Universitatea de Ştiinţe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului

,,Regele Mihai I al României” din TIMIŞOARA

 

Comunicare nonverbală
Asist.univ.dr.ing.lic.șt.com. Anka-Roxana ȘUBA
 Definiția comunicării nonverbale
 Funcțiile comunicării nonverbale
Cuprins:
 Tipuri de comunicare nonverbală

TREY 2
research
Definiția

„Prin comunicare nonverbală se înțelege

ansamblul de mijloace de comunicare existente
între ființele vii, care nu utilizează limbajul uman
sau derivatele nesonore ale acestuia (scrisul,
limbajul surdo-muților etc.). Se procedează prin
excludere și prin includere în același timp. În
sfera conceptului de «comunicare nonverbală»
este cuprinsă și comunicarea dintre animale“.

TREY 3
research
Funcțiile comunicării
nonverbale
Literatura de specialiatet a identificat funcțiile
comunicării nonverbale:
a) repetarea
b) substituirea
c) accentuarea/moderarea
d) contrazicerea
e) reglarea
f) subli­nierea

TREY 4
research
• a) repetarea (dublarea comunicării
verbale - spunem „da“ și dăm din • b) substituirea (înlocuirea mesajelor
cap de sus în jos și de jos în sus, verbale - o față posomorâtă ne
spunem cuiva că adresa căutată spune că persoana în cauză nu se
este pe o stradă la dreapta și în simte bine etc.);
același timp arătăm cu mâna încotro
să se îndrepte);

TREY 5
research
 • c) accentuarea/moderarea (punerea în evidență a
d) contrazicerea (transmiterea de semnale în opoziție cu
mesajelor verbale, amplificarea sau, dimpotrivă,
mesajele verbale - spunem că ne bucurăm că ne-am diminuarea celor spuse: când scandăm sloganuri,
întâlnit cu o persoană cunoscută, dar privim în altă parte ridicăm brațul și arătăm pumnul; când
când îi întindem mâna, ne văităm că nu avem din ce trăi, admonestăm un prieten, expresia facială poate
dar ne afișăm cu bijuterii sau haine scumpe). arăta că nu ne-am supărat foarte rău);

TREY 6
research
 • f) sublinierea (de exemplu, pronunțarea într-o altă
e) Reglarea tonali­tate a cuvintelor-cheie pentru a focaliza
(de exemplu, marcarea prin „dregerea vocii“ a începutului atenția ascultătorilor). Prezenta­torii TV folosesc
comunicării verbale sau semnalarea prin coborârea vocii că cam anapoda sublinierea: ridică sau coboară vocea
oarecum la întâmplare, de regulă la sfârșitul
suntem pe cale de a încheia discursul)
enunțurilor. În astfel de situații este îngreunată
alocarea de semnificații mesajelor.

TREY 7
research
Tipuri de comunicare nonverbală
  Mișcările mâinii și
ale bratului

 Postura sau poziția

corpului
 Gesturile  Expresiile faciale

Kinezica sau studiul mișcărilor corpului

Termenul ,kinesics“, derivat de la cuvântul din limba

greacă ce desemnează mișcarea, este o invenție
lingvistică datorată antropologului american Ray L.  Mișcarea piciorului
Birdwhistell (1918-1994), care l-a utilizat pentru
prima dată în Introduction to Kinesics (1952) și apoi
în Kinesics and Context (1970), cu înțelesul de
„studiul mișcărilor corpului în relație cu aspectele
nonverbale ale comunicării interpersonale“.
TREY 9
research
 Gesturile
Cuvântul ca atare provine din limba
latină (gestus). În limba română,
cuvântul „gest“ desem­nează atât
mișcările corpului uman, în special
ale mâinilor și brațelor, cât și
anumite compor­tamente și acțiuni
ale omului, în general, purtarea lui
în societate.
TREY 10
research
Clasificare

 a) embleme;
 b) ilustratori;
 c) expresii faciale;
 d) reglatori;
 e) adaptori.

TREY 11
research
 Exemple de
embleme: degetele arătător și mijlociu poziționate pentru
a indică litera "V", însemnând "pace", degetul mare orientat în sus (cu
pumnul închis) pentru O.K., aplecare spre în față a capului pentru "da",
respectiv mișcarea stânga-dreapta pentru "nu", ridicarea din umeri pentru
"nu știu" sau "nu pot", ridicare sprâncenelor pentru a transmite surprinderea,
sau întrebarea etc.

Emblemele (emblems) sunt „gesturi

substitutive“
Ele țin loc de cuvinte și pot alcătui un limbaj
(de exemplu, limbajul surdo- muților). Se
consideră că astfel de gesturi reprezintă o
traducere directă a cuvintelor, propozi­țiilor și
frazelor în semne, emblemele fiind folosite mai
ales când comunicarea verbală nu este posibilă,
de exemplu, în cazul muncitorilor care lucrează
într-un mediu fizic în care nivelul zgomotelor
este ridicat. Sunt utilizate însă și în convorbirile
obișnuite, când vrem să fim siguri că
interlocutorii au înțeles exact ce dorim să
spunem. În comunicarea nonverbală, emblemele
subliniază și dublează cuvintele.

Add a footer TREY 12

research
 În mod curent noi spunem, spre exemplu, „Hai sa mergem!“ și
executam o mișcare a capului sau a mâinii în direcția de mers.
Sau vrem sa subliniem ca un anumit obiect are forma rotunda și
descriem un cerc cu ajutorul mâinii.

Ilustratorii (illustrators) sunt

elemente nonverbale care însoțesc și
completează mesajul verbal. Și asupra
utilizării ilustratorilor avem un bun
control. Definiția hazlie a conceptului de
gentleman, care circula în Occident la
începutul anilor '60 ai secolului trecut,
sugerează foarte lămuritor ce sunt
ilustratorii: „un gentleman este un domn
care o poate descrie pe Marylin Monroe
fără să-și folosească mâinile“

Add a footer TREY 13

research
 Evidența curentă sugerează că anumite expresii faciale ale emoției,
numite dispoziții sunt universale. Doctorul și profesorul american Paul
Ekman, specialistul nr. 1 în lume în materie de expresii faciale, a
constatat că oamenii pot exprimă mai mult de 10.000 de expresii ale
fetei, și că 2.000, până la 3.000 dintre acestea au legătură cu emoțiile.
Domnia-sa subliniază că, prin studiul fețelor, nu putem spune ce
gândesc oamenii, ci doar ce simt ei.
Dispozițiile: expresiile fetei
Chipul da expresie în modul
cel mai reușit trăirilor interioare; fiind la elemen
tul cel mai "la vedere" ne
poate ajută în a fi persuasivi când susținem o pr
oblema sau, din contra, ne
poate trăda adevăratele trăiri. Nici
unul dintre elementele comportamentului
nonverbal nu întrunește caracterul de
universalitate la nivel
de semnificații conținute,  așa cum se întâmplă 
cu mimica.

Add a footer TREY 14

research
 Adaptorii sunt actiuni kinezice care satisfac necesitati de ordin
psihologic sau fiziologic. De exemplu, scarpinarea unei mancarimi
satisface o necesitate de ordin fiziologic, pe cata vreme gestul de a bate
(ritmic, eventual) pe o masa cu pixul, in timp ce
se asteapta  deliberarea intr-un examen/concurs final, satisface o nevoie
psihologica.

Reglatorii
Reglatorii non verbali sunt acele
comportamente și acțiuni care guvernează,
direcționează și/sau conduc conversația.
Pe parcursul conversațiilor, contactul
direct prin intermediul privirii și răspunsul
afirmativ prin mișcarea specifică a capului
transmite, în mod tipic, acordul sau că
interlocutorul înțelege ce i s-a comunicat.
Chiar gradul de apropiere fizică, pe durata
unei conversații, este un semnal ce poate
indică interlocutorului dacă să continue
sau nu comunicarea.

TREY 15
research
Oculezica

TREY 16
research
Oculezica poate fi definită drept comportamentul privirii.

În timpul interacțiunilor sociale, oamenii se privesc în ochi, în

mod repetat, dar contactul vizual mai prelungit are loc când îl
ascultăm pe cel care ni se adresează, menținându-ne privirea
în medie de trei până la zece secunde; prelungirea
contactului vizual conduce la instalarea disconfortului
vorbitorului.

TREY 17
research
 Indivizii tind spre un echilibru al distanței în relațiile interpersonale și adoptă, conform acestei distanțe, un anumit model de
contact vizual. În timpul interacțiunilor sociale, oamenii se uită în ochii celorlalți în repetate rânduri, însă privesc mai mult când
ascultă ceea ce vorbește celălalt, menținând privirea trei până la zece secunde. Dacă privirea îndreptată spre celălalt se prelungește, „ochi în ochi“ sau „holbarea“
se instalează disconfortul interlocutorului. În cultura americană „a nu privi în ochii celuilalt“ când vorbește poate genera suspiciune
(mutual gaze)
și, de asemenea, a vorbi cu cineva care poartă ochelari de soare poate produce disconfort psihic. În alte culturi însă a privi în ochii
celuilalt este considerat o lipsă de respect, mai ales față de persoane cu poziții sociale superioare. Cercetările realizate în Nigeria,
Porto Rico, Thailanda sau Japonia au arătat că tinerii, copiii nu sunt încurajați să realizeze contacte directe la nivelul ochilor cu
profesorii lor sau în interacțiunile cu alți adulți. În schimb, arabii utilizează nume­roase contacte le nivelul ochilor în relațiile
interpersonale, cu o durată care ar putea fi stânje­nitoare pentru indivizii din alte culturi. În general, populațiile din Asia, Indiile de
Vest, ca și portoricanii sau afro-americanii consideră că a privi direct în ochii altor persoane este nepoli­ticos, o încercare de
reciprocitatea
intimidare sau un semnal având conotație sexuală.

Funcțiile oculezicii
Căutarea informației: indivizii caută un răspuns al acțiunilor lor în ochii celorlați, care este
absolut necesar pentru adaptarea în continuare a discursului.

1) Semnalarea deschiderii canalului de comunicare: dacă în cadrul unei conversații între două
persoane unul dintre interlocutori întoarce privirea către un al treilea, aceasta înseamnă
închiderea canalului de comu­nicare cu prima persoană. Contactul la nivelul privirii include
obligația de a interacționa. Dacă un vânzător, spre exemplu, se lasă privit, el își manifestă
disponibilitatea de a fi la dispoziția clientului.
2) Ascunderea și exhibiționismul: tendința unor persoane de a se ascunde de privirea celorlalți
și, în sens contrar, tendința altora de a se face remarcate.
3) Stabilirea, confirmarea relațiilor sociale: privirea poate fi un indicator al tipului de relație
socială care se stabilește între interlocutori (atracție, supunere, dominare etc.).

TREY 18
research
Haptica sau contactul cutanat (atingerile cutanate)

• Pielea este un organ viu, nu un înveliș incapabil de a

recepta și transmite semnale. Face parte din corpul
nostru, nu marchează doar limitele lui, nu este doar
un țesut care acoperă întreaga suprafață a corpului,
un „sac“ în care sunt vârâte alte organe. Pielea este
un identițial, arată cărei „rase“ sau culturi îi
aparținem, ce status social avem, stima de sine,
starea de sănă­tate, vârsta etc. Industria cosmeticii și
dermatologia arată câtă importanță acordă
societatea „învelișului“ corpului uman.
• Pui de maimuțe
• Importanța contactului fizic dintre persoane este
relevată și de situațiile de izolare în cazul unor boli
contagioase. Neatingerea corpului induce un stigmat:
este, de exemplu, situația per­soanelor infectate cu
HIV, bazată pe prejudecata că maladia s-ar putea
transmite și în alt mod decât prin sânge.

Add a footer TREY 19

research
• În spațiul public, este interesant de urmărit în direct
sau la televizor vizitele șefilor de state. Iată un
exemplu: când Vladimir Putin, președintele Federației
Ruse, l-a vizitat în vara anului 2003 pe George Bush Jr.
la ferma din Texas, președintele SUA l-a întâmpinat
prietenește, atin- gându-l cu palma pe spate. A
exprimat prin aceasta nu numai sentimentele lui de
prietenie, dar și faptul că este șeful unicei superputeri
mondiale. O lună mai târziu, în împrejurări asemă­
nătoare, l-a luat pe după umeri pe Silvio Berlusconi,
prim-ministrul Italiei și președintele Consi­liului Europei
la acea dată. Aceste semnale cutanate au fost
transmise în fața camerelor de luat vederi:
telespectatorii au putut să deslușească fără echivoc
relațiile de putere.

TREY 20
research
• Atingerile corporale sunt strict reglementate
social și cultural.
• La căsătoria fiului prim-ministrului Turciei, Recep
Tayyip Erdogan, a fost invitat de onoare și Silvio
Berlusconi. După ceremonie, acesta i-a felicitat pe
tinerii căsă­toriți, dând mâna cu mirele și încercând
să facă același lucru și cu mireasa. Aceasta s-a
retras câțiva pași. În cultura islamică este interzisă
atingerea corpului femeilor de către persoane
străine, după cum este interzisă și privirea chipului
acestora (fapt pentru care fața le este aco­perită
cu un văl).
• La începutul lunii martie 2004, regina Marii Britanii
a făcut o vizită în Franța. Presa brita­nică s-a
scandalizat. Ce s-a întâmplat? Președintele
Franței, Jacques Chirac, conducând-o pe regină,
într-un moment de curtoazie a atins cu mâna
umerii acesteia. Fotografii au surprins acest „gest
de ghidaj“ și presa britanică a explodat: regina nu
poate fi atinsă!

TREY 21
research
Olfactica:
semnalele olfactice
În primele luni ale anului 2004, s-a anunțat în presă că „Un furnizor britanic de servicii
Internet intenționează să lanseze pe piață un dispozitiv cu esențe de parfum, care
poate fi conectat la computer, la fel ca o imprimantă“ .
Mirosul este un semnal, și încă unul dintre primele utilizate în evoluția vieții pe pământ.
Semnalele chimice au avantaje (ocolesc obstacolele, se transmit și prin întuneric, au o
mare eficiență energetică și o gamă de transmitere a informațiilor considerabilă) și
dezavantaje (lentoarea transmisiei, atenuarea)

TREY 22
research
Olfactica:
semnalele olfactice
Este adevărat că în comunicarea interpersonală adulții se servesc într-o mai mică măsură de semnalele olfactive,
comparativ cu cele vizuale și auditive.
Aplicațiile studiilor asupra sensibilității olfactive și a rolului mirosurilor în viața socială, inclusiv în comunicarea nonverbală,
nu sunt deloc nesemnificative . Ele sunt oarecum dificil de realizat și pentru că nu s-a reușit până în prezent o clasificare
adecvată a mirosurilor. Nu știm bine ce înseamnă „miros plăcut“ sau „dezagreabil“, „miros înțepător“ sau „acru“, „miros
proaspăt“ sau „stătut“ etc. Variabilitatea aprecierii mirosurilor de la o per­soană la alta și de la o cultură la alta ridică un
obstacol, nu ușor de trecut, în încercarea de a clasifica mirosuril
TREY 23
research
 Proxemica percepția și semnificația
Large image
utilizării spațiului

Spațiul intim
– fiecare om trăiește într-o „bula” a spațiului personal, bulă în care
accesul străinilor este strict interzis (existând și excepții). Aceasta se
întinde până la aproximativ 60 de cm și este rezervată doar persoanelor
cu adevărat importante pentru noi (familie și prieteni foarte apropiați).
Devenim ușor nervoși când cineva intră în spațiul personal fără acordul
notru, motiv pentru care este și o metodă folosită în interogarea
suspecților (devenind nervoși, acestora le este mai greu să păstreze un
fir logic în cazul în care mint).
 Spațiul personal
– se întinde până la cca 1,2 metri și este destinat, în special, prietenilor.
Este spațiul în care au loc foarte multe povești spuse la un pahar de vin
sau prea multe beri. Este, de asemenea, și distanța la care au loc
strângerile de mână, motiv pentru care este foarte important să nu faci
un pas în față după ce strângi mâna unei alte persoane (întrucât ai intra
în spațiul său intim).
 

TREY 24
research
Spațiul social
– se întinde între 1,2 metri și 3,5 metri, și este
spațiul în care au loc cele mai multe discuții
formale. Este distanța la care te afli de cealaltă
parte a unui birou sau a unei mese de consiliu,
majoritatea discuțiile de business având loc în acest
cadru.
Spațiul public
– de la 3,5 metri până la 8 metri (sau chiar mai
mult), reprezintă distanța la care au loc
evenimentele publice (discursul unui politician în
față mulțimii, distanța dintre actorii de pe scenă și
primul rând din public).

TREY 25
research
 O altă influența majoră asupra proxemicii o reprezintă statutul social:
persoana care are un statut social superior poate pătrunde chiar și în spațiul
intim al celor cu un statut social inferior fără ca acest lucru să fie privit ca o
ofensă (ex: directorul unei companii îl bate ușor pe umăr pe subordonat și îi
spune că a făcut o treabă minunată; solistul unei formații ia în brațe fanii în
timp ce își fac poze etc.). În situația inversă însă gestul ar fi complet deplasat,
putând atrage chiar și diverse repercursiuni.
În ceea ce privește interacțiunea în domeniul de afaceri, o altă modalitate prin
care utilizarea spațiului spune foarte multe despre intențiile fiecăruia o
reprezintă modul în care sunt ocupate locurile la masa de ședința (dar și forma
acestei mese).
• pe principiul „cine stă în capul mesei plateste”,o masă de consiliu lungă îi
conferă un plus de autoritate șefului care se poziționează la unul dintre capete;
pe de altă parte, liderul care se va așeza la o astfel de masă în mijloc, pe
oricare dintre părți, va reuși să implice în discuție un număr mai mare de
participanți;
• masa rotundă oferă tuturor participanților un start egal, nivelul de implicare
făcând apoi diferențierea între cei prezenți la masă;
• poziția față în față poate genera o stare de tensiune pe când poziționarea la
90 de grade crează o atmosferă de colaborare;
• poziția laterală, umăr lângă umăr, este cea mai bună pentru a găsi soluția
optimă .
Add a footer TREY 26
research
 Cronemica: percepția și semnificația
utilizării timpului

Etimologic, termenul de „cronemică“ (chronemics) - invenție lingvistică

propusă de Edward T. Hall (1959) pentru a desemna studiul funcției de
comunicare a timpului (perceperea, structu­rarea și utilizarea lui) - conține
particula „crono“ (gr. chronos, referitor la timp), ca și termenii „cronografie“,
„cronometrie“, „cronometru“ etc. În mitologia greacă, cel mai tânăr dintre
titani, Cronos, ajuns stăpânul lumii după ce și-a detronat tatăl, își devora
copiii de îndată ce se nășteau (pe Demeter, Hades, Hera, Hestia, Poseidon),
temându-se să nu fie la rândul lui detronat. Legenda spune că, prin șiretlicul
soției sale, Rhea, unul dintre copii a scăpat (Regina Mater i-a dat lui Cronos
să înghită în locul nou-născutului o piatră învelită în scutece). Astfel a fost
TREY
salvat Zeus, părintele tuturor zeilor și al oamenilor, personificarea 27
r e s e a rcerului.
ch
„Timpul constituie una dintre bazele pe care se sprijină orice cultură și în jurul căreia
se structurează toate activitățile. Înțelegerea diferenței dintre timpul monocronic și
timpul policronic este esențială“. Timpul monocronic este inter­pretat ca fiind liniar,
tangibil și divizibil în părți din ce în ce mai mici și mai precise (ani, luni, săptămâni,
zile, ore, minute, secunde, sutimi și miimi de secundă).
Spre deosebire de acesta, timpul policronic se caracterizează prin efectuarea mai
multor activități deodată și printr-o implicare mai puternică a oamenilor în aceste
activități. Istoricul francez Jacques Le Goff atrăgea atenția că „timpul liniar“ (specific
economiei industriale) coexistă cu „timpul circular“ (asociat ciclurilor naturii,
ritmului biologic).

Dezvoltarea societăților umane și mai ales mcdonaldizarea presupun ghidarea

activităților din ce în ce mai mult după timpul obiectiv, „măsurat cu ceasul“
(clock time), iar nu după timpul personal sau subiectiv. În culturile monocrone,
precum America de Nord și Europa, punctuali­tatea este înalt valorizată. Nu
același lucru se poate spune și despre culturile policrone din Africa sau din
America de Sud. Se spune despre americani că sunt întrecuți numai de nemți și
de suedezi în ceea ce privește orientarea activităților în funcție de timp. La noi,
s-a împămân­tenit expresia „punctualitate nemțească“. În America Latină a
TREY
întârzia la o ședință sau la orele de curs nu reprezintă ceva negativ.
research
 Artefactele
• Îmbrăcămintea, podoabele,
accesoriile vestimentare comunică
apartenența persoanei la genul
biologic (bărbat/femeie), la o clasă
de vârstă (tânăr/matur/bătrân), la
o categorie socio-econo- mică
(țăran/orășean; patron/muncitor),
la o profesie sau alta (militar,
preot etc.). Este imposibil să fii
îmbrăcat și să nu transmiți
celorlalți ipso facto cine ești și cum
percepi tu lumea.
• Dacă haina nu îl face pe om, cel
puțin ea îl reprezintă foarte bine
ca persoană cu o anumită poziție
în ierarhia socială. În Roma antică
purtau togă (o bucată de postav
alb, de circa 4,50 m lungime și 3 m
lățime, care se înfășura pe corp)
doar oamenii liberi (cetățenii), nu
și străinii sau sclavii. Toga purtată
de tineri era tivită cu roșu (toga
proetexta). Îmbrăcau toga albă
numai după ce împlineau
șaptesprezece ani, în cadrul unei
ceremonii ce avea loc în Forum. În
Egiptul antic, purtau sandale
numai persoanele cu poziție
socială înaltă.
TREY 29
research
Artefactele • În lumea afacerilor există trei tipuri de
vestimentație:
• 1) hainele specifice corporațiilor, purtate mai
ales de avocați, directori și bancheri (design
simplu, de culoare gri sau bleumarin pentru
costu­mele bărbătești, din stofă flanelată, alb
imaculat sau albastru deschis pentru cămăși,
iar pentru femei, bluze, rochii din bumbac ori
din pânză de in);
• 2) haine menite să comunice, utilizate cu
precădere de persoanele implicate în
marketing, educație, industriile în expansiune
(costume și rochii practice, relaxante,
semitradiționale, din împletituri și țesături cu
ochiuri largi, cu impri­meuri odihnitoare sau în
dungi);
• 3) haine inovatoare, întâlnite mai ales la
artiști, la cei ce lucrează în domeniul
publicității, la vânzătorii cu amănuntul sau la
proprietarii de magazine de lux (largi, design
excentric, culori țipătoare)
TREY 30
research
 ÎNTREBĂRI?
Kinezica

Proxemica

anka.suba@usab-tm.ro

Cronemica

Artefactele Olfactica

Haptica
TREY
research
For attention!

TREY 32
research