, vârsta fetelor traficate a scăzut chiar la 12, 13 ani. Educaţia, ca rezultantă ā nivelului pregătirii şcolare şi
profesionale, dar şi ca nivel al educaţiei receptate şi sedimentate în plan familial şi social, este factorul de formare al
responsabilităţii, înţeleasă nu neapărat în sensul asumării unei obligaţii anume, sau ca adoptarea unei conduite conforme
normelor sociale ale momentului, ci ca şi capacitate de raportare lucidă, realistă, la complexul de circumstanţe ce se succed în
viaţa personală şi în care se include, decisiv, alternativele ocupaţionale. Lipsa de educaţie le face pe victime să poată să se
orienteze în ţările de destinaţie numai spre munci care nu cer îndemânare şi pricepere foarte mare şi, deci, sunt prost plătite, sau
spre locuri de muncă temporare, desfăşurate în condiţii precare.

Mediul familial – femeile provin, în general, din familii în care alcoolismul, conflictele şi antecedentele penale sunt o
constantă, ca şi lipsa afecţiunii parentale. De această situaţie familială profită mulţi dintre traficanţi, care mimează faţă de
victime interese de natura afectivă, în momentul racolării. Multe dintre victime încearcă să scape dintr-un mediu familial
dominat de violenţă sau un mediu familial prea constrângător.

2. EFECTELE NEREZOLVĂRI PROBLEMEI ASUPRA GRUPULUI ȚINTĂ, ASUPRA COMUNITĂȚI , ASUPRA

SOCIETĂȚI

Pentru ca victimile traficului de persoane sa fie reintegrate pe lânga calitatea serviciilor de asistență socială acordate ,
acestea acestea trebuie să fie motivate pentru a-și dori schimbare dacă acestora le lisește motivarea totul este în zadar .
Ședințele de lucru și grupurile țintă organizate la diverse etape ale reîntegrari contribuie la dezvoltarea capacitătilor
beneficiarului. Pentru ca victimele traficului de persoane sa fie reintegrate depinde și de relațiile cu persoanele
apropiate. Dacă victimile traficului de persoane sunt sprijinite de familie acestea au mai multe șanse de a se reintegra
în societate.
Respingerea afectivă a victimelor traficului de persoane din partea familiei sau reîntoarcerea într-un mediu abuziv acest
lucru va conduce la revictimizarea repetată a victimei, readucerea ei în starea de criză și eșecul programului de
reintegrare.

3
Pentru a preveni relațiile tensionate între victimă și familia acesteia, asistentul social va interveni din punctul de vedere
al victimei scopul fiind acela de a facilita reintegrarea. Daca victima traficului de persoane este minoră, autoritațile în
protecția căruia se afla victima au obligația de a anunțā familia despre situația copilului lor.
Dacă familia este pregătită pentru a primi victima traficului de persoane și nu știe cum sa procedeze pentru a o susține,
în aceasta situație asistențā socială se va acorda atât victimei cât și familiei acesteia. Membri familei vor fi instruiți în
legatură cu modul în care trebuie să se comporte cu victima, aceasta trebuind susținută nu condamnată. Dar acest lucru
se va întâmpla doar în situația în care familia este de acord de ai oferi suport și numai cu acordul victimei. În cazul în
care familia nu este de acord, asistentul social va ajuta victima traficului de persoane să-și găsască alternative
construindu-și o viață independentă, prin găsirea unui loc de muncă, să-și continue studiile sau să urmeze o calificare
profesională aceasta va avea ca consecință restabilirea sănătăți fizice și psihice. Refacerea vieții personale prin
depășirea traumei de către persoana traficată poate conduce ulterior la refacerea relațiilor cu familia.
Femeile tinere care provin din mediul rural sunt supuse unui risc de ā fi condamnate din parte comunității comunicarea
cu locuitorii pe de o parte este importantă pe de altă parte este provocată.
Efectul marginalizări din parte comunități este unul din riscurile cele mai serioase cu care se confruntă victima
traficului de persoane. Acesta poate avea ca consecințe scăderea stimei de sine și ā autoaprecieri, acest lucru fiind
constatat în special la victimele traficului exploatări sexuale, simtind că sunt judecate și respinse de cei din jurul lor,
identificănd aceste atitudini și la personalul cu care lucrează pentru a se reintegra. o altă bariera privind reintegrarea
victimelor traficului de persoane este stigmatizarea la care sunt supuse în societate. Femeia supusă stigmatizări se poate
simți izolată și respinsă cea ce o va determina să părăseacă comunitatea de proveniență ceea ce va spori riscul ca aceata
sa redevină victimă a traficului de ființe umane.
Cristina Gheoghe-Tranca, șeful Misiunii din România a Organizației Internaționale pentru Migrație din România ā
organizat un program de reintegrare ā victimelor traficului de persoane, împreună cu Biseica, din mai multe motive: ,,o
dată, deoarece relația cu biserica e foarte importantă pentru victimile traficului, mai ales în ceea ce priveștee
reintegrarea lor. Apoi , pentru că e nevoie ca familia și oamenii din comunitate să știe de existențā fenomenului, ca să
poată să ajute o victimă, să poată să recunoască o situație de trafic și să știe cum să reacționeze’’(OIM, 2007).

3. TEORII CARE EXPLICĂ PROBLEMA SOCIAL IDENTIFICATĂ

Teoria ierarhiei nevoilor lui Abraham Maslow este teoria care se pune în evidență ierarhia nevoilor raportate la
victimele traficului de persoane. Ierarhizarea nevoilor umane respectiv nevoile victimelor traficului de persoane, în
formă piramidală, din perspectiva teoriei ierahiei nevoilor lui Maslow sunt următoarele:

1. Nevoi fiziologice nevoile de bază, acestea adesea nu au fost satisfăcute înaintea experienței traficului de
persoane care s-au transformat ulterior în factorii care au contribuit la expunerea la expunerea la fenomenul de
trafic. Datorită experientei care ā avut consecinte dezastruoase asupra victimei, nevoile acesteia nesatisfăcute
au rămas aceleași, acestea s-au intensificat datorită traumelor fiziologice și psihologice la care au fost expuse.

2. Nevoi de securitate care prin intermediul experienței de trafic aceste nevoi au fost neutalizate.

3. Nevoi de apartenență victimele în urma experienței de trafic de persoane au nevoie de suport emoțional din
partea persoanelor apropiate, care să le accepte și să le înteleagă trauma prin care au trecut.

4. Nevoi de stimă victimele traficului de persoane au nevoie de ā se simți acceptate și respectate. Nevoia de a fi
respecat este extem de importantă de a fi satisfăcută și oferită în momentul asistării, motivănd in acest sens
victima spre asistare.

5. Nevoi de autoîmplinire infiferent de care ar fii nivelul de educare al victimelor traficului de persoane, ele au
nevoie de autoperfecționare, acest lucru fiind esențial de a fi satisfăcut pentru o reintegrare armonioasă în
societate.

4
4. POSIBILE SOLUȚII PENTRU REZOLVAREA PROBLEMEI

ANITP a desfăşurat campanii de prevenire a traficului de persoane care, au fost orientate pentru eliminarea sau reducerea
numărului de victime minori ale traficului de persoane, dar şi pentru reducerea victimelor exploatate sexual şi prin muncă
forţată.
Campaniile implementate la nivel naţional, au avut ca parteneri diverse instituţii publice, ONG-uri cu activitate în domeniu
au fost:
1
„Fereşte-te de ocazii „PERFECTE” cu locuri de muncă „PERFECTE”,

„Lăsaţi copilăria copiilor”

„Traficul de persoane există!...Decide AZI..Nu MÂINE!”

„Banii tăi îi îmbogăţesc pe traficanţi... Banii tăi ucid suflete!”

“Ziua Europeană de luptă Împotriva Traficului de Persoane”

„Tu contezi, nu promisiunile!”

”Traficul de persoane poate fi un meci cu miză foarte mare…chiar viaţa ta!”

“OMUL CU DOUA FEŢE”

campanie de prevenire a exploatării sexuale a femeilor

Inspectoratul General al Poliţiei Române prin Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane a lansat campania de
prevenire a exploatării sexuale a femeilor intitulată „Omul cu două feţe”.
Campania se desfăşoară în cadrul proiectului de twinning PHARE RO 06 IB JH 08 „Consolidarea capacităţii instituţionale
pentru prevenirea traficului de persoane în România” şi are sloganul „ TU CONTEZI”.
Proiectul este implementat de către de Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane împreună cu Institutul Ludwig
Boltzmann al Drepturile Omului din Austria, Fundaţia Germană pentru Cooperare Juridică Internaţională şi Centrul European
pentru Drept Public din Grecia.
Din analiza statisticilor realizate de Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane, a reieşit faptul că ponderea victimelor
este deţinută de femei tinere şi minore cu vârsta cuprinsă între 16 şi 25 de ani, din mediul rural, în special din judeţele Bacău,
Dolj, Olt, Iaşi, Vaslui, Teleorman, Giurgiu, Călăraşi şi Botoşani, reprezentând aproape jumătate din totalul victimelor
identificate.
Ca un răspuns imediat, campania lansată urmăreşte creşterea conştientizării la nivel naţional cu privire la riscurile traficului de
persoane în scopul exploatării sexuale şi se desfăşoară pe o perioadă de 3 luni, începând cu data de 7 iulie.
Mesajul campaniei a rezultat din realitatea cotidiană dar dură în care societatea evoluează, respectiv faptul că traficul de
persoane se poate ascunde în spatele unei feţe prietenoase.
Pentru desfăşurarea activităţilor prevăzute în cadrul campaniei au fost produse un spot TV, un spot radio, fluturaşi, afişe şi alte
tipuri de materiale de sensibilizare şi informare a grupului ţintă.

5
I.G.P.R. va continua să îşi dezvolte strategia de prevenire a traficului de persoane prin
Traficul de persoane constituie o violare a drepturilor omului şi o atingere adusă demnităţii şi integrităţii fiinţei umane, aşa
cum se afirmă în toate documentele internaţionale în materie, inclusiv în textul recent al Convenţiei Consiliului Europei,
semnate la Varşovia, la 16 mai 2005. România a adoptat gradual, alături de alte state ale lumii şi, în speţă, ale Uniunii Europene,
un ansamblu de măsuri legislative destinate construcţiei, consolidării şi eficientizării continue a dispozitivului naţional, în
contextul consolidării cooperării internaţionale, în scopul prevenirii şi combaterii acestui fenomen.
1
Strategia Naţionă împotriva traficului de persoane pentru perioada 2006 - 2010

Planul Naţional de Acţiune 2008 - 2010 pentru implementarea Strategiei naţionale împotriva traficului de persoane 2006
- 2010

- document care prezintă informaţii generale relevante, definirea problemei şi principalele domenii de acţiune şi obiective
strategice în domeniul traficului de persoane. Obiectivele strategice sunt prezentate detaliat, subordonând obiective
specifice, activităţi, responsabili şi parteneri, surse de finanţare, termen de realizare, monitorizare şi evaluare - indicatori de
evaluare;
1
Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificările şi completările ulterioare. Prin
Legea privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane s-au incriminat formele pe care le poate îmbrăca traficul de
persoane, s-a creat cadrul juridic pentru utilizarea tehnicilor moderne de investigaţie, necesare descoperirii acestor fapte, s-au
introdus norme pentru protecţia şi asistenţa victimelor traficului, a familiilor acestora, precum şi a martorilor.

1
Hotărârea Guvernului nr. 299/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Legii 678/2001 privind
prevenirea şi combaterea traficului de persoane;

1
Legea nr.39/ 2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate;

1
Legea 211/ 2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor care, transpune prevederile
următoarelor instrumente comunitare:
- Decizia Cadru a Consiliului European 2001/220/JHA privind poziţia victimelor în procedura penală. Această Decizie , având
la bază titlul VI din Tratatul asupra Uniunii Europene, permite victimelor infracţiunilor să solicite daune de la făptuitor în cursul
procedurilor penale

6
- Directiva Consiliului 2004/80/EC din 20 aprilie 2004 privind compensarea victimelor infracţiunilor
- Convenţia europeană privind compensarea victimelor infracţiunilor violente (Strasbourg, 24 noiembrie 1983)
- Recomandarea Consiliului Europei nr. R(85)11 privind poziţia victimei în cadrul dreptului penal şi al procedurii penale.
- Comunicarea Comisiei Europene “Victimele infracţiunilor în Uniunea Europeană – Reflecţii privind standarde şi acţiune” (14
iulie 1999)
- Cartea verde “Compensarea victimelor infracţiunilor” a Comisiei Europene (28 septembrie 2001).

1
Ordonanţa de Urgenţă nr. 20/ 11.03. 2009 pentru modificarea art. 13 alin. (2) si (3) din Ordonanta de urgenţă a Guvernului nr.
30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Principalele acte normative internaţionale:

1
Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate şi cele două protocoale ale sale adoptate la
New York la 15 noiembrie 2000, ratificată de România prin Legea nr. 565/2002

Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, adoptată la 3 mai 2005, ratificată de
România prin Legea nr. 300/2006. Prevenirea traficului de persoane

Prevenirea traficului

Traficanţii vor profita întotdeauna de lipsa de informaţie, de disperarea pentru găsirea unui loc de muncă sau nemulţumirea
privind nivelul veniturilor, de credulitatea, spiritul de aventură sau inconştienţa persoanelor pe care le vor transforma în victime.

Pentru a evita recrutarea:

1. interesează-te şi din alte surse dacă promisiunile făcute de o persoană privind capacitatea sa de a oferi un loc de muncă sunt
realizabile;
2. contactează ambasada ţării în care urmezi să pleci pentru a verifica dacă îndeplineşti condiţiile pentru a lucra sau studia în
respectiva ţară;
3. consultă un jurist privind clauzele unui contract de muncă înainte de a-l semna;
4. evită semnarea unui contract cu specificaţii evazive de genul : ”şi alte tipuri de activităţi” sau „toate activităţile la cererea
angajatorului”;
5. asigură-te că agenţia prin intermediul căreia ai căutat un loc de muncă funcţionează legal;
6. fii suspicios în promisiunile verbale susţinute de orice fel de argument;
7. fii suspicios în legătură cu orice angajament privind procurarea documentelor de călătorie de către o altă persoană;
8. refuză orice angajament nu te angaja cu nimic care ar putea duce la şantajarea ta (plata unor servicii, a transportului etc.);
9. fă copii ale paşaportului şi documentelor de călătorie şi lasă-le la o persoană de încredere;
10. comunică unei persoane de încredere detaliile privind locul unde vei merge;

Dacă pe timpul călătoriei ai suspiciuni

1. reţine orice detaliu privind traseul efectuat;
2. reţine adresa şi numărul de telefon ale unei organizaţii anti-trafic, din ţara unde vei pleca;
3. reţine adresa şi numărul de telefon ale ambasadei sau consultantului din ţara de destinaţie.

Atenție
Paşaportul sau alte documente privind identitatea pot fi reţinute doar de oficialităţile de la vamă sau poliţie. Nici o alta persoană
nu are dreptul să le reţină.

Iesirea din situația de trafic

În majoritatea cazurilor, victimele realizează pericolul doar în momentul în care sunt sechestrate şi/sau obligate să desfăşoare
activităţi împotriva voinţei lor, ori când nu primesc decât o mică parte din ce li s-a promis ca plata, invocându-i-se diferite
motive.
Ieşirea din aceste situaţii presupune:
1. să obţineţi şi să reţineţi orice informaţie privind locaţia în care vă aflaţi (adresă, telefon, nume, etc.);
2. informaţi orice persoană cu care veniţi în contact că sunteţi o victimă a traficului de persoane;
3. transmiteţi un mesaj de ajutor către o rudă apropiată sau un prieten din ţară,(prin telefon, e-mail, sms,etc.);
4. încercaţi să evadaţi şi să contactaţi instituţiile sau persoanele care v-ar putea oferi ajutor;
5. daca sunteţi în ţară, apelaţi gratuit linia telefonică 0 800 800 678

7
„Nu cred că mi se poate întâmpla chiar mie” este o manieră de a gândi care poate conduce la experienţe cu urmări dureroase.

5. ARGUMENTE PENTRU NECESITATEA INTERVENȚIEI

Este necesar ca să se intervină prin anumite campani pentru ca să se reducă numărul persoanelor care cad victime traficului de
persoane deoarece acestă experiență îsi lasă amprenta asupra diferitor categorii de victime.Victimele trăies adesea stări de
anxietate în momentul când se întorc în țară sau evadează din rețeaua de trafic intern iar datorită situației lor , victimele au
încercări de suicid ,se simt stigmatizate au dificultăți în accesarea resurselor, dificltați de comunicare cu familia și cu
persoanele care pot fii un suport pentru victimă. Problema apare în situația în care victima se reîntoarce,în același mediu abuziv
sau unde membri familiei fac parte din rețeauade trafic, ei însăși traficând-o.
Prima reacție pe care o are victima este de șoc, frica neputințā sau vina.Acestea în această etapă sunt foarte aresive și pot
ignora ajutorul persoanelor care le acordă asistență.După depășirea șocului victima începe să constientizeze gravitatea
problemei.Alte sintome pe care victimele le pot avea:
- siptomele somatice: dureri de cap, îmbolnăviri de stomac, dureri de spate,senzațiie de sufocare ;
- disocierea : persoana se simte ,,murdară’’,parcă ar fii un alt om,nu-și suportă corpul
- schimbări afective: furia pe care victimele traficului de persoane adesea le simt față de ele și față de personalul cu
care intră în contact
- schimbări de relaționare: în situația de captivitate,traficantul devine persoana cea mai puternică din viațā
victimei,iar psihicul acesteia se modifică după acțiunile acestuia,de aceea victima încearcă să domine modul
acesta acesta asistentul social deținând astfel controlul
- schimbări de identitate: în situațiile extreme victimele traficului de persoane pot avea tentative repetate de suicid

TIPURI DE INTERVENȚII RECOMANDATE PENTRU REZOLVAREA PROBLEMEI

Integrarea României în Uniunea Europeană, a constituit o etapă importantă în dezvoltarea tuturor structurilor
Poliţiei Române, sub toate aspectele, inclusiv în sfera combaterii criminalităţii organizate, aducând cu sine, modificări de
substanţă, în toate domeniile. În derularea acestui proces, pentru asigurarea compatibilităţii structurilor de combatere a
crimei organizate din România cu cele existente in Uniunea Europeană, un accent deosebit s-a pus pe reorganizarea
Inspectoratului General al Poliţiei Române În contextul în care Inspectoratul General al Poliţiei Române apreciază şi
tratează în consecinţă, ca prioritară activitatea de combatere a infracţiunilor de trafic de persoane prin înfiinţarea şi
operaţionalizarea în cadrul Direcţiei de Combatere a Criminalităţii Organizate a Serviciului de Combatere a Traficului de
Persoane, s-a realizat schimbarea structurală a unităţii specializate în combaterea traficului de persoane, în scopul
dinamizării şi eficientizării acţiunilor de combatere a acestui gen de infracţionalitate.
Priorităţile Serviciului de Combatere a Traficului de Persoane şi implicit cele ale Inspectoratului General al
Poliţiei Române, au fost şi continuă să fie, cele de cooperare pro-activă cu toate structurile naţionale şi internaţionale
implicate în combaterea fenomenului infracţionalităţii organizate, abordând cu prioritate fenomenul traficului de persoane.
Întrucât acest tip de infracţionalitate constituie o încălcare gravă a drepturilor omului, această structură este
implicată activ în combaterea activităţilor de trafic contribuind la readucerea situaţiei in limitele normalităţii, prin acţiuni şi
măsuri concrete, realizate în strânsă cooperare cu partenerii interni şi externi angajaţi în lupta antitrafic.
Statul român asigură pregătirea specialiştilor în combaterea traficului de persoane prin includerea temelor de
profil în programele de studiu ale unităţilor de formare şi specializare (Academia de Poliţie, etc) a personalului MAI. Prin
organizarea de cursuri de specialitate şi seminarii de pregătire, formatorii din cadrul Direcţiei de Combatere a Criminalităţii
Organizate asigură pregătire de specialitate celorlalte structuri din cadrul IGPR.
Cercetarea cazurilor de trafic de persoane se efectueazã de ofiţeri anume desemnaţi, specializaţi în audierea
victimelor traficului. Audierea femeilor victime ale traficului de persoane se realizeazã, de regula, de ofiţeri femei.
Prin structurile specializate ale Ministerului Administraţiei şi Internelor se asigură la toate punctele de trecere a
frontierei de stat a României, personal special instruit pentru identificarea şi preluarea victimelor, în vederea îndrumãrii
acestora cãtre instituţiile specializate.

8
 IGPR asigură la cerere, pe teritoriul României protecţia fizica a persoanelor victime ale traficului, care sunt pãrţi în
procesul penal atât conform prevederilor codului de procedură penală cât şi a din Legii nr. 682/2002 (privind protecţia
martorilor) prin Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor (ONPM), structură specializată în cadrul poliţiei române.
Ministerul Administraţiei şi Internelor prin structurile sale specializate organizeazã cursuri de formare şi specializare a
personalului propriu implicat în cercetarea cazurilor de trafic de persoane şi în audierea victimelor traficului cât şi în colaborare
cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT, judecători şi reprezentanţi ai ONG.
În plus, anual, se organizează Conferinţa Naţională a Poliţiştilor Antitrafic, la care participă reprezentanţi ai tuturor
agenţiilor de aplicare a legii în domeniul traficului de persoane precum şi ofiţerii de legătură acreditaţi în România. Această
întâlnire se organizează cu sprijinul FBI şi al ambasadei SUA, ONG-urilor şi al altor instituţii, având ca scop analiza
modalităţilor de gestionare a problemelor identificate, legate de fenomenul traficului de persoane şi mai ales, de combaterea
acestuia.
Cu sprijinul organismelor multinaţionale create în acest scop, forţele de poliţie trebuie să fie ajutate şi încurajate să
coopereze şi să îşi coordoneze eforturile anti-trafic.

România este implicată, alături de organizaţii precum Europol, Interpol, Eurojust, Frontex sau Centrul SECI, în
eforturile de combatere a criminalităţii transfrontaliere şi de limitare a efectelor negative generate de traficul de
persoane, migranţi sau minori, traficul de droguri, arme sau materiale nucleare, beneficiind de sprijinul unei întregi
reţele de ofiţeri de legătură,

9
.
7. DEMERSURILE ÎNTREPRINSE PE CARE LE AM ÎNTREPRINS PENTRU DOCUMENTARE ȘI SURSELE
BIBLIOGRAFICE

1. Am vizionat filmul ,,Human Trafficking’’ din anul 2005, partea I și partea II. M- a împresionat filmul văzut și m-a
făcut să mă gândesc la acele persoae care le vedeam pe la TV sau prin ziare și nu intelegeam de ce unele încă
practică cea mai veche meserie din lume. Acest film m-a făcut să înteleg faptul că poate ele nu ar dori să facă
acest lucru, dar daca nu ar mai dori să facă acest lucru ar fii bătute sau ar fii chiar ucide.Mi-a placut discursul de la
sfârșitul filmului și în special următoarea frază,, Fiecare din acestea ar putea fi sora voastră, prietena cea mai bună
sau chiar fiica voastră’’.

2. Ala Vechiu ,, Traficul de persoane’’ Editura Lumen, Iași , 2009 pg 11-30.

3. Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane ,,Aspecte privind evoluția traficului de femei din România’’.

4. Claudia Petrescu ,,Traficul de femei- O problemă a societății moderne’’.pg 253-256.

5. Centrul Internațional pentru protecția și promovarea drepturilor femei,, La Strada’’ 2006,,55 plus 1 Întrebări
pentru La Strada Moldova’’ Ed. La Strada Moldova, Chișinău.

6. ONG Alternative Sociale ,,Ghid de informare în domeniul traficului de persoane’’.

7. Luca Cătălin(coord) Traficul de persoane Practici și resurse pentru combatere și colaborare Ed.Hamagiu
SRL

10