Argument (argumentul este comun cu cel de la istorie, cu mici schimbări specifice disciplinei Religie)

Schimbările semnificative din societate, în acest început de mileniu, se derulează într-un ritm greu de
imaginat. În acest context, schimbări profunde se produc şi în existenţa individului, anumite obiective,
capacităţi şi practici pot să nu mai fie indicate, sau chiar să devină contraproductive. Aflaţi în faţa unor
provocări permanente, avem obligaţia să ne preocupăm atît de educaţia generaţii tinere, cît şi de propria
noastră formare, de formarea şi dezvoltarea competenţelor profesionale, pentru a putea face faţă cerinţelor,
schimbarea accentelor în favoarea celor formaţi.
Noua concepţie de organizare şi realizare a procesului instructiv-educativ implică buna cunoaştere a bazei
metodologice a procesului şi a actului educaţional, conştientizarea de către profesor a necesităţii formării
comportamentului celui educat conform rigorilor noilor condiţii sociale. Acest aspect a determinat calea
modernizării curriculumului şcolar care trasează un demers educaţional ce fundamentează proiectarea,
organizarea şi desfăşurarea eficientă a procesului de învăţămînt în contextul unei paradigme educaţionale
axate pe cel ce învaţă, pe elev, şi axate pe finalităţi exprimate în termeni de competenţe.
Implementarea curriculumului modernizat la religie prevede schimbări conceptuale atît la nivel de
strategie, cît şi la cel de proiectare didactică.
În vederea realizării unui demers educațional de calitate, adecvat finalităţilor educaţiei spirituale, a
Standardelor de eficienţă a educaţiei istorice pentru învăţămîntul gimnazial, profesorul urmează să abordeze
activitatea de predare-învăţare din următoarele perspective:

- elaborarea conţinutului lecţiei de religie în concordanţă cu obiectivele operaţionale în raport cu

sistemul de competenţe şi standardele de eficienţă;
- stabilirea locului şi importanţei lecţiei în contextul unităţii de învăţare şi subiectului studiat;
- respectarea logicii ştiinţifice, reliefarea esenţialului prezentat concret şi sintetic, astfel ca să se
prezinte ca un nucleu în jurul căruia să pivoteze conţinutul lecţiei;
- respectarea logicii didactice, prelucrarea şi adaptarea conţinutului lecţiei la particularităţile de
vîrstă, psihice şi intelectuale ale elevilor;

De aici, proiectarea de lungă durată, macroproiectarea, se va realiza conform recomandărilor ME,

axîndu-se pe proiectarea unităţilor de învăţare, care vor cuprinde un bloc de lecţii ce vor purta o legătură
logică tematică, cronologică, spaţială în scopul racordării/asocierii acestora elementelor de curriculum:
competenţe specifice, subcompetenţe, etc.

La elaborarea proiectului de lungă durată se va ţine cont de următoarele aspecte:

- eşalonarea sugestiilor de conţinuturi în conformitate cu stipulările cadrului normativ privind
predarea științelor socioumanistice;
- eşalonarea sugestiilor de conţinuturi în conformitate cu principiul de abordare a religiei
recomandat de Curriculum;
- stabilirea succesiunii parcurgerii unităţilor de învăţare;
- asocierea competenţelor specifice/subcompetenţelor cu conţinuturile vizate;
- stabilirea numărului de ore alocate pentru fiecare unitate de învăţare şi conţinuturile
corespunzătoare;
- stabilirea unui sistem de evaluare comple, specific disciplinei Religiex.

Curriculumul modernizat vine cu o recomandare vsv de microproiectare, adică proiectarea unităţilor

de învăţare. Unitatea de învăţare este o parte componentă a proiectului de lungă durată, o unitate de lecţii
pentru care se proiectează competenţe specifice şi subcompetenţe de realizat prin prisma subiectelor tematice
abordate şi tehnologiei didactice utilizate. Ţinînd cont de faptul că o competenţă nu poate fi formată într-o
secvenţă scurtă de timp, cum ar fi, de exemplu, lecţia, este logic ca distribuirea materiei de studiu să fie
realizată de către cadrul didactic în unităţi de învăţare – totalitate de teme, conţinuturi, unite prin respectarea
logicii interne de dezvoltare aevenimentelor. Unitatea de învăţare va subordona lecţia. O unitate de învăţare
presupune următoarele:
 Proiectarea competenţelor, subcompetenţelor racordate/asociate conţinuturilor unităţii de învăţare;

1
  Constituirea unui număr de conţinuturi tematice cu caracter unitar;
 Realizarea demersului didactic prin intermediul unor tehnologii de predare-învăţare-evaluare;
 Finalizarea demersului instructiv-formativ în cadrul unităţii prin evaluare formativă/sumativă la caz
 Unitatea de învăţare nu poate fi constituită mai puţin decît 3 ore predare-învăţare-evaluare primară,
şi nu mai mult de 10-12 ore;

Lecţia de evaluare pune accentul pe evaluarea, în special a subcompetenţelor formate, adică a

competenţelor/subcompetenţelor proiectate şi racordate/asociate unităţii de învăţare (Planului-cadru al
curriculumului modernizat, ediţia 2010).
Proeictarea axată pe unităţi de învăţare presupune o activitate complexă din parte profesorului:
selectarea subiectelor de conţinut tematic într-o unitate, racordarea acestor subiecte a competenţelor,
subcompetenţelor de format elevilor, proiectarea unui design strategic al actului de instruire (metode,
mijloace, forme de activitate) eficiente pentru realizarea celor proiectate, observarea schimbărilor de
comportament al celui educat (formarea, consolidarea unor deprinderi, priceperi, abilităţi), evaluarea
capacităţilor formate prin diverse situaţii de învăţare/evaluare, accentul revenindu-i evaluării formative,
continuie în cadrul lecţiei. Evaluarea la finele unei unităţi de învăţare va presupune, în special, sarcini ce vor
avea în vedere evaluare competenţelor/subcompetenţelor proiectate.
Formarea unei competenţe curriculare este un proces complex de activitate ce presupune o trecere
succesivă, continuă a schimbărilor cantitative şi calitative în proiectarea procesului instructiv. Astăzi, nu ne
putem limita doar la proiectarea de lungă durată şi elaborarea demersului didactic pentru fiecare lecţie.
Fiecare unitate de învăţare inclusă în macroproiectare trebuie să fie însoţită şi de proiectul acesteia, care
cuprinde toate lecţiile conţinute în respectiva unitate de învăţare şi care ar putea să ne indice paşii în formarea
unor competenţe specifice.

De regulă, pentru a forma un concept logic şi bine structurat, profesorul va stabili numărul de ore astfel
ca să asigure în mod suficient procentajul stipulat, precum şi sugestiile de conţinuturi în raport cu principiul
de studiere (gimnaziul- principiul cronologic).
Scopul lucrării:
 Familiarizarea cadrelor didactice cu elemente de noutate curriculară în proces de proeictare
didactică;
 Utilizarea referenţialului tehnologic în proiectarea situaţiilor didactice ce contribuie la
formarea/dezvoltarea competenţelor;
 Aplicarea competenţelor profesionale în formarea competenţelor şcolare la elevi în proces
instructiv.

Competenţe specifice ale disciplinei Religia

1. Cunoaşterea și iubirea lui Dumnezeu şi a Bisericii Sale pe baza Sfintei
Scripturi şi a Sfintei Tradiţii.
2. Formarea virtuţilor creştine şi consolidarea comportamentului moral-
religios.
3. Aplicarea învăţăturii de credinţă în viaţa personală şi a comunităţii.

2
 PROIECTARE DE LUNGĂ DURATĂ LA DISCIPLINA ?????????

Competenţa specifică Subcompetenţe

Unitatea de Subcompetenţe nr. Conţinuturi nr. Data Activităţi de învăţare-evaluare Observa

învăţare d/o de ţii
ore

3
4
Total 32

5
6
 3.2. Proiectarea unităţii de învăţare:
În contextul noului curriculum, centrat pe competenţe, este necesar a proiecta realizarea unităţilor de învăţare pe baza
unor evenimente instrucţionale înlănţuite logic. Se recomandă ca structura unităţii de învăţare să corespundă cadrului Evocare
- Realizarea sensului –Reflecţie - Extindere, sau Familiarizare – Structurare - Aplicare.

Conţinut Subcompetenţe Resurse Activităţi de învăţare Conexiune inversă/

tematic proiectate feed-back

7
8