DD in Mediul Rural 9608

FONDUL SOCIAL EUROPEAN
Programul Operaţional Capital Uman 2014-2020

Axa prioritară Educaţie şi competenţe
Obiectiv specific Îmbunătăţirea competenţelor personalului didactic din învăţământul pre-universitar în vederea
promovării unor servicii educaţionale de calitate orientate pe nevoile elevilor şi a unei şcoli incluzive
Titlul proiectului: DEDICAT - Dascăli pentru Elevi Defavorizați – Intervenții pentru Combaterea Abandonului
școlar Timpuriu
Contract POCU/73/6/6/106266
DEZVOLTAREA DURABILĂ ÎN MEDIUL

RURAL
Material elaborat de expert: Alexandru Grigorii,

Avand functia de: Responsabil Teme Secundare
In cadrul proiectului: „DEDICAT - Dascăli pentru Elevi Defavorizați – Intervenții pentru
Combaterea Abandonului școlar Timpuriu”
Codul proiectului: POCU/73/6/6/106266
Pagina 1 din 51
școlar Timpuriu
Contents
1.Introducere în problematica Dezvoltării Durabile................................................................................ 4
1.1. Scurt istoric ................................................................................................................................... 4
1.2. Obiectivele-cheie și principiile fundamentale .............................................................................. 7
1.3 Abordări ale dezvoltării durabile ................................................................................................... 9
2. Mediul, prima componentă a DD ...................................................................................................... 10
2.1 Considerente generale .......................................................................................................... 10
2.2 Componentele mediului în dezvoltarea durabilă ........................................................................ 11
2.3 Rolul mediului în dezvoltarea durabilă.................................................................................. 13
2.4. Eficiența energetică .................................................................................................................... 14
2.4.1. Energia eoliană .................................................................................................................... 14
2.4.2. Energia solară ...................................................................................................................... 14
2.4.3. Hidroenergia ........................................................................................................................ 15
2.4.4. Energia geotermică.............................................................................................................. 16
2.4.5. Biomasa ............................................................................................................................... 16
3.Socialul, a doua componentă a dezvoltării durabile .......................................................................... 17
3.1. Definitii si concept ................................................................................................................. 18
3.2. Societatea civilă ..................................................................................................................... 21
3.3. Societatea participativă .............................................................................................................. 22
4. Economia – componentă a dezvoltării durabile ................................................................................ 24
4.1. Concepte..................................................................................................................................... 24
4.2. Bunăstare și dezvoltarea durabilă .............................................................................................. 26
4.3. Relațiile economie-mediu .......................................................................................................... 28
5. Dezvoltarea durabilă în mediul rural ................................................................................................. 31
5.2. Principalele instrumente de promovare a dezvoltării rurale în Uniunea Europeană ................ 33
5.3. Principii ale dezvoltării rurale în UE ........................................................................................... 33
6. Obiective strategice pe termen scurt, mediu și lung......................................................................... 34
Pagina 2 din 51
școlar Timpuriu
6.1. Strategia națională de dezvoltare Orizont 2013 pentru dezvoltare rurală ................................ 34
6.2. Strategia națională de dezvoltare Orizont 2020 pentru dezvoltare rurală ................................ 38
6.3.Strategia națională de dezvoltare Orizont 2030 pentru dezvoltare rurală ................................. 39
7. Concluzii............................................................................................................................................. 39
7.1.Dezvoltarea durabila, notiune, mod de abordare ....................................................................... 39
7.2.Dezvoltarea durabila in plan economic ....................................................................................... 43
7.3 Dezvoltarea durabila in plan ecologic ......................................................................................... 44
7.4 Dezvoltarea durabila in plan social.............................................................................................. 48
Rezumat................................................................................................................................................. 49
Bibliografie ............................................................................................................................................ 50
Pagina 3 din 51
școlar Timpuriu
1.Introducere în problematica
Dezvoltării Durabile
Societatea, ca o definiție general, este un asamblu complex și sistemic de relații între
oameni, atât ca rezultat cât și ca finalitate a activităților economice, culturale și
sprituale ale membrilor acestora. Din acest punct de vedere, stabilitatea reprezintă
un deziderat pentru comunitate
1.1. Scurt istoric

Conceptele din spatele termenului de dezvoltare durabilă țin în principal de
discursurile legate de teoriile privind dezvoltările economice, care, la rândul lor,
înglobează teme complexe din mai multe alte ramuri precum filosofia, etica, dreptul,
sociologia etc. Apărut relative recent în teoria economică generală, conceptual de
dezvoltare încearcă să adauge o noua serie de indici calitativi ce pot monitoriza
starea unei economii sau societăți. Considerat un concept multidimensional, acesta,
pe langă indicii economici care măsoară creșterea și progresul, ia în calcul și aspect
legate de politic, cultură ș.a.m.d. care să ducă la un progres social generalizat . De
asemenea se subliniază caracterul de lungă durată intrinsic termenului de dezvoltare,
efectele acestui proces fiind visibile doar pe durate de ordinal deceniilor, dat fiind
avergura acestuia.
Încercând să traducă termenul din engleză sustainability cât mai exact cu putință,
dezvoltarea durabilă presupune o creștere a nivelului socio-economic în totalitatea
formelor sale. La baza acestuia se află principiile asigurării unui echilibru între
resursele natural și sistemele socio-economice, precum și o reevaluare a relațiilor pe
Pagina 4 din 51
școlar Timpuriu
care omul le întreține cu lumea naturală, accentul fiind pus pe o privire mai atentă
asupra efectelor pe care le au acțiunile din prezent asupra generațiilor viitoare.
În urma creșterii interesului public față de problemele de mediu din ce în ce mai
pregnante și a realizării caracterului finit al resurselor naturale, în anul 1972 are loc la
Stockholm Conferința privind Mediul, unde se recunoaște la pentrtu prima oară
impactul negativ al activităților umane asupra mediului înconjurător și, prin extensie,
asupra viitorului omenirii.
În 1983, în urma unei rezoluții adoptate de către Adunarea Generală a Națiunilor
Unite, își începe activitatea un nou organism specializat pe probleme de mediu:
Comisia mondială pentru Mediu și Dezvoltare. În urma descoperirii găurii din stratul
de ozon de deasupra Antarcticii se realizează primele demersuri pentru reducerea
volumului de substanțe cu efect de seră degajate în atmosferă, hotărâri adoptate în
cadrul Convenției de la Viena din 1985.
Raportul Brundtland, numit după președintele Comisiei Mondiale pentru Mediu și
Dezvoltare, definește pentru prima oară dezvoltarea durabila drept cea care
urmăreşte nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de
a-şi satisface nevoile lor. De asemenea, în cadrul aceluiași raport, se stabilesc și o
serie de obiective ce trebuie atinse pentru a se putea discuta despre dezvoltare
durabilă, printer acestea enumerându-se:
 Asigurarea controlului creșterii populației.
 Asigurarea creșterii economice în tangență cu continuarea activitățile de
conservare a resurselor naturale.
 Asigurarea conservării resurselor naturale precum și supravegherea efectului
asupra mediului a activităților de dezvoltare economică.
 Asigurarea de noi tehnologii de producție mai eficiente și mai puțin daunatoare
pentru mediu precum și dterminarea și limitarea riscurilor acestora.
Pagina 5 din 51
școlar Timpuriu
 Asigurarea satisfacerii nevoilor esențiale ale oamenilor precum și continuarea
pașilor spre eliminarea sărăciei.
 Nu în ultimul rând asigurarea creării unei noi paradigme care să înglobeze
în procesul de luare a deciziilor
În urma Summit-ul Pământului de la Rio de Janeiro organizat de Națiunile unite în
anul 1992 se elaborează un număr de convenții referitoare la reducerea emisiilor de
gaze de seră, conservarea diversității biologice și oprirea defrișărilor masive.
Importanța acestei conferințe este dată de caraterul global al acesteia, participând
reprezentanți din 179 de state, precum și faptul că pentru prima oară factorii
decizionali ai statelor (politicul) au recunoscut existența unei realități ce nu mai putea
fi ignorată, realitate semnalată de către oamenii de știință. Deciziile luate în cadrul
acestui sumit au influențat discursurile academice, politice și economice din viitor,
drept dovadă fiind continuitatea prezenței conceptului dezvoltării durabile de la
convențiile internaționale viitoare.
În cadrul summit-ului de la Johannesburg din 2002, dedicat dezvoltării durabile, se
promovează Agenda Locală 21 (Local Agenda 21) drept instrument principal pentru
atingerea bunăstării populației. Față de agenda realizată la conferința din 1992, cea
din 2002 se axează pe rolul administrației locale în implicarea pentru realizarea unui
echilibru între protecția mediului, echitate socială și dezvoltare economică.
În cadrul Uniunii Europene interesul pentru dezvoltare durabilă este inclus în Tratatul
de la Maastricht din 1997 ca obiectiv politic oficial. Printre alte evenimente însmenate
se numără și summit-ul de la Goetheborg din 2001, unde s-a adoptat Strategia de
dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene, precum și Declarația Comisiei Europene din
2005, ce includea o ediție revizuită a Agenda de la Lisabona, ce prevedea linii
directoare pentru dezvoltarea durabilă. Iar în 9 iunie 2006, Consiliul UE adoptă
Strategia reînnoită de Dezvoltare Durabilă , cu obiectivul general de îmbunatațirea
calitații vieții cetățenilor europeni, atât pentru prezent cât și pentru viitor, prin crearea
Pagina 6 din 51
școlar Timpuriu
de comunități sustenabile care să poată să gestioneze resursele aflate la dispoziție
în mod pragmatic. De asemenea se pune accent pe capacitatea de valorificare a
resurselor sociale și economice pentru încurajarea inovației.
Responsabili pentru promovarea și implementarea strategiei revine Uniuni Europene
ca organism suprastatal, precum și statelor membre, dorindu-se implicarea tuturor
organismelor instituționale. Se pune de asemenea acceptul și asupra importanței
interrelaționării cu societatea civilă pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare
durabilă.
Se poate observa că deși inițial dezvoltarea durabilă era un concept strans legat de
problemele de natură ecologică conștientizate pentru prima oară în secolul trecut
datorită exploatării judicioase a resurselor naturale și degradării mediului; în timp
acesta a căpătat noi semnificații și s-a extins și asupra altor domenii precum cel cel
economic, politic și social.
1.2. Obiectivele-cheie și principiile fundamentale

Conform Strategiei de dezvoltare durabilă adoptate la 9 iunie 2006 sunt identificate
patru obiective cheie, printre care:
1. Protecția mediului, prin măsuri care să permită disocierea creșterii economice
de impactul negativ asupra mediului.
2. Echitatea și coeziunea socială, asigurate prin respectarea drepturilor
fundamentale, încurajarea diversității culturale, combaterea discriminărilor și
prin promovarea principiului egalității de șanse.
3. Prosperitatea economică, încurjată prin politici de promovare a competitivității,
inovației și cunoașterii pentru asigurarea menținerii standardelor de viață
ridicate și de locuri de muncă bine plătite.
Pagina 7 din 51
școlar Timpuriu
4. Îndeplinirea reponsabilităților internaționale ale Uniunii Europene prin
promovarea libertății, democrației, securității, păcii, precum și principiile
dezvoltării durabile.
Pe baza acestor obiective și pentru integrarea și asigurarea unui echilibru între
factorul economic, socio-cultural și cel ecologic, strategia propune următoarele
principii de bază a dezvoltării durabile:
 Prosperitatea economică – presupune încurajarea unei economii competitive,
eficiente din punct de vedere ecologic, inovative, care să furnizeze locuri de
muncă atractive în toate statele membre care să conducă la un standard înalt de
viață.
 Echitate și coeziune socială – promovarea valorilor unei societății democratice,
sigure și juste care țne cont de incluziunea socială și de principiile unei vieți
sănătoase, precum și încurajarea diversității culturale pentru combaterea
discriminării în toate formele ei și pentru crearea unei egalități de șanse pentru toți
cetățenii Uniunii Europene.
 Protecția Mediului – protejarea capacității planetei de a menține viața în toată
diversitatea ei precum și respectarea limitelor resurselor naturale ale planetei și
asigurarea unui înalt nivel de protecție și îmbunătățire a calității mediului.
Prevenirea și reducerea poluării mediului, pomovarea producției durabile și a
consumului responsabil pentru a nulifica relația dintre degradarea mediului și
creștere economică.
 Implicarea cetățenilor – Implicarea cetățenilor la procesul de luare a deciziilor,
promovarea educației și consțientizării publicului privind problema dezvoltării
durabile, precum și informarea acestora privind impactul lor asupra mediului și
opțiunile lor pentru minimizarea impactului negativ.
Pagina 8 din 51
școlar Timpuriu
 Solidaritate între și în cadrul generațiilor – Satisfacerea nevoilor generațiilor
actuale fără ca în cadrul acestui proces să se compromită abilitatea generațiilor
viitoare de a-și satisface propriile nevoi.
 Coerența politică – promovarea coerenței între toate politicile UE și între acțiunile
de la nivel local, regional, național și global pentru a spori contribuția acestora la
dezvoltarea durabilă.
 Implicarea mediului de afaceri precum și a partenerilor sociali – Încurajarea
dialogului social între mediul de afaceri și comunități, a responsabilității sociale a
coporațiilor și a parteneriatelor public-private, pentru cooperarea și asumarea
responsabilităților necesare asigurării unei producții durabile .
 Utilizarea celor mai bune cunoștințe disponibile – asigurarea utilizării celor mai noi
descoperiri știntifiice și informații în realizarea, implementarea și evaluarea
diferitelor politici comunitare. Acestea totuși trebuie să se dovedească rentabile
din punct de vedere economic și eficiente din punctul de vedere al costurilor.
- Integrarea politicilor – coerența politicilor economice, sociale și de mediu pentru
atingerea scopului comun de dezvoltare durabilă.
- Poluatorii plătesc – În cazul existenței unui accident ecologic, cei responsabili de
accident plătesc pentru pagubele provocate.
1.3 Abordări ale dezvoltării durabile

Dezvoltarea durabilă îşi propune să relizeze trei tipuri de obiective: ecologice, sociale
şi economice. Din aceste obiective reies trei abordări ale procesului DD:
 Abordarea ecologică se bazează pe susţinerea stabilităţii sistemelor
biologice naturale şi antropizate. în tendinţa de a oferi cât mai multe
oportunităţi generaţiilor viitoare se înscrie şi conservarea biodiversităţii
globale indiferent de avantajele cunoscute în prezent pentru câteva
specii;
Pagina 9 din 51
școlar Timpuriu
 Abordarea socio-culturală se bazează pe menţinerea stabilităţii
sistemelor sociale şi culturale pentru determinarea unei echităţi intra şi
inter-generaţionale prin păstrarea diversităţii culturale şi încurajarea
pluralismului de idei;
 Abordarea economică se bazează pe principiul generării unui venit
maxim în condiţiile menţinerii capitalului (natural, uman, economic);
2. Mediul, prima componentă a DD

2.1 Considerente generale
Problematica mediului a căpătat o importanţă cu totul deosebită în zilele noastre. În
prezent, mediul nu cunoaşte frontiere, poluarea poate trece dintr-o ţară în alta, iar
resursele planetei, atmosfera, oceanele biologice constituie un patrimoniu pe care
doar o gestiune comună sau coordonată, pe plan internaţional, ar putea să-l apere.
Obiectivele ecologice prioritare pentru realizarea dezvoltării durabile sunt
următoarele:
- redimensionarea creşterii economice prin distribuţia şi alocarea echitabilă şi
raţională a resurselor şi accentuarea laturilor calitative ale producţiei;
- conservarea şi sporirea bazei de resurse naturale disponibile;
- păstrarea şi ameliorarea diversităţii biologice;
- menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii apelor, aerului, solului, subsolului, florei şi
faunei;
- reorientarea tehnologiei şi exercitarea controlului riscurilor acesteia;
- evaluarea veridică, complexă şi transparentă a costurilor degradării şi poluării
mediului;
Pagina 10 din 51
școlar Timpuriu
- implementarea largă a standardelor ecologice internaţionale, în special, a celor
care vizează sănătatea umană şi capacitatea de autopurificare şi autorestabilire a
mediului;
- elaborarea şi aplicarea de politici fiscale care să stimuleze dezvoltarea
tehnologiilor nonpoluante;
În acelaşi timp, realizarea obiectivelor menţionate necesită o educaţie ecologică
vastă şi profesională, având ca obiectiv prioritar edificarea unui comportament
raţional al omului faţă de Natură, care să atribuie importanţă unor factori, ca:
- recunoaşterea faptului că îngrijirea mediului este esenţială;
- un comportament ecologic adecvat dezvoltării durabile;
- transformarea mediului într-o piatră de hotar al politicii generale pentru
minimalizarea efectelor negative ale activităţii poluatorilor.
2.2 Componentele mediului în dezvoltarea durabilă

Dezvoltarea durabilă sub aspect ecologic (eco-dezvoltarea) trebuie să asigure
protecţia biosferei, respectiv a biodiversităţii şi a desfăşurării normale a fenomenelor
şi ciclurilor bio - geo - chimice. Mediul, înconjurător sau ambiant, este o noţiune care
se referă la totalitatea condiţiilor naturale de pe Pământ sau dintr-o regiune a sa, în
care evoluează fiinţele sau lucrurile. Dintre aceste condiţii fac parte atmosfera,
temperatura, lumina, relieful, apa, solul, etc., precum şi celelalte fiinţe vii.
În prezent sunt cunoscute noua tipuri de mediu:
 geochimic;
 hidrologic;
 edafic;
 orographic;
 climatic;
 biocenotic;
Pagina 11 din 51
școlar Timpuriu
 biochimic;
 geofizic;
 cosmic;
Relieful împreună cu rocile (substratul petrografic) sunt părţi componente ale
mediului geografic şi constituie suportul natural al acestuia. Relieful planetar
(bazinele oceanice şi continentele) au dat naştere la două mari tipuri de medii:
acvatic (oceanic) (71%) şi continental (29%). Mediile legate de componentele
reliefului oceanic sunt: mediul dorsalelor şi al rifturilor, mediul foselor oceanice,
mediul vulcanic submers. În domeniul continental mediul geografic este alcătuit din
suprafeţe desfăşurate orizontal (podişuri joase, câmpii) şi suprafeţe desfăşurate pe
verticală (munţi înalţi etc.).
Aerul este un component vital al mediului geografic şi formează învelişul superior al
acestuia, numit atmosferă. Atmosfera reprezintă un mediu specific al Terrei, în care
vieţuiesc diverse organisme şi îşi desfăşoară activităţile sale omul. Fără aer nu ar
exista viaţă şi nici dezvoltarea mediului înconjurător.
Apa a apărut în mediul geografic la începutul etapei geologice a dezvoltării planetei,
fiind una dintre componentele primare ale mediului pe Terra. Ea a avut un rol
important în apariţia şi menţinerea vieţii pe Pământ. în acelaşi timp, apa are şi o
pondere apreciabilă în susţinerea existenţei şi activităţii societăţii umane, deţinând
funcţia de menţinere a mediului de viaţă, de alimentare şi de dezvoltare a florei şi
faunei. Componenta hidrică participă la structurarea mediului înconjurător, formând
medii specifice.
Solul reprezintă puntea de legătură dintre materia minerală, materia vie şi activitatea
productivă a omului. El este veriga care uneşte componentele abiotice, biotice şi
antropice în cadrul mediului geografic. Acest înveliş are un caracter discontinuu, fiind
prezent numai în regiunile de uscat. învelişul de soluri s-a format datorită interacţiunii
componentelor mediului geografic.
Pagina 12 din 51
școlar Timpuriu
2.3 Rolul mediului în dezvoltarea durabilă
Pînă de curând preocuparea principală a omului a fost obţinerea de beneficii
materiale indiferent de mijloacele folosite sau de efectele lor asupra mediului.
Despăduririle în scopul extinderii teritoriilor arabile sunt urmate de eroziuni ale
terenurilor, irigările salinizează solul, păşunatul excesiv distruge păşunile. Conceptul
de dezvoltare durabila propune conştientizarea efectelor pe care le au acţiunile
noastre asupra mediului şi care în viitor ne vor afecta şi pe noi şi de asemenea oferă
metode prin care activităţile omului să nu dăuneze naturii.
 Aceste metode se refera la:
o Reducerea consumării resurselor:
 Resursele naturale se împart în 2 grupuri: cele care pot fi reînnoite (prin procese
naturale - vegetaţia naturală sau cele inepuizabile - energia solară ) şi cele care
nu pot fi reînnoite ( care se găsesc în depozite limitate ce nu pot fi înlocuite decât
în lungi perioade de timp ca depozitele minerale sau combustibilul fosilier).
o Protecţia împotriva poluării:
Aceasta este una din obligaţiile guvernelor. Ea include:
1. interzicerea sau limitarea folosirii pesticidelor şi a altor materiale chimice;
2. limitarea cantităţii de deşeuri menajere şi a poluanţilor din aer;
3. prevenirea producerii de materiale radioactive şi restricţionarea transportului de
combustibil petrolier.
Astfel, daca guvernele ar impune dublarea grosimii containerelor transportoarelor de
petrol multe din accidentele care au dus la afectarea faunei ar fi avut efecte mai
reduse.
 Reciclarea resurselor Hârtia, sticla, freonul, aluminiul, metalul, toate pot fi
reciclate. Mai există şi posibilitatea pre - reciclării care constă în fabricarea de
ambalaje reciclabile sau refolosibile.
Pagina 13 din 51
școlar Timpuriu
 Protejarea resurselor Acestea sunt cel mai bine protejate în rezervaţii naturale,
dar de asemenea guvernele pot interzice desfăşurarea de activităţi economice în
anumite zone care au atât valoare ecologica cît şi estetică sau recreaţională.
2.4. Eficiența energetică
2.4.1. Energia eoliană
Energia eoliană este generată prin transferul energiei vântului unei turbine eoliene.
Vânturile se formează datorită încălzirii neuniforme a suprafeţei Pământului de către
energia radiată de Soare care ajunge la suprafaţa planetei noastre. Această încălzire
variabilă a straturilor de aer produce zone de aer de densităţi diferite, fapt care
creează diferite mişcări ale aerului. Energia cinetică a vântului poate fi folosită la
antrenarea elicelor turbinelor, care sunt capabile de a genera electricitate.
Teoretic, energia eoliană poate acoperi necesarul de electricitate pe plan mondial. În
acelaşi timp, principalul inconvenient al acestei surse de energie, o reprezintă
instabilitatea vântului. În perioadele de îngheţ, ca şi în cazul caniculei, cazuri în care
cererea de energie este acerbă, efectul produs de vânt este practic inexistent, fapt
care a condus, în dezvoltarea instalaţiilor eoliene, la ataşarea unor alte instalaţii de
energii regenerabile caracterizate de un mai bun echilibru în funcţionare, sau de
sisteme de stocare a energiei electrice.
2.4.2. Energia solară

Soarele este cea mai importantă sursă de energie pentru Pământ şi reprezintă o
energie inepuizabilă şi deci regenerabilă. Energia solară este emisă sub formă de
radiaţii şi este disponibilă în cantităţi imense, practic inepuizabile. Radiaţiile solare
pot fi captate şi transformate în alte forme de energie: electrică sau termică. Dar
Pagina 14 din 51
școlar Timpuriu
disponibilitatea acestei energii depinde de ciclul zi - noapte, de latitudinea locului
unde este captată, de anotimpuri şi de pătura noroasă.
Energia solară are diverse întrebuințări printre care:
 Generarea de electricitarte prin celule fotovoltaice (solare).
 Generarea de electricitate prin central termice solare (heliocentrale).
 Încălzirea de cladiri prin pompe de căldură.
 Să furnizeze apă caldă de consum personal și să încălzească cladiri prin panouri
solare termice.
Energia solară termică se bazează pe producerea de apă caldă utilizată în clădiri,
sau în scopul de a permite acţionarea turbinelor ca şi în cazul centralelor termice
clasice, pentru producţia de electricitate.
Energia solară fotovoltaică este energie produsă prin celule fotovoltaice solare, care
convertesc lumina soarelui direct în energie electrică. Celule solare erau înainte
folosite adesea pentru alimentarea, fără baterii electrice, a calculatoarelor de buzunar
şi a ceasurilor. Ele sunt fabricate din materiale semiconductoare similare cu cele
utilizate în electronică la cipurile semiconductoare din componenţa dispozitivelor
semiconductoare.
Principalele obstacole în utilizarea pe scară largă a energiei solare fotovoltaice (şi
termice) le reprezintă, pe de o parte disponibilul de putere furnizată, care constrânge
la stocarea electricităţii pentru o funcţionare autonomă sau la utilizarea de soluţii
energetice complementare, iar pe de altă parte competitivitatea economică,
tehnologiile folosite nefiind încă la fel de rentabile precum soluțiile tradiționale pe
bază de resurse neregenerabile.
2.4.3. Hidroenergia
Apa este una dintre cele mai preţioase resurse naturale şi cea mai bună sursă pentru
energia verde. Hidroenergia, numită şi puterea hidraulică sau puterea apei, este
Pagina 15 din 51
școlar Timpuriu
puterea provenită din forţa sau energia apei în mişcare, extrasă prin intermediul unor
generatori electrici, care poate fi valorificată în scopuri ecologice utile. înainte de
disponibilitatea pe scară largă pentru producerea energiei electrice comerciale,
hidroenergia a fost utilizată pentru irigaţii şi pentru funcţionarea diverselor utilaje ca
morile de apă, maşinile textile, macaralele de andocare şi ascensoarele interne.
Resursa hidroenergetică poate fi evaluată prin puterea (energia în unitatea de timp)
care se poate obţine.
Puterea depinde de căderea şi cu debitul sursei de apă:
• Căderea determină presiunea apei, care este dată de diferenţa de nivel dintre
suprafaţa liberă a apei şi a turbinei, exprimată în metri.
• Debitul de curgere este volumul de apă care trece pron conducta de aducțiune
într-o anumită perioadă de timp (de obicei metri cubi pe secundă).
2.4.4. Energia geotermică

Energia geotermică este o formă de energie regenerabilă obţinută din căldura aflată
în interiorul Pământului. Apa fierbinte şi aburii, captaţi în zonele cu activitate
vulcanică şi tectonică, sunt utilizaţi pentru încălzirea locuinţelor şi pentru producerea
electricităţii.
Potenţialul geotermic natural este, în continuare, considerat limitat, deoarece există
numeroase locaţii unde se întâlneşte o temperatură foarte ridicată (mai mare de
200°C), dar nu există apă.
2.4.5. Biomasa
Biomasa este partea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi reziduurilor din
agricultură, inclusiv substanţele vegetale şi animale, silvicultură şi industriile conexe,
precum şi partea biodegradabilă a deşeurilor industriale şi urbane.
Biomasa reprezintă resursa regenerabilă cea mai abundentă de pe planetă. Aceasta
include absolut toată materia organică produsă prin procesele metabolice ale
Pagina 16 din 51
școlar Timpuriu
organismelor vii. Biomasa este prima formă de energie utilizată de om, odată cu
descoperirea focului.
Forme de valorificare energetică a biomasei (biocarburanţi):
 Arderea directă cu generare de energie termică;
 Arderea prin piroliză, cu generare de singaz (CO + H2);
 Fermentarea, cu generare de biogaz (CH4) sau bioetanol (CH3-CH2-OH) - în
cazul fermentării produşilor zaharaţi. Biogazul se poate arde direct, iar
bioetanolul, în amestec cu benzina, poate fi utilizat în motoarele cu combustie
internă;
 Transformarea chimică a biomasei de tip ulei vegetal prin tratare cu un alcool şi
generare de esteri, de exemplu metil esteri (biodiesel) şi glicerol. în etapa
următoare, biodieselul purificat se poate arde în motoarele diesel;
 Degradarea enzimatică a biomasei cu obţinere de etanol sau biodiesel. Celuloza
poate fi degradată enzimatic la monomerii săi, derivaţi glucidici, care pot fi ulterior
fermentaţi la etanol.
3.Socialul, a doua componentă a

dezvoltării durabile
Dezvoltarea socială vizează stabilitatea socio-culturală, realizarea echităţii atât la
nivelul unei generaţii (reducerea decalajelor de orice natură dintre state, eradicarea
sărăciei, şanse egale pentru toţi, etc.), cât şi între generaţii (a nu periclita viitorul, a
nu epuiza resursele, etc.). Totodată este vizată menţinerea diversităţii culturale în
cadrul “satului planetar”, ca şi prevenirea sau vindecarea unor “boli sociale’1 ale
contemporaneităţii sau “boli” specifice epocii postmoderne:
Pagina 17 din 51
școlar Timpuriu
 însingurarea sau înstrăinarea (fapt paradoxal în condiţiile dezvoltării fară
precedent a mijloacelor de comunicare şi transport);
 lipsa satisfacţiei în muncă (în condiţiile unei continue îngustări a specializărilor pe
baza principiului “a şti tot mai mult despre tot mai puţin” care îngrădeşte
posibilitatea muncitorului de a percepe produsul finit şi de a înţelege utilitatea
muncii sale);
 relativizarea valorilor;
 sfârşitul istoriei;
 incertitudinile privind viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat;
3.1. Definitii si concept

Societate (lat. societas „întovărăşire“, „unire“, „societate“), ansamblu unitar, complex
sistemic, organic integrat, de relaţii între oameni, istoriceşte determinate, condiţie şi
rezultat al activităţii acestora de creare a bunurilor materiale şi valorilor spirituale
necesare traiului lor individual şi colectiv.
Purtătorii relaţiilor sociale, creatorii valorilor materiale şi spirituale sunt oamenii. In
procesul complex al activităţii şi vieţii lor comune, în calitate de membri ai societăţii ei
sunt reuniţi în grupuri, clase sociale şi comunităţi, încadraţi în diverse structuri
organizaţionale, în instituţii care le mediază la nivel de eficienţă raporturile lor cu
natura şi relaţiile dintre ei. De aceea, societatea nu se reduce la suma indivizilor care
o compun; ea reprezintă o unitate calitativ distinctă a acestora, caracterizată printr-o
organizare condiţionată istoric şi determinată de legi ale structurii şi dezvoltării sale.
Capitalul uman constă în acele abilităţi ale indivizilor, care aparţin acestora şi se
menţin neschimbate în orice mediu social şi care pot fi schimbate pe piaţa muncii
contra unor resurse economice de orice tip. El presupune pe de o parte capitalul
educaţional (nivelul de instrucţie şi toate deprinderile practice dobândite de individ
prin şcolarizare sau în practica de zi cu zi) şi capitalul biologic (starea de sănătate).
Pagina 18 din 51
școlar Timpuriu
Capitalul social constă în totalitatea abilităţilor individului de a lucra şi a se integra în
grupuri sociale, având astfel acces la resursele controlate de alţi indivizi din grup sau
de întregul grup ca atare. El înseamnă încredere şi participare în şi la reţele sociale.
El nu reprezintă o caracteristică intrinsecă individului, ci reflectă poziţia pe care
acesta o deţine într-un mediu social specific, fiind o proprietate a reţelelor şi relaţiilor
sociale.
Dezvoltarea durabilă are rădăcini adânci în conceptul de drepturi sociale
fundamentale. Dezvoltarea socială durabilă înseamnă evitarea unor probleme
majore, cum ar fi:
 tensiuni generate de discrepanţele majore între bogaţi şi săraci, deoarece o
societate profund divizată după acest criteriu nu poate fi stabilă pe termen lung;
 refuzul de a permite unei comunităţi de limba sau cultură, unei etnii sau unei
naţiuni, să oprime alte comunităţi;
 nerespectarea sistematică a drepturilor omului, întrucât istoria demonstrează că
în caz contrar se produc tensiuni politice violente incompatibile cu dezvoltarea
durabilă, etc.
Deci sloganul “a pune oamenii pe primul plan” în cadrul politicilor şi programelor de
investiţii orientate spre dezvoltare ori pentru asistenţă în dezvoltarea spontană nu
este lipsit de conţinut, înseamnă, pur şi simplu, a recunoaşte rolul central al actorilor
sociali şi instituţiilor lor în dezvoltarea durabilă.
Durabilitatea culturală. Întrucât procesul de civilizaţie şi cel de cultură sunt
indisociabile, dezvoltarea durabilă se bazează pe elementele constitutive ale culturii:
 diversitate lingvistică;
 cunoştinţe teoretice şi empirice;
 credinţe;
 patrimoniu material şi imaterial;
 creaţii artistice, literare, ştiinţifice;
Pagina 19 din 51
școlar Timpuriu
 invenţii etc.
Dezvoltarea culturală este aşadar esenţială pentru viitorul comun al omenirii şi de
aceea abordarea dezvoltării durabile trebuie să integreze dimensiunea culturală
alături de cea economică, socială şi de mediu. Dinamica dezvoltării durabile nu se
poate realiza fară o protecţie activă şi complexă a specificului cultural local şi nici iară
investiţii care să ofere mijloacele de acces larg şi de participare la cultură.
Într-o societate care îşi asumă dezvoltarea durabilă ca un obiectiv strategic
fundamental, indivizii trebuie să aibă condiţii de acces la educaţia de bază, la
procesul de formare continuă şi îmbogăţire culturală continuă, să beneficieze de
şansa de a fi producători de cultură, depăşind astfel statutul de simpli consumatori de
divertisment, statut cu care sunt deseori identificaţi.
Potrivit teoriilor economice moderne, cunoaşterea este acum recunoscută ca forţa
motrice a creşterii productivităţii şi a creşterii economice, mutând accentul pe
informaţie, tehnologie, învăţare şi pe rolul lor în performanţa economică. Acest tip de
societate este denumit „societate bazată pe cunoaştere” sau „societate
informaţională”, întrucât utilizează ca resurse esenţiale cunoaşterea şi informaţia.
Această societate se distinge prin următoarele caracteristici:
 Informaţia şi cunoaşterea sunt resurse nelimitate.
 Producţia de cunoaştere presupune creativitate şi inovare continuă.
 Accesul tuturor membrilor societăţii la conţinuturile create, facilitat de noile
tehnologii - de comunicare, de diseminare a informaţiei.
 Sisteme de educare şi formare continuă.
 Globalizarea şi integrarea pieţelor, inclusiv a pieţei culturale.
În plan social, dezvoltarea durabilă presupune compatibilizarea dintre eficienţa
economică şi profit, ca atribuţii ale pieţei concurenţiale, cu justiţia şi echitatea socială.
In ultimă instanţă, creşterea calităţii vieţii tuturor membrilor societăţii reprezintă
scopul primordial, creşterea economică reprezentând mijlocul de realizare.
Pagina 20 din 51
școlar Timpuriu
Promovarea „clasei de mijloc" constituie un element de sustenabilitate a dezvoltării,
de echilibru economic şi social, de luptă împotriva polarizării sociale şi de protecţie şi
autoprotecţie a membrilor societăţii.
3.2. Societatea civilă

Societatea civilă este ansamblul formelor de organizare care asigură "o solidaritate şi
o capacitate de reacţie spontană a indivizilor şi a grupurilor de indivizi faţă de
deciziile statului şi, mai în general, faţă de tot ce se petrece în viaţa de zi cu zi a
ţării.".
Societatea civila este formată din cetăţeni, asociaţi sub diferite forme, care au
aceleaşi interese şi care îşi dedică timpul, cunoştinţele şi experienţa pentru a-şi
promova şi apăra aceste drepturi şi interese.
In teorie, formele ei instituţionale sunt diferite de elementele statale sau ale pieţei
economice. In realitate, limitele între stat, societate civilă şi piaţa economică sunt
interconexe, deseori confuze şi uneori pur şi simplu negociate. în sens ordinar,
societatea civilă cuprinde o diversitate de spaţii, actori şi forme instituţionale care
variază în scheletul lor instituţional, autonomie şi putere.
Societăţile civile sunt deseori populate de organizaţii filantropice, organizaţii non-
guvemamentale, grupuri comunitare, organizaţii gender, organizaţii religioase,
asociaţii profesionale, asociaţii de afaceri, sindicate, etc.
În speţă, termenul de societate civilă se referă la o „sferă largă de organizaţii non-
guvernamentale şi non-profit care sunt prezente în viaţa publică. Aceste organizaţii
exprimă interesele şi valorile membrilor lor sau interesele altor persoane din
considerente etice, culturale, politice, ştiinţifice, religioase sau de binefacere.
Organizaţiile societăţii civile cuprind deci o gamă vastă de organizaţii, cum ar fi
grupurile comunitare, sindicate, grupurile autohtone, organizaţiile caritabile,
organizaţiile confesionale, organizaţiile profesionale, şi fundaţiile“.
Pagina 21 din 51
școlar Timpuriu
Organizaţiile neguvernamentale (ONG) se caracterizează printr-o mare varietate a
direcţiilor lor de acţiune. ONG - urile joacă un rol important în identificarea unor
probleme, care pe moment sunt trecute cu vederea de către autorităţile locale. Prin
utilizarea propriilor resurse şi a capacităţii lor organizatorice, acestea contribuie
substanţial la realizarea obiectivelor care ţin şi de dezvoltarea locală. ONG - urile pot
acoperi anumite necesităţi ale comunităţii, oferind servicii de înaltă calitate. Dar
acestea nu pot fi privite nicidecum ca „alternative” ale administraţiei publice locale.
ONG - urile nu vor substitui niciodată administraţia publică locală şi nu vor realiza
sarcinile acesteia, ci doar completează activitatea administrativă şi oferă soluţii
complementare, deschizând calea spre colaborare cu administraţia publică locală.
3.3. Societatea participativă

O societate democratică reală se construieşte în timp îndelungat. Un prim pas însă
pentru o democraţie funcţională îl reprezintă instituţiile şi mecanismele democratice,
iar societatea civilă, în acest context, acţionează ca mecanism reglator pentru
societăţile democratice.
Din acest punct de vedere, ONG - urile în calitatea lor de elemente ale societăţii civile
au de jucat un rol extrem de important. Experienţa internaţională demonstrează că
rolul ONG - urilor constă în a promova valorile şi iniţiativele civice în favoare
beneficiului public general. Nici un alt gen de organizaţii nestatale (partide politice,
sindicate, culte religioase etc.) nu posedă un imens potenţial de monitorizare a
politicilor publice ale guvernanţilor în diferite domenii. Acest lucru face ca ONG - urile
să fie extrem de utile în calitate de parteneri ai autorităţilor, contribuind la promovarea
unor politici publice coerente şi ajustate reciproc. În plus, parteneriatul ONG - urilor
cu autorităţile publice alese periodic de către cetăţeni poate servi drept cea mai
sigură garanţie a continuităţii promovării politicilor publice în interesul cetăţenilor,
indiferent de culoarea politică a forţelor care se succed la guvernare.
Pagina 22 din 51
școlar Timpuriu
Societatea civilă are dreptul şi datoria de a influenţa deciziile politice, economice sau
de interes public. Reacţiile societăţii civile faţă de politicile administrative sau
economice care vin în contradicţie cu interesele sale sunt variate:
 manifestaţii;
 campanii de presă;
 mesaje de protest, etc.
Societatea civilă trebuie să se implice într-o gamă largă de probleme, cum ar fi
guvernarea durabilă, relaţiile internaţionale, dezvoltarea economică sau protejarea
mediului înconjurător. În acest scop, este necesar să fie constituită din cât mai multe
organizaţii "specializate" în cât mai multe domenii care privesc organizarea şi
administrarea societăţii umane. Aceste instituţii trebuie să cunoască politicile curente
şi propunerile de politici, pentru a monitoriza modul în care factorii politici sau
economici respectă interesele majorităţii populaţiei în domeniile respective.
Experienţa ne demonstrează că în orice domeniu al activităţii umane numai cetăţenii
liberi, informaţi, instruiţi şi motivaţi să susţină o cauză aducătoare de beneficiu public
general pe termen lung pot activa într-un mod coerent şi consecvent.
Societatea civilă este un partener important al Guvernului în ce priveşte promovarea
dezvoltării durabile. Autorităţile publice ar trebui să conştientizeze acest rol al ONG-
urilor şi să asigure implicarea sectorului non-guvernamental în procesul de elaborare
şi monitorizare a politicilor.
Pagina 23 din 51
școlar Timpuriu
4. Economia – componentă a
dezvoltării durabile
4.1. Concepte
Economia (din limba greacă OÎKO<; [oikos], 'casă' şi VOJIO<; [nomos], ’conducere')
este o ştiinţă socială ce studiază producţia şi desfacerea,comerţul şi consumul de
bunuri şi servicii în trei sectoare principale de activitate primar, secundar şi terţiar.
Forma principala prin care se manifesta economia contemporană o constituie
economia naţională. Aceasta cuprinde toate activităţile care participă direct şi indirect
la reproducerea vieţii economice a societăţii şi se prezintă ca un sistem complex de
sfere, sectoare, ramuri şi subramuri ale producţiei de bunuri materiale şi de servicii,
consacrate prin diviziunea socială a muncii şi generate de amplificarea nevoilor
economice.
Marea complexitate a economiei unei societăţi implică existenţa unor structuri care îi
redau coerenţa şi funcţionalitatea. Structura economiei reprezintă modul de alcătuire,
de asociere şi de organizare a componentelor unei economii naţionale, numărul şi
dimensiunile (ponderile) acestora, precum şi relaţiile dintre ele, care îi redau echilibrul
şi dinamica (tendinţa de dezvoltare). Există numeroase structuri ale economiei
naţionale, mai importante fiind:
 structura tehnologica,
 structura sectorială şi de ramură;
 structura teritorială (zonală);
 structura comercială si financiar – bancară;
Pagina 24 din 51
școlar Timpuriu
Structura tehnologică reflectă raporturile dintre componentele tehnologice ale unei
economii naţionale, respectiv capacitatea acesteia de a genera, promova şi asimila
progresul tehnico-ştiinţific contemporan şi de a participa la revoluţia ştiinţifico-tehnică.
In lume se cunosc trei categorii de tehnici si tehnologii :
 de vîrf (avansate), bazate pe microprocesoare, roboti, tehnologii neconvenţionale,
tehnici informatice s.a.,
 tehnologii intermediare (maşiniste);
 tehnologii premaşiniste (tradiţionale).
În funcţie de ponderea acestor categorii de tehnologii în ramurile economiei se
disting: economii cu structuri tehnologice avansate (modeme), economii cu structuri
tehnologice în curs de modernizare şi economii cu structuri tehnice perimate.
Structura de ramură şi sectorială constă în raportul dintre subramurile, sectoarele şi
sferele economiei naţionale, generate de diviziunea socială a muncii şi de structura
nevoii sociale. O economie naţională se poate încadra în unul din următoarele tipuri
de economie:
 economie agrară (cînd partea principala din PIB şi a populaţiei ocupate este
deţinută de agricultură);
 economie agrar - industrială (când industria începe să aducă o contribuţie
însemnată, dar nu preponderentă la dezvoltarea economiei naţionale;
o economie industrial-agrară (industria ca factor preponderant în ocuparea forței
de muncă și în producerea Produsului Intern Brut, dar ponderea deținută de
agricultură râmane semnificativă).
o economie industrială (când industria devenită preponderentă în economia
naţională are capacitatea de a industrializa puternic celelalte ramuri);
o economie industrială şi de servicii, denumită şi economie tehnologică sau
informatizată (când sectorul serviciilor şi înalte tehnologii, inclusiv cele
informatice, joacă rolul hotărâtor în dezvoltarea economica).
Pagina 25 din 51
școlar Timpuriu
Ramurile economiei se grupează pe sectoare, ponderile acestora redând structura

sectorială a economiei naţionale. Sectoarele principale ale economiei sunt:
 sectorul primar, cuprinzând agricultura, silvicultura, piscicultura şi industria
extractivă;
 sectorul secundar, cuprinzând ramurile industriei prelucrătoare;
 sectorul terţiar, cuprinzând serviciile din toate categoriile.
4.2. Bunăstare și dezvoltarea durabilă
Scopul abordării economice este maximizarea bunăstării ca rezultat al activităţilor

economice, concomitent cu menţinerea sau creşterea în timp a stocului de active
economice, ecologice şi socio¬culturale (pentru a asigura sustenabilitatea venitului şi
echitatea cogeneraţională) şi satisfacerea nevoilor de bază ale săracilor (pentru a
susţine echitatea cogeneraţională). Economia mediului contribuie la această căutare
prin încorporarea criteriilor de mediu şi sociale în adoptarea deciziilor economice.
Bunăstarea economică derivă din venituri şi din mediu, care îndeplineşte mai multe
funcţii, contribuind la producţie şi deci la obţinerea veniturilor, sau în mod direct la
asigurarea bunăstării. Venitul este generat de către stocul de capital, ce cuprinde
capitalul produs, capitalul uman, capitalul natural şi capitalul social.
Capitalul natural îndeplineşte şi funcţiile de mediu, care creează bunăstare în mod
direct. Pentru că bunăstarea economică să nu se reducă, stocul de capital care o
generează trebuie menţinut. Această implică necesitatea că, pentru sustenabilitatea
economică, diferenţa dintre investiţiile brute şi deprecierea capitalului să fie pozitivă.
Obiectivele de natură economică ale dezvoltării durabile au ca principală finalitate
reducerea decalajelor economice care despart RM de ţările dezvoltate. Ca principale
Pagina 26 din 51
școlar Timpuriu
căi de acţiune pentru micşorarea decalajelor, sunt menţionate cele legate de o nouă
dezvoltare industrială modernă şi eficientă, modernizarea agriculturii, dezvoltarea
serviciilor, reducerea sărăciei extreme şi diminuarea decalajelor de dezvoltare în plan
regional. Aceasta impune consolidarea rolului sectorului privat în economie şi
amplificarea contribuţiei parteneriatului public-privat.
Promovarea unor politici de restructurare eficientă a economiei impune prioritatea
dezvoltării şi modernizării infrastructurilor şi racordarea acestora la sistemele
europene şi mondiale. Aceasta include modernizarea căilor de transport, generarea,
transportul şi distribuirea energiei, construirea unor centrale electrice noi, moderne şi
nepoluante; apa şi gospodărirea ei (alimentarea oraşelor şi a satelor cu apă potabilă,
irigaţii, lucrări de apărare contra inundaţiilor, prelucrarea apelor uzate);
telecomunicaţii şi noua infrastructură bazată pe tehnologia informaţiei.
Realizarea unui obiectiv formulat în termenii de mai sus, şi încă la nivel optim, nu
este o chestiune facilă. Dimpotrivă, el presupune asumarea unor responsabilităţi
majore, respectarea unor principii generale şi a unor cerinţe printre care, mai
importante par a fi următoarele:
 Asigurarea durabilităţii în timp a creşterii economice pentru toate ţările, fără
excepţie; pentru cele dezvoltate cu reconsiderarea condiţiilor de desfăşurarea
a ei în vederea asigurării calităţii mediului şi a calităţii vieţii, în general; pentru
cele slab dezvoltate la care creşterea, în ritmuri accelerate reprezintă o
chestiune vitală, cu condiţia ca tipul de creştere ales să nu devină un duşman
al mediului şi al omului. Plasarea omului, cu nevoile sale diverse, în centrul
atenţiei. Dezvoltarea durabilă cu tot arsenalul de politici pe care le antrenează
pentru a-şi atinge ţintele, inclusiv cea de protecţie a mediului nu reprezintă
decât mijlocul; scopul este binele omului, individual şi colectiv, prosperitatea sa
materială, cultura ca şi sănătatea sa fizică şi psihică.
Pagina 27 din 51
școlar Timpuriu
 Cu un fundal de drum stabilit în notă generală, comună, dezvoltarea durabilă
îmbracă haină concretă trecând prin specificul naţional al fiecărei ţări; fiecare
ţară trebuie lăsată să-şi formuleze şi stabilească de o manieră proprie
priorităţile ca şi mijloacele de realizare a lor; priorităţi concrete funcţie de baza
economică, specificul cultural, religie, istorie, etc.
 Asigurarea simultaneităţii progresului, pe toate dimensiunile procesului
dezvoltării durabile plecându-se de la premisa intercondiţionării elementelor ce
ţin de tehnologia sa internă; ţinându-se seama că sănătatea populaţiei şi a
mediului sunt surse ale câştigurilor de productivitate după cum numai plusurile
de productivitate pot susţine eliberarea de fonduri necesare luptei împotriva
poluării şi sărăciei, etc.
Nu toate regiunile oferă aceleaşi condiţii de dezvoltare economică. Diferenţele apar

datorită condiţiilor naturale şi datorită nivelului de dezvoltare a regiunilor din punct de
vedere economic. Dezvoltarea în plan social a unei regiuni este în corelaţie cu
dezvoltarea economică a regiunii respective şi se găseşte în relaţie de dependenţă
cu aceasta. Cu cît o regiune prosperă în plan economic cu atât mai puţin se
înregistrează efecte negative, care sa conducă la regres social. Dezvoltarea durabilă
trebuie înţeleasă ca un mecanism logic care acţionează în orientarea evoluţiei
fenomenelor economice spre dezvoltarea echilibrată a tuturor teritoriilor.
4.3. Relațiile economie-mediu

De-a lungul timpului, între mediul înconjurător şi activitatea economică a omului s-au
stabilit relaţii variate şi complexe, care au determinat, în mare măsură, nu numai
progresul speciei umane, dar şi apariţia şi extinderea unor probleme ecologice, care
pun în pericol însăşi continuitatea şi existenţa omului.
Pentru activitatea economică a omului, mediul înconjurător serveşte în calitate de:
Pagina 28 din 51
școlar Timpuriu
 furnizor de materie primă;
 recipient de deşeuri;
 spaţiu de localizare a obiectivelor economice şi de manifestare a activităţilor
industriale, agricole sau a serviciilor.
De asemenea, mediul ambiant realizează o serie de funcţii economice indirecte şi
ecologice foarte utile pentru viaţa oamenilor. Printre funcţiile economice indirecte se
remarcă:
 asigurarea echilibrului climatic;
 circuitului de substanţe;
 fluxului de energie şi informaţie în Natură;
 prevenirea alunecărilor de teren, eroziunilor, salinizării şi altor efecte distructive
pentru cadrul natural şi activitatea omului.
Printre funcţiile ecologice menţionăm:
 producerea substanţelor organice vegetale şi animale;
 purificarea aerului, apelor, solului;
 autoregenerarea şi restabilirea substanţelor vii şi a celor bioinerte.
In ultimul timp, este foarte apreciată valoarea turistică a mediului, în special în
apropierea marilor oraşe. Astfel, utilizarea funcţiilor complexe ale mediului aduce
omului o multitudine de beneficii, în schimb, Natura primeşte pentru bunurile şi
serviciile sale oferite aproape gratuit speciei umane, de cele mai multe ori doar
deşeuri şi ecosisteme naturale şi artificiale degradate din punct de vedere economic
şi ecologic. Totodată, în ultimul timp, statele acordă o atenţie sporită conservării
bazei de resurse, calităţii mediului, funcţiilor ecologice ale acestora şi altor obiective,
orientate spre a întoarce naturii cât mai multe servicii utile şi reciproc avantajoase. în
acest sens, o deosebită atenţie merită eforturile de restabilire ecologică a bazinelor şi
cursurilor de apă, de reamenajare a ecosistemelor naturale.
Pagina 29 din 51
școlar Timpuriu
Pentru a înţelege mai bine specificul relaţiilor dintre mediu şi economie, este
binevenită analiza evoluţiei raportului dintre preferinţele ecologice şi cele economice.
Dominarea absolută a preferinţelor economice asupra celor ecologice este
condiţionată de următorii factori:
 In ierarhia nevoilor umane, nevoile economice, au o importanţă primordială;
 Majoritatea populaţiei dispune de venituri mici. Din această cauză, se preferă
satisfacerea nevoilor primare, cum ar fi asigurarea cu hrană, îmbrăcăminte,
locuinţă, iar nevoile secundare, precum cele ecologice, sunt ignorate;
 Obţinerea unor venituri mari pe seama valorificării resurselor naturale ieftine;
 Abundenţa unor spectre şi volume mari de resurse naturale, au contribuit la
subestimarea şi exploatarea excesivă a acestora;
 Lipsa proprietăţii explicite asupra resurselor naturale;
 Prezenţa unei capacităţi de asimilare a mediului capabile să neutralizeze efectele
toxice ale poluării;
Odată cu afirmarea dezvoltării postindustriale, are loc modificarea raportului
menţionat, în sensul creşterii rolului preferinţelor ecologice. Totodată, o parte dintre
preferinţele economice au căpătat un caracter ecologic şi invers unele dintre
preferinţele ecologice, cum ar fi economisirea de resurse şi reducerea poluării au
căpătat un caracter economic. Această tendinţă se datorează următorilor factori:
- Atingerea unor niveluri înalte de venituri în statele avansate economic. Acest fapt
a sporit substanţial capacitatea de plată şi pentru satisfacerea nevoilor
secundare, inclusiv a celor ecologice, care reflectă într-o mare măsură confortul
de trai, cerinţele de odihnă şi recreere ale populaţiei;
- Implementarea largă a instruirii şi educaţiei ecologice;
- Predispoziția psihologică și prioritățiile oamenilor pentru ameliorarea nivelului de
trai și a calității mediului ăn care trăiesc.
Pagina 30 din 51
școlar Timpuriu
- Epuizarea și degradarea resurselor ce au condus la scumpirea și economisirea
acestora.
- Evaluarea resurselor natural.
- Apariția de noi tehnologii și răspândirea acestora.
- Corelarea indicatorilor economici cu cei de mediu.
5. Dezvoltarea durabilă în mediul rural
Începând cu ani 70 ai secolului trecut, a început să se constate la nivel international

o agravare a condiției mediului rural, constatându-se că un procent de aproximativ 80
la sută din totalul persoanelor aflate în sărăcie se situează la sate.
Astfel a început să se formuleze în discursuri dimensiunea rural – urban din ce în ce
mai des.
Pentru combaterea agravării acestui fenomen s-a insistat asupra necesității unei
abordări diferite, integrate și multisectorială a problemei. Acestea se suprapun cu
discuțiile care au dus la apariția conceptului de dezvoltare durabilă.
Conceptul actual al dezvoltării rurale se bazează pe concpetul dezvoltării sustenabile
și prezintă uurmătoarele caracteristici fundamentale:
- Dezvoltarea rurală sustenabilă – se referă la încurajarea unei dezvoltări
economice echilibrate care să conducă la coeziune socială și o responsabilizare
mai mare privind utilizarea resurselor natural și protecția mediului.
- Dezvoltarea rurală extensive sau integrată – extinderea mijloacelor de
comunicare și de informare, încurajarea extinderii de activități economice din
mediul rural spre sectoare diferite de de economie precum și trecerea spre un
model de agricultură extensive caracterizată de transferal rapid de informații.
Pagina 31 din 51
școlar Timpuriu
- Dezvoltarea rurală multisectorială – presupune crearea de rețele și parteneriate
între diverșii actori politici internaționali, locali și sociali pentru promovarea
abordării sectoriale.
În Uniunea Europeană aproximativ 25% din populație locuiește în mediul rural.
Și se consider că teritoriul ocupat de acest mediu însumează până la 90% din întreg
teritoriul UE.
În 2001 la Göteborg însă s-a decis că nu se va pune accentual pe încurajarea
producției agricole și susținerea produselor agricole pe piață pentru a evita o inflație
a prețurilor produselor alimentare; strategia în schimb se va axa mai mult pe
conservarea mediului, asigurarea bunăstării oamenilor, animalelor și a florei.
Mult timp politicile Uniunii Europene nu au ținut seama de dimensiunea spațială a
arealului rural, fiind concentrate mai degrabă asupra politicilor agrare și a sectorului
agricol. Recent, în UE a început să se folosească criterial OECD (The Organisation
for Economic Co-operation and Development) care ia în calcul și densitatea
populației.
Conform OECD, mediul rural cuprinde toate localităţile care au o densitate a
populaţiei mai mică de 150 de locuitori pe metru pătrat. La nivel regional (NUTS 3)
sunt definite ca fiind:
- regiuni predominant rurale cele în care peste 50% dintre locuitori trăiesc în
comune (cu mai puţin de 150 locuitori pe km2 );
- regiuni rurale cele în care 15 până la 50% dintre locuitori trăiesc în comune (cu
mai puţin de 150 locuitori pe km2 );
- regiuni predominant urbane cele în care sub 15% dintre locuitori trăiesc în
comune (cu mai puţin de 150 locuitori pe km2 ).
Aplicând această definiţie la populaţia UE-25, aproximativ 57% din populaţie trăieşte
în regiuni rurale, care acoperă peste 90% din teritoriu.
Pagina 32 din 51
școlar Timpuriu
5.2. Principalele instrumente de promovare a
dezvoltării rurale în Uniunea Europeană
În prezent, principalele programe responsabile de promovarea dezvoltării rurale sunt:

 LEADER + (EUR-15 – statele Europene fondatoare/cele mai dezvoltate). Scopul
acestuia este de a încuraja actorii economici din mediul rural spre atingerea unei
sustenabilități pe termen lung. Implementarea și elaborarea strategiilor de
dezvoltare revine organismelor locale de decizie, trebuind să se axeze pe:
o Tradiție locală, unicitate produselor locale.
o Îmbunătățirea mediului economic pentru crearea de noi locuri de muncă.
o Autoorganizarea comunităților rurale pentru stimularea coeziunii sociale.
 TRDI (Temporal Rural Development Instrument - creat pentru primului val de țări
noi aderate). este un instrument susţinut de EAGGF (European Agricultural
Guidance and Guarantee Fund) şi cuprinde principalele măsuri de uniformizare a
politicilor din cele 10 ţări noi membre ale UE şi restul spaţiului European,
cuprinzând o serie de măsuri pentru protecţia mediului, pensionarea timpurie,
împădurire şi acordarea de plăţi compensatorii pentru zonele defavorizate.
 SAPARD (România și Bulgaria). Creat pentru acordarea de asisteța în domeniul
rural și agricultură pentru țările aflate în curs de aderare.
5.3. Principii ale dezvoltării rurale în UE

Principalele princii de bază ale dezvoltării rurale sunt:
- viaţa la ţară prezintă un interes deosebit, nu doar pentru mediul rural, ci pentru
societate în ansamblu;
- este necesară prezervarea diversităţii rurale europene, în vederea păstrării
patrimoniului cultural şi natural;
Pagina 33 din 51
școlar Timpuriu
- încurajarea agriculturii multifuncţionale;
- diversificarea agriculturii, inovarea şi acordarea de noi valenţe produselor, în
funcţie de cererea consumatorilor;
- politicile de dezvoltare rurală vor trebui aplicate în toate statele UE extinse;
- vor avea în vedere nevoile diferite ale ruralului şi vor fi un factor de coeziune;
- vor funcţiona pe principiul subsidiarităţii;
- vor fi implementate în parteneriat între organizaţii private şi societatea civilă;
- aplicarea experienţelor acumulate prin programul LEADER în ceea ce priveşte
instituirea parteneriatelor. Scopul trebuie să fie întotdeauna explorarea şi
exploatarea noului;
- definirea clară a responsabilităţii, în cadrul parteneriatelor (fapt care va face
posibilă transparenţa, monitorizarea şi evaluarea acestora);
- crearea de reţele pentru schimbul şi promovarea practicilor pozitive;
- simplificarea politicilor de dezvoltare rurală. Acestea trebuie să se bazeze pe un
singur program, o singură sursă de finanţare şi un singur organ de control.
6. Obiective strategice pe termen scurt,

mediu și lung
6.1. Strategia națională de dezvoltare Orizont 2013
pentru dezvoltare rurală
Pagina 34 din 51
școlar Timpuriu
Aceasta a urmărit luarea de măsuri pentruc creşterea dinamismului economic al
zonelor rurale din România în condiţiile menţinerii echilibrului social prin dezvoltarea
durabilă a agriculturii, silviculturii şi pescuitului, inclusiv a industriilor procesatoare
aferente pentru satisfacerea nevoilor de hrană ale populaţiei şi pentru asigurarea
conservării şi îmbunătăţirii resurselor naturale. S-au făcut pași pentru punerea
bazelor modelului agricol European caracterizat prin structuri de exploatare viabile,
apropiate de piaţă, concomitent cu dezvoltarea rurală şi protecţia mediului.
De asemenea s-a droit aplicarea de măsuri pentru sprijinirea producătorilor în
adaptarea culturilor la schimbările climatice, pentru a asigura o stabilitate a producției
chiar și în cazul fluctuațiilor climatice.
S-a dorit de asemenea și axarea producției agricole pe culturi de nișă, precum și
încurajarea culturilor și produselor tradiționale și ecologice în zonele în care acest
lucru poate fi atins. S-au luat măsuri pentru protejarea și promovarea produselor
tradiționale specific Românești.
Principalele obiective urmărite de acest program cadru sunt:
(i) Creşterea competitivităţii sectoarelor agro-alimentar, forestier şi piscicol prin:
a.Îmbunătăţirea competenţelor fermierilor şi altor persoane implicate în sectoarele
agro-alimentar, forestier şi de pescuit pentru încurajarea unui management mai
performant;
b.Îmbunătăţirea competitivităţii fermelor comerciale şi de semi-subzistenţă,
încurajarea cooperării şi asocierii acestora, cu respectarea principiilor dezvoltării
durabile, stimularea formării grupurilor de producători în vederea funcţionării filierelor
de tip asociativ; accelerarea adaptării structurale şi încurajarea fermelor de
semisubzistenţă să pătrundă pe piaţă; modernizarea exploataţiilor agricole; instalarea
tinerilor fermieri şi înlocuirea generaţiei actuale de şefi de exploataţii agricole şi
forestiere, inclusiv prin pensionarea timpurie; creşterea adaptabilităţii fermelor la
condiţiile de piaţă şi cerinţele de mediu;
Pagina 35 din 51
școlar Timpuriu
c.Restructurarea şi modernizarea sectoarelor de procesare şi de marketing ale
produselor agricole, forestiere şi piscicole în vederea creşterii valorii adăugate în
condiţii de sustenabilitate şi stabilizării preţurilor; sprijinirea dezvoltării integrate prin
formarea şi consolidarea filierelor agroalimentare, îmbunătăţirea calităţii produselor şi
creşterea performanţei industriilor alimentare; îmbunătăţirea modului de gospodărire
a pădurilor şi de valorificare a produselor silvice; exploatarea raţională şi
responsabilă a fondului piscicol.
(ii) Îmbunătăţirea mediului şi spaţiului rural, asigurarea securităţii consumatorilor

prin
a.Continuarea utilizării terenurilor agricole din zonele defavorizate şi promovarea
agriculturii durabile pentru menţinerea viabilităţii spaţiului rural în zonele montane şi
în zonele defavorizate;
b.Conservarea şi îmbunătăţirea stării resurselor naturale şi a habitatelor prin
încurajarea utilizării de metode de producţie agricolă compatibile cu protejarea
mediului, conservarea biodiversităţii şi îmbunătăţirea calităţii apei, solului şi a
peisajului natural; compensarea fermierilor pentru dezavantajele rezultate din
implementarea reţelei Natura 2000 pe baza obligaţiilor asumate conform Directivelor
UE privind protecţia păsărilor, conservarea habitatelor naturale şi a speciilor
sălbatice;
c.Promovarea managementului durabil al terenurilor forestiere prin creşterea
suprafeţei de pădure cu rol de protecţie a apei, solului şi biodiversităţii împotriva
factorilor distructivi naturali şi antropici, precum şi dezvoltarea funcţiilor recreative ale
pădurii; compensarea proprietarilor de terenuri forestiere pentru dezavantajele create
de măsurile de conservare a arealelor protejate.
(iii) Încurajarea diversificării economiei rurale şi îmbunătăţirea calităţii vieţii în
spaţiul rural prin:
Pagina 36 din 51
școlar Timpuriu
a.Menţinerea şi dezvoltarea activităţilor economice şi creşterea numărului de locuri
de muncă prin diversificarea activităţilor economice non-agricole şi încurajarea
micilor întreprinzători în spaţiul rural; crearea, îmbunătăţirea şi diversificarea
facilităţilor de dezvoltare economică şi a atracţiilor turistice;
b.Creşterea atractivităţii zonelor rurale şi diminuarea migraţiei populaţiei tinere spre
zonele urbane prin crearea şi modernizarea infrastructurii fizice de bază;
îmbunătăţirea condiţiilor sociale, economice şi de mediu; protejarea şi conservarea
patrimoniului cultural şi natural rural; diversificarea ofertei turistice;
c.Dezvoltarea abilităţilor şi competenţelor actorilor locali privind buna administrare,
organizarea teritoriului pe plan local şi modernizarea satelor.
(iv) Demararea şi funcţionarea iniţiativelor de dezvoltare locală prin:
a.Introducerea conceptului de acţiune de jos în sus în administrarea comunităţilor
rurale, care să asigure un grad ridicat de integrare economică şi socială teritorială,
susţinută prin organizarea grupurilor de acţiune locală (GAL);
b.Promovarea potenţialului endogen al teritoriilor prin participarea membrilor
comunităţilor rurale la procesul de elaborare şi implementare a strategiilor de
dezvoltare locală şi stimularea acţiunilor inovative; încurajarea factorilor locali de a
conlucra cu alte comunităţi locale din ţară şi din străinătate pentru realizarea unor
proiecte comune;
c.Îmbunătăţirea administrării locale prin dezvoltarea competenţelor de formulare şi
administrare a proiectelor, inclusiv a celor realizate în parteneriat, şi atragerea
participării cetăţenilor în procesul decizional; valorificarea potenţialului programului
LEADER şi a resurselor financiare alocate acestuia pentru mediul rural şi sprijinirea
grupurilor de acţiune locală.
Pagina 37 din 51
școlar Timpuriu
6.2. Strategia națională de dezvoltare Orizont 2020
Orizont 2020 urmărește reducerea decalajelor față de nivelul de performanță a
celorlalte state din Uniunea Europeană cu scopul final de atingere a nivelului de
performanță mediudin UE, prin încurajarea dezvoltării economice și sociale din
spațiile rurale și consolidarea structurilor agro-alimentare.
Pentru atingerea acestor obiective se dorește elaborarea unui nou plan de acțiune și
respectarea principiilor dezvoltării durabile. Se urmărește îmbunătățirea condițiilor de
mediu, mai specific, adoptarea de măsuri care să combată eroziunea solului,
protecție în fața riscului de inundații, sprijinirea zonelor defavorizate, sustenabilitatea
fondului funciar. Creșterea competitivității sectoarelor cu impact redus asupra
mediului precum utilizarea de surse regenerabile de energie, reducerea risipei cu
privire la consumul de apă, limitarea utilizării pesticidelor, ierbicidelor și fertilizanților
și nu în ultimul rând o mai bună gestionare a deșeurilor rezultate din activitățile
umane. Se dorește o creștere a veniturilor din activitățile agricole performante,
extinderea utilităților și serviciilor publice în mediul rural, încurajarea spiritului
antreprenorial și diversificarea activităților spre domenii diferite; toate acestea
conducând spre o îmbunătățire a calității vieții.
Pe lângă acestea se urmărește demararea mai multor programe de reâmpădurire și
reconstrucție ecologică a fondurilor forestiere afectate de fenomene de degradare.
Pentru îmbunătățirea capitalului social se propun programe de pregătire profesională
pentru dezvoltarea capacităților manageriale ale fermierilor. Acest lucru ar conduce la
o mai bună gestionare de către întreprinzători a resurselor aflate la dispoziția
acestora și la o creștere a standardelor de Securitate a muncii.
Pagina 38 din 51
școlar Timpuriu
6.3.Strategia națională de dezvoltare Orizont 2030
În urma acestei startegii se vrea adoptarea politicilor și practicilor comunitare în
totalitatea lor, finalizarea tranziției spre standardele vestice și finalizarea modernizării
și restructurării spațiului rural.
În această perioadă se va atinge un nivel înalt de competitivitate în sectorul
agroalimentar, care va deveni compatibil cu cel vest-european ca urmare a creării
unor structuri agricole viabile, modernizării economiei rurale, diversificării producţiei şi
realizării unor produse de calitate. România va recupera decalajele de productivitate
în sectorul agricol şi se va apropia de nivelul de dezvoltare a industriilor alimentare
din ţările europene cu tradiţie. Se vor asigura integral normele de siguranţă a
alimentelor prin respectarea cerinţelor de eco-condiţionalitate comunitare. În urma
aplicării programului multianual coerent în domeniul silviculturii, procentul de
împădurire va ajunge, în anul 2030, la 34% din suprafaţa ţării, cu perspectiva să
evolueze în continuare spre procentajul optim de 45%.
7. Concluzii
7.1.Dezvoltarea durabila, notiune, mod de abordare
Conceptul de dezvoltare durabila este relativ nou in literatura economica moderna, el

incercand sa traduca cat mai fidel termenul englez “sustainability”; se mai
vehiculeaza uneori, mai rar, ce-i drept, expresia dezvoltare sustenabila. Dincolo de
Pagina 39 din 51
școlar Timpuriu
terminologie se afla insa ideea de “satisfacere a cerintelor generatiilor actuale fara a
prejudicia interesele generatiilor viitoare’’.
Dezvoltarea durabila, viabila si sustinuta din punct de vedere ecologic, este
considerata acea dezvoltare care satisface nevoile prezentului fara a compromite
capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi.
Dezvoltarea este in esenta o actiune cu caracter strategic, care are ca scop
cresterea durabila a productivitatii individuale, comunitare si internationale ceea ce
poate duce la asigurarea unor venituri mai mari pentru indivizi.( Berca, M. Ingineria si
managementul sistemelor pentru dezvoltarea rurala).
Conceptul face referire la o crestere economica ce poate raspunde nevoilor de
bunastare ale societatilor noastre, pe termen scurt, mediu si mai ales, pe termen
lung. Se presupune ca dezvoltarea trebuie sa satisfaca nevoile prezentului fara a
compromite capacitatea si resursele generatiilor viitoare. In mod concret, el necesita
reunirea conditiilor propice unei dezvoltari economice pe termen lung si care sa
protejeze mediul inconjurator. De altfel, summit-ul modial asupra dezvoltarii sociale
de la Copenhaga (martie 1995) a subliniat necesitatea de a lupta impotriva excluderii
sociale si pentru a proteja sanatatea indivizilor. Tratatul de la Amsterdam a inscris, in
mod expres, dezvoltarea durabila in preambulul Tratatului asupra Uniunii Europene.
Se afirma tot mai mult in literatura de specialitate despre o „noua” filosofie a

dezvoltarii durabile a spatiului rural. Dezvoltarea rurala durabila este o componenta a
conceptului si in acelasi timp o parte a strategiei economico-sociale de dezvoltare
durabila.
Deosebim doua concepte importante in dezvoltarea rurala:
1. dezvoltarea rurala durabila (sau sustenabila) si
2. dezvoltarea rurala integrata.
Pagina 40 din 51
școlar Timpuriu
Conceptul de dezvoltare rurala durabila sau sustenabila (sustenable development) a
inceput sa se contureze dupa Conferinta ONU privind Mediul Inconjurator (Rio de
Janeiro – 1972) si crearea Comisiei Mondiale pentru Mediu si Dezvoltare (1985).
„In baza raportului Brundtland, dezvoltarea durabila este definita ca fiind acea
dezvoltare care indeplineste necesitatile prezentului fara a compromite posibilitatile
generatiilor viitoare in a-si satisface necesitatile.”
La Conferinta ONU asupra Mediului si Dezvoltarii, care a avut loc in 1992 la Rio de
Janeiro (Brazilia), unde au participat 178 de tari si peste 100 sefi de state si guverne
s-a marcat o noua etapa in raporturile de clarificare a conceptului si de transpunere a
acestuia in practica (Letitia Zahiu, 2001). La aceasta conferinta s-a formulat
concluzia ca mediul si dezvoltarea economica si sociala nu mai pot fi gandite ca
domenii izolate. Astfel statele trebuie sa-si fundamenteze viitoarele lor decizii si
politici ale dezvoltarii economice tinand cont de implicatiile lor asupra mediului.
Primele trei principii ale Declaratiei de la Rio (1992) arata ca:
- popoarele au dreptul la o viata sanatoasa si productiva, in armonie cu natura;
- dezvoltarea de azi nu trebuie sa submineze dezvoltarea si necesitatile de mediu
ale generatiilor prezente si viitoare;
- natiunile au dreptul suveran de a-si exploata propriile lor resurse dar fara a
provoca prin aceasta daune mediului de dincolo de frontierele lor.
Dezvoltarea durabila este necesitatea integrarii obiectivelor economice cu cele
ecologice si de protectie a mediului
Dezvoltarea durabila este o abordare care are ca scop echilibrarea problemelor
sociale, economice si impactul actiunilor noastre asupra mediului inconjurator.
Dezvoltarea durabila impune revizuirea nevoilor prezente:
- securitate economica, adapost, mancare, educatie, spatii libere,
- reprezentare politica,
- contactul cu natura, fara a compromite posibilitatile generatiei viitoare.
Pagina 41 din 51
școlar Timpuriu
- pentru a imbunatati calitatea vietii, definitia mai generoasa a bunastarii si fericirii
incluzand factorii care au legatura cu mediul inconjurator si comunitatile, precum
si cu factorii economici;
- mediul inconjurator si de capacitatea lui de a sustine
- activitatea umana;
- economia, societatea si mediul inconjurator ca trei probleme unite si problema ca
o economie sanatoasa va duce automat la o societate sanatoasa si la un mediu
inconjurator sigur;
- imbunatatirii starii lucrurilor pe termen scurt;
- redimensionarea cresterii economice, avand in vedere o distributie mai echitabila
a resurselor si accentuarea laturilor calitative ale solutiei
- conservarea si sporirea resurselor naturale, pastrarea diversitatii ecosistemelor,
supravegherea impactului activitatilor economice asupra mediului;
- reorientarea tehnologiilor si abordarea controlului riscurilor;
- descentralizarea formelor de guvernare, cresterea gradului de participare la
luarea deciziilor privind mediul si dezvoltarea pe plan national si international;
In ultimii ani conceptul de dezvoltare durabila a devenit un obiectiv strategic pentru
intreaga umanitate. Punerea lui in practica trebuie insa realizata in functie de
specificul fiecarei zone.
Conceptul de dezvoltare durabila s-a format in stransa legatura cu evolutiile
economice si ecologice si reprezinta un proces lung de schimbari lente, care permit
folosirea pe termen lung a mediului.
Coordonatele dezvoltarii rurale durabile trebuie sa porneasca de la analiza
tridimensionala a spatiului rural: in plan economic, social si ecologic.
Relatiile spatiului tridimensional confirma ca orice actiune sau fenomen care are loc
intr-un plan afecteaza si celelalte planuri. Spre exemplu o decizie de ordin economic
considerata viabila nu trebuie aplicata in practica fara a analiza influenta efectelor in
Pagina 42 din 51
școlar Timpuriu
plan social si ecologic. Adoptarea unei decizii bune din punct de vedere economic
poate avea efecte negative in plan social sau cresterea efectului in plan ecologic.
In vederea stabilirii anumitor strategii de dezvoltare se impune formarea unor
colective mixte multidisciplinare in luarea deciziilor, pentru a evita producerea
efectelor negative.
Un rol determinant in dezvoltarea rurala durabila il au deopotriva fiecare membru al
comunitatii, primarul si consilierii locali, guvernul, parlamentul si societatea civila care
trebuie sa aiba in vedere la luarea deciziilor privind promovarea unor actiuni si lucrari
de investitii protectia mediului inconjurator.
7.2.Dezvoltarea durabila in plan economic

Diversificarea economica, accesul la servicii si protectia mediului sunt necesare
pentru a asigura succesul si durabilitatea dezvoltarii rurale. De asemenea,
dezvoltarea rurala trebuie privita din perspectiva globala a spatiului european. Pentru
a stopa declinul zonelor rurale este nevoie de organizarea acestui spatiu astfel incat
sa devina mai putin dependent de centrele economice.
Trebuie apoi sa ne asiguram ca exista piata pentru produsul nostru, sa urmarim cum
se modifica aceasta piata in timp si sa ne adaptam din mers la cerintele pietei. Avem
nevoie si de o echipa de lucru, familia sau alti membri. Inscrierea intr-o asociatie de
profil ne-ar putea fi de folos mai ales pe segmentul informarii si al desfacerii
produselor.
Ca orice actiune si activitate desfasurata, dezvoltarea in plan economic trebuie sa se
desfasoare in conditii de rentabilitate si sa actioneze pe toate caile pentru a avea
exploatatii ferme si viabile, deoarece agricultura este elementul determinant al
dezvoltarii rurale in majoritatea spatiilor rurale.
Pagina 43 din 51
școlar Timpuriu
Acest lucru nu inseamna insa ca dezvoltarea rurala se rezuma doar la dezvoltarea
agriculturii. In tarile cu economie in curs de dezvoltare locul principal este detinut de
agricultura. la revitalizarea vietii economice rurale.
Principiile dezvoltarii durabile rurale la nivel economic:
- economie rurala prospera, competitiva si eficienta;
- agricultura durabila si competitiv care sa furnizeze rezerve adecvate de hrana
sanatoasa si sa acopere nevoile consumatorilor.
- economie diversa si dinamica, cu servicii si initiative locale, care sa
- creeze locuri de munca;
7.3 Dezvoltarea durabila in plan ecologic

Principiile dezvoltarii durabile a spatiului rural in plan ecologic trebuie sa vina in
concordanta cu dezvoltarea in plan economic si social si sa evite degradarea
mediului. Protectia mediului constituie elementul fundamental al dezvoltarii durabile si
trebuie sa fie in concordanta cu principiile practicarii unei agriculturi durabile (Serban
Mitrache, 2000).
In prezent marea majoritate a agricultorilor, in scopul cresterii productivitatii la hectar,
utilizeaza ingrasaminte chimice si pesticide intr-o oarecare doza. Cu cat dozele sunt
mai ridicate cu atat efectele negative asupra mediului si ecosistemelor naturale mai
pronuntate.
In conditiile actuale ale economiei este necesar sa se gaseasca un raport optim intre
tehnologiile cultivate, productiile obtinute si ecologie care sa asigure dezvoltarea
economico-sociala a comunitatilor rurale prin:
- promovarea practicilor ecologice de folosire a pamantului si folosirea rationala a
resurselor (sol, apa, energie, ecosisteme), in special la nivelul fermelor agricole;
- conservarea diversitatii habitatelor si peisajelor (paralel cu practicarea
agriculturii);
Pagina 44 din 51
școlar Timpuriu
- asigurarea stabilitatii populatiei ca numar.
- satisfacerea cerintelor alimentare si sociale;
- imbunatatirea calitatii mediului inconjurator si a bazei de resurse naturale;
- utilizarea cu eficienta maxima a resurselor limitate si a celor neregenerabile;
- imbunatatirea calitatii vietii.
Practicarea unei agriculturi durabile are ca scop: mentinerea calitatii solului si
asigurarea unei corelatii optime intre cantitatea si calitatea alimentelor, sanatatea
oamenilor si mentinerea calitatii mediului inconjurator. Realizarea acestor corelatii de
echilibru pot fi asigurate prin practicarea unei agriculturi alternative a carei functie
obiectiv este determinata de restrictii ecologice si de productie. Ca directii de actiune
sunt necesare desfasurarea urmatoarelor activitati:
– rotatia culturilor;
– reciclarea resturilor de culturi si a gunoiului de grajd;
– folosirea ingrasamintelor chimice, a pesticidelor si a altor substante chimice in doze
restrictionate;
– extinderea culturilor de protectie si ameliorare a solului inclusiv leguminoase

fixatoare de azot (soia, mazare, lucerna etc.);
– combaterea integrata a bolilor si daunatorilor.
Actionand in spiritul dezvoltarii durabile, trebuie evitata cu orice pret distrugerea
solului din considerente economice, care au rezultate scontate pe termen scurt insa
pe termen mediu si lung pot avea efecte cu implicatii negative.
Dezvoltarea durabila a spatiului rural nu reprezinta numai obtinerea de produse
agricole de buna calitate si nepoluate ci si asistarea procesului de prelucrare a
produselor agricole in produse alimentare, pe baza procedurilor tehnologice de
fabricatie.
Pagina 45 din 51
școlar Timpuriu
In general, procesatorii de materii prime urmaresc, in realizarea proiectelor de
investitii, indicatorii de eficienta economica, rentabilitatea randamentelor de
valorificare si a celor de extractie a substantei utile, urmarindu-se dezvoltarea in plan
economic.
Strategiile de dezvoltare durabila ii obliga pe procesatori sa-si analizeze proiectele si
din punct de vedere ecologic, care conduce de obicei la cresterea costurilor.
In concluzie mentionam ca este necesar ca activitatea economica trebuie sa fie
analizata si din punct de vedere a efectelor sale in plan ecologic.
Optimul dezvoltarii durabile pe plan economico-ecologic:
- internalizarea costurilor externe, inclusiv a celor cu efect pe termen lung;
- promovarea unor programe de cercetare-dezvoltare care sa fie axate pe
realizarea de strategii, planuri si masuri necesare dezvoltarii masurilor ecologice;
- stabilirea indicatorilor specifici ai masurilor ecologice, care vor trebui, in
permanenta, urmariti, valoarea acestora necesitand a fi in concordanta cu cea a
indicatorilor generali de dezvoltare socioeconomica a societatii;
o asigurarea unei rate de intrebuintare mai mari pentru resursele regenerabile, fata
de cele neregenerabile, concomitent cu utilizarea unor noi tipuri de materii si
materiale, eficiente din punct de vedere tehnic si ecologic;
o reducerea, pe ansamblu, a consumului de combustibil prin eficientizarea
sistemelor si activitatii (in principal adoptarea atat a traseelor minime de
deplasare si a unui mod de conducere corespunzator);
o adoptarea unor masuri administrative si de natura fiscala, in ideea incurajarii
transporturilor ecologice (o prioritate trebuie sa fie transporturile publice), in
detrimentul celor poluante;
o constituirea unor fonduri speciale destinate dezvoltarii masurilor ecologice ;
Pagina 46 din 51
școlar Timpuriu
o utilizarea unor modele de prognoza specifice necesare adoptarii, pe termen lung,
a tuturor actiunilor care sa concure la implementarea masurilor ecologice, prin
considerarea concomitenta a aspectelor din domeniul ecologic, economic, social,
financiar, urbanistic etc.
Cele mai multe firme sunt mici si foarte vulnerabile la competitie.
Principalul obiectiv al politicii de dezvoltare rurala este mentinerea comunitatilor
rurale in stare viabila: competitivitatea agriculturii este esentiala dar nu suficienta.
Diversificarea economica, accesul la servicii si protectia mediului sunt necesare
pentru a asigura succesul si durabilitatea dezvoltarii rurale. De asemenea,
dezvoltarea rurala trebuie privita din perspectiva globala a spatiului european.
Optimul dezvoltarii durabile pe plan socio-ecologic:
- sporirea accesibilitatii la masurilor ecologice prin adoptarea celor mai viabile
variante, care sa satisfaca, in totalitate cerintele de mobilitate ale societatii;
- asigurarea transparentei tuturor masurilor si explicitarea acestora, concomitent cu
incurajarea participarii publice la dezbaterea utilitatii, scopului si costurilor acestor
actiuni;
- evaluarea impactului social si ecologic inaintea aplicarii oricarei
- actiuni;
- asigurarea unei permanente informari si educari in spiritul promovarii masurilor
ecologice;
- acordarea prioritatii in dezvoltarea sistemelor de transport, in favoarea celor
ecologice, cu impact negativ minim sau nul;
- reorientarea si reorganizarea tuturor modurilor de transport in directia masurilor
ecologice;
- minimizarea producerii si evacuarii de reziduuri, pentru fiecare
- faza a ciclului de viata a vehiculelor, concomitent cu reciclarea acestora;
- stoparea degradarii habitatelor, divizarii ecosistemelor si a
Pagina 47 din 51
școlar Timpuriu
- pierderilor de terenuri agricole sau cu destinatii sociale;
7.4 Dezvoltarea durabila in plan social

Asigurarea conditiilor de viata la nivelul conditiei umane, pentru toate localitatile si
regiunile, unde este prezenta activitatea umana constituie de fapt dezvoltarea rurala
durabila in plan social. Nu toate regiunile ofera aceleasi conditii de dezvoltare
economico-sociala.
Diferentele apar datorita conditiilor naturale si datorita nivelului de dezvoltare a
regiunilor din punct de vedere economic.
Dezvoltarea in plan social a unei regiuni este in corelatie cu dezvoltarea economica a
regiunii respective si se gaseste in relatie de dependenta cu aceasta. Cu cat o
regiune prospera in plan economic cu atat mai putin se inregistreaza efecte negative,
care sa conduca la regres social.
In Romania, nivelul de dezvoltare economica si sociala este diferentiat de la o
regiune la alta si in cadrul acestora, de la o comunitate la alta. Discrepante mari apar
si in cadrul aceleiasi comunitati, unde intalnim grupuri sociale care prospera mai mult
sau mai putin.
Dezvoltarea rurala durabila trebuie inteleasa ca un mecanism logic care actioneaza
in orientarea evolutiei fenomenelor economico-sociale ale spatiului rural, spre o
dezvoltare individuala si comunitara care sa conduca la ameliorarea nivelului de
„bunastare rurala” si a mentinerii echilibrului factorilor naturali. Cresterea bunastarii
rurale se poate realiza prin:
– oprirea migrarii populatiei de la sat la oras, prin crearea de alternative care sa-i
motiveze existenta si sa-i stimuleze initiativa de actiune pentru asigurarea celor
necesare traiului;
– combaterea saraciei;
– stimularea si diversificarea serviciilor;
Pagina 48 din 51
școlar Timpuriu
– asigurarea unor conditii minime de viata pentru populatia rurala comparativ cu
populatia urbana;
– dreptul la o viata mai buna, la ocrotirea sanatatii, educatie si protectie sociala.
Nu poate fi conceputa o dezvoltare durabila a regiunilor rurale fara a avea in vedere
gasirea de solutii viabile pentru multitudinea problemelor identificate in plan social,
fara o infrastructura rurala care sa permita si sa contureze un minim de confort
pentru membrii unei comunitati.
Rezumat
Conceptul de dezvoltare durabila este relativ nou in literatura economica moderna, el
incercand sa traduca cat mai fidel termenul englez “sustainability”; se mai
vehiculeaza uneori, mai rar, ce-i drept, expresia dezvoltare sustenabila. Dincolo de
terminologie se afla insa ideea de “satisfacere a cerintelor generatiilor actuale fara a
prejudicia interesele generatiilor viitoare’’.
Dezvoltarea durabila, viabila si sustinuta din punct de vedere ecologic, este
considerata acea dezvoltare care satisface nevoile prezentului fara a compromite
capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi.
Principiile dezvoltarii durabile a spatiului rural in plan ecologic trebuie sa vina in
concordanta cu dezvoltarea in plan economic si social si sa evite degradarea
mediului.
- satisfacerea cerintelor alimentare si sociale;
- imbunatatirea calitatii mediului inconjurator si a bazei de resurse naturale;
- reciclarea resturilor de culturi si a gunoiului de grajd;
Dezvoltarea durabila a spatiului rural nu reprezinta numai obtinerea de produse
agricole de buna calitate si nepoluate ci si asistarea procesului de prelucrare a
Pagina 49 din 51
școlar Timpuriu
produselor agricole in produse alimentare, pe baza procedurilor tehnologice de
fabricatie.
In general, procesatorii de materii prime urmaresc, in realizarea proiectelor de
investitii, indicatorii de eficienta economica, rentabilitatea randamentelor de
valorificare si a celor de extractie a substantei utile, urmarindu-se dezvoltarea in plan
economic.
Strategiile de dezvoltare durabila ii obliga pe procesatori sa-si analizeze proiectele si
din punct de vedere ecologic, care conduce de obicei la cresterea costurilor.
–asigurarea unei rate de intrebuintare mai mari pentru resursele regenerabile, fata de
cele neregenerabile, concomitent cu utilizarea unor noi tipuri de materii si materiale,
eficiente din punct de vedere tehnic si ecologic;
–acordarea prioritatii in dezvoltarea sistemelor de transport, in
–reorientarea si reorganizarea tuturor modurilor de transport in
–minimizarea producerii si evacuarii de reziduuri, pentru fiecare
Bibliografie
1. Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României Orizonturi 2013-2020-
2030 http://www.insse.ro/cms/files/IDDT%202012/StategiaDD.pdf
2. Ana Bleahu, DEZVOLTAREA RURALĂ, ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
http://www.revistacalitateavietii.ro/2005/CV-3-4-05/6.pdf
3. Prof.dr. Ion POHOAŢĂ, Strategii si politici europene de dezvoltare Durabila,
Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” – Iaşi Centrul de Studii Europene
http://www.cse.uaic.ro/_fisiere/Documentare/Suporturi_curs/II_Strategii_si_politici_eu
ropene_de_dezvoltare_durabila.pdf
Pagina 50 din 51
școlar Timpuriu
4. CADRUL NAȚIONAL STRATEGIC PENTRU DEZVOLTAREA DURABILĂ A
SECTORULUI AGROALIMENTAR ȘI A SPAȚIULUI RURAL ÎN PERIOADA 2014 -
2020–2030
http://www.presidency.ro/static/Cadrul%20National%20Strategic%20Rural.pdf
5. http://www.anpm.ro/dezvoltare-durabila
6. http://ec.europa.eu/agriculture/rurdev/index_ro.html
7. http://ec.europa.eu/agriculture/rural-development-2014-2020/index_ro.html
Pagina 51 din 51

DD in Mediul Rural 9608

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DD in Mediul Rural 9608

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Programul Operaţional Capital Uman 2014-2020

DEZVOLTAREA DURABILĂ ÎN MEDIUL

Material elaborat de expert: Alexandru Grigorii,

1.1. Scurt istoric

1.2. Obiectivele-cheie și principiile fundamentale

1.3 Abordări ale dezvoltării durabile

2. Mediul, prima componentă a DD

2.2 Componentele mediului în dezvoltarea durabilă

2.4. Eficiența energetică

2.4.1. Energia eoliană

2.4.2. Energia solară

2.4.4. Energia geotermică

3.Socialul, a doua componentă a

3.1. Definitii si concept

3.2. Societatea civilă

3.3. Societatea participativă

Ramurile economiei se grupează pe sectoare, ponderile acestora redând structura

4.2. Bunăstare și dezvoltarea durabilă

Scopul abordării economice este maximizarea bunăstării ca rezultat al activităţilor

Nu toate regiunile oferă aceleaşi condiţii de dezvoltare economică. Diferenţele apar

4.3. Relațiile economie-mediu

5. Dezvoltarea durabilă în mediul rural

Începând cu ani 70 ai secolului trecut, a început să se constate la nivel international

În prezent, principalele programe responsabile de promovarea dezvoltării rurale sunt:

5.3. Principii ale dezvoltării rurale în UE

6. Obiective strategice pe termen scurt,

(ii) Îmbunătăţirea mediului şi spaţiului rural, asigurarea securităţii consumatorilor

Conceptul de dezvoltare durabila este relativ nou in literatura economica moderna, el

Se afirma tot mai mult in literatura de specialitate despre o „noua” filosofie a

7.2.Dezvoltarea durabila in plan economic

7.3 Dezvoltarea durabila in plan ecologic

– extinderea culturilor de protectie si ameliorare a solului inclusiv leguminoase

7.4 Dezvoltarea durabila in plan social

S-ar putea să vă placă și