Oare există copii problematici? Există doar un singur răspuns – NU!

Există doar părinți „problematici”. Copilul este oglinda familiei, care reflectă totul:
problemele dintre părinți, relațiile copil-părinte, conflictele.
Adesea părinții îi cer psihologului să lucreze asupra comportamentului copilului. Cu cât mai
mult lucrezi cu generația tânără, cu atât mai mult te convingi că printre ei nu există
“problematici”, pur şi simplu mulți dintre ei au nevoie de un mediu sănătos. În schimb,
printre părinți “cazuri dificile” sunt suficiente. Iată doar câteva exemple:
Părinții generoși
“Copilului meu nu trebuie să-i lipsească nimic!” – acesta este motto-ul acestor oameni. Ei
înlocuiesc conceptul de a iubi cu conceptul de a cumpăra. În loc să-i acorde copilului
atenție și să comunice cu el, ei cumpără jucăria cea mai scumpă, angajează o dădacă,
doar să-l ocupe cu ceva.
Părinții anxioși
Orice gând despre copil este plin de anxietate. “El poate răci; se poate lovi; se poate
speria…etc” Dar cea mai groaznică este teama că singur nu se va descurca. Respectiv,
dacă nu va face față singur, atunci trebuie ajutat! Acești părinți trebuie să se gândească de
unde au apărut expresiile: “Băiatul mamei” sau “Fetița tatei?”
Părinţii obosiţi
Aceşti părinţi au obosit încă înainte să apară copilul în viaţa lor. Ei își pierd imediat interesul
şi pentru viața de familie, şi pentru educarea copilului. Expresiile preferate ale acestor
părinţi sunt: “Nu alerga!”, “nu fă asta” “nu fă cealaltă”, “m-am săturat de tine”, “te voi
pedepsi”, “am obosit de tine”.
Cel mai groaznic lucru pentru copil este lipsa atenției din partea unei persoanei apropiate,
dragi. Şi pentru a obține această atenție, el e gata să facă totul.
Părinţii perfecționiști
“Trebuie să fii cel mai bun!” Este motto-ul lor. Astfel de părinți, de regulă, au cel puțin două
diplome de studii superioare. Pe copil încearcă să-l dea la cea mai prestigioasă grădiniță,
unde va studia o limbă străină şi geometria. În ceea ce privește alegerea școlii, atunci,
bineînțeles, pentru a studia acolo, vor depăși toate obstacole: vor veni din celălalt capăt al
orașului, vor angaja profesori pentru ore suplimentare pentru a “corespunde nivelului”.

Părinţii rataţi
Paradoxal, acești părinți, la prima vedere, au obținut multe. Cu toate acestea, dacă vă uitați
atent, puteți vedea în comportamentul lor o “amprentă” a unei dorințe nerealizate. Sport de
performanţă, scena mare, expoziții personale a lucrărilor de artă – toate acestea nu le dau
liniște mamelor şi taților ambițioși.
Cândva lenea, poate lipsa de motivație, de susținere, împreună cu alte motive “obiective”
nu le-au permis să-şi realizeze aceste dorințe. Însă copiilor, neapărat le vor “dărui” visul lor.
Părinții manipulatori
Copilul, pentru un astfel de părinte este doar o modalitate de a-i influența pe ceilalți: soț,
părinți, alte rude. “Nu este pentru mine, este pentru copil!” – așa se adresează unul dintre
părinți la celălalt. Cu cât copilul este mai neajutorat sau slăbit, cu atât are mai multe
posibilități de influențare sunt. Uneori, acești părinți încercă astfel să păstreze familia
distructivă, unindu-i pe toți împreună cu problemele copilului.
Copiii, crescând într-un mediu care nu contribuie la confortul lor psihologic, încearcă să se
protejeze de această realitate. Atunci se manifestă mecanismele de protecție inconștiente
sau modalitățile conștiente de protecție față de realitatea din jur, încercarea de a-şi
raționaliza comportamentul, tendința de a evita gândurile despre propriile acțiuni și dorința
de a scăpa de singurătate sau anxietate.
Și ce facem noi, părinți iubitori și sinceri? Ne confruntăm cu astfel de reacții
comportamentale, rostind cu voce tare: “Doamne, am un copil atât de problematic! ” Dar
niciodată nu ne permitem cel puțin un gând. “Dar poate noi suntem părinți problematici?”