Arboretumul Simeria este situat la limita nordică a oraşului cu acelaşi nume,

pe malul stâng al râului Mureş, în judeţul Hunedoara.

Accesul spre Arboretum este deservit de gara Simeria - important nod de cale
ferată, punct de oprire pentru toate trenurile, inclusiv cele internaţionale - de
drumul naţional 7 şi de aeroportul utilitar Deva-Săuleşti, toate aflate la distanţa
de cca. 1 km.
Localităţile mai importante din vecinătate sunt: municipiul Hunedoara - centru
siderurgic - la 18 km spre sud, municipiul Deva - reşedinţa de judeţ - la 10
km spre vest şi oraşul Orăştie - la 16 km spre est.
Adresa exactă: Arboretumul Simeria, str. Biscaria 1, cod poştal: 335 900 -
Simeria, judeţul Hunedoara. Tel/fax: 0254-261254; E-mail: arboretum.simeria@
rdslink.ro; Web page: www.icashd.rdslink.ro
Coordonatele sale geografice sunt: 23°01' longitudine estică şi 45°51' latitudine
nordică.

Pentru această perioadă, care a durat două secole şi jumătate, în care teritoriul
respectiv a constituit proprietatea privată a patru generaţii succesive de
nobili (grofi) maghiari, se posedă un număr foarte redus de surse autentice. Ne
referim la lucrarea ştiinţifică publicată în cadrul ICES de Susana Ocskay*, 1954,
şi la articolul nostalgic al fratelui acesteia Dr. Laszlo Ocskay, 1991, publicat în
periodicul Romaniai Magyar Szó din 13-14 iulie, precum şi la alte surse.
În perioada la care ne referim, teritoriul actual al parcului, precum şi alte
însemnate proprietăţi agricole şi forestiere din Simeria** ("Piski") şi Retezat au
aparţinut succesiv familiilor nobiliare Gyulay Ferenc, Kuun Geza, Fáy Béla şi
Ocskay Istvan ***. În realitate este vorba de continuitate, întrucât de fiecare dată
proprietatea s-a transmis pe linie feminină. Îndeosebi pentru primii trei proprie-tari este greu
de stabilit o demarcaţie precisă în timp.
Ocskay S., 1954, menţionează în lucrarea publicată de ICES faptul că "parcul
a fost creat la începutul secolului al XVIII-lea prin amenajarea zăvoaielor
naturale existente în lunca Mureşului, ca pădure de agrement. A fost menţinută
pădurea, practicându-se, probabil, numai extrageri de arbori şi s-au păstrat poienile,
folosite ca fâneţe naturale. Primele specii exotice au fost introduse pe la
mijlocul sec. XVIII”. Pe baza unui manuscris din anul 1763 (pierdut în anul
naţionalizării - 1949), S. Ocskay menţionează existenţa, în perioada respectivă,
a unei alei de Aesculus hippocastanum L. de la izvoare (parcela 13) către centrul
parcului (alee dispărută între timp). Autoarea mai semnalează (la nivelul
anului 1953) prezenţa a numeroase exemplare de salcâm (Robinia pseudacacia
L.), cu diametre de 1,30, diseminate, pe terasă cât şi pe malurile canalului Strei,
deşi multe au dispărut după primul război mondial. Se mai menţionează o altă
lucrare din anul 1860, potrivit căreia salcâmul ar fi fost introdus în parc încă din
a doua jumătate a secolului XVIII, constituind deci primele introduceri ale
speciei în ţara noastră, provenite, după I. Dumitriu-Tătăranu (citat de Giurescu,
1975), din Franţa.
După L. Ocskay, 1991, bazele "grădinii" (parcului) au fost puse de F. Gyulay.
Pe la jumătatea secolului al XIX-lea îngrijirea intensivă a parcului a fost sistată
până către anul 1870, fiind reluată pe timpul grofului Kuun, care locuia în
apropiere, la Mintia, unde, de asemenea, există un castel şi un parc cu arbori
seculari.
Perioada respectivă corespunde, în opinia noastră, în parte şi cu mişcările
revoluţionar-sociale din jurul anului 1848, care au zguduit aproape întreaga
Europă, inclusiv Transilvania. După unele informaţii, în acei ani a fost avariată
şi clădirea-reşedinţă (castelul) din parcul Simeria, realizată în stil neoclasic cu
coloane toscane, în prima jumătate al sec. al XIX-lea, şi declarată în prezent monument
istoric.

Îngrijirea intensivă şi introducerea masivă a speciilor exotice, în special din

Extremul Orient (China şi Japonia), a fost reluată între anii 1870 şi 1880. O serie
de specii sensibile (Podocarpus macrophyllus D.Don, Abies veitchii Lindl.,
Abies mariesii Mast., Abies firma S.&Z., Abies fargesii Franch., Rhododendron
sp., Diospyros kaki L., 13 specii de bambus ş.a.) nu s-au menţinut în liber decât
o perioadă limitată, printr-o cultură intensivă şi au dispărut ulterior, cu excepţia
unor specii de bambus. În această perioadă s-a practicat un schimb activ de
materiale (seminţe) şi experienţă cu străinătatea, dar şi cu alte parcuri din
Transilvania, îndeosebi în perioada 1890 -1900.
La începutul secolului al XX-lea, prin căsătoria sa cu Kuun Irma, Fáy Béla
devine proprietarul parcului. El publică în anii 1909 şi 1910 în revistele de specialitate
de la Budapesta articole privind experimentările de aclimatizare efectuate
în parc în perioada 1900-1910, precum şi studii privind cultura speciilor de
Thuja şi referitoare la Juniperus virginiana L. După L. Ocskay, 1991, Fáy Béla
a fost membru corespondent al Academiei Maghiare de Ştiinţe. Îmbogăţirea
notabilă a colecţiei şi organizarea (planificarea) peisagistică a terenului, în special
a terasei superioare, sunt legate incontestabil de personalitatea acestuia. În
poienile din parc au existat şi s-au menţinut o vreme îndelungată (până în anii
noştri) mici pepiniere pentru multiplicarea unor specii rare, care erau difuzate
(valorificate) şi serveau atât la înfiinţarea de noi parcuri în jurul unor castele (de
la Zam, Nalaţvad, Pâclişa sau Căpâlnaş) sau pentru parcurile publice din oraşele
învecinate şi aliniamentele din lungul căilor ferate. Astfel de mici pepiniere, cu
regimuri diferite de sol, adăpost lateral şi lumină au existat în actualele parcele
18, 19, 27 şi 30. Începând din anul 1900, din parcul Simeria s-au expediat seminţe
de diferite răşinoase în Austria şi Ungaria.
La moartea sa, neavând copii, Fáy Béla transmite parcul şi proprietăţile sale celor două fiice
ale cumnatului său, Mariassy Sándor: Ella şi Klementina
Petronella.
Ultima se căsătoreşte în 1918 cu ofiţerul Ocskay Istvan, care preia până în
1949 administraţia parcului şi a celorlalte proprietăţi, având în paralel preocupări
artistice (sculptura).

Téglás G., 1901 - în ghidul său şi Ocskay L.,

1991 - în articolul nostalgic, amintesc despre
vizita în parc a scriitorului clasic maghiar Ferenc
Kozinczy în 1816, la invitaţia contelui Gyulay.
Incântat de frumuseţea locului, acesta rămâne aici
patru săptămâni în decursul cărora îşi redactează
notele de drum, inclusiv "Scrisorile din Ardeal,
scrisoarea XIII". Ulterior, familia Kuun instalează
un “ monument - memorial “ din granit ce
marchează numele şi “locul preferat” în 1816 al
scriitorului, iar ca elemente decorative sunt
redate: o cupă, o lalea, o liră şi o libelulă (ca simboluri
probabile ale naturii, artei şi vieţii efemere).
În ciuda vremurilor, monumentul îşi

În căsuţa grădinarului din parc a fost

găzduit feldmareşalul german August von
Mackensen, în cursul retragerii sale după
prăbuşirea frontului din Moldova (1917).
Se povesteşte faptul că, după o cină pantagruelică,
s-a trezit noaptea crezând că este
atacat şi speriat şi-a descărcat pistolul în
propria tunică atârnată de fereastră [comunicare
verbală dr. ing. Liviu Groza].

August von Spiess, 1933, în lucrarea sa

publicată în 2005 şi în versiune română, descriind a doua vânătoare a Regelui
Ferdinand din luna septembrie 1923 în Retezat, redă şi vizita acestuia în parcul
Simeria: "Aici la Simeria, automobilele au fost descărcate din trenul regal pentru
că Regele Ferdinand, botanist încercat, intenţiona, odată cu vizitarea parcului
lor interesant, să facă familiei Ocskay onoarea unei vizite".

Dupa nationalizare (1949) Parcul intra in administratia Ocolului Silvic Simeria, in

1952 acesta fiind declarat ocol silvic experimental. In 1954 a fost infiintata
Statiunea de Cercetari si Experimentari Forestiere Simeria care ulterior preia ca
baza materiala Parcul Dendrologic. La propunerea Comisiei Monumentelor Naturii,
in baza H.C.M. 518/1954, Parcul dendrologic este ocrotit de lege, primind atributul
de "Monument al Naturii" - rezervatie dendrologica.

Infiintata in 1954 in incinta Arboretumului, Statiunea de Cercetari si Experimentari

Forestiere Simeria a declansat inca de la inceput ample actiuni de conservare,
ameliorare si dezvoltare, vizand in principal: mentinerea si ameliorarea peisajelor,
imbogatirea colectiei, realizarea de plantatii pilot cu specii exotice de interes
forestier, amplificarea lucrarilor de aclimatizare si selectie si nu in ultimul rand
crearea unei puternice baze materiale de multiplicare a speciilor forestiere si
ornamentale valoroase atat pentru nevoile proprii ale Arboretumului sau a altor
parcuri si gradini botanice, dar si pentru extinderea si dezvoltarea spatiilor verzi din
centrele urbane. Importanta dendrologica, forestiera, peisagistica, didactica si
recreativa a acestui "sit" de patrimoniu national si chiar international a fost
confirmata si atestata de numeroase personalitati ale stiintei din tara si din
strainatate, care l-au vizitat in ultimele patru decenii.