Analizele de laborator clinic:

Analizele de laborator clinic constituie un ajutor deosebit de valoros pentru

diagnosticarea si mai ales pentru evolutia unor traumatisme sportive:
leucograma si V.S.H-ul - evidentiaza importanta componentei infectioase sau
reumatismale;
transaminazele (oxalacetice si glutamopiruvice) - sunt crescute �n �ntinderile sau
rupturile musculare;
mucoproteinele serice (acidul sialic, seromucoidul glicoproteinele) - sunt crescute
�n afectiunile hiperfunctionale;
raportul albumine-proteine determinat electroforetic - indica stadiul catabolic sau
anabolic al unei leziuni traumatice;
ionograma (Ca, Na, Mg, K) - explica de mai multe ori prezenta unei spasmofilii,
care poate cauza �ntinderi sau rupturi musculare
dozarea microproteinei urinare - indica aparitia oboselii si caracterul
hiperfunctional al unor leziuni.

Cele mai frecvente simptome care ne avertizeaza asupra consecintelor negative ale
tratamentului aplicat sunt: durerea, cresterea cantitatii de lichid intraarticular
(hemartroza, hidartroza), cresterea temperaturii locale �n functie de natura si
localizarea traumatismului.

Re�nceperea miscarilor, �n urma unei imobilizari �ndelungate, este �nsotita �n mod

firesc de durere. Ea dispare:
temporar, dupa realizarea unei �ncalziri corespunzatoare a articulatiei;
definitiv, numai la rec�stigarea integrala a mobilitatii articulare.

Principiul individualizarii tratamentului

Instiruirea tratamentului trebuie sa tina seama de o serie �ntreaga de factori,
fiecare dintre ei av�nd importanta lui. Acestia se pot �mparti �n trei categorii:
a) factorii legati de cel accidentat;
o stare buna a sanatatii accidentatului (anterioara traumatismului), ceea ce �n mod
obisnuit exista la sportivi, pentru a putea rezista la efortului impuse de
recuperarea cu ajutorul exercitiilor fizice.
suprimarea fortata a independentei de miscare (repercusiuni puternice asupra
psihicului accidentatului).
experienta practica - sportivii �nlatura mult mai repede deficientele de miscare
�n urma practicarii organizate a exercitiului fizic.
posibilitatile intelectuale ale accidentatului joaca, de asemenea, un rol important
�n succesul recuperarii. (cunostinte medicale, tratament activ, colaborare)
sexul (mobilitatea se recapata mult mai usor la femei, iar forta la barbati si
invers).
v�rsta (la copii spre deosebire de cei v�rstnici la care vindecarea se realizeaza
mai greu).

b) factori generati de natura accidentului;

Evolutia tratamentului de recuperarii este �n str�nsa relatie cu accidentul
propriu-zis si cu o serie �ntreaga aspecte legate de el.
Gravitatea accidentului (durata imobilizarii necesare vindecarii anatomice si,
implicit, cea a recuperarii functionale)

Localizarea are, de asemenea, o importanta deosebita. Ea conditioneaza durata

tratamentului, si anume:
Traumatismul localizat la nivelul sistemului osos (fisuri, fracturi) se vindeca
100% printr-un tratament ortopedic sau chirurgical corect si permite rec�stigarea
integrala a calitatilor fizice �ntr-un timp relativ scurt.

c) factori determinati de calitatea tratamentului.

Calitatea tratamentului medical ortopedic aplicat este un factor determinat al
duratei practicii exercitiilor fizice cu scop de recuperare. Tratamentul ortopedic
poate scurta sau prelungi timpul necesar recuperarii.