Patriarhul Miron, între slujirea altarului şi implicarea politică

A rămas în istoria românilor ca întâiul patriarh pe care l-a avut Biserica Ortodoxă strămoşească.
Încă din timpul vieţii era apreciat ca primul ziditor al Bisericii reîntregite după 1918 şi deopotrivă
ca omul bisericesc cu purtări prea politice. A fost întâistătătorul român care a păstorit într-o ţară
condusă de un suveran catolic prea puţin receptiv la doleanţele Bisericii Ortodoxe, a fost implicat
în regenţa care trebuia să salveze Casa regală română, apoi s-a confruntat cu un rege neîncoronat
şi revenit după exilul pe care singur şi-l impusese. Deşi era ortodox, regele Carol al II-lea a refuzat
să se comporte ca un monarh apropiat Bisericii, fiind omul de stat care şi l-a subordonat pe întâiul
patriarh aşa cum făcea cu orice om politic într-o Românie devastată de corupţie şi orgolii
politicianiste.
http://ziarullumina.ro/patriarhul-miron-intre-slujirea-altarului-si-implicarea-politica-25628.html,accesat
la 10.05.2018