Piața bursieră - definiție, caracteristici, funcții

1. Definiție, istoric, premise

Pornind de la limbajul comun, denumirea de bursă reprezintă o alocație, iar din punct de
vedere etimologic această denumire provine din limba greacă “bursa” semnificând săculeț cu bani.
Din punct de vedere economic, bursa reprezintă o piață unde au loc tranzacții bursiere după
o anumită procedură reglementată.
Schimburile, tranzacțiile se cunosc din cele mai vechi timpuri și se efectuau, la început, sub
forma de troc. Ulterior, regele Lidiei din Asia Mică a înlocuit trocul tradițional printr-un schimb de
mărfuri contra unor piese din argint și aur.
În Mesopotamia apare pentru prima data sistemul de împrumut cu dobandă, la care apelau
cei ce doreau să dezvolte o activitate comercială.
Câteva secole mai târziu, în Roma antică, apare categoria de publicani reprezentând
comercianții abilitați de către senat ce aveau exclusivitate în colectarea impozitelor, aprovizionarea
armatei, etc. Aceștia întemeiau societăți în comandită pe acțiuni numite societăți publicanorum, iar
acțiunile acestor societăți se negociau în bazilici construite special în acest scop. Cei ce se ocupau
de vînzarea acestor acțiuni se numeau argentari.
La aproximativ 1000 de ani după prăbușirea Imperiului Roman, această activitate de schimb
apare la genovezi și la armatorii și comercianții venețieni care, pe durata unei călătorii, constituiau
societăți pe acțiuni ce se dizolvau la sfârșit prin separarea părților cu care fiecare a contribuit.
Începând cu secolul XIV, în Franța, printr-o ordonanță a lui Filip cel Frumos este dată prima
reglementare cu privire la schimbul organizat într-un anumit loc bine stabilit, schimbul realizându-
se prin negocieri pe Podul cel Mare.
Tot în secolul 14, la Brouge negustorii veniți din îndepărtatele Indii își negociau mărfurile
într-un han al familiei Van der Boursen, un local numit Hotel de Bourse în holul căruia se negociau
periodic metale prețioase, hârtii de valoare etc. Pe frontispiciu, clădirea avea sculptate în piatră doi
săculeți de bani, de unde și denumirea localului, care în secolele XIII-XIV a servit drept loc de
întâlnire pentru negustori.
Ulterior, dezvoltarea comerțului a impus concomitent și piețe specializate de concentrare a
cererii și ofertei pentru realizarea celui mai bun preț.
Dezvoltarea activității economice a determinat apariția în 1792 a primei burse
în America la New York unde se negociau acțiuni ce se derulau sub un platan în fața unei clădiri din
Wall Street.
În mai 1792 se semnează documentul “Barter Wood Agreement”.

1
 În 1848 apare Bursa de la Chicago la intersecția celor două mari drumuri ce
întretăiau America.
La noi în țară perioada de apariție a burselor a fost cea a anilor '60 - '70, când în economia
românească a pătruns capitalismul sub forma incipientă a societăților în comandită pe acțiuni.
În 1920 - 1930 este dată prima lege privind organizarea burselor.
În esență, noțiunea de bursă indică locul de întâlnire a vânzătorilor și cumpărătorilor, în
sensul unui spațiu de concentrare a cererii și a ofertei. Acest conținut rezultă din definițiile date în
documentele de specialitate. Astfel, în legea română asupra burselor din 1929 (legea lui Virgil
Madgearu) se arată: “bursele sunt instituții publice create în scopul de a reuni pe comercianți,
industriași, producători, armatori și asiguratori în vederea negocierii valorilor publice și private,
monedelor, devizelor, mărfurilor, închirierii vaselor și acoperirii riscurilor de tot felul".
Începand cu 1949, însă, bursele au fost desființate pânș dupa 1990.
În 1991 s-a permis înființarea de burse de mărfuri ca societăți pe acțiuni, iar o dată cu Legea
nr. 52/1994 a fost reglementată piața bursieră cu componenta ei cea mai activă - piața de capital.
Legea 52/1994 privind valorile mobiliare și bursele de valori definea bursa de valori astfel:
“instituție cu personalitate juridică asigurând publicului prin activitatea intermediarilor autorizați
sisteme, mecanisme, și proceduri adecvate pentru efectuarea continuă, ordonată, transparentă și
echitabilă a tranzacțiilor cu valori mobiliare și care constituie piața oficială și organizată pentru
negocierea valorilor mobiliare admise la cotă, conferind economiilor investite în ele garanția morală
și securitate financiară prin măsurarea continuă a lichidității respectivei valori mobiliare.
Legea 129/2000 reglementează expres bursele de mărfuri. Ca urmare a analizelor întreprinse
de numeroși specialiști în domeniu, s-a demonstrat că bursa este piața cea mai dezvoltată ce poate fi
reglementată și permanent perfecționată.
Dinamismul vieții economice a demonstrat că însuși conceptul de bursă este într-o
permanentă dezvoltare.
Cea mai sugestivă definiție data bursei este cea a lui Fernand Brendel – “Bursa este ultimul
etaj al unei piețe care nu se mai închide și care cuprinde și domină întreaga activitate economică”.

PREMISELE APARIȚIEI PIEȚEI BURSIERE

1. Concentrarea tranzactiilor - s-a manifestat din cele mai vechi timpuri, în locuri ușor
accesibile și care să permită realizarea unui volum cât mai mare de tranzacții, trecând prin
fazele de târguri, centre industriale, etc.
2. Necesitatea apariției și dezvoltării normelor imperative ce au reglementat această piață. Încă
din Roma antică există un document numit “colegium mercantorum” ce reglementa

2
 desfășurarea acestor tranzacții. În 1771, în timpul Mariei Tereza, este dată prima
reglementare în materie de burse, cu referire la bursele de valori. Acest cadru legal permite
dezvoltarea instituției ca atare.
3. Demateralizarea schimbului - tranzacțiile se fac cu simboluri ce simbolizează o anumită
marfă, iar unitatea de măsură este contractul.
4. Comerțul cu bunuri viitoare – se dezvoltă ca urmare a diferenței de timp datorată
transportului sau sezonalității producției în raport cu consumul.
5. Tranzacționarea efectelor de comert (warantul, trata, cambia, conosamentul, etc.).
Bursa reprezintă o culme a pieței, maturitatea sau chintesența ei. Dezvoltarea comerțului
începută în timpuri istorice primitive a avut nevoie de mii de ani până a găsii această formă
sublimate de tranzacții, inventând bursa.
Bursa înseamnă instituția ce găzduiește o piaâă bursiera. Bursa în sens general poate defini o
piață specifică dar în sensul folosit aici (sens restrâns) este o instituție a economiei de piață în care
se manifestă o piață organizată, liberă, eficientă, transparentă, corectă, adaptabilă și lichidă.
Piețele de capital, de mărfuri și de servicii au de fapt în bursă imaginea perfectă,
confundându-se cu ea în unele situații.
Termenul de bursă desemnează o instituție a economiei de piață ca formă organizată de
schimb pentru mărfuri și/sau titluri financiare.

Clasificarea burselor
1. După obiectul tranzacțiilor, avem burse de mărfuri, burse de valori și burse de
servicii.
2. După forma de organizare avem burse publice și burse private.
3. După numărul de participanți (numărul de membri) avem burse cu participare
limitată și burse cu participare nelimitată.
4. După gama de mărfuri sau titluri tranzacționate avem burse specializate și burse
universale.
5. După modul de execuție a contractelor există burse spot (cash) și burse la termen sau
cu tranzacție în marjă.
6. După tehnica tranzacționării – burse cu strigare liberă și burse electronice.

2. Caracteristicile bursei
1. piaţă de mărfuri şi de valori
2. piaţă dematerializată sau simbolică
3
3. piaţă liberă
4. piaţă organizată
5. piaţă reprezentativă
1. piaţă de mărfuri şi de valori
Bursele sunt locuri de concentrare a cererii şi ofertei pentru mărfuri, precum şi pentru
diferite instrumente financiare. Dacă la începuturile lor pieţele bursiere erau organizate pentru
tranzacţionare în egală măsură a mărfurilor şi valorilor, ulterior s-a produs o separare între cele 2
categorii de burse.
Bursele de mărfuri sunt centre ale vieţii comerciale, pieţe unde se tranzacţionează bunuri
care au anumite caracteristici:
 sunt bunuri generice care se individualizează prin măsurare, cântărire, numărare;
 sunt fungibile;
 au caracter standardizabil, mărfurile pot fi împărţirte în loturi omogene, apte a fi livrate la
executarea contractului încheiat în bursă;
 trebuie să aibă un grad redus de prelucrare ca o condiţie a păstrării caracteristicilor de
produse de masă, nediferenţiat, omogen – grâu, porumb, orez, soia, produse agroalimentare,
metale, cupru, aluminiu, petrol şi produse petroliere.
Există şi burse pentru servicii (asigurări).
Bursele de mărfuri tranzacţionează contracte cu executare imediată prin livrarea efectivă a
mărfii şi plata preţului respectiv conform contractului, de asemenea bursele de mărfuri găzduiesc
pieţele specializate care asigură condiţi pentru încheierea de tranzacţii cu contracte la termen.
Bursele de mărfuri sunt pieţe de interes public care asigură în condiţii centralizate de
negociere eficienţă şi transparenţă, efectuarea de operaţiuni cum ar fi:
 vânzarea şi cumpărarea de mărfuri pe pieţe la disponibil
 vânzarea şi cumpărarea la disponibil de titluri reprezentate de mărfuri
 vânzarea şi cumpărarea de instrumente financiare derivate
 negocieri de asigurări maritime şi fluviale de nave cu încărcătură
 vânzarea şi cumpărarea de alte instrumente autorizate de CNVM.
Bursele de valori adăpostesc tranzacţii asupra unor titluri de valori fiind instituţii ale pieţei
financiare.
Titlurile financiare sau instrumentele financiare care fac obiectul tranzacţiilor bursiere am
văzut sunt instrumente bursiere iar pentru bursele de valori caracteristici sunt titlurile primare
cuprinzând acţiunile, obligaţiunile şi titlurile de stat. Generic titlurile tranzacţionate în bursele de
valori sunt denumite valori mobiliare.
4
 2. piaţă dematerializată sau simbolică
La bursele de mărfuri nu se negociază asupra unor bunuri fizice materializate şi prezente ca
atare la locul contractării ci pe baza unor documente reprezentative care consacră dreptul de
proprietate asupra mărfii şi constituie imaginea comercială (o anumită cantitate de marfă, de o
anumită calitate), bursa este prin urmare o piaţă dematerializată unde se încheie contracte între părţi,
edificarea şi circulaţia mărfurilor realizându-se în afara acestei pieţe.
La bursele de valori obiectul tranzacţiilor este el însuşi simbolic, el fiind reprezentat de
titluri ce conferă drepturi patrimoniale asupra emitentului, iar dematerializarea este dată de faptul că
tranzacţiile bursiere se referă la înscrisuri ce pot fi evidenţiate în cont, simbolice, lipsind chiar
forma materială, iar hârtia de valoare evidenţiază transformări prin conturi.
3. piaţă liberă
Bursele sunt pieţe libere în sensul că asigură confruntarea directă şi deschisă a cererii şi
ofertei care se manifestă în mod real în economie. Prin urmare nu pot fi tranzacţionate la bursă
decât acele mărfuri şi valori pentru care există o piaţă liberă, adică un număr suficient de mare de
ofertanţi (vănzări şi cumpărări) astfel încât să nu apară posibilitatea unor concentrări în scopul
manipulării preţului. Bursa este opusă prin esenţa sa ideii de monopol fiind ataşată ideii de
concurenţă.
Menirea burselor este punerea în valoare a jocului liber al forţelor pieţei, excluzând orice
intervenţie extra economică, precum şi orice tendinţă provenită din afară sau din interiorul pieţei, de
manipulare a variabilelor pieţei, în speţă a preţului.
Pentru ca o marfă sau valoare mobiliară să poatăsă facă obiectul tranzacţiei de bursă
trebuie să fie îndeplinite o serie de condiţii:
 oferta trebuie să fie amplă cantitativ şi să provină de la un număr suficient de mare de
ofertanţi;
 cererea trebuie să fie solvabilă, respectiv să fie îndeplinită condiţia de lichiditate;
 preţurile nu trebuie să fie obiectul unor măsuri administrative sau de control;
 trebuie asigurată transparenţa informaţiilor privind piaţa, în general condiţii ce duc la o
concurenţă liberă.
4. piaţă organizată
Bursa este o piaţă organizată în sensul că tranzacţiile se efectuează conform unor principii,
norme şi reguli cunoscute şi respectate de participanţi, acesta nu înseamnă controlul pieţei ci
reglementarea ei în scopul de a creea sau asigura condiţii pentru desfăşurarea concurenţei libere,
deci un sistem de garantare a caracterului liber şi deschis al tranzacţiilor monetare şi comerciale.

5
 Organizarea pieţelor bursiere se realizează prin cadrul legislativ al ţărilor respective şi prin
regulamente bursiere. Regulamentele bursiere sunt expresia concentrată a normelor şi uzanţelor
consacrate în lumea afacerilor.
Toate tranzacţiile se desfăşoară întotdeauna prin firme specializate cum ar fi societăţile de
brokeraj şi societăţile de servicii de investiţii financiare. Se desfăşoară şi prin intermediul unui
personal specializat care asigură contactul între cererea şi oferta ce se manifestă pe piaţă. Prin
reglementare se urmăreşte asigurarea uneia din condiţiile esenţiale ale viabilităţii bursei –
credibilitatea acesteia.
5. piaţă reprezentativă
Bursa este o piaţă reprezentativă servind drept reper pentru toate tranzacţiile care se
efectuează cu acele mărfuri pentru care ea constituie piaţă organizată.
La bursă se stabileşte preţul pentru mărfurile negociate – aşa numitul curs al bursei, element
esenţial pentru toate tranzacţiile comerciale care se desfăşoară în ţara respectivă şi chiar în cazul
marilor burse în întreaga lume.
Datorită globalizării economice bursele stabilesc repere de preţ mondial, devenind etalon
pentru tranzacţii încheiate în afara burselor cu acelaşi tip de marfă sau titlu financiar oriunde în
lume. De altfel funcţia centrală a băncii este tocmai aceea de a stabili zilnic nivelul preţurilor, adică
punctul de echilibru al pieţei, acel preţ care asigură în condiţiile date valori maxime de tranzacţii.
Prin această funcţie a sa bursa devine un reper al întregii activităţi economice, sursă a informaţiei de
bază pentru agenţii economici şi pentru nivelul preţului, mai mult prin funcţionarea permanentă,
spre deosebire de licitaţii care au un caracter periodic, bursa exprimă chiar continuitatea procesului
economic, caracterul neîntrerupt al tranzacţiilor comerciale şi financiare.

3. Funcțiile bursei
Funcția centrală a bursei este aceea de a stabili zilnic nivelul prețurilor, adică punctul de
echilibru al pieței, acel preț care asigură volumul maxim de tranzacție. Prin această funcție a sa,
bursa devine un reper al întregii activități economice, sursa de informare a agenților economici.
Functiile bursei
1. Organizarea unei piețe vaste – prin reglementări, prin condițiile generale și prin
concentrarea cererii și ofertei se realizează o piață vastă cu un număr important de participanți, piața
astfel obținută fiind semnificativă în dimensiune și mai ales în calitate, respectiv în puritatea
condițiilor de concurență asigurate.

6
 2. Formarea unui preț corect – mecanismele de formare a prețului urmăresc riguros
respectarea criteriilor necesare pentru ca echilibrul cererii și al ofertei să se realizeze în punctul ce
reprezintă prețul corect, acesta fiind preț reprezentativ pentru întreaga piață de referință.
3. Armonizarea prețurilor – bursa realizează și difuzarea informațiilor care apoi realizează
armonizarea prețurilor pe întreaga economie. Informația bursieră joacă rolul de mediator pe piața
națională, stabilind prețul de referință, celelalte produse sau servicii armonizându-se cu acesta.
4. Acoperirea riscurilor – prin intermediul pieței bursiere a mecanismelor specifice de
tranzacții se realizează operații de acoperire a riscurilor.
5. Barometru economic – evoluția pieței bursiere are un caracter de reductibilitate. Cursul
stabilit în bursă devine un instrument de analiză economică și evaluare.
6. Feed-back economic – semnalul generat de evoluția pieței bursiere devine criteriu de
decizie economică, cursul bursier, indicii de bursă fiind considerați semnale de reacție inversă
actorilor de pe piață.