Universitatea Titu Maiorescu Facultatea de Finante-Contabilitate si Administrarea

Afacerilor

Efectele Economice Ale Formarii Și

Functionarii Monopolurilor

Page 1 of 16
Realizat de Adam Oana- Ionela Prof.univ.dr. Oncioiu Ionica
Lect.univ.dr. Mândricel Diana
Anul I CIG-ID

INTRODUCERE

In economia de piata, toate procesele economice, respectiv, toate actiunile

agentilor economici, se desfasoara in conditii de concurenta. Aceasta este regulatorul
mecanismului pietei, motorul dezvoltarii vietii economice, care pune in miscare tot
sistemul de legaturi dintre agentii economici si care transmite acestora cerintele
legilor economice obiective,sanctionand mai mult sau mai putin sever nerespectarea
sau incalcarea acestora.
Piaţa cu concurenţă perfectă este un tip ideal de piaţă. Este greu, dacă nu
imposibil,de găsit în realitate.Metodologia de analiză ştiinţifică este însă astfel
construită încât studiază mai întâi situaţiile perfecte din punct de vedere al condiţiilor
care le caracterizează, trage concluziile ce se impun, după care trece la analiza
situaţiilor din realitate şi compară cu ce se deosebesc acestea de cazul ideal.
Concurenta imperfecta desemneaza o situatie de piata când agentii
economici,ofertanti sau cumparatori sunt capabili prin actiunile lor sa influenteze
pretul produselor. În cazul ei, una sau mai multe premise ale concurentei perfecte sunt
încalcate.
Concurenta de monopol este o forma a concurentei imperfecte in care piata unei
industrii este dominata de un singur producator, care in relatiile cu consumatorii isi
impune conditiile de pret sau de calitate. Concurenta de monopol este impropriu
numita concurenta, deoarece monopolul, ca singur producator – vanzator in ramura,

Page 2 of 16
elibera libera concurenta, instaurand dominatia absoluta a producatorului asupra
cumparatorului.
Dacă în economia de piaţă nu se poate vorbi de un sistem monopolist, ci mai degrabă
de elemente monopoliste care iau nastere şi se dezvoltă pe un fond general de
concurenţă, în România inainte de 1989, în condiţiile economiei centralizate, se
formase un sistem monopolist atotcuprinzător, din care au fost eliminate aproape toate
elementele generatoare de concurenţă. De abia odată cu apariţia şi dezvoltarea
proprieţăţii private a început, pe fondul general al sistemului monopolist, să apară şi
să se dezvolte sistemul concurenţial.

Cap. 1 Concurenta si tipurile de piete. Abordare teoretica.

1.1Concurenta si formele ei
In economia de piata, toate procesele economice, respectiv, toate actiunile
agentilor economici, se desfasoara in conditii de concurenta. Aceasta este regulatorul
mecanismului pietei, motorul dezvoltarii vietii economice, care pune in miscare tot
sistemul de legaturi dintre agentii economici si care transmite acestora cerintele
legilor economice obiective,sanctionand mai mult sau mai putin sever nerespectarea
sau incalcarea acestora.Conceptual, concurenta este o confruntare specifica dintre
agentii economici, invederea obtinerii unor conditii mai bune de productie si
desfacere, de efectuare a operatiilor banesti sau a altor activitati economice, in scopul
obtinerii de cat mai multe avantaje. Concurenta are loc intre agentii economici pentru
atragerea de partea lor a clientelei, si pentru a avea acces in conditii avantajoase la
factorii de productie. Concurenta este de fapt o lupta, o competitie intre agentii
economici, din care ies invingatori cei mai buni.
Concurenta, prin efectele pe care le declanseaza, se poate situa printre legile cele mai
importante ale reglarii vietii economice si ale progresului tehnico-economic al
societatii.
Concurenta desemneaza o anumita situatie a pietei in functie de o serie de variabile:
- numarul si puterea economica a vanzatorilor si cumparatorilor;
- gradul de diferentiere a bunurilor care satisfac o nevoie umana;
- gradul de transparenta a pietei;
- gradul de mobilitate a factorilor de productie;
- facilitati sau restrictii la intrarea in ramura;

Page 3 of 16
- gradul de libertate al formarii preturilor;
- raportul dintre cerere si oferta etc.
In functie de continutul si modul de manifestare a acestor elemente, se diferentiaza si
mecanismele concurentiale de la o etapa la alta, de la o tara la alta. Astfel, se disting,
din acest punct de vedere, doua tipuri de concurenta: concurenta perfecta si
concurenta imperfecta. (Ploae, V., “Economie politica”, Editura EX PONTO,
Constanta, 1999).

1.2 Piata cu concurenta perfecta

Piaţa cu concurenţă perfectă este un tip ideal de piaţă. Este greu, dacă nu
imposibil,de găsit în realitate. Metodologia de analiză ştiinţifică este însă astfel
construită încât studiază mai întâi situaţiile perfecte din punct de vedere al condiţiilor
care le caracterizează, trage concluziile ce se impun, după care trece la analiza
situaţiilor din
realitate şi compară cu ce se deosebesc acestea de cazul ideal.Pe piaţa cu structură de
concurenţă perfectă există un numar mare de firme (ceea ce le face să fie de mici
dimensiuni), nici una dintre ele nedeţinînd o cotă semnificativă de piaţă. O firmă
deţine o cotă semnificativă de piaţă atunci când, prin acţiunile ei, poate să influenţeze
preţul pieţei. Produsele sunt omogene şi firmele pot să intre sau să iasă cu
usurinţă din ramura respectivă.
Concurenta perfecta presupune un asemenea raport de piata, in care toate firmele pot
sa vanda intreaga productie pe care o au la pretul pietei, fara a-l influenta impreuna
sau fiecare in parte, iar toti cumparatorii sa poata cumpara la pretul pietei, ceea ce
doresc si au nevoie dintr-un bun, fara a-l putea modifica.
Concurenta perfecta se defineste prin urmatoarele conditii:
- atomicitatea participantilor la tranzactii;
- omogenitatea bunurilor apartinand aceleiasi ramuri;
- libera intrare pe piata a producatorilor care doresc acest lucru;
- perfecta transparenta a pietei;
- adaptarea fara restrictii a ofertei la cerere si invers;
- perfecta mobilitate a factorilor de productie.

Page 4 of 16
1.3 Piata cu concurenta imperfecta

Pentru economia moderna, pietele perfect concurentiale reprezinta idealul: foarte mult
dorite, dar foarte greu de gasit. Multe piete sunt dominate de grupuri restrânse de
câteva întreprinderi care influenteaza pretul. Piata contemporana se caracterizeaza
prin asa-numita concurenta imperfecta,care,conform definirii ei de catre Joan
Robinson, este o
combinatie “reiesita din îmbinarea caracterelor celor doua situatii pe piata, concurenta
si monopol”(J. Robinson, Economics of Imperfect Competition, London, Mac
Millan, 1933 p.3.). Dupa Fr.Perroux, “pietele acestui secol sunt foarte impure si foarte
imperfecte,indiferent ca sunt piete de marfuri, de servicii sau de capitaluri. Ele
comporta combinatiile
cele mai variate de monopoluri si de monopsonuri, de oligopoluri si de oligopsonuri,
de concurente eterogene, de concurenta imperfecta, însotita de cheltuieli de vânzare.
Ceva mai mult, toate aceste forme monopoliste sunt influentate de catre puterile
publice, în cazul unei economii mixte în care sectoarele publice si sectoarele
particulare se combina si se influenteaza reciproc.” (François Perroux,Tehnicile
cantitative ale planificarii, Ed.Academiei, Bucuresti, 1969, p.14).
Concurenta imperfecta desemneaza o situatie de piata când agentii
economici,ofertanti sau cumparatori sunt capabili prin actiunile lor sa influenteze
pretul produselor. În cazul ei, una sau mai multe premise ale concurentei perfecte sunt
încalcate. Astfel, numarul de participanti la actele de vânzare-cumparare, (vânzatori
sau cumparatori) este variabil
(mare, mic, unul), se manifesta diferentierea reala sau imaginara a produsului, sunt
conditii pentru ca unii agenti economici sa exercite un control efectiv asupra preturilor,
piata nu este transparenta, sunt dificultati la intrarea în piata, se manifesta rivalitati
între vânzatori,între cumparatori, între vânzatori si cumparatori etc. Concurenta
imperfecta nu exclude rivalitatea de pe piata. Concurentii se lupta pentru a-si mari
cotele de piata. Rivalitatea se manifesta în diverse moduri începând cu actiuni
publicitare pentru a atrage cumparatorii si modifica curba cererii, pâna la
îmbunatatirea calitatii bunurilor oferite.În raport cu piata cu concurenta pura si
perfecta,
piata cu concurenta imperfecta se distinge prin mai multe trasaturi (Aurel Iancu,
Tratat de economie, vol. 3, Ed. Expert,Bucuresti, 1992, p. 52-53):
1. –existenta unui numar restrâns de firme producatoare sau cumparatoare;
2. –produsele sunt diferentiate prin caracteristici intrinseci sau extrinseci;
3.–se manifesta bariere de intrare de natura tehnologica, comerciala,
economica,financiara sau legislativa;
4.–piata este mai mult opaca decât transparenta;
5. –factorii de productie se caracterizeaza printr-o rigiditate mai mare sau mai
mica,ceeace contravine fluiditatii cererii si ofertei de bunuri economice;

Page 5 of 16
1.3.1 Piata cu concurenta monopolistica
Piata cu concurenta monopolistica,este un tipde piata care, prin elementele pe care
le contine, se “înrudeste” cu doua forme opuse de
piata – concurenta perfecta si monopolul. Elementele definitorii ale pietei cu
concurenta monopolistica sunt multitudinea subiectilor economici si diferentierea
produselor.
Multitudinea de agenti economici.O trasatura caracteristica a situatiei de concurenta
monopolistica, care o apropie de concurenta perfecta, este numarul mare de
competitori.Subiectii economici nu sunt omogeni, nu au aceeasi marime, nici aceeasi
stare de fluiditate sau vâscozitate. Vânzatorii de dimensiune mare sunt alaturi de
vânzatorii de
dimensiune mica. Nu exista interdependenta directa între deciziile acestora, efectele
asupra lor se manifesta indirect ca si în cazul concurentei pure. Fiecare firma
actioneaza independent, decizia sa nu are o influenta sensibila asupra celorlalte, dar
suporta consecintele deciziilor celorlalti vânzatori si a tuturor cumparatorilor.
Diferentierea bunurilor. Bunurile nu sunt omogene, dar se adreseaza totusi aceleiasi
nevoi de satisfacut: automobil, pantofi, camasi, pâine etc. Bunurile sunt similare, dar
nu sunt întru total comparabile, nu sunt identice.
– diferentiere reala, legata de utilitatea bunurilor care se poate manifesta prin
nivelul calitativ dat si prin design, ambalare deosebita, facilitati la cumparare,
asigurare de service. Promovarea vânzarii se asigura prin reclama informativa;
– diferentiere imaginara pentru bunuri identice realizata prin reclama
concurentiala ce are ca obiectiv convingerea consumatorilor ca bunurile oferite de o
anumita firma sunt superioare celor alte firme.
Diferentierea produselor face ca fiecare producator sa aiba o anumita clientela
statornica datorita unor conditii specifice (calitate,traditie) si, la preturi
egale,cumparatorii se adreseaza de regula vânzatorului cunoscut, care se bucura astfel
de o situatie monopol. Curba cererii nu este infinit elastica în raport cu pretul. Datorita
faptului ca volumul productiei firmelor nu este neglijabil în raport cu piata totala,
cresterea cantitatii vândute de o firma actioneaza asupra pretului: o cantitate mai mare
produsa nu va gasi cumparator decât la preturi mai joase.

1.3.2 Piata cu concurenta oligopolistica

Oligopolul este o situatie ce exista pe piata unei ramuri sau subramuri, in care un
numar redus de intreprinderi controleaza producerea si comercializarea unui bun
oarecare.O piata este considerata oligopolista daca in ea activeaza mai mult de 2
intreprinderi si mai putin de 20.
Concurenta oligopolista se caracterizeaza in principal prin urmatoarele: existenta unui
numar redus de producatori-vanzatori, care detin o parte insemnata din oferta;

Page 6 of 16
diferentierea produselor, dificultati la intrarea in ramura, un anumit grad de control al
preturilor.

1.3.3 Piata cu concurenta de monopol

Concurenta de monopol este o forma a concurentei imperfecte in care piata unei
industrii este dominata de un singur producator, care in relatiile cu consumatorii isi
impune conditiile de pret sau de calitate.
Existenta monopolului se explica prin prezenta urmatoarelor premise:
1. raritatea unor resurse care pot fi exploatate numai dintr-un singur loc. Nimeni nu
poate avea acces la ele decat o singura firma.
2. existenta unor patente (licente) care pentru anumite produse sunt detinute de catre o
singura firma.
3. in anumite domenii, existenta mai multor firme ar insemna risipa.
4. concentrarea si centralizarea capitalului si deci si a productiei, care are ca efect
eliminarea de catre o firma a celorlalti concurenti din industrie.
Concurenta de monopol este impropriu numita concurenta, deoarece monopolul, ca
singur producator – vanzator in ramura, elibera libera concurenta, instaurand
dominatia absoluta a producatorului asupra cumparatorului.

1.3.4 Monopsonul si duopolul

In afara acestor forme de concurenta imperfecta, in realitate se intalnesc si alte situatii.
De pilda, cand numai doua firme domina piata unei industrii, situatia pietei este de
duopol; cand exista un singur cumparator pentru produsele unei industrii, situatia
pietei
este de monopson; cand exista un numar redus de cumparatori (cativa), situatia pietei
este de oligopson, etc.

Cap. 2 Formarea si functionarea monopolurilor

2.1 Clasificarea monopolurilor

In structura oricarei economii de piata, dupa cum s-a putut constata, pe langa
concurenta, apare si monopolul, fie ca o replica la concurenta, fie ca o forma a
acesteia. In intelesul luat ca o replica la concurenta, o intreprindere are situatia de
monopol atunci cand ea este unicul producator al unui produs omogen din ramura, in
prezenta unui numar mare de cumparatori. Consecinta fundamentala este urmatoarea:
pretul nu mai este stabilit, in mod exogen, prin jocul liber al fortelor pietei, ca in cazul

Page 7 of 16
concurentei perfecte, ci este fixat,impreuna cu volumul productiei, de insasi firma
producatoare. Prin urmare, o firma pusa in situatia de a fi monopolista trebuie sa fie
singura care ofera produse pe piata fara alti producatori concurenti (nationali sau
straini), iar produsul sa nu fie substituibil.
Aparitia monopolurilor are la baza mai multe cauze. Totodata, ele imbraca mai multe
forme si au diferite roluri si functii intr-o economie nationala. De aceea apare
necesitatea ca inca de la inceput sa se faca o clasificare a acestora, luand ca si criterii
principale formele monopolurilor si cauzele care le dau nastere si care contribuie la
dezvoltatea lor. Punerea in evidenta a principalelor cauze ale aparitiei si mentinerii
monopolurilor intr-o economie de piata poate consitui de altfel si o prima explicatie a
aparitiei acestora, domeniilor in care ele se dezvolta, precum si formele pe care le
imbraca.
In economiile de piata monopolurile imbraca diferite forme, printre care
mentionam:
a.Intelegerile secrete intre marile firme.Concentrarea productiei si capitalului prin
acumulari si prin cumparari si fuziuni de intreprinderi si firme pe linie orizontala si pe
linie verticala are ca rezultat reducerea numarului de firme concurente. Intre acestea
se realizeaza cu mai multa usurinta intelegeri secrete pentru impartirea pietelor,
stabilirea cotelor de productie si a marimii pretului de vanzare a produselor pe piata.
b. Monopolul natural. Economia de scara realizata in anumite domenii contribuie la
scaderea costurilor de productie intr-o masura atat de mare incat alte firme cu un
volum mai redus de activitate nu ar putea ajunge la o atare performanta.In acelasi
timp, in anumite domenii nici tehnologic si nici economic nu ar fi posibila existenta
mai multor intreprinderi concurente deoarece ar insemna cheltuile prea mari de
investitii. Sunt exemplele clasice privind retelele de distributie a electricitatii, gazelor
si apei, retelele de termoficare, sistemele de irigatii, reteaua de cai ferate. Dublarea
sau triplarea acestor retele numai din dorinta de a exista intreprinderi concurente ar fi
irational din punct de vedere economic, intrucat pe de o parte, ar necesita o dublare
sau triplare a volumului de investitii, iar pe de alta parte, intre aceste intreprinderi s-ar
putea realiza intelegeri secrete, pentru fixarea preturilor si, in fond, problema
restaurarii concurentei tot nu s-ar rezolva.
c.Monopolul legal. Exista anumite produse sau sectoare de interes strategic (apararea
nationala) si de interes public care trebuie sa intre sub incidenta controlului public. In
aceasta privinta pot fi mentionate cele apartinand sectorului sanatatii sau celor care
trebuie supuse controlului public, cum sunt, de exemplu,fabricarea si distributia unor
medicamente sau substante farmaceutice (morfina)productia si comercializarea
tutunului si alcoolui, precum si productia si utilizarea uranului, a izotopilor radioactivi,
productia banilor, timbrelor etc.
d. Monopolul tehnologic. Generat in special de proprietatea asupra patentului de
inventie si a dreptului de autor, ceea ce confera inventatorului sau autorului controlul
exclusiv asupra noului produs sau asupra noii tehnologii intreaga perioada prevazuta
de lege (15-17 ani pentru patente) De altfel orice producator de produs nou vandut pe
piata dispune, o perioada, de pozitia de monopol,perioada care va dura pana cand alte
firme vor veni pe piata cu produse similare sau substitubile. In conditiile

Page 8 of 16
contemporane, monopolul tehnologic este foarte raspandit datorita, pe de o parte,
sistemului in care se desfasoara cercetarile si
inovarile, iar pe de alta parte, preocuparilor de a stimula si extinde activitatea de
cercetare-dezvoltare, generatorul principal al procesului de inovare.
e. Monopolul asupra marcii comerciale. Cuprinde astazi un mare numar de produse
ale industriei moderne. Imaginea produsului creata de originalitatea modelelor
reinnoite la anumite intervale de timp, si garantia calitatii produselor sunt legate de
marca comerciala care este unica, irepetanbila si recunoscuta prin investitia facuta in
reclama insistenta, prin seriozitatea si promptitudinea cu care sunt serviti clientii.
f.Monopolul exercitat prin controlul asupra unor inputuri. Cum sunt
energia,unele minerale ca bauxita, cuprul, staniul etc. datorita in special raritatii
acestora si proprietatii asupra unor zacaminte importane.

2.2 Monopol versus concurenta perfecta

Pentru a-si putea desfasura activitatea agentii economici au nevoie de un
spatiueconomic care se mai numeste si piata. Aceasta reprezinta toata gama de actiuni
prin care cumparatorii si vanzatorii intra in contact si schimba bunuri si servicii. In
cadrul ei se formeaza pretul iar prin intermediul agentilor economici, cererea de
bunuri se intalneste cu oferta.
Regulatorul pietei se numeste concurenta si reprezinta confruntarea deschisa,
rivalitatea dintre agentii economici vanzatori-ofertanti pentru a atrage de partea lor
clientela, formata cumparatori-solicitanti.
Este o permanenta in economia de piata si se desfasuara dupa anumite reguli
stabilite in mod democratic, pentru a asigura libertatea de actiune a tuturor. In cadrul
sistemului de concurenta agentii economici au libertatea sa produca si sa vanda in
conditiile pe care acestia le considera cele mai favorizante.Orientand agentii
economici sa produca ceea ce este dorit si cerut de consumatori,la costuri cat mai
reduse in conditiile date, concurenta asigura producatorilor profiturile asteptate, iar
consumatorilor satisfacerea nevoilor.
In functie de instrumentele luptei de concurenta, acestea fiind de natura economica
siextraeconomica, concurenta poate fi:loiala sau corecta (bazata pe respectarea
regulilor stabilite si caracterizata prin folosirea fara discriminare de catre vanzatori a
instrumentelor permise, fiind interzise acele intelegeri care pot impiedica, restrange
jocul concurentei; deexemplu obstructionarea scaderii pretului),neloiala sau
incorecta(bazata pe utilizarea unor practici si metode de vanzare aflate aflate in
discordanta cu normele si reglementarile invigoare),perfecta (cand se exercita de
regula intre un numar teoretic de nelimitat de producatori si consumatori,
cumparatorul avand o libertate de alegere) si imperfecta (cand fie producatorii, fie
consumatorii sunt in numar foarte mic, ceea ce reduce posibilitatea satisfacerii
intereselor lor). Cu toate ca sistemul economic real de piata este unul mixt, in teoria

Page 9 of 16
microeconomica, exista totusi piete pur teoretice precum piata de monopol si piata cu
concurenta perfecta; acestea reprezintand situatii-reper, prin analiza carora se
faciliteaza intelegerea anumitor aspecte concrete de piata.
Multi specialisti sustin ca monopolul este doar o simpla abstractie stiintifica, un
model teoretic de analiza.John K. Galbraith a definit acest tip de piata in cateva
cuvinte spunand ca„(...)datorita monopolului si suprematiei lui preturile sunt mai
ridicate, iar productia este mai scazuta decat in cazul in care vanzatorii ar fi mai
numerosi. Prin urmare consumatorii platesc mai mult si dispun de resurse sau servicii
mai putine decat ar avea nevoie sau ar fi dorit”.
Monopolul este antipodul concurentei, intrucat libera concurenta este eliminata iar
oferta pentru un produs este data de un singur producator, prin urmare gradul de
satisfacere al cererii este unul mic, dar facut cu un pret mare, stabilit de vanzator.
Piata de monopol este definita prin faptul ca oferta unui bun este asigurata de un
singur vanzator (producator), respectiv cererea este exprimata de un singur
cumparator. Deci,dupa caz, pe o astfel de piata se manifesta fie dominanta
producatorului (monopol) fie cea a consumatorului (monopson).
Monopolul poate fi caracterizat ca fiind acea situatie de piata pe care se ofera, se
vinde un bun, care nu poate fi substituit rapid si in mare masura. Altfel spus,
monopolul aduce la piata un bun a carui cerere are o elasticitate incrucisata foarte
slaba in raport cu preturile celorlalte bunuri.Asa ca, in timp ce pe o perioada scurta de
timp, productia este optima cand Vmg=Cmg, insotit de un pret egal sau mai mare
decat costul mediu variabil, pe o perioada mai larga de timp optimizarea productiei
presupune respectarea principiului Vmg=Cmg, insotit de existenta unui pret mai mare
sau egal cu costul total mediu.Cu toate acestea specialistii au concluzionat ca
dominanta absoluta a unei firme,a unui producator asupra unei piete este o situatie
vremelnica.Spre deosebire de piata cu concurenta perfecta, in conditiile pietei de
monopol,firma are posibilitatea de a alege atat pretul cat si cantitatea de bunuri ce
urmeaza a fi produse si vandute. Pe piata cu concurenta perfecta, pretul este un factor
exogen, firma cautand doar cantitatea optima, insa monopolul fiind singurul furnizor,
analiza formarii pretului se face doar la nivelul ramurii.
Deci, cererea pentru bunul unei firme monopoliste este egala cu cererea pietei.Acest
aspect are si o importanta principala: controland atat oferta cat si cererea monopolul
actioneaza in interesul sau egoistic si deci, in detrimentul consumatorului.
Monopolul fixeaza pretul in functie de venitul marginal. Ca urmare firma
stabileste mai intai, nivelul optim al productiei, nivelul care ii asigura fie maximum de
profit,fie minimum de pierdere.
Totusi exista anumiti factori ce limiteaza tendinta monopolului spre absolut:
Existenta monopolului absolut nu poate fi sustinuta deoarece exercitarea dictatului
prin fixarea pretului de monopol, determina modificarea dimensiunilor cererii pietei
pentru bunul oferit, in sensul scaderii acesteia.
 Firmele care produc bunuri inlocuitoare sunt, virtuale-concurente ale
monopolului;nici un monopol nu poate opri inlocuirea in consum a bunului sau
cu alte bunuri

Page 10 of 16
 Oricat de consolidata ar fi pozitia unui monopolist pe piata nationala, o
asemenea pozitie poate fi zdruncinata de schimbarile ce intervin pe pietele
regionale si internationale
 Existenta masurilor antiminopolistice (antitrust) impuse de guvern, spre
exmplufixarea unui anumit pret de catre stat pentru bunurile elementare.
De cealalta parte a frontierei se afla piata cu concurenta pura ce are ca si caracteristici:
atomicitate perfecta, adica existenta unui numar mare de participanti de talie sau
putere economica mica, egala sau apropiata care actioneaza independent, astfel incat
nici unul dintre ei neputand influenta volumul productiei sau pretul in favoarea sa,
omogenitatea produsului, motiv pentru care agentilor economici le este indiferent de
la care vanzatori vor cumpara bunurile necesare, accesibilitate in ramura, libera
intrarea pe piata a noilor vanzatori
si cumparatori,fluiditatea,respectiv adapatarea ofertei la cerere si invers fara piedici de
natura monopolistica, transparenta deplina a informatiilor in ceeea ce priveste
preturile si dinamica lor, mobilitatea libera a resurselor si a factorilor de productie.
Daca una dintre aceste conditii nu este indeplinita vom vorbi despre piata cu
concurenta imperfecta.Consumatorii si producatorii, luati separat sunt primitori de
preturi (price takers),iar comportamentele specifice ale cumparatorilor si ale
vanzatorilor in raport de modificarea pretului exprima principiul rationalitatii
economce, conform caruia consumatorul tinde sa maximizeze rezultatele actiunilor
sale si sa minimizeze costul acestor actiuni.Pretul de echilibru pe piata cu concurenta
perfecta este legat totodata si de situatia pietelor interdependente si apare spontan ca
rezultat al jocului liber al fortelor pietei, in acel punct in care cantitatile cerute
dintr-un bun se egalizeaza cu cele oferite.
Astfel ca pe perioade foarte scurte cererea este cea care deterrmina formarea pretului,
situatia optima fiind reprezentata de egalitatea Cmg=Vmg=Pret.
Pe de alta parte pe termen lung oferta reprezinta factorul determinant in evolutia
pretului, conditia de echilibru fiind: Cmg=P=CM (cost minim).
Pe termen scurt: producatorii pot modifica dimensiunile ofertei prin schimbarea
volumului de munca, iar pe termen lung pot modifica oferta si prin schimbarea
capitalului fix.Deoarece in practica nu se pot intruni simultan toate conditiile ce o
definesc, la fel ca si monopolului, esenta pietei cu concurenta perfecta este exclusiv
teoretica de analiza iar
cunoasterea sa prezinta o mare importanta teoretica si metodologica.

2.3 Stabilirea si controlul preturilor in conditii de monopol

Atat in fata monopolurilor, cat si a organelor publice menite sa reglementeze si sa
controleze activitatea firmelor monopoliste apar multe probleme economice
contradictorii. In raport cu acesta varietate de probleme, practica si teoria economica
ofera o gama destul de larga de solutii cu obiective ce difera intre ele in mod radical
in functie de natura monopolului si de politicile economice guvernamentale din
diferite tari. Unele din aceste politici se refera la desfiintarea tuturor acelor
monopoluri formate legal sau ilegal, in scopul de a proteja consumatorul; altele se
refera la introducerea controlului direct sau indirect al statului asupra pretului,

Page 11 of 16
indeosebi la monopolurile naturale publice. In literatura economica din tarile cu
economie de piata se intalnesc multe referiri la experienta unor firme monopoliste si
la politicile unor guverne ori ale unor agentii economice guvernamentale de fixare a
preturilor pe baza unor principii cum sunt: realizarea eficientei
sociale maxime avand ca fundament costul marginal (asemanator sistemului
concurential),maximizarea cifrei de afaceri, costul mediu sau gestiunea economica cu
echilibru etc.

Cap. 3 Monopolul in Romania.

3.1 Monopolurile in economia Romaniei

În România, ca şi în celelalte ţări vecine, inainte de 1989 monopolul se constituia

într-un sistem bine închegat, pe proprietăţi socialiste şi principii generale de
organizare şi conducere centralizată a economiei. Monopolul s-a extins rapid,
ajungând într-un timp relativ scurt să predomine toate sferele de activitate
economico-socială şi întregul
mecanism economic, acţionând în următoarele direcţii mai importante: controlul
asupra nivelului preţurilor, volumului producţiei şi calităţii producţiei, exercitarea
dictaturii producţiei asupra consumului prin subordonarea consumatorului
intereselor producătorului.
Formarea şi dezvoltarea unui astfel de sistem are la bază mai multe explicaţii cauzale,
între care menţionăm următoarele:
a) generalizarea proprietăţii de stat şi a celei cooperatiste de tip colectivist, fapt ce a
impus realizarea unor forme de organizare a tuturor entităţilor economice si folosirea
unui mecanism şi a unor instrumente de conducere cu caracter eminamente
monopolist;
b) subordonarea totală a elementului economic de către elementul politic, ceea ce a
impus introducerea în viaţa economică a unor principii politice – volitive,de comandă
administrativă şi centralistă;
c) concentrarea producţiei în unităţile mari şi foarte mari pe calea investiţiilor si a
procesului de fuzionări si comasări ale unităţilor mici;
d) urmărirea şi realizarea procesului de specializare a unităţilor întregii industrii prin
eliminarea totală a paralelismelor în fabricarea produselor şi prin concentrarea
fabricării lor la un producător unic, sistem ce a corespuns principiul conducerii
centralizate de tip administrativ.
Dacă în economia de piaţă nu se poate vorbi de un sistem monopolist, ci mai degrabă
de elemente monopoliste care iau naştere şi se dezvoltă pe un fond general de
concurenţă, în România inainte de 1989, în condiţiile economiei centralizate, se
formase un sistem monopolist atotcuprinzător, din care au fost eliminate aproape toate
elementele generatoare de concurenţă. De abia odată cu apariţia şi dezvoltarea

Page 12 of 16
proprieţăţii private a început, pe fondul general al sistemului monopolist, să apară şi
să se dezvolte sistemul concurenţial.
Elementele sistemului monopolist din România ce continua să influenteze relaţiile
concurenţiale privesc menţinerea monopolului statului în calitatea lui de
administrator asupra resurselor vitale ale economiei, prin controlul asupra sectorului
extractiv (petrol,gaze, energie electrică), din industria prelucrătoare, din transporturi,
prin păstrarea în administraţia statului a cercetării, învăţământului, sănătăţii, deţinerea
de către stat a unor pachete de acţiuni majoritare în societăţi comerciale din diferite
ramuri industriale. În acest fel se perpetuează monopolul statului asupra resurselor de
bază.
Problema monopolului a impus adoptarea unei politici antimonopoliste pe calea
importurilor de produse similare celor fabricate de monopolurile autohtone. Printr-o
politică activă de importuri concurenţiale, poate fi anulată, în mod practic, tendinţa
firmelor monopoliste de a mai impune nivelul preţurilor şi de a manipula nivelul şi
calitatea producţiei.
Elaborarea unor acte normative antimonopoliste si de protejare a activitatii
concurentiale şi crearea unui mecanism eficient de control al aplicării sale prezintă o
importanţă deosebită. Actele normative trebuie să fixeze cadrul limită al desfăşurării
activităţii agenţilor economici cum sunt: adoptarea unor înţelegeri formale sau
informale,
formarea unor asociaţii şi a unor sisteme de organizare ş.a. De exemplu, înţelegerile
dintre unităţile economice pentru a forma sistemele de organizare bazate pe principiile
holdingurilor, deşi par raţionale din punct de vedere economic şi al conducerii, din
punct de vedere al principiilor economiei concurenţiale ele pot fi contraproductive.
Tocmai de aceea, în actele normative trebuie precizat acel cadru limită în care agenţii
economici au dreptul să acţioneze şi să se asocieze pentru a nu contraveni principiilor
concurenţiale.

3.2 Piata gazelor naturale in Romania

In Uniunea Europeana se promoveaza o politica de liberatizare in domeniile
productiei si distributiei de gaze naturale si electricitate, telecomunicatii, servicii
postale si transporturi. In legatura cu aceste activitati, se utilizeaza conceptul de
servicii publice(utilitati publice) – activitati economice de interes general, infiintate de
autoritatile publice si functionand sub responsabilitatea acestora, chiar daca
gestionarea lor este delegata unui operator public sau privat. Conceptul de servicii
publice se aplica intreprinderilor de retea.
Statul poate acorda dreturi speciale (dreptul de a exercita o anumita activitate
economica unui singur operator) si drepturi exclusive (dreptul de a exercita o anumita
activitate economica numai anumitor operatori).
In cazul industriei gazelor naturale din Romania, unde exista monopoluri naturale si
costuri nerecuperabile ridicate, reglementarea efectuata de Autoritatea Nationala de
Reglementare in domeniul Gazelor Naturale (ANRGN) poate proteja simultan dreptul

Page 13 of 16
firmei de a functiona (permitand investitii in capital si retele cu o durata de viata
ridicata)si dreptul consumatorului de a fi servit.
In industria gazului, costurile realizarii unei retele sunt foarte ridicate. In
general,acestea sunt nerecuperabile, astfel incat poate exista un monopol natural. In
conditii de monopol natural, concurenta nu este de dorit (nefiind in interes public), iar
monopolul este bun, in masura in care poate fi pastrata eficienta. În domeniul gazului,
concurenta în cadrul pietei este promovatã în domeniile producerii si vânzãrii
(distributiei) cãtre clientii mari,dar rãmân semnificative monopoluri naturale.
Dublarea partialã a retelei de gaze poate fi
eficientã doar pentru clientii mari. Dat fiind cã presiunile pot fi modulate, în anumite
limite fizice, posibilitatea concurentei între retelele de gaz (dar, din nou, pentru
clientii mari)devine practicã datoritã liberalizãrii. Aceastã concurentã ar putea avea
douã surse: în
primul rând, productia de gaz (extractia si prelucrarea gazului brut) poate fi efectuatã
de multi producãtori cu contracte de alimentare pe termen lung cu extractorii
zãcãmintelor de gaze; în al doilea rând, furnizorii de la distantã (de exemplu,
Gazprom din Siberia, prin
conducte transeuropene; aprovizionãri competitive cu gaz din Marea Britanie,
Norvegia,Algeria).
În România, liberalizarea preturilor a fost asociatã doar cu cresterea lor. Importanta
strategicã a acestor servicii, reducerea „apãsãrii sãrãciei”, protectia socialã etc. au fost
invocate de nenumãrate ori drept cauze ale subventionãrii serviciilor publice. Din
punct de
vedere practic, în ultimii ani au avut loc cresteri controlate ale pretului serviciilor de
utilitate publicã. Efectele cresterii pretului gazelor naturale în România sunt diferite
pentru consumatori, producãtori si stat.Consumatorii suportã mai mult sau mai putin
din povara cresterii preturilor la gazele naturale în funcþie de elasticitatea cererii în
functie de pret; in România, subventionarea preturilor la gazele naturale este
consideratã în mod gresit un mijloc de protectie socialã. Spunem asta deoarece
preturile mici sunt un „beneficiu” atât pentru cei bogati, cât si pentru cei sãraci. În
conditiile liberalizãrii preturilor (o crestere
pânã la cel putin nivelul costurilor de productie), eficienta ar creste, bugetul ar fi
detensionat, producãtorii ar putea face mai multe investitii. Trebuie sã cadã în sarcina
politicii sociale conceperea unor mãsuri de acompaniere a cresterii preturilor la
utilitãti:tarife mai mici pentru categoriile defavorizate, indexarea salariilor,
compensarea veniturilor etc.Producãtorii vor avea venituri mai mari, vor face
investitii pentru
modernizarea capacitãtilor de productie si distributie de gaze naturale, vor putea pe
termenmediu sã efectueze si reduceri de preturi. Statul va câstiga prin reducerea
subventiilor acordate cãtre aceste sectoare, cresterea ratei de colectare a veniturilor
la buget si reducerea
arieratelor.
Piata gazelor naturale din România este formatã din:

Page 14 of 16
a) segmentul concurential,care cuprinde comercializarea gazelor naturale între
furnizori si între furnizori si consumatorii eligibili. În segmentul concurential preturile
se formeazã liber, pe baza cererii
si ofertei;
b) segmentul reglementat,care cuprinde activitãtile cu caracter de monopol natural si
furnizarea la pret reglementat si în baza contractelor-cadru. În segmentul reglementat
al pietei, sistemele de preturi si tarife se stabilesc de ANRGN pe baza metodologiilor
proprii.
Romania are cea mai mare piata de gaze naturale din Europa Centrala si a fost prima
tara care a utilizat gazele naturale in scopuri industriale. Piata gazelor naturale a atins
dimensiuni record la inceputul anilor 80, ca urmare a aplicarii unor politici
guvernamentale orientate catre eliminarea dependentei de importuri. Aplicarea
acestor politici a dus la o exploatare intensiva a resurselor interne, avand ca rezultat
declinul
productiei interne. In contextul reformelor radicale din domeniul structural si
institutional care au caracterizat economia romaneasca dupa 1989 si care au avut drept
scop descentralizarea serviciilor in vederea cresterii calitatii si eficientei acestora,
piata de energie din Romania a fost deschisa gradual catre concurenta, ca parte
integranta a conceptului de liberalizare a economiei nationale si de libera circulatie a
bunurilor siserviciilor.

CONCLUZII

În România, ca şi în celelalte ţări vecine, inainte de 1989 monopolul se constituia

într-un sistem bine închegat, pe proprietăţi socialiste şi principii generale de
organizare şi conducere centralizată a economiei. Monopolul s-a extins rapid,
ajungând într-un timp relativ scurt să predomine toate sferele de activitate
economico-socială şi întregul
mecanism economic, acţionând în următoarele direcţii mai importante: controlul
asupra nivelului preţurilor, volumului producţiei şi calităţii producţiei, exercitarea
dictaturii producţiei asupra consumului prin subordonarea consumatorului intereselor
producătorului.
Dacă în economia de piaţă nu se poate vorbi de un sistem monopolist, ci mai degrabă
de elemente monopoliste care iau naştere şi se dezvoltă pe un fond general de
concurenţă, în România inainte de 1989, în condiţiile economiei centralizate, se
formase un sistem monopolist atotcuprinzător, din care au fost eliminate aproape toate
elementele generatoare de concurenţă. De abia odată cu apariţia şi dezvoltarea
proprieţăţii private a început, pe fondul general al sistemului monopolist, să apară şi
să se dezvolte sistemul concurenţial.

Page 15 of 16
Elementele sistemului monopolist din România ce continua să influenteze relaţiile
concurenţiale privesc menţinerea monopolului statului în calitatea lui de administrator
asupra resurselor vitale ale economiei, prin controlul asupra sectorului extractiv
(petrol,gaze, energie electrică), din industria prelucrătoare, din sectoarele transporturi
şi
telecomunicaţii, prin păstrarea în administraţia statului a cercetării,
învăţământului,sănătăţii, deţinerea de către stat a unor pachete de acţiuni majoritare în
societăţi comerciale din diferite ramuri industriale

BIBLIOGRAFIE
1. Angelescu, C. (coord.), “Economie”, Editia a VII-a, Editura Economica,
Bucuresti,2005
2. Babaita, I., Duta, A., “Piete si preturi”
3. Iancu, A., “Tratat de economie”, vol. 3, Editura Expert, Bucuresti, 1992
4. Perroux, F., “Tehnicile cantitative ale planificarii”, Editura Academiei,
Bucuresti,1969
5. Ploae, V., “Economie politica”, Editura EX PONTO, Constanta, 1999
6. Robinson, J., “Economics of Imperfect Competition”, Mac Millan, Londra, 1933
7. Samuelson, A., P., Nordhaus, W., D., “Economie”, editia a XV-a, Teora, Bucuresti,
2000

Page 16 of 16