VÂNĂTOAREA DE OUĂ- OBICEIUL PREFERAT AL COPIILOR

Prof. înv. primar BĂEȘU ALINA, Școala Gimnazială Anton Pann, Râmnicu Vâlcea

Una dintre cele mai îndrăgite tradiţii de Paşte pentru copiii. Parcă și aud mulțimea
exclamând: „Altă sărbătoare împrumutată?!” Chiar dacă scriem articole întregi despre ele, nu
„pledăm” în favoarea adoptării niciunei sărbători de peste hotare, ci, pur și simplu, dorim să vă
delectăm cu „îndeletnicirile” oamenilor de pe alte meleaguri în zi de sărbătoare – o variantă mai
elaborată a rubricii „Știați că ?”, dacă doriți.

Vânătoarea de ouă este un joc pentru copii (și nu numai) organizat în ziua de Paşte sau în
preajma acestei sărbători. Adulţii ascund în iarbă, în jurul casei, în casă sau chiar în mașină ouă
colorate, iar copiii pornesc în căutarea lor, acțiunea lăsându-se, bineînțeles, cu râsete, distracție și
voie bună. Nicio petrecere de Paște nu este completă fără o vânătoare de ouă. Aceasta este o
activitate de care se poate bucura orice grup de vârstă, dificultatea „vânătorii” putând fi
intensificată sau, din contră, diminuată în funcție de participanți. Indiferent dacă plănuiți o
petrecere de Paște pentru copii, adolescenți asu adulți, va trebui să planificați detaliile, să
selectați premiile pentru ouăle descoperite și să coordonați voluntarii (dacă există).

Ouăle pot fi fierte, vopsite și ornate sau vopsite în mod obișnuit, artificiale, din plastic,
carton (de dorit), umplute cu ciocolată sau bomboane sau chiar bomboane în formă de ouă de
diferite mărimi. Jocul are loc adesea în aer liber, dar poate fi, de asemenea, jucat și în interior,
copiii colectând, de obicei, ouăle într-un coș. Când se termină vânătoarea, pot fi acordate premii
pentru diferite realizări, cum ar fi cel mai mare număr de ouă colectate, pentru cel mai mare sau
cel mai mic ou, pentru cele mai multe ouă de o anumită culoare sau premii de consolare. Ouăle
sunt ascunse după grade diferite de dificultate, pentru a se adapta copiilor de anumite vârste și
niveluri de dezvoltare. În tradițiile folclorice din sudul Germaniei era obișnuit să se adauge
obstacole suplimentare în joc prin plasarea lor în locuri greu accesibile, printre urzici sau spini.

Oul a fost un simbol al renașterii pământului în sărbătorile pre-creștine de primăvară. Cu

toate acestea, oul de Paște a fost definit de primii creștini drept simbol al Învierii lui Hristos,
acesta fiind asemănat cu mormântul din care a apărut Iisus. Începând cu secolul al XVII-lea a
început să fie cunoscută ideea Iepurașului de Paște care aduce ouă în dar. Printre diferitele mituri
legate de acest mic și misterios personaj, iepurașul de Paște își găsește locul și într-o legendă
germană care amintește de o doamnă prea săracă pentru a oferi dulciuri copiilor ei. A avut, însă,
strălucita idee de a vopsi câteva ouă și de a le ascunde în grădină, astfel încât copiii să se
distreze, descoperindu-le pas cu pas. În căutarea lor plină de emoție, copiii au zărit un iepuraș
zburdalnic și au crezut că, de fapt, el a fost cel care a ascuns buclucașele ouă. De atunci, în
tradiția germană, există un iepure alb care ascunde ouăle. Copiii construiesc cuiburi din frunze,
mușchi sau iarbă și le pun în grădină, astfel încât iepurele să le poată umple cu ouă colorate în
timpul nopții. În mod tradițional, jocul este asociat cu ouăle de Paște, dar a fost popular și în
timpul altor petreceri legate de renașterea naturii primăvara. Unii autori afirmă chiar că „există
ceva aparte în vânătoarea de ouă, pentru că aduce aminte de femeile care s-au dus la mormântul
lui Iisus și au descoperit că El nu mai era acolo”.

Vânătoarea de ouă este și subiect al Cărții Mondiale a Recordurilor– Guinness Book, în

1985, fiind listată, în orașul Homer, din statul american Georgia, o acțiune de descoperire a nu
mai puțin de 80.000 de ouă într-un orășel de doar 950 de persoane. Datorită fenomenului de
amploare pe care l-a luat, s-a ajuns până într-acolo încât, pentru a permite copiilor cu deficiențe
de vedere să participe la vânătoarea de ouă, să fie create ouă care emit diverse sunete, cum ar fi
clicuri, bipuri, zgomote sau chiar muzică. O serie de companii au folosit popularitatea Paștelui și
mai ales a vânătorii de ouă de Paște pentru a-și promova produsele și a-și dubla sau chiar tripla
vânzările de bomboane. Cele mai notabile în acest sens au fost bomboanele Cadbury, în 2015,
compania britanică de ciocolată Thorntons ascunzând ouă de ciocolată pe întreg teritoriul Marii
Britanii.

Indiferent de origine și tradiții, Iepurele de Paște va rămâne pentru totdeauna un simbol

extrem de îndrăgit. Chiar dacă apariția sa rămâne misterioasă, are acest dar magic care aduce
bucurie în sufletele celor mici, iar acesta este cel mai important lucru!