INTRODUCERE

Virtutea morala a religiei se manifesta prin adorarea,slujirea si iubirea lui Dumnezeu din toata
inima

. In biserica,legatura cu Dumnezeu se exprima public,prin mijlocirea clerului,dupa o anumita

randuiala.Insa credinta se oglindeste si in afara institutiei ecleziale in modul de a gandi al
oamenilor,in comportament,in modul de a se exprima ,in obiceiurile lor,in ceea ce creeaza :in
arhitectura,in arte plastice ,in muzica,in literatura.

"A taia latura religioasă din istoria literaturii românești înseamnă a renunța la cunoașterea trăsăturii
celei mai caracteristice din cultura noastră veche și una din fețele ei de glorie.")Istoria literaturii române
vechi ,Nicolae Carojan)
RELIGIOZITATEA POPULARA

Neagu Djuvara ne prezinta in cartea ,,Intre Orient si Occident’’ o alta perspectiva a vietii
religioase,adunand ganduri din intreaga lume.

acesta descrie religia poporului roman ca fiind una bazata pe credinta si superstitii.

Dupa spusele acestuia, in Dacia crestinismul patrunde la inceputul colonizarii, Acest lucru o dovedesc
vestigiile arheologice si limba,unde toate cuvintele despre ceea ce se poate numi –crestinism de baza-
sunt latinesti:Dumnezeu(de la Dominus Deus),duminica,cruce,crestin,altar,rugaciune,
biserica,sant(sfant).

Acesta atesta ca : ,,fiecare sat isi are mica lui biserica’’, ,,numarul bisericilor de aici este necrezut de
mare’’

Pentru a demonstra ca romanul va fi mereu legat de religia sa si ca acesta a evoluat odata cu aceasta,
Neagu Djuvara aminteste ca in manastiri se gaseau cele mai multe tiparnite pana in sec. al-XIX-lea si ca
manastirile au servit intotdeuna in vremuri grele ca spitale,scoli,azile si uneori drept inchisori
DESPRE LITERATURA ROMANA VECHE

Religia si literatura se dezvolta incepand din secolul al-XVI-lea impreuna. Cultura romaneasca de tip
medieval nu se intemeiaza pe documente scrise, originale, ci, in mare parte pe traduceri ale textelor
religioase in limba oficiala a cultului – slavona. Incepand cu secolul al XVII-lea, limba slavona, limba
oficierii serviciului divin in biserica, incepe sa fie inlocuita treptat cu limba romana. In aceasta
perioada s-au tradus si s-au tiparit carti religioase de care aveau nevoie toti credinciosii. Primele
forme de manifestare ale culturii romanesti scrise sunt legate de religia crestina SI de institutia
ecleziala.

Acestea au fost cazaniile (evanghelii explicate, cuprinzand invataturi morale dezvoltate pe marginea
textuluui biblic) si pravilele(corpuri de legi). Manuscrisele crestine in limba slavona si in limba romana,
apoi tipariturile deschid calea pentru exprimarea sentimentului religios. Cultura romaneasca intre
secolele XVI-XVII poate fi abordata la nivelul culturii carturaresti (religie crestina, carte religioasa si
literaturea) si la nivelul culturii populare (crestinism popular si folclor).

Asadar, Inceputurile culturii scrise a romanilor sunt profund legate de viata lor spirituala, de credinta in
Dumnezeu si de raportarea la sacru a fiecarui individ, fie el om simplu, slujitor al bisericii sau voievod.
Religia, alaturi de istorie, este cel dintai fundal de manifestare a culturii scrise si a literaturii. Cartea
religioasa romaneasca este mai intai o carte de cult in limba slavona, apoi o carte de cult in limba
romana.

AICI SUNT CATEVA TITLURI TRADUSE –

VOCILE VREMII

Cea mai importanta opera a vremii este cartea domnitorului Neagoe Basarab, „Invataturile lui Neagoe
Basarab catre fiul sau Theodosie”, lucrare scrisa in secolul al XVI-lea in limba slavona, lucrare care
include meditatii si sfaturi religioase legate de rolul domnitorului.

Printre personalitatile marcante ale epocii se numara mitropolitul Dosoftei (1624-1693) si Antim
Ivireanul (cca. 1660-1716).
Dosoftei a tiparit numeroase traduceri, imbogatind literatura religioasa nu numai cu cele mai
populare carti de lectura in acest domeniu (Psaltirea in versuri, Vietile sfintilor), dar si cu texte de ritual,
de slujba bisericeasca (Liturghia, Molitvenicul, Octoihul), pe care le-a publicat, pentru prima oara, in
limba romana. Carturar,mitropolit al Moldovei; Provine dintr-o familie de negustori macedoneni; A
studiat elina,latina,slavona si poloneza; Se refugiaza din fata navalirii turcesti in Polonia, unde
prelucreaza texte(Psaltirea in versuri)

A fost unul dintre cei mai mari carturari din trecutul nostru, fiind primul poet naţional, primul
versificator al Psaltirii in tot Rasaritul ortodox, primul traducator din literatura dramatica universala şi
din cea istorica in romaneste, primul traducator al carţilor de sluijba in romaneste in Moldova, primul
carturar roman care a copiat documente si inscriptii, unul dintre primii cunoscatori si traducatori din
literatura patristica şi post patristica la noi şi care a contribuit la formarea limbii literare romanesti.
ANTIM IVIREANUL

Prin predicile sale (“Didahiile”), Antim Ivireanul, rostite de la inaltimea amvonului Mitropoliei din
Bucuresti , unde erau ascultate cu mare interes, se apropie sensibil de literatura. Desi imitau stralucitele
omilii (cuvantari religioase) ale bisericii, predicile mitropolitului au multe parti originale. Preocupat de
viata morala a credinciosilor, el surprinde slabiciunile si excesele contemporanilor pe care, dupa modelul
Sf. Ioan Hrisostomul (Gura de Aur), se simte dator sa le indrepte. Antim nu este prin Didahii numai un
teolog, ci si un indrumator care prin mijloacele artei oratorice incearca sa patrunda in inima celor rataciti
si sa-i aduca pe calea cea dreapta.
MIRON COSTIN

 s-a nascut intr-o familie de boieri moldoveni;

 a avut parte de o educatie i si-a facut scoala in Polonia, construindu-si un fond solid de cultura
latina;

 moare in mod violent,fiind decapitat din ordinul domnitorului Constantin Cantemir.

la treizeci de ani dupa moartea lui Grigore Ureche-1647-,Miron Costin continua istoria
Moldovei(“Letopisetul Tarii Moldovei")de unde o lasase acesta.Autorul este martor si participant la
evenimentele relatate in chip obiectiv "Eu voi da seama de ale mele cate scriu.."

In afara de meritele lui pentru istoriografia moldoveneasca, Miron Costin,pentru a da o pilda ca se pot
scrie versuri si in limba noastra , alcatuieste poema"VIATA LUMII". Tema acestui mic poem filozofic este
concluzia la care ajunge totdeauna sufletul omenesc dupa ce coboara de pe culmea maturitatii catre
amurgul vietii si simte apropiindu-se, marea noapte care ne invaluie. Autorul pune poemul sau sub
semnul credintei printr-un motto in limba slavona din Ecleziast: ““Desertaciunea desertaciunilor...si
toate sunt desarte."

Dimensiunea religioasa a calauzit nu numai existenta, dar si conceptia celor care au scris in aceasta
perioada. Ei cred ca tot ce se petrece pe pamant este hotarat de Dumnezeu, dupa cum marturiseste si
Miron Costin: Orice nevointa pune omul, sorocul lui Dumnezeu, cum este oranduit, a-l clati nime nu
poate.

In incheierea prezentarii, putem afirma ca Dintotdeauna religia a fost piatra de temelie a umanitatii,
fiind nu numai motivul evolutiei dar totodata si centrul acesteia. Lucrul acesta a fost posibil prin credinta
si prin cultura diferitelor popoare in diferite momente ale istoriei.