SCHIMBAREA CLIMATICA SI SATELITELE

Actionand impreuna

1
 Nucleul schimbarilor climatice

Cand vorbim despre atmosfera, cuvantul meteorologiei este primul care ne

vine in minte. Aceasta este in fapt o parte fundamentala a Motorului Climatic.
Atmosfera este un invelis foarte subtire de gaze care inconjoara pamantul (echivalent
cu cateva zecimi de milimetru, precum planeta cu marimea unei portocale). Acest
invelis exterior ne separa de vidul din spatiu. Acesta actioneza ca un ecran intre
razele soarelui (care sunt pline de energie) si suprafata pamantului. Modul in care
functioneaza acest ecran si rolul acestuia in schimbul radiatilor cu spatiul, afecteaza
temperatura suprafetei pamantului.Prin urmare compozitia atmosferei defineste
climatul planetei noastre si orice alterare a compozitiei atmosferei modifica climatul.
Satelitii sunt unelte puternice, care pot fi folositi pentru a analiza ce contine acest
invelis subtire si care ne pot ajuta sa intelegem cum are loc schimbul de energie intre
suprafata terestra si spatiu, prin intermediul atmosferei.
Mai simplu, atmosfera noastra este formata din 2 straturi:
 troposfera – de la suprafata terestra pana la o altitudine de aproximativ
15 km;
 stratosfera – de la 15 km la 30 km, inaltime.
Principalele diferente dintre aceste doua straturi se refera la temperature,
compozitia chimica, vant si nori. In troposfera temperature descreste odata cu
altitudinea, in timp ce in stratosfera creste. Vanturile sunt foarte puternice in
stratosfera si in general orizontale (atmosfera stratificata), intrucat circulatia
atmosferica in troposfera face amestecul (“tropo”=care schimba, in greaca) intre
gazelle aflate in partea de sus a troposferei si cele aflate in partea de jos.
O sfera greu de observat
Fiecare sfera a sistemului terestru are propiul interval de timp. In hidrosfera,
schimbul este masurat in ani sau secole, in timp ce in criosfera si in biosfera se
masoara in sezoane sau ani. Pentru atmosfera, schimbarile se intampla de la o ora,
zi sau saptamana la alta. Este cea mai rapida componenta a sistemului climatic, cee
ace o face foarte greu de observant. Un avantaj major al satelitilor care studiaza
atmosfera consta in posibilitatea de a face masuratori repetate la diferite intervale

2
de timp. Mai mult sau mai putin operational pentru aproape 30 de ani, seriile de
observatie din spatiu dedicate meteorologiei, au furnizat foarte multe informatii
pentru studiul asupra climatului atmosferic si a schimbarilor in curs de desfasurare
a acestuia. Aceasta flotila operatioanala de meteorology este formata din 5 sateliti
geostationari si 2 sateliti josi, care orbiteaza pamantul (Low Earth Orbit), operate
de agentia de meteorologie (NOAA, EUMETSAT, JMA). Monitorizarea pe termen
indelungat a atmosferei este garantata datorita angajamentelor puternic programate.
O atmosfera clara, fara nori este formata din aer, care la randul sau contine
78% azot, 21% oxigen si 1% argon si elemente numinte “urme de gaze”. Printre
altele, in ordinea importantei, exista si vapori de apa, dioxid de carbon, metan, dioxid
de sulf si ozon. Aceste gaze absorb radiatiile infrarosii emise de pamant, prevenid
ca aceasta energie sa fie pierduta direct de pe suprafata terestra in spatiu si sa
incalzeasca atmosfera, de aici denumirea de gaze “greenhouse gases” (efect de sera).
In ciuda concentratiilor foarte mici aceste gaze determina o mare parte a climatului.
Chiar daca unele dintre ele iau parte la reactii chimice complexe, in timp ce altele
raman pasive, toate sunt transportate de vant si nori, prin urmare se stabilesc legaturi
foarte puternice intre compozitia atmosferica si tendintele vantului. Ozonul se
gaseste in special in in stratosfera. Distrugerea gazelor de CFC, care absorb radiatiile
solare cauzeaza gaurile de ozon.
Actiunile politice de la sfarsitul anilor 1970 au dus la oprirea acestui proces,
acum gaura de ozon se inchide din nou, incet si natural. In troposfera se gasesc de
asemenea si aerosoli. Acestia pot fi naturali sau cu origine antropogenica.
Aceste particule solide, de aproximativ un micron, sunt in suspenii in aer si
pot fi minerale (praf din desert care formeaza panase) sau organice (cum ar fi
funinginea cauzata de arderea lemnului, carbunelui sau petrolului). Aceste particule
blocheza radiatia solara, si prin efectul de sera racesc suprafata. Aerosolii in
suspensii din atmosfera se gasesc in mare parte in emisfera de nord datorita activitatii
industriale. Efectul acumulat este vizibil la scara globala si presupune ca ar putea
masca o parte a incalzirii climatului la care se asteapta, datorat de cresterea gazelor
de tip “greenhouse” in atmosfera. Ca si praful, celelalte componente al atmosferei,
cum ar fi vaporii de apa, sunt de asemenea purtate de vant.

3
 Tendinte climatice
Capabilitatea de a observa continuu si precis vaporii de apa din atmosfera, este de
importanta majora de cand “greenhouse” este cel mai important gaz si orice
alterare a distributiei lui are un impact puternic asupra climatului, in mod special in
troposfera, aproximativ 5-10 km altitudine. Echipe de cercetare si centre de
procesare a datelor, calculeaza tendintele climatice, in baza ultimilor 30 de ani de
observatie, efectuate de satelitii meteorologici. La joasa altitudine, aproape de
suprafata regiunilor oceanice, masurarea umiditatii atmosferice este mai usoara. In
plus senzorii pasivi de microunde cum ar fi SSM/I, de la bordul satelitilor US
Defence ne permit accesul la informatii cu peste 20 de ani in urma. Aceste serii de
masuratori pe perioade lungi confirma teoria schimbarii climatice. In special
permite confirmarea detaliata a teoriilor din legea Clasius-Clapeyron a incalzirii
globale.
Atmosfera nu se restrange doar la aceste straturi de aer, chiar daca sunt
murdare sau curate, umede sau uscate. Este de asemenea o parte foarte active a
circulatiei apei, care face legatura hidrosferei (sursei de apa) cu biosfera si criosfera.
Atmosfera este zona norilor, furtunilor, vijeliilor lovind suprafata terestra cu
apa, zapada si grindina, irigand culturi si alimentand raurile, dar cauzeaza uneori
distrugere.
Ce se intampla cu o molecula de apa pe parcursul circuitului in atmosfera?
Este scoasa afara din ocean, iar apoi este transportata de vant sub forma de vapori.
Apoi se ridica prin atmosfera intr-un nor. Pe masura ce se ridica se raceste, ceea ce
face ca apa sub forma de vapori se transforma in stare lichida sau solida.
Micile picaturi si cristale fac ca norii sa dea nastere precipatatiilor sub forma
de ploaie, grindina si zapada. Aici din nou satelitii s-au dovedit a fi foarte folositori
pentru a observa aceasta parte a circuitului apei in atmosfera si in mod special pentru
estimarea evaporarii din oceane. Aceasta este facuta in mod indirect, din
masuratorile umiditatii, temperaturii de la suprafata si vant, prin imbinarea unor
canale pasive de microunde si masuratori in infrarosu ale unor sateliti meteorologici
cum ar fi: AVHRR de la bordul NOAA si senzorii SSM/I de pe satelitii de aparare
ai SUA.
Hartile evaporatiei obtinute pe aceasta cale dezvaluie rolul regiunilor
eolienne, localizate in vecinatatea tropicelor(Cancer si Capricorn) ca o sursa de

4
umiditate pentru atmosfera. Acesti vapori de apa formeaza regiunile ecuatoriale
unde norii de ploaie sunt foarte comuni.
Aparitia satelitilor de observare a Pamantului au schimbat radical parerea in
legatura cu nori. Satelitii au dezvaluit structure si alte mase de nebulozitate care erau
pana acum necunoscute. Primele eforturi de a construi climat record de nori dateaza
de la inceputul anilor 1980 si sunt inca in dezvoltare. Aceasta a constat intr-o arhiva
de date de la satelitii meteorologici, standardizate si procesate pentru a construi un
climat omogen de nori. Termini cu ar fi cirrus floccus, cumulus humilis, congestus
sau cumulonimbus nu mai erau folositi, norii erau clasificati ca fiind inalti, josi sau
de nivel mediu, subtiri sau grosi. In loc sa vorbim despre “octas” (unitatea standard
de masurare a acoperirii norilor de catre observatorii umani) folosim termenul de
procentaj de acoperire a norilor.
Tipuri de precipitatii
Aceste date obtinute de la flota satelitilor operationali sunt completate de
satelitii de cercetare cunoscuti ca A-Train, CloudSat si CALIPSO care opereaza de
un deceniu. Orice mic detaliu este observat - altitudine, temperatura, faza( apa sau
gheata), marimea si distributia picaturilor si cristalelor – utilizeaza in general
instrumente active ( lidarii si radare).
Precipitatiile in orice forma: zapada, grindina si ploaie, care este una dintre
caracteristicile norilor si este cel mai greu de cuantificat din spatiu.
Analiza unui climat ploios obtinut cu ajutorul flotei operationale cu imaginile
obtinute de Global Precipitation Climatology Project al programului international de
cercetare GEWEX, subliniaza importanta regiunilor tropicale pentru bugetul apei.
In timp ce teoria ciclului hidrologic ca raspuns la incalzirea globala, anunta o crestere
a ploilor pe masura ce Pamantul se incalzeste, aceste date disponibile inca din 1979
nu au aratat pentru moment nici o alterare a tipurilor de precipitatii. Inceputul noii
ere a observarii precipitatiilor, va asigura instrumentele necesare pentru a studia in
continuare precipitatiile globale ale norilor.
Schimbul cu spatial
Acum ca am vazut toata atmosfera, ambele clare si noroase , sa ne uitam chiar
deasupra sis a consideram schimbul de energie cu spatial.

5
 Notiunea ca energia emisa sau reflectata, sau efectul de sera sunt putin
abstracte si nu asa de evocative ca norii,ploaia si praful. Cu toate acestea exista o
legatura directa intre componentele atmosferice(compozitia chimica) so echilibrul
de energie ale sistemului nostru. Acestea nu sunt aratate de sateliti.
Atmosfera si componenteleei contureaza modul in care se petrece schimbul
de energie care conduce la motorul climatic.
Satelitii ne furnizeaza un punct de vedere original si este foarte folositor
pentru a intelege modul in care energia este redistribuita in motorul climatic datorita
tuturor masinilor si instrumentelor.
Analiza acestor serii lungi de date, nu ofera posibilitatea de a estima schimbarile
in mecanismul operational al climatului in temperature. Si climatul se schimba.
Compozitia chimica a atmosferei evolueaza. O amintire puternica este bine
cunoscuta, curba care arata concentratia de dioxid de carbon in atmosfera la
Observatorul Mauna Loa din Hawai care creste in fiecare an.
Primele estimari ale satelitilor ale concentratiilor gazelor cu effect de sera in
atmosfera sunt disponibile.
Aceste progrese s au facut datorita entuziasmului cercetatorilor care impartasesc
aceleasi scopuri: sa foloseasca datele meteo din trecut pentru a studia cilmatul
ducand pana la limita algoritmului si metodologiei. Acesta necesita in stiinta
masuratorilo pe termen lung si da nivelul inalt. De aseamenea necesita dezvoltarea
unor noi sisteme dedicate interpretrii climatice. Constelatiile si de lunga
durata a satelitelor meteorologice ne arata deja calea spre redresare.
Contributia IASI
Interferometru atmospheric cu sonda in infrarosu de la bordul satelitilor meteo
a devenit un ajutor real pt studierea climatului.
Accesul la instrumentele IASI din 2006 a oferit posibilitatea de a analiza date
inregistrate in infrarosu de la toti satelitii geostationary in jurul pamantului dar si a
altor instrumente de pe orbita polara(HIRS) sonda de inalta rezolutie a radarelor
infrarosii.
Toate acestea au devenit posibile datorita muncii excelente facuta cu preorelatie
pentru lansare instrumentelor, rezultand pentru inceput.

6
 Acest lucru devine posibil datorită lucrărilor excelente efectuate înainte de
lansarea instrumentului dar și a stabilității temporale în ceea ce privește calitatea
măsurătorilor, care au dus la îmbunătățirea înregistrărilor de date ale altor senzori.

EUMETSAT utilizează IASI pentru a recalibra datele istorice Meteosat printr-un

lanț succesiv de calibrări care fac legătura fiecărui radiometru la instrumentul IASI.
O mare provocare rămasă în acest exercițiu este de a aborda incertitudinea
calibrărilor instrumentelor Meteosat, ceea ce, bineînțeles, este îmbunătățită în timp,
cu ajutorul calibrării inter-satelite. Datele de pe instrumentul IASI joacă un rol
esențial în proiectul FIDUCEO al Noii Uniuni Europene unde IASI va funcționa ca
referință pentru evaluarea sistematică a ipotezelor din algoritmii de calibrare pentru
instrumentele istorice cum ar fi HIRS.

Datele IASI nu sunt folosite doar pentru calibrarea altor instrumente. Oamenii
de știință au obținut cu succes o multitudine de produse, inclusiv compoziția
atmosferică. Acestea sunt folosite pentru a înțelege mai bine procesele atmosferice
și, de asemenea, contribuie la monitorizarea climatică pe termen lung.
Precipitații tropicale
Mecanismele de schimbare a climei apar în regiunile tropicale-unde efectele
sunt cele mai grave. Aici, cel mai sensibil este ciclul apei, mai degrabă decât
temperatura. Observațiile de suprafață sunt prea rare pentru a monitoriza cu precizie
parametrii relevanți .
Convecția tropicală adâncă prezintă o variabilitate spațio-temporală ridicată la o
gamă largă de scale.
Acest lucru poate fi observat de la sateliți geostaționari, dar majoritatea parametrilor
cheie pot fi extrași numai de la sateliții cu orbită redusă care transportă instrumente
pasive sau active printre care imaginile cu microunde și radare. Din păcate, sateliții
cu orbită joasă sunt în general aproape de orbiți polari, din regiunile tropicale.
Contelații satelit pentru monitorizarea operațională.
Radarele ca și în TRMM au contribuit în mod deosebit la studierea
precipitațiilor tropicale, însă acoperirea lor îngustă are ca rezultat probe slabe.

7
Îmbunătățirea acestora necesită constelații de sateliți inclusiv platforme cu orbite
apropiate ecuatoriale.
Combinarea acestor sisteme cu sateliții meteorologici operaționali este acum
utilizată cu succes.
Aceste sisteme multiple de satelit sunt utilizate pentru monitorizarea
operațională și, împreună cu modele la scară diferită, pentru înțelegerea
mecanismului care determină variațiile climatice din regiunile tropicale. Problemele
cheie abordate includ, de exemplu: ceea ce controlează poziția, forța și variabilitatea
benzilor tropicale sau ce rol joacă agregarea convectivă în climă.
Acestea constituie obiective fundamentale ale cercetării, care necesită atât o
observare continuă a sistemelor de sateliți, cât și dezvoltarea unor sisteme satelit
îmbunătățite și dezvoltarea unor instrumente de satelit cu accent pe cercetarea
convecției profunde în tropice, peste pământ, precum și peste oceane.
cest lucru este deosebit de dăunător pentru recuperarea precipitațiilor.
Masurători de carbon
Comparând tendințele recente ale emisiilor de CO2 provenite de la combustibilii
fosili cu scenariile viitoare elaborate de IPCC, putem observa în mod clar că urmărim
scenariile cele mai intense, care nu sunt compatibile cu un obiectiv de menținere a
încălzirii sub 2 grade C sau chiar 3. O creștere de 2 grade C poate fi corelată liniar
cu emisiile cumulate de CO2 de la perioada preindustrială, iar acest total este de
aproximativ 3,2 trilioane de tone metrice de CO2, mai mult de două treimi care
urmează să fie emise în 2020, dacă emisiile continuă să crească în acest ritm.
Cu toate acestea, există o stagnare recentă a emisiilor între 2014 și 2016, dar
nu este clar dacă aceasta reflectă debutul unei tranziții energetice sau o fluctuație
economică scurtă.
Concentrațiile de CO2 observate în atmosferă reflectă emisia și reabsorbția de către
oceane și vegetație, acestea fiind rezervoare de carbon. Stația de măsurare Mace
Head, reprezentând concentrațiile medii în latitudinile medii ale emisferei nordice,
a înregistrat pentru prima dată o valoare de peste 400 ppm într-o lună în 2013, o
creștere de 227 ppm față de 1750, ajungând la o medie de 395 ppm în 2013.
Schimbul fluxurilor naturale de CO2 cu vegetația și oceanele variază în funcție de
condițiile climatice și creșterea CO2 atmosferic pe lângă alți factori. Fluxurile

8
schimbate de vegetație și sol sunt cele mai incerte și cunoscute ca fiind sensibile la
schimbările din managementul ecosistemelor, perturbări cum ar fi incendiile
forestiere, și la depunerea de azot reactiv, un nutrient care poate spori creșterea.
La nivel planetar, oceanele și vegetația absorb aproximativ o pătrime din
emisiile de CO2, însă există diferențe majore între regiuni. Pentru a înțelege în mod
eficient unde și cum se stochează carbonul prin fluxurile naturale și pentru a
descoperi detaliile regionale ale ciclului de carbon, avem nevoie de observații
precise, cu acoperire globală.

Majoritatea cunoștințelor noastre despre distribuția regională a schimburilor de CO2

vine astăzi din rețelele terestre, dar, din păcate, există foarte puține stații în regiunile
vulnerabile ale ciclului carbonului, cum ar fi regiunile tropicale sau arctice, care ar
putea pierde CO2 în viitor. Ideea măsurării spaceborne a CO2 a apărut la începutul
anilor 2000.
Principiul este acela de a folosi spectrometre foarte precise la bordul sateliților
pentru a măsura concentrațiile lor de la suprafață până la vârful atmosferei. Acest tip
de măsurători este dificil și necesită precizie foarte mare, deoarece există diferențe
foarte mici în concentrațiile dintre regiuni, iar aceste mici diferențe sunt ceea ce
oamenii de știință folosesc pentru a evita fluxurile. Folosesc modele de transport 3-
D pentru a descoperi distribuția fluxurilor de suprafață, pe baza diferențelor
măsurărilor de concetrare prin satelit între regiuni.
Constelatii satelit
Primul instrument dedicat măsurării gazelor cu efect de seră, a stabilit o hartă a
atmosferei CH4 din spațiu, dar pentru CO2, acuratețea instrumentului a fost
insuficientă pentru a deduce fluxurile schimbate în fiecare regiune din lume. Din
2009, satelitul japonez GOSAT a livrat noi măsurători CO2 și CH4, permițând
oamenilor de știință să-și îmbunătățească modelele pentru a deduce fluxurile de CO2
și CH4, totuși mărimea eșantionului redus oferită de GOSAT nu a permis reducerea
incertitudinii privind bugetul emisiilor de CO2 pentru regiunile adesea acoperite de
nor, cum ar fi AMAZON.

9
Sateliții noi, cum ar fi proiectul OSCAR al CNES, ar trebui să furnizeze date și
informații suplimentare care vor reduce incertitudinile legate de fluxurile naturale
de CO2 și CH4.
Datorită rezoluției sale de înaltă precizie și spațiu, cu imagini compuse din 8 pixeli
pe traseu, satelitul OCO-2 al NASA, lansat în 2014, ar trebui să furnizeze informații
noi privind emisiile de CO2 naturale observate din spațiu în timpul schimbărilor
climatice în anul 2015 și 2016 EL nino . În contrast cu fluxurile naturale, emisiile de
CO2 cauzate de oameni sunt mai dificil de observat pentru că se regăsesc într-o
formă concentrată doar în anumite zone ale lumii: orase și zone industriale.
Progrese majore sunt de așteptat în viitorul apropiat de la constelațiile prin satelit
prin intermediul cărora se vor putea diferenția clar emisiile provocate de om și
fluxurile naturale ale oceanelor și ecosistemelor terestre.
Un exemplu este constelația imaginilor de la Sentinel Carbon, de la ESA și Comisia
Europeană.Provocarea măsurării emisiilor este de a ajuta țările care luptă împotriva
schimbărilor climatice să înțeleagă mai bine cum să își reducă și să gestioneze
eficient emisiile. Nevoia de politică după încheierea Acordului de la Paris privind
clima pentru a avea date mai precise și mai regulate privind emiterea emisiilor pe
drumul spre 2030 impune lansarea primului satelit al unei astfel de constelații în
următorii ani.
Eumesat ca organizatie si noi cei care lucram pt ca am facut progrese substantiale
in ultima decada(decenii) privind necesitatea de monitorizare a climei folosind date
colectate de satelit. Urmarind metoda de abordare proprie de combinare a intelegerii
stiintifice a inregistrarilor de date cu capacitatea de procesare operationala a datelor,
grupul de la secretariatul Eumesat –ului si reteaua de aplicare a facilitatilor
satelitiolor a fost capabila sa furnizeze inregistrari de inalta calitate a datelor legate
de clima catre comunitatea stiintifica si sa urgenteze serviciile.
Arhive uitate
Am realizat pe deplin ca tehnologia de baza pt monitorizarea vremii din spatiu a fost
stabilita acum 50 de ani si a fost foarte precisa in masurarea atat ceea ce era setata
sa masoare. Dar faptul ca nimeni nu se grabea sa foloseasca datele pt monitorizare
climei a avut consecinte asupra valabilitatii datelor originale a informatiilor privind
datele si cum calibrarile inainte de lansare erau realizate.

10
Multe date din satelit nu erau arhivate si au fost mai mult sau mai putin date uitarii
de a lungul timpului
De asemnea si nivelul de documentare a calibrarilor inainte de lansare si performante
in timpul duratei de viata a instrumentelor din trecut nu erau unde sunt azi. Spre
norocul nostru multe dintre documentele existente au fost pastrate pe hartie ceea ce
au ca durata de viata mult mai indelungata fata de copiile care nu sunt intretinute
electronic permitand sa reconstruiasca metodele si inregistrarile existente.
De cativa ani au inceput sa sustinem sistematic realizarea bazata pe modelul
predictiilor meteorologice si generarea de inregistrari geofizice de date cilmatice
cum ar fi variabilele de baze aferente ciclului energetic si al apei cu recalibrarea si
reprocesarea orientata a inregistrarilor de date ale instrumentului Eumesat
De exemplu, proiectele climatice Era-clim ale UE

11