Sunteți pe pagina 1din 4

Introducere

Recensământul este o operație administrativă care constă în înregistrarea


statistică a datelor supuse observării, spre exemplu: populația, animalele, vehiculele, etc.
dintr-o țară sau dintr-o regiune dată.

Scopul recensământului este obținerea de date statistice privind numărul și


distribuția teritorială a populației, a structurilor sale demografice și socio-economice, date
referitoare la gospodăriile populației, precum și a condițiilor de locuit a populației țării,
date asupra veniturilor populației și altele. Datele care se obțin în urma recensământului
depind într-o măsură directă de întrebările care sunt incluse în chestionarele de
recensământ, care pot fi diferite de la un stat la altul în dependență de informația care
necesită a fi obținută în cadrul recensământului.

Scurt istoric
Unul din cele mai timpurii recensăminte, atestat documentar, a avut loc în anii
500 - 499 î.e.n. de către militarii Imperiului Persan în scopul înregistrării pământurilor
existente și impozitării. Roma a organizat recensăminte pentru a determina taxele.În
Biblie sunt relatate istorii care cuprind informații despre câteva recensăminte. Se descrie
un recensământ care avut loc când Moise a scos pe israeliți din Egipt. Un alt
recensământ, efectuat mai târziu, a fost organizat de regele David al Israelului și se
referea la "numărarea populației", implicând retribuția divină. Un recensământ roman
este, de asemenea, menționat în unul din binele cunoscute pasaje ale Bibliei și anume în
Evanghelia lui Luca (2.1 - 2.5).

Cel mai vechi recensământ, ale cărui date s-au păstrat, a avut loc în China, în
perioada dinastiei lui Han. Efectuat în anul 2 e.n., este considerat de specialiști destul de
exact. Numărul populației determinat prin recensământul dat era de 57,5 milioane
persoane, cel mai numeros stat pentru acele timpuri. Al doilea recensământ păstrat este,
de asemenea, datat în perioada dinastiei Han și a fost efectuat în anul 140 e.n., prin care
au fost înregistrate în jur de 48 milioane de persoane.
Organizarea de recensăminte – în Republica Moldova

O etapă importantă în formarea statisticii moldoveneşti datează cu secolul al


XVIII-lea, cînd în timpul războaielor ruso-turce autorităţile dispuneau organizarea unor
recensăminte pentru a cunoaşte de ce resurse materiale dispun Principatele, pentru a le
folosi în război. Primele recensăminte mai ample au fost efectuate în perioada
anilor 1772-1774. Ulterior, acest tip de recensăminte s-a efectuat şi în timpul războaielor
din 1787-1791 şi 1806-1812.

După anexarea Basarabiei la Rusia în 1812, autorităţile ruse au sesizat


necesitatea unei evidenţe a populaţiei şi resurselor de care dispunea noua provincie. În
instrucţiunile privind organizarea ţinutului dintre Prut şi Nistru, pe care amiralul
Ciceagov le-a primit de la ţar, se sublinia necesitatea efectuării unei statistici riguroase în
Basarabia, pentru a o putea guverna cît mai eficient, de aceea se impunea
instituţionalizarea statisticii. Drept rezultat, în februarie 1813, în cadrul Guvernului
provizoriu al Oblastiei Basarabiei, a fost organizat Departamentul doi cu expediţia
statistică condus de Matei Krupensky. Însă lipsa de personal calificat a făcut existenţa
acestei structuri nefuncţională, astfel încît în 1816 această a fost suprimată, în urma
reformei guvernului, funcţiile de evidenţă fiind transferate departamentului financiar-
economic. Acesta întocmea către data de 1 ianuarie a fiecărui an rapoarte despre numărul
populaţiei pe familii şi apartenenţa lor socială.

În secolul al XIX-lea au existat cîteva feluri şi modalităţi de efectuare a


recensămintelor, printre care pot fi enumerate: recensăminte locale simultane, cum ar fi
cele ale populaţiei din 1816-1817 şi cele fiscale din 1820 şi 1824; statistica anuală a
populaţiei, efectuată de autorităţile poliţieneşti (recensămîntul pentru ţinutul Orhei
din 1825, Hotin din 1827), care presupunea întocmirea unor liste ale populaţiei tîrgurilor
şi satelor din judeţ; evidenţa populaţiei pe etnii (recensămîntul gubernatorului Fiodorov
din 1844); reviziile sau recensămintele axate pe evaluarea resurselor materiale ale unei
regiuni (1815, 1850, 1858); listele de evidenţă ecleziastică (gruparea populaţiilor pe
parohii) etc.
Una dintre cele mai importante realizări ale statisticienilor din Basarabia a fost
organizarea primului recensămînt general în cadrul Imperiului rus din decembrie 1897.
Elaborat pe baze ştiinţifice moderne, chiar dacă conţinea anumite imperfecţiuni, acest
recensămînt oferă unul dintre cele mai largi tablouri statistice asupra perioadei.
Importanţa acestuia era atît de mare, încît a fost luat ca bază pentru întocmirea
Dicţionarului statistic al Basarabiei din 1923 de către autorităţile româneşti.

În anul 1973 a fost elaborat şi un anuar statistic al oraşului Chişinău,


elaborat de către Inspectoratul statistic orăşenesc din capitală. De asemenea, în
competenţa şi obligaţia DCS RSSM stătea publicarea periodică a Rapoartelor
privind totalurile îndeplinirii planurilor de stat şi al dezvoltării socialiste. Publicarea
rezultatelor se făcea pe an, trimestru sau lună. Un volum important îl prezenta
publicarea materialelor recensămintelor.

Sursa principală de informaţie statistică o servea rapoartele statistice


prezentate de toate întreprinderile de stat, departamentele şi ministerele care
trebuiau să le îndeplinească şi să le remită la timp structurilor statistice de toate
nivelurile. De asemenea, de competenţa DCS RSSM ţinea organizarea unor
recensăminte ramurale şi generale. În anul 1959 a fost organizat primul
recensămînt postbelic general al populaţiei, iar pentru aceasta a fost creat un
sector special. În anii 1950, instituţiile statistice au efectuat centralizarea
colectării şi prelucrării evidenţelor întreprinderilor, organizaţiilor şi şantierelor de
construcţie în funcţie de ramurile economiei naţionale. Toate ministerele de
ramură au început să primească informaţiile statistice doar prin intermediul
structurilor statistice.

Dacă pînă în anul 2000 în Republica Moldova se efectuau recensăminte


specializate în agricultură : a suprafeţelor însămînţate (ultimul a fost efectuat în
anul 1985), animalelor (1992), plantaţiilor multianuale (1994), iar datele
recensămintelor nominalizate îşi pierdeau actualitatea, începînd cu această
perioadă se discută despre necesitatea de a efectua în ţară recensămîntul
general agricol (RGA).
Bibliografie

https://statistica.gov.md/

https://www.wikipedia.org/