Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TEZĂ DE DOCTORAT
Conducător ştiinţific,
Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Braşov
2013
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
COMPONENŢA
Comisiei de doctorat
Numită prin ordinul Rectorului Universităţii „Transilvania” din Braşov
Nr. 6051 din 27.09.2013
PREŞEDINTE:
Prof. univ. dr. ing. Carol CSATLOS
Decan - Facultatea de Alimentaţie şi Turism
Universitatea „Transilvania” din Braşov
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: Prof. univ. dr. ing. Gheorghe BRĂTUCU
Universitatea „Transilvania” din Braşov
REFERENŢI: Prof. univ. dr. ing. Gheorghe VOICU
Universitatea Politehnica Bucureşti
Cerc. şt. pr. II dr. ing. Valentin VLĂDUŢ
Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Maşini
şi Instalaţii destinate Agriculturii şi Industriei Alimentare
Bucureşti
Prof. univ. dr. ing. Simion POPESCU
Universitatea „Transilvania” din Braşov
Data, ora şi locul susţinerii publice a tezei de doctorat: 11.12.2013, ora 11.30,
sala RP6, la Facultatea de Alimentaţie şi Turism
Vă mulţumim.
2
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
CUPRINS
Pg. Pg.
teza rezumat
Prefaţă 7 3
1. Construcţia şi funcţionarea instalaţiei de alimentare de la motoarele cu aprindere
prin compresie……………………………………………………………………………… 9 5
1.1. Aspecte generale privind construcţia şi funcţionarea motoarelor cu aprindere prin compresie.. 9 5
1.2. Construcţia şi funcţionarea instalaţiilor de alimentare de la motoarele Diesel………………………….. 12 6
1.3. Construcţia şi funcţionarea elemenţilor pompelor de injecţie.................................................... 36 9
1.4. Concluzii privind construcţia şi funcţionarea instalaţiei de alimentare de la motoarele cu
aprindere prin compresie……………………………………………………………………………… 39 10
2. Stadiul actual în domeniul tehnologiilor pentru restabilirea stării de funcţionare a
elemenţilor pompelor de injecţie………………………………………………………….. 43 11
2.1. Starea de nefuncţionare a elemenţilor pompelor de injecţie şi cauzele care o produc…….…… 43 11
2.2. Rolul operaţiilor de mentenanţă în asigurarea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de
injecţie………………………………………………………………………………………………… 45 12
2.3. Tehnologii moderne de mărire a rezistenţei la uzare şi de restabilire a stării de funcţionare a
elemenţilor pompelor de injecţie............................................................................................................ 52 16
2.4. Concluzii privind stadiul actual al realizărilor în domeniul tehnologiilor pentru restabilirea
stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie……………………………………………… 77 25
3. Necesitatea şi obiectivele lucrării ………………………………………………………. 81 25
3.1. Necesitatea şi importanţa lucrării de doctorat……...……………..…………….…………..…. 81 25
3.2. Obiectivele lucrării de doctorat…...………….…….…………….……………………..….….. 82 26
3.3. Metodica generală de cercetare în lucrarea de doctorat…..…….….………………..….…….... 83 27
4. Contribuţii teoretice la studiul degradării şi restabilirii stării de funcţionare a
elemenţilor pompelor de injecţie…………………………………………………….....…. 85 29
4.1. Degradarea elemenţilor pompelor de injecţie şi metode de evidenţiere a
acesteia…………………………………………………………………………………….………….. 85 29
4.2. Cercetări privind analiza defecţiunilor elemenţilor pompelor de injecţie cu ajutorul calculului
probabilităţii matematice……………………………………………………………………………… 88 31
4.3.Cercetări teoretice privind stabilirea aparaturii şi tehnologiei de măsurare a uzurii elemenţilor
pompelor de injecţie prin micrometrare………………………………………………………………. 94 31
4.4. Cercetări teoretice privind stabilirea aparaturii şi tehnologiei de măsurare a uzurii elemenţilor
pompelor de injecţie prin metode pneumatice………………………………………………………… 98 35
4.5.Cercetări privind adaptarea sistemului pneumatic Superjet la măsurarea
dimensiunilor şi formei geometrice a elemenţilor pompelor de injecţie…………………… 127 50
4.6. Cercetări teoretice privind recondiţionarea elemenţilor pompelor de injecţie prin rodare…….. 134 55
4.7. Concluzii teoretice privind degradarea elemenţilor pompelor de injecţie şi restabilirii stării de
funcţionare a acestora…………………………………………………………………………………. 138 57
5. Cercetări experimentale privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a
elemenţilor pompelor de injecţie…………………..……………...………………………. 141 58
5.1. Obiectivele cercetărilor experimentale……………………………………..………..………… 141 58
5.2. Obiectele cercetărilor experimentale………………………..……………………..…...…..….. 142 59
5.3. Metodica cercetărilor experimentale…………………………..………………………..….….. 143 60
5.4. Aparatura şi echipamentele folosite la cercetările experimentale............................................... 144 61
5.5. Desfăşurarea cercetărilor experimentale…………………………..………..........……..…...…. 147 64
5.6. Prelucrarea, analiza şi interpretarea rezultatelor cercetărilor experimentale……………..……. 177 70
5.7. Proiectarea tehnologiei şi echipamentelor pentru recondiţionarea elemenţilor………….…….. 190 76
5.8. Compararea comportării în exploatare a elemenţilor recondiţionaţi cu elemenţi noi…………. 216 80
5.9. Aprecierea economică a recondiţionării elemenţilor pompelor de injecţie…………………….. 217 80
5.10. Concluzii privind cercetările experimentale………………………………………………….. 221 82
6. Concluzii finale………………………………………………………….……………….…. 223 82
6.1. Concluzii generale…………………………...………………………………………………… 223 82
6.2. Concluzii privind cercetările teoretice şi experimentale……………………………….……..... 225 86
6.3. Contribuţii personale…………….…………………………………………………….……….. 228 89
6.4. Direcţii viitoare de cercetare…………………………………………………………….…..…. 230 89
Bibliografie…………………………………………………………..……………….…..… 231 90
1
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
CONTENTS
Pg. Pg.
thesis summary
Foreword 7 3
1. Construction and Operation of the Power System with Compression Ignition
Engines.................................................................................................................................... 9 5
1.1. General aspects of construction and operation of compression ignition engines……………… 9 5
1.2. Construction and operation of supply installations from Diesel engine……………………….. 12 6
1.3. Construction and operation of the injection pump elements…………………………………… 36 9
1.4. Conclusions regarding the supply installation construction and operation with compression
ignition engines………………………………………………………………………………………... 39 10
2 Current Technology Status for State Restoration of Element Injection
Pumps...................................................................................................................................... 43 11
2.1. Idle state of injection pump element its causes............................................................................ 43 11
2.2. The role of maintenance operations in ensuring the operation of injection pump elements ....... 45 12
2.3. Technologies for increasing the the wear resistance and operational status recovery of
element injection pumps......................................................................................................................... 52 16
2.4. Conclusions on the the current state of achievements in technology for restoring operational
status of the injection pump elements..................................................................................................... 77 25
3. Necessity and Objectives of PhD Thesis ......................................................................... 81 25
3.1. Necessity and Importance of PhD Thesis…................................................................................ 81 25
3.2. Objectives of PhD Thesis............................................................................................................ 82 26
3.3. General methodologys researches of PhD Thesis....................................................................... 83 27
4. Theoretical Contribution to the Degradation Study and Working Status
Restoration for Element Injection Pumps………………………………………….......... 85 29
4.1. Injection pumps elements degradation and methods of highlighting this....................................
85 29
4.2. Research on injection pumps element faults analysis using mathematical probability
calculations............................................................................................................................................. 88 31
4.3. Theoretical research on setting equipment and technology for measuring the micrometering
of injection pump element wear ............................................................................................................ 94 31
4.4. Theoretical research on setting equipment and technology for measuring injection pumps
elements wear using pneumatic methods .............................................................................................. 98 35
4.5. Research on adapting the superjet pneumatic system for measuring the size and injection
pumps elements geometrical shape........................................................................................................ 127 50
4.6. Theoretical research on restoring injection pumps elements by grinding.................................... 134 55
4.7. Theoretical conclusions regarding injection pumps element degradation and restoring their
operating state......................................................................................................................................... 138 57
5. Experimental Research on Degradation and State Restoration of Injection Pump
Elements................................................................................................................................. 141 58
5.1. Experimental research objectives................................................................................................. 141 58
5.2. Experimental research objects...................................................................................................... 142 59
5.3. Experimental research methodology............................................................................................ 143 60
5.4. Devices and equipment used in experimental research................................................................ 144 61
5.5. Conducting experimental research............................................................................................... 147 64
5.6. Processing, analysis and interpretation of experimental research results.................................... 177 70
5.7. Designing technology and equipment for reconditioning elements…………………………. 190 76
5.8. Comparing the operational behavior of the element reconditioned with new ones..................... 216 79
5.9. Economic assessment of reconditioned injection pumps element .............................................. 217 80
5.10. Conclusions on experimental research……………………………………………………….. 221 82
6. Final Conclusions............................................................................................................... 223 82
6.1. General conclusions..................................................................................................................... 223 82
6.2. Conclusion on theoretical and experimental research.................................................................. 225 86
6.3. Personal contributions.................................................................................................................. 228 89
6.4. Future research directions............................................................................................................ 230 89
Bibliography.......................................................................................................................... 231 90
2
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
Prefaţă
Un avantaj major al motoarelor cu aprindere prin compresie (Diesel) este reprezentat de consumul
specific de combustibil substanţial mai scăzut faţă de cel realizat de motoarele cu aprindere prin
scânteie. Aceasta a făcut ca la primul val al crizei energetice din domeniul petrolului (1971…1973) să
se renunţe la motoarele mari cu ardere internă cu aprindere prin scânteie, care echipau
autocamioanele sau alte mijloace de transport grele şi să se treacă la înlocuirea lor cu motoare Diesel,
deşi construcţia acestora este mai complexă, iar reglajele mai pretenţioase.
O componentă esenţială a motoarelor cu aprindere prin compresie este pompa de injecţie, care
asigură dozarea combustibilului în concordanţă cu regimul de lucru al motorului la un moment dat,
ridicarea presiunii acestuia la valorile cerute de injecţia optimă şi transmiterea cantităţii
respective în camera de ardere la momentul corespunzător al ciclului de funcţionare a motorului.
La rezolvarea corespunzătoare a acestor funcţiuni un rol de bază îl au elemenţii şi supapele de
refulare, în cazul pompelor de injecţie cu elemenţi în linie. Pistoanele şi bucşele care formează
elemenţii pompelor de injecţie se încadrează în categoria pieselor de execuţie fină, la care
toleranţele dimensionale, de formă şi de poziţie ale suprafeţelor şi axelor sunt de 0,1…0,2μm, iar
jocul optim de montaj este de 1,0…2,0 μm. Pentru păstrarea acestor parametri pe perioade cât mai
mari, la fabricarea acestor piese se utilizează oţeluri de înaltă calitate, care se supun unor
tratamente termice speciale. Creşterea jocurilor cu 1 μm poate conduce la reformarea ansamblului
format din cele două piese. De aceea, acestea se fabrică în câmpuri de toleranţe mai largi (20…40
μm), se sortează pe categorii de 1…2 μm şi se împerechează selectiv. Această concepţie permite ca
ulterior să se restabilească condiţiile normale de funcţionare prin recondiţionarea şi
reîmperecherea pistoanelor şi bucşelor aflate iniţial în alte sorturi şi să se obţină elemenţi
corespunzători pentru un nou ciclu de mentenanţă al motorului.
Cunoaşterea felului în care se manifestă mecanismul degradării acestor piese,a modului de
evidenţiere a caracteristicilor dimensionale, de formă şi poziţie, precum şi a posibilităţilor de
înlăturare a urmărilor uzurilor, reprezintă o posibilitate de restabilire a stării de funcţionare
normală cu costuri de 40…70% din costul unui element nou. În plus, se recuperează o cantitate
importantă de oţel de înaltă calitate, cu consecinţe economice evidente. În această viziune se
înscrie şi tema acestei teze de doctorat, care prezintă utilizatorilor şi cercetătorilor tot ce este
necesar să se ştie despre degradarea elemenţilor pompelor de injecţie în linie, dar şi posibilităţile
de măsurare rapidă şi sigură a dimensiunilor, de recondiţionare şi de reutilizare a acestora ca
urmare a aplicării unor tehnologii moderne şi eficiente din punct de vedere economic.
Lucrarea de doctorat este redactată pe 234 pagini, fiind structurată pe 6 capitole. De asemenea,
aceasta este ilustrată prin intermediul a 122 figuri şi grafice şi conţine 182 relaţii de calcul, 38
tabele şi o listă bibliografică cu 155 titluri.
În capitolul 1, intitulat „Construcţia şi funcţionarea instalaţiei de alimentare de la motoarele
cu aprindere prin compresie”, se prezintă importanţa motoarelor cu aprindere prin compresie, a
instalaţiei de alimentare a acestora şi a rolului deosebit al elemenţilor şi supapelor de refulare în
cazul pompelor de injecţie cu elemenţi în linie. Se fac precizări asupra tipurilor constructive de
pompe de injecţie şi de elemenţi, cu avantajele şi dezavantajele lor, precum şi asupra mecanismului
uzării acestor piese şi influenţei uzurii asupra stării de funcţionare a instalaţiei de alimentare a
motoarelor respective.
În capitolul 2, intitulat „Stadiul actual în domeniul tehnologiilor pentru restabilirea stării de
funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie”, se prezintă materialele din care se
confecţionează elemenţii şi supapele de refulare de la pompele de injecţie, zonele expuse uzărilor,
modul de identificare a uzurilor respective şi mai multe tehnologii aplicabile economic pentru
recondiţionarea pieselor respective.
3
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
***
Prezenta lucrare de doctorat a fost realizată sub îndrumarea ştiinţifică a domnului prof. univ.
dr. ing. Gheorghe BRĂTUCU, căruia îi adresez deosebite mulţumiri pentru sprijinul, încrederea şi
înalta competenţă cu care m-a îndrumat pe tot parcursul elaborării tezei de doctorat.
Adresez, de asemenea, mulţumiri cadrelor didactice din cadrul Facultăţii de Alimentaţie şi
Turism a Universităţii Transilvania din Braşov pentru asigurarea cadrului organizatoric de
desfăşurare a activităţii de doctorat, conducerii Departamentului Ingineria şi Managementul
Alimentaţiei şi Turismului, precum şi colectivelor de profesori care au participat în comisiile de
evaluare la examenele şi referatele pe perioada parcurgerii programului de pregătire la doctorat,
pentru sfaturile pertinente şi de înaltă valoare ştiinţifică acordate.
De asemenea, adresez mulţumiri conducerii şi colegilor de la Institutul Naţional de Cercetare-
Dezvoltare pentru Maşini şi Instalaţii destinate Agriculturii şi Industriei Alimentare – I.N.M.A.
Bucureşti, pentru susţinerea morală şi ajutorul oferit la desfăşurarea cercetărilor experimentale.
Nu în ultimul rând, mulţumesc familiei mele pentru sprijinul moral şi afectiv şi pentru
înţelegerea pe care mi-au arătat-o pe toată această perioadă.
4
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
5
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
Fig. 1.8. Poziţiile caracteristice ale pistonului-sertar în timpul funcţionării [72], [81]
Teoretic, cursa de refulare începe din poziţia 4 şi durează până când rampa elicoidală atinge
marginea inferioară a orificiilor de încărcare (poz. 5). Din acest moment, combustibilul din cilindru
are acces spre canalul de joasă presiune, prin canalul şi gulerul practicate pe capul pistonului (poz.
6), astfel că pompa încetează refularea, dar pistonul continuă încă să se ridice, efectuând cea de a
doua cursă moartă. Pistonul n-are voie să depăşească poziţia 6, deoarece, din acest moment (poz. 7)
izolează din nou cilindrul de exterior şi începe o nouă cursă utilă (poz. 8), ceea ce nu este permis.
Rolul supapei de refulare. Supapa de refulare întrerupe legătura dintre conducta de înaltă
presiune şi cilindrul pompei de injecţie în intervalul dintre două curse utile. Când cursa de refulare
6
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
încetează, supapa se aşază pe scaun sub acţiunea resortului şi împiedică aspiraţia combustibilului
din conducta de înaltă presiune, aspiraţie care ar face imposibilă reluarea injecţiei. Supapa de
refulare îndeplineşte şi o a doua funcţiune: descarcă conducta de înalţă presiune de presiunile
reziduale ridicate, ceea ce reduce solicitarea conductei între două injecţii, dar mai ales asigură
întreruperea bruscă a injecţiei, ameliorând astfel fenomenul de picurare [107], [118].
Caracteristica de debit a pompelor cu piston-sertar. Se numeşte caracteristică de debit a
pompei variaţia dozei de combustibil pe ciclu cu turaţia arborelui pompei. Dacă se notează cu Vcl
doza de combustibil pe ciclu şi cu Vu doza corespunzătoare cursei utile teoretice, se constată că
Vcl ≠ Vu . O serie de fenomene vin să modifice valoarea cursei utile teoretice. Fenomenele
perturbatorii în sistemul de injecţie provin de la:
influenţa undelor de presiune asupra procesului de injecţie;
influenţa compresibilităţii combustibilului asupra procesului de injecţie.
Influenţa undelor de presiune asupra procesului de injecţie
Definirea fenomenului. Pistonul-sertar se deplasează cu viteze variabile, exercitând o forţă
asupra lichidului proporţională cu acceleraţia lui. Dacă fluidul este incompresibil, creşterea vitezei
pistonului determină o creştere de presiune în masa fluidului, care se transmite instantaneu în toată
conducta. În realitate, fluidul este compresibil, astfel încât perturbaţia produsă de pistonul pompei
nu se transmite instantaneu, ci din aproape în aproape, sub forma unei unde care se deplasează prin
conductă cu viteza sunetului. Când perturbaţia ajunge într-un punct al conductei, regimul de
presiune şi viteză se modifică. Cum pistonul pompei se deplasează continuu cu viteze variabile, el
introduce continuu perturbaţii noi în coloana de lichid. Ca urmare, presiunea şi viteza fluidului vor
varia în timp în fiecare secţiune a conductei. Astfel, regimul de scurgere a combustibilului prin
conductă devine un regim variabil, caracterizat prin variaţia în timp şi spaţiu a mărimilor
caracteristice.
Propagarea undelor în conductă are consecinţe importante, precum:
întârzierea la injecţie din cauza primei faze;
modificarea legii de injecţie din cauza fazei a treia;
picurarea combustibilului din cauza fazei a patra.
Pompa de injecţie este antrenată de către un arbore cu came 1 (fig. 1.15), care primeşte
mişcarea de la arborele cotit al motorului printr-un angrenaj cu raportul de transmitere de 1:2, astfel
încât turaţia pompei este jumătate din turaţia motorului.
Fiecare camă corespunde câte unei secţiuni de pompare, camele fiind astfel decalate încât să
asigure ordinea de injecţie necesară. Arborele cu came 1 se sprijină în corpul pompei 2 pe doi
rulmenţi cu role conice. La capătul opus antrenării se montează regulatorul de turaţie, antrenat la
rândul său de arborele cu came. Pompa are atâţia elemenţi de pompare câţi cilindri are motorul.
Funcţionarea lor este identică. Fiecare element se compune dintr-un pistonaş 6, care glisează într-o
bucşă. Jocul dintre bucşă şi pistonaş este foarte mic, astfel încât să se asigure etanşeitatea la presiuni
ridicate. Pistonaşul este ridicat de cama respectivă de pe arborele cu came prin intermediul unui
împingător cu role 8, iar coborârea lui se face cu ajutorul resortului 7.
Pistonaşul elementului de pompare este prevăzut cu o rampă înclinată la partea superioară,
prin care se comandă sfârşitul cursei de refulare. La partea inferioară a elementului se află un
manşon care are posibilitatea de a antrena pistonaşul într-o mişcare de rotaţie faţă de bucşă. Această
mişcare este imprimată de o cremalieră 12, care angrenează cu un sector dinţat solidar cu manşonul.
Printr-un sistem de pârghii, cremaliera este legată la regulator, mişcarea ei fiind comandată de
acesta.
Bucşa elementului (fig. 1.15, secţiunea A-A) este închisă la partea ei superioară de o supapă de
refulare 25, menţinută pe un scaun conic de resortul său. Deasupra supapei se află racordul de
conexiune 24, care comunică prin intermediul conductei de înaltă presiune cu injectorul. Etanşarea
este asigurată de o garnitură aflată între scaunul supapei şi racordul de conexiune (refulare).
7
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
Supapa este deschisă de forţa de presiune a combustibilului refulat, cursa ei fiind limitată de
un limitator montat în partea superioară a supapei. În momentul în care rampa înclinată de pe
pistonaş descoperă orificiul de alimentare, presiunea din camera de refulare de deasupra
pistonaşului scade brusc, iar supapa de refulare este împinsă de resort pe scaunul său. Ca urmare,
refularea încetează. Supapa de refulare are o construcţie specială, cu o centură de descărcare,
plasată sub conul de închidere. Înaintea aşezării supapei pe scaunul său, datorită acestei centuri de
descărcare, care este etanşă în alezajul corpului supapei, în spaţiul de deasupra supapei se produce o
detentă rapidă, ceea ce duce la reducerea bruscă a presiunii din conducta de înaltă presiune şi deci la
oprirea bruscă a injecţiei.
Pentru a opri bucşa elementului să se rotească, ceea ce ar produce dereglarea pompei de
injecţie, este prevăzut un ştift presat în corpul pompei astfel încât să pătrundă într-un canal frezat
din bucşă. Deasupra acestui ştift se găseşte un dop deflector, fixat nedemontabil în corpul pompei în
dreptul orificiului de alimentare din bucşă. Rolul său este de a prelua şocul undei de presiune a
combustibilului, care ia naştere atunci când rampa înclinată de pe pistonaş începe să descopere
orificiul din bucşa elementului pompei de injecţie.
Celelalte notaţii din figura 1.15 reprezintă: 3 - pompa de alimentare; 4 - pompa de amorsare; 5 -
corpul regulatorului; 9 - capac de vizitare; 10 - capac de acces; 11 - racord de refulare spre filtre; 13
- tampon de plină sarcină; 14 - dop control nivel ulei; 15 - dop golire regulator; 16 - arc auxiliar de
mers în gol; 17 - dop golire pompă; 18 - tampon oprire; 19 - capac; 20 - bolţul pârghiilor; 21 -
pârghie principală; 22 - dop de acces; 23 - racord de filtre.
Cerinţele mari impuse faţă de uniformitatea debitării combustibilului în cilindrii motoarelor
Diesel, precum şi existenţa filtrelor pentru filtrarea (grosieră şi fină) motorinei, care opun o
rezistenţă hidraulică foarte mare, au dus la necesitatea pompării combustibilului spre pompa de
injecţie la o anumită presiune.
S-a stabilit prin încercări [116] că randamentul volumic al pompelor de injecţie (adică raportul
dintre cantitatea de combustibil efectiv debitată de pompă şi volumul teoretic de combustibil
corespunzător cursei active a pistonului elementului) este destul de mare şi urmează anumite legi,
atunci când combustibilul este pompat spre pompa de injecţie.
Randamentul volumic devine mai mic şi are variaţii foarte mari, în cazul când combustibilul
nu este trimis prin pompare şi ajunge la pompa de injecţie prin cădere liberă.
În complexul instalaţiei de alimentare a motoarelor Diesel, pompa de combustibil mai este
necesară şi pentru a învinge rezistenţa hidraulică pe care o opun filtrele de combustibil la trecerea
8
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
combustibilului, pentru asigurarea unui randament volumic stabil al pompei de injecţie, precum şi
pentru învingerea rezistenţei hidraulice mărită a filtrelor, pe măsură ce acestea se colmatează.
Regulatoarele pentru toate regimurile de turaţie acţionează în întreg intervalul cuprins între
turaţia maximă şi cea minimă. În acest caz, conducătorul nu acţionează direct asupra pompei de
injecţie. El fixează regimul de viteză necesar de la pedală sau de la o pârghie, iar regulatorul
reglează în mod automat cantitatea de combustibil injectată în cilindrii motorului, astfel încât turaţia
să se păstreze la o valoare apropiată de cea stabilită. Acest regulator se foloseşte, în special, la
tractoare, unde variaţia sarcinii se face cu frecvenţă mare şi la întâmplare. În ultimul timp
regulatorul pentru toate regimurile se foloseşte şi la autovehicule, dar şi la motoare stabile.
Injectoarele de combustibil sunt componente esenţiale ale instalaţiei de alimentare a
motoarelor cu aprindere prin comprimare, având rolul de reglare a presiunii de injecţie şi de
pulverizare a combustibilului, astfel încât să se asigure vaporizarea acestuia în camera de ardere.
Pentru a se putea ajunge rapid la aprindere, combustibilul trebuie să fie pulverizat, să se
vaporizeze şi să se amestece cu aerul în proporţiile necesare. Întrucât timpul disponibil este extrem
de scurt, iar combustibilul conţine fracţiuni greu volatile, apare ca o trăsătură esenţială a MAC-ului
formarea unui amestec eterogen către sfârşitul cursei de comprimare. În comparaţie cu MAS-ul,
timpul de formare a amestecului la MAC este de câteva ori mai mic. La n = 2000 rot/min, dacă
injecţia durează 36 º RAC, iar vaporizarea se produce instantaneu, timpul de formare a amestecului
este 0,003 s, de circa 10 ori mai mic decât la MAS. De aceea este necesar să se accelereze
vaporizarea combustibilului, ceea ce se obţine prin descompunerea jetului în picături cu diametre
foarte mici, adică prin pulverizare.
Calitatea pulverizării se apreciază prin fineţea şi omogenitatea acesteia, penetraţia şi unghiul
de dispersie a jetului.
Impurităţile din aer, combustibil şi ulei micşorează siguranţa în funcţionare şi durabilitatea
sistemului de injecţie.
Una dintre problemele fundamentale ale proiectării filtrelor o constituie determinarea corectă a
pragului de filtrare, adică a diametrului maxim al particulelor care pot trece prin filtru.
9
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
Elemenţii pompelor de injecţie se execută, de obicei, din oţeluri de calitate, aliate, laminate la
cald (RUL1, RUL2), călite în ulei, revenite şi tratate la -50ºC…- 75ºC.
Duritatea stratului superficial al elemenţilor după tratamentul termic trebuie să fie de 62… 65
HRC. Durata de menţinere la revenire a oţelurilor RUL 1 şi RUL 2 trebuie să fie suficientă pentru a
asigura stabilizarea dimensiunilor pieselor finite [47], [111].
La verificarea stării suprafeţelor elemenţilor pot fi constatate următoarele aspecte:
existenţa unor rizuri mari, izolate şi a unor zone mate pe suprafaţa cilindrică şi în partea de
mijloc a pistonului elementului, care au apărut din cauza murdăririi întâmplătoare sau a gripării
pistonului în bucşa elementului [137], [138];
existenţa unor canale longitudinale fine pe partea cilindrică activă a capului elementului,
care indică uzura pistonului din cauza unui combustibil impur; existenţa unei benzi mate în lungul
muchiei elicoidale a pistonului elementului, care indică uzura şi eroziunea metalului datorate
circulaţiei unui combustibil murdar;
existenţa unor locuri ştirbite pe muchiile frontale şi elicoidale ale capului pistonului
elementului, formate din cauza funcţionării elementului cu combustibil murdar;
mărirea uzurii, şi existenţa zgârieturilor pe umărul pistonului elementului (locul de aşezare a
sectorului dinţat care angrenează cu cremaliera);
existenţa unor zone mate pe suprafaţa cilindrică interioară a cilindrului, datorate uzurii sau
gripării pistonului în cilindru elementului;
existenţa sau lipsa de rizuri cu o anumită direcţie predominantă, pe suprafaţa frontală a
cilindrului, ceea ce indică netezirea incompletă a suprafeţei frontale în contact cu supapa de
refulare; existenţa unor rizuri şi zgârieturi circulare pe suprafaţa frontală a cilindrului, care arată că
piesele s-au montat murdare;
existenţa unor rizuri într-o anumită direcţie predominantă pe planul frontal al scaunului
supapei de refulare (reţinere), care indică rodarea imperfectă a feţei frontale, existenţa unor rizuri şi
zgârieturi circulare pe planul frontal al scaunului supapei de reţinere, care indică montarea unor
piese murdare;
existenţa rizurilor şi a zonelor mate pe suprafaţa de aşezare a scaunului supapei de reţinere
cauzate de uzură sau de rodarea greşită a supapei;
existenţa unor rizuri în lungul supapei de reţinere şi teşirea muchiilor brâului de descărcare,
datorate uzurii sau spălării cu combustibil murdar;
existenţa rizurilor şi a zonelor mate pe partea de închidere a supapei de reţinere (refulare),
rezultate din uzura sau rodarea imperfectă a supapei pe scaunul său.
Scopul acestei verificări a pieselor de precizie constă în sortarea prealabilă a pieselor în bune,
recondiţionabile şi reformate.
După constatare, fiecare ansamblu piston-cilindru care nu a fost trimis către recondiţionare sau
reformare se supune probei hidraulice. Dacă ansamblul nu corespunde cerinţelor de la proba hidraulică,
el trebuie trimis la atelierele specializate în recondiţionarea elemenţilor pompelor de injecţie.
Influenţa presiunii de injecţie asupra fineţii de pulverizare este considerabilă deoarece ea
determină viteza de curgere a combustibilului, totodată creşte penetraţia, întrucât jetul posedă o
energie cinetică sporită. Creşterea turaţiei conduce la o sporire a presiunii de injecţie, întrucât
variază viteza medie a pistonului-sertar al pompei de injecţie. Această împrejurare capătă o
deosebită importanţă la motoarele de automobile şi tractoare care funcţionează în regim de turaţie
variabilă
10
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
11
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
ajung între pistonul-sertar şi cilindru, determinând o acţiune abrazivă. Restul aşchiilor împreună cu
alte particule care s-au strecurat prin orificiul de încărcare ajung la supapa de refulare şi la acul
injectorului. Ele produc o uzură de eroziune, datorită presiunii şi vitezei de curgere a
combustibilului, precum şi o uzură de distrugere locală la aşezarea celor două organe pe scaun (fig.
2.1 a, b, c), ceea ce compromite etanşarea.
Fig. 2.1. Mecanismul uzării pieselor de precizie din sistemul de injecţie [82]
Particulele care au dimensiuni mai mici sau egale cu jocul ajung între pistonul-sertar şi
cilindru şi exercită o uzură abrazivă, atenuată în parte de substanţele răşinoase din combustibil, care
datorită adsorbţiei le învelesc [87], [139]. Rezultă că uzura principală a organelor de precizie o
provoacă particulele mai mari decât jocul dintre pistonul-sertar şi cilindru. Dacă la aceasta se
adaugă preţul ridicat al filtrelor care reţin particulele mai mici de 2 µm, rezultă că pragul de filtrare a
motorinei trebuie limitat la 2,0...2,5 µm.
La motoarele de automobile şi tractoare procesul de filtrare se desfăşoară cu întreruperi
frecvente. La funcţionarea filtrului cu întreruperi, durata de serviciu calculată nu coincide cu cea
determinată în exploatare. Această diferenţă este provocată de un fenomen, cunoscut în literatura de
specialitate [81] sub denumirea de efect de filtrare. S-a observat că la filtrarea unui combustibil
lichid pur rezistenţa membranei filtrante creşte, ceea ce pare nejustificat. Dacă se întrerupe filtrarea,
la reluarea procesului rezistenţa de filtrare este mai mică. Fenomenul care constă în creşterea
rezistenţei la filtrare la trecerea unui fluid pur se numeşte efect de filtrare.
Se numeşte sedimentare depunerea particulelor dispersate într-un fluid sub acţiunea forţei de
gravitaţie. Separarea particulelor solide din combustibil prin sedimentare, în timpul funcţionării
motorului, nu este interesantă, deoarece procesul are loc cu viteză redusă, aceasta având importanţă
în perioada de nefuncţionare a motorului, urmată de operaţiile de mentenanţă preventivă [38].
12
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
acorde o deosebită atenţie acestor reguli, deoarece repararea sau reglarea instalaţiei de alimentare cu
combustibil a motoarelor Diesel în condiţii necorespunzătoare, fără echipamente şi S.D.V.-uri
corespunzătoare, pot provoca deranjamente în funcţionare şi deteriorarea acesteia [3], [4], [6].
Pentru a asigura condiţiile de funcţionare îndelungată a instalaţiei de alimentare a motoarelor
Diesel, în cursul întreţinerii tehnice a tractorului trebuie să se respecte următoarele cerinţe:
• să se urmărească alimentarea rezervorului cu combustibil şi să nu se permită, în nici un caz,
alimentarea cu combustibil murdar, nefiltrat sau nedecantat;
• înainte de începerea lucrului să se golească, prin robinetul de golire, resturile de combustibil
din rezervor, care conţin cantităţi mari de impurităţi. Depunerile trebuie golite în vase
corespunzătoare. Folosirea combustibilului amestecat cu depuneri, se poate face numai după o
curăţare ulterioară (decantare îndelungată şi filtrare);
• nu se admite ca în timpul funcţionării motorului să se ajungă la golirea rezervorului de
combustibil cu mai mult de 75...85% din capacitatea sa [116];
• înainte de pornirea motorului să se verifice nivelul uleiului din pompa de injecţie şi din
regulator şi, la nevoie, să se completeze cu ulei sau să se efectueze aerisirea instalaţiei de alimentare
(pompa injecţie şi filtrele de combustibil) [10];
• după 60 h de funcţionare să se desfacă dopul de la cupa de sedimentare a filtrului grosier şi
să se înlăture depunerile [142];
• după 250 h de funcţionare să se schimbe elementul filtrant grosier, să se scurgă motorina din
rezervorul de combustibil şi să se spele buşonul rezervorului, după care se poate face plinul [51];
• după 500 h de funcţionare să se schimbe elementul filtrant fin [8];
• după 1000 h de funcţionare să se demonteze şi să se spele rezervorul de combustibil;
• să se verifice dacă nu există pierderi de combustibil şi ulei şi să se înlăture neetanşeităţile de
la îmbinările conductelor şi ale altor piese ale instalaţiei de alimentare. Se va verifica strângerea
şuruburilor şi a prezoanelor de fixare a pompei, a filtrelor, a injectoarelor şi a rezervorului. Se
strâng şuruburile cel puţin o dată la 125 h de funcţionare [39], [51];
• se va înlocui uleiul din carterul pompei de injecţie şi al regulatorului şi se va spăla carterul
după 250 h de funcţionare. La oprirea tractorului pentru o perioadă mai îndelungată nu trebuie să se
lase, în niciun caz, uleiul uzat în carterul pompei şi al regulatorului, deoarece acizii care se găsesc în
acesta, în prezenţa umidităţii, măresc intensitatea coroziunii pieselor;
• se va verifica comportarea injectoarelor după 250 h de funcţionare, iar injectoarele care
funcţionează anormal se vor curăţa, se va regla presiunea cu ajutorul dispozitivului de încercat
injectoare sau se va înlocui pulverizatorul;
• se va verifica funcţionarea motorului cu scopul de a se constata reglajul corect al pompei de
injecţie în ceea ce priveşte momentul de începere a injecţiei combustibilului şi, atunci când este
necesar, se va executa acest reglaj [104], [115], [141];
• să se verifice periodic presiunea maximă dezvoltată de elemenţii pompei de injecţie şi, în
funcţie de rezultatele verificării, să se ia măsurile necesare pentru remedierea defecţiunilor,
înlocuind piesele defecte şi efectuând reglajele pompei pe bancul de centicubat [48];
• să se verifice cursa cremalierei pompei de injecţie şi funcţionarea regulatorului (la nevoie se
înlătură deranjamentele). În cursul îndeplinirii acestor operaţii de mentenanţă preventivă şi
corectivă la instalaţiile de alimentare a motoarelor Diesel nu este permisă ruperea sigiliilor de pe
pompă şi de pe regulator, acestea putând fi scoase numai de către mecanicul care efectuează reglajul
şi centicubarea pompelor de injecţie;
• dacă s-au demontat conductele instalaţiei de alimentare, s-au reglat injectoarele ori s-a
înlocuit pompa de injecţie sau filtrele de motorină este necesară efectuarea operaţiei de aerisire a
instalaţiei de alimentare. În cazul filtrelor duble se va proceda astfel:
- în cazul bateriei de filtre legate în serie se vor aerisi ambele filtre în acelaşi timp;
- în cazul bateriei de filtre legate în paralel se va aerisi fiecare filtru separat.
13
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
14
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
reţinere cu scaunele lor), nu trebuie să fie schimbate între ele, deoarece acestea sunt piese care se
ajustează prin rodare (lepuire) împreună.
După demontare, piesele de precizie ale pompelor de injecţie trebuie spălate în băi speciale,
suflate cu aer comprimat, şterse, urmând apoi procesele tehnologice de constatare, recondiţionare şi
montare [24], [25], [29], [40].
După spălare, fiecare ansamblu piston element-bucşă element trebuie să fie verificat şi
încercat la un aparat care să permită determinarea caracteristicii sale hidraulice.
La constatare se stabileşte dacă piesele asamblate se mişcă lin şi dacă nu sunt uzate sau au alte
defecte. În timpul constatării se acordă atenţie calităţii suprafeţei părţii frontale a pistonului
elementului şi a canalului cu muchie elicoidală.
Pentru verificarea stării suprafeţelor, piesele se spală în benzină şi se lasă să se usuce. Verificarea
stării lor se face cu ochiul liber sau cu o lupă care măreşte de 4...10 ori.
La verificare poate fi constatat unul din următoarele aspecte [116]:
• existenţa unor rizuri mari, izolate şi a unor locuri mate pe suprafaţa cilindrică şi în partea de
mijloc a pistonului elementului, care au apărut din cauza murdăririi întâmplătoare sau a gripării
pistonului în bucşa elementului;
• existenţa unor canale longitudinale fine pe partea cilindrică activă a capului elementului,
care indică uzura pistonului din cauza unui combustibil impur;
• existenţa unei benzi mate în lungul muchiei elicoidale a pistonului elementului, care indică
uzura şi eroziunea metalului datorită circulaţiei unui combustibil murdar;
• existenţa unor ştirbituri pe muchiile frontale şi elicoidale ale capului pistonului elementului,
formate din cauza funcţionării acestuia cu combustibil murdar;
• existenţa unor uzuri mari şi zgârieturi pe umărul pistonului elementului (locul de aşezare a
sectorului dinţat care angrenează cu cremaliera);
• existenţa unor zone mate pe suprafaţa interioară a cilindrului, datorită uzurii sau gripării
pistonului în cilindrul elementului;
• existenţa de rizuri cu o anumită direcţie predominantă pe suprafaţa frontală a cilindrului,
ceea ce indică netezirea incompletă a suprafeţei frontale în contact cu supapa de refulare;
• existenţa unor rizuri şi zgârieturi circulare pe suprafaţa frontală a cilindrului, care arată că
piesele s-au montat murdare;
• existenţa unor rizuri într-o anumită direcţie predominantă pe planul frontal al scaunului
supapei de refulare (reţinere), care indică rodarea imperfectă a feţei frontale;
• existenţa unor rizuri şi zgârieturi circulare pe planul frontal al scaunului supapei de reţinere,
care indică montarea unor piese murdare;
• existenţa rizurilor şi a zonelor mate pe suprafaţa de aşezare a scaunului supapei de reţinere,
cauzate de uzură sau de rodarea greşită a supapei;
• existenţa unor rizuri în lungul supapei de reţinere şi teşirea muchiilor brâului de descărcare,
datorită uzurii sau spălării cu combustibil murdar;
• existenţa rizurilor şi a zonelor mate pe partea de închidere a supapei de reţinere (refulare),
rezultate din uzarea sau rodarea imperfectă a supapei pe scaunul său.
După verificarea pieselor de precizie se face sortarea acestora în piese bune, recondiţionabile
şi reformabile. Piesele se verifică efectuându-se probe hidraulice pentru ansamblul piston-bucşă sau
pneumatice, pentru verificarea etanşeităţii supapei pe scaunul său.
La verificarea stării părţii active a pistonului elementului se poate observa uzura acestuia pe
suprafaţa cilindrică, în apropiere de muchia elicoidală şi de planul frontal. Pistoanele care prezintă
rizuri longitudinale vizibile pe suprafaţa părţii de lucru a capului, plecând de la partea frontală şi de
la muchia elicoidală nu mai pot fi montate, ele urmând a se recondiţiona în unităţi specializate.
La verificarea stării umerilor pistonului elementului se va constata dacă există sau nu uzuri la
locurile unde se montează sectorul dinţat, care să nu asigure la montaj îmbinarea perfectă şi corectă
a acestora.
15
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
Cercetările de laborator [74] au arătat că unele proprietăţi ale metalelor depuse pe cale
galvanică se deosebesc de proprietăţile aceloraşi metale obţinute prin alte procedee. Dintre
proprietăţile care prezintă importanţă practică se menţionează tensiunile interne şi duritatea.
∗ Tensiunile interne. În majoritatea depunerilor galvanice apar încă de la începutul
electrolizei nişte forţe, denumite tensiuni interne, care pot influenţa negativ calitatea straturilor de
metal. Se disting două feluri de tensiuni interne: tensiuni de contracţie şi tensiuni de dilatare.
Tensiunile de contracţie tind să micşoreze volumul metalului depus, iar cele de dilatare să-l
mărească. În practică cel mai mult se manifestă tensiunile de contracţie, care, la unele metale ating
valori atât de mari, încât provoacă fisurarea stratului de metal. Astfel, la depunerile de nichel pot
avea valori de 270…300 MPa, iar în cele de crom de 370…580 MPa. Tensiunile interne sunt
influenţate de:
variaţia parametrilor reţelei cristaline. Atomii rezultaţi din descărcarea cationilor formează
în reţea, în primele momente, cristale cu parametri modificaţi. Trecerea parţială ulterioară a acestei
reţele în reţeaua normală a metalului respectiv dă naştere la tensiuni interne în stratul depus.
variaţia distanţei dintre cristale. Odată cu depunerea metalului, o anumită cantitate de
particule străine, aflate întâmplător sau introduse deliberat în electrolit, este inclusă în reţeaua
cristalină, iar cealaltă parte este distribuită la limita dintre cristale, modificând astfel distanţa dintre
ele. Apariţia tensiunilor interne în acest caz poate fi determinată de următoarele procese:
- modificarea structurii substanţelor superficial-active sub acţiunea câmpului electric;
- distribuirea neuniformă a particulelor străine incluse între cristale.
comasarea cristalelor. La începutul electrolizei metalul se depune sub formă de cristale fin
dispersate, cu o mare rezervă de energie liberă. Această stare metastabilă trece ulterior în stare
16
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
stabilă prin procesul de comasare a cristalelor mici. Formarea cristalelor mai mari din cele mici
duce la micşorarea volumului depunerii şi prin aceasta la apariţia tensiunilor de contracţie;
formarea combinaţiilor chimice. Uneori metalul depus la catod reacţionează cu impurităţile
incluse, formând combinaţii chimice al căror volum poate fi mai mare sau mai mic decât volumul
substanţelor intrate în reacţie. Această variaţie de volum duce la manifestarea tensiunilor interne de
ambele tipuri.
Se poate aprecia că, în funcţie de condiţiile de electroliză şi de compoziţia electrolitului, este
posibil să acţioneze, fie numai unul, fie mai mulţi din factorii prezentaţi anterior.
Duritatea. Duritatea depunerilor galvanice depinde în foarte mare măsură de structura lor: cu
cât structura este mai fină, cu atât este mai ridicată duritatea. Influenţa exercitată de mărimea
cristalelor îşi găseşte explicaţia în creşterea în lungime a tuturor limitelor dintre cristale, unde, în
comparaţie cu straturile interioare ale cristalelor, are loc o oarecare denaturare a reţelei. Duritatea
este mult influenţată de densitatea de curent, de temperatura de lucru şi de compoziţia electrolitului.
∗ Influenţa condiţiilor de lucru. Principalii factori care se manifestă pe parcursul depunerii
galvanice a cromului sunt:
concentraţia acidului cromic, care poate varia în limite foarte largi (100…500 g/l CrO3), fără
să provoace modificări vizibile asupra calităţii depunerilor. În practică majoritatea electroliţilor de
cromare conţin 250 g/l CrO3. Nu se recomandă concentraţii mai mari din următoarele motive:
randamentul de curent şi puterea de pătrundere devin sensibil mai mici, iar pierderile de electrolit
antrenat de hidrogenul şi oxigenul degajat la electrozi, precum şi pierderile de electrolit antrenat de
piese
2−
concentraţia ionului sulfat. Concentraţia optimă a anionului SO4 , depinde de concentraţia
acidului cromic;
Rezultatele cele mai bune privind randamentul de curent, puterea de pătrundere şi intervalul
CrO3
de lucru se obţin pentru raportul cuprins între 100…200 [74];
SO42 −
concentraţia cromului trivalent. Cromul trivalent există întotdeauna în electroliţii de
cromare. El poate proveni din anhidrida cromică ce-l conţine ca impuritate, din procesul de reducere
catodică a cromului hexavalent sau adăugat la prepararea electrolitului. După unii autori [123],
[124] cantitatea de crom trebuie să fie egală cu aceea a ionilor sulfat;
temperatura de lucru. Acest factor are o influenţă puternică asupra procesului de cromare.
La o densitate de curent dată, randamentul de curent scade mult cu creşterea temperaturii. Calitatea
depunerilor de crom este condiţionată în aşa măsură de temperatură, încât pentru un regim dat nu se
admite o variaţie mai mare de ±1…2°C;
densitatea de curent. Ca şi temperatura, densitatea de curent manifestă o mare influenţă
asupra cromării. Randamentul de curent creşte sensibil cu densitatea de curent în domeniul
depunerilor lucioase de crom. Dacă densitatea optimă este depăşită, se obţin depuneri închise la
culoare ("arse") cu tendinţă de exfoliere.
∗ Electroliţii folosiţi la cromare. Electroliţii utilizaţi la cromare pot fi clasificaţi în trei grupe:
electroliţi obişnuiţi, electroliţi cu autoreglare şi electroliţi reci.
Cromarea pistoanelor elemenţilor pompelor de injecţie este un proces de depunere
electrolitică a unui strat de crom pe suprafaţa rectificată a pistoanelor, până la un diametru
corespunzător cu diametrul alezajului cilindrilor rectificaţi.
Pentru executarea recondiţionării prin cromare a pistoanelor trebuie să existe o instalaţie de
cromare, suporturi pentru prinderea pieselor, băi pentru degresare etc.
Instalaţia de cromare este formată dintr-o masă, un motor electric şi un generator de curent
continuu, o baie de cromare, o baie pentru degresare, un tablou electric de distribuţie, un ventilator
cu motor electric şi ţevi pentru absorbţia gazelor, un element de încălzire a apei şi un termoregulator
automat. Băile pentru cromare şi degresare au pereţii dubli: pereţii exteriori sunt din oţel, iar cei
17
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
interiori sunt căptuşiţi cu plumb sau emailaţi. În lungul fiecărei băi, de ambele părţi, se montează,
sub forma unor ţevi de cupru, barele de contact izolate pe suporturi din masă plastică sau din alt
material dielectric. Pe una dintre perechile barelor de contact se suspendă plăcile de plumb care au
rolul de anod, iar pe cealaltă pereche, care serveşte drept catod, se suspendă piesele ce urmează a fi
cromate. În spaţiul dintre pereţii dubli ai băii se toarnă apă sau ulei, iar sub fundul băii interioare se
montează un element electric de încălzire, cu ajutorul căruia se încălzeşte electrolitul. Pe tabloul
electric al instalaţiei de cromare se montează un voltmetru de curent continuu de 30 V, un
ampermetru de 10 A (cu legarea unui şunt de 100 A), un ampermetru de 5 A, o cutie de rezistenţe,
chei de contact şi întrerupătoare.
Cercetările publicate în lucrările [75], [116] au permis să se elaboreze regimuri raţionale de
acoperire cu crom a pistoanelor elemenţilor. Aceste regimuri dau posibilitatea de a aplica pe
pistoane un strat de crom cu multă precizie, (cromare la dimensiuni), ceea ce asigură în viitor
sortarea pistoanelor şi asamblarea lor cu cilindrii, fără rodare suplimentară.
Toate acestea ar trebui să asigure o funcţionare îndelungată şi neîntreruptă, dacă se respectă
regimurile tehnologice. În caz contrar, fisurile şi aderarea defectuoasă a stratului de crom de pe
corpul pistonului elementului pot să producă în timpul funcţionării desprinderea unor porţiuni de
crom şi griparea pistonului în cilindru. Stratul de crom depus pe piston trebuie să aibă grosimea de
0,020…0,050 mm. La un strat cu grosimea mai mică decât 0,020 mm şi la rodarea ulterioară a
pistonului, se produce, în unele cazuri, descoperirea unor zone pe piston, prin căderea cromului,
fenomen care trebuie cu totul evitat. Aplicarea unui strat cu grosime mai mare decât 0,05 mm este
posibilă şi se admite uneori. Trebuie să se ţină seama de faptul că în acest caz productivitatea
cromării scade foarte mult şi contribuie la creşterea costului operaţiei de cromare.
Electrolitul folosit pentru cromarea pistoanelor este de obicei o soluţie formată din 200…250
g de anhidridă cromică (Cr2O3 ) şi 1,25…2,0 g acid sulfuric (H2SO4 ), la un litru de apă. Această
soluţie permite o viteza de depunere mare a stratului de crom.
Pistoanele cromate în această soluţie vor trebui să fie rodate suplimentar înainte de asamblare.
Se poate, de asemenea, recomanda cromarea pistoanelor într-o soluţie slabă de electrolit, formată
din 50…55 g anhidridă cromică şi 0,5…0,7 g acid sulfuric, la un litru de apă. La cromarea în
această soluţie se îmbunătăţeşte aderenţa, creşte omogenitatea stratului şi, în plus, pe strat nu apar
fisuri.
Cromarea pistoanelor într-o soluţie slabă de electrolit durează mai mult, dar se pretează mai
bine la control, ceea ce permite să se evite rodarea ulterioară a pieselor.
Înainte de cromare electrolitul se încălzeşte până la 55…60°C. Pentru ca această temperatură
să rămână în limitele precizate pe durata cromării, instalaţia trebuie înzestrată cu un termoregulator
automat pentru conectarea şi deconectarea sistemului de încălzire. La aşezarea pieselor pe suporturi,
pentru a se asigura încărcarea completă a băii, se calculează suprafaţa totală a pieselor care trebuie
acoperite.
Durata cromării se determină la începutul fiecărui schimb, în funcţie de compoziţia efectivă a
electroliţilor, de temperatura mediului înconjurător şi de alte condiţii, pentru cromarea mai multor
piese, cu măsurarea exactă a stratului depus (cu abateri admisibile de 0,001…0,002 mm) înainte şi
după cromare. În fiecare zi, după încălzirea electrolitului până la temperatura normală, se determină
compoziţia chimică a soluţiei. Dacă baia lucrează fără întrerupere, analiza chimică zilnică se
înlocuieşte prin verificarea densităţii electrolitului cu ajutorul unui areometru.
Procesul de cromare a pistoanelor elemenţilor pompelor de injecţie cuprinde următoarele
operaţii principale: degresarea pieselor; izolarea suprafeţelor care nu trebuie să fie cromate; alegerea
suporturilor, suspendarea pieselor şi a doua degresare; decaparea şi cromarea; spălarea şi uscarea
pieselor; verificarea şi măsurarea pieselor; ungerea acestora.
Piesele se pot degresa cu lapte de var şi magneziu sau pastă de muştar. După cromare toate
piesele se supun verificării şi măsurării. La verificare se rebutează piesele la care se observă cojirea
sau desprinderea cromului, înnegriri sau culoare neuniformă a stratului de acoperire. La măsurare se
18
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
rebutează piesele la care se observă o distribuţie neuniformă a stratului de crom, conicitate, ovalitate
şi neregularitate mai mare de 0,002…0,003 mm. Pistoanele cromate rebutate se recondiţionează prin
îndepărtarea stratului de crom în baie electrolitică cu o soluţie alcalină de 3…5% şi prin o a doua
cromare.
După ungere, pistoanele cromate se spală în motorină, se măsoară, se aşază în suporturi şi
apoi se asamblează cu cilindrii (bucşele) elemenţilor.
La asamblare se recomandă formarea perechilor piston-bucşă astfel încât să fie necesară
numai o rodare reciprocă mai redusă, folosind pentru aceasta cele mai fine paste pe bază de oxid de
crom sau din oxid de aluminiu. Trebuie să se ţină seama de faptul că rodarea redusă a pistonului
cromat împreună cu cilindrul este totodată şi o operaţie de control, care permite să se aprecieze
calitatea depunerii stratului de crom.
În vederea nitrurării ionice, piesele se prelucrează la cotele finite din documentaţia de execuţie, cu
rugozitatea cerută de aceasta, deoarece după nitrurare nu se mai face nici un fel de prelucrare mecanică,
întrucât stratul de difuzie este foarte mic (1…7 µm), eventual numai o uşoară şlefuire.
În figura 2.11 se prezintă diagrama generală a procesului de nitrurare ionică, în care se arată
etapele pe care le parcurge şarja (piesele de nitrurat) din momentul în care au fost introduse în
recipientul de nitrurare şi până când acestea s-au răcit împreună cu recipientul în vid. Notaţiile din
figura 2.11 au următoarele semnificaţii: τ1 – timpul de preîncălzire; τ2 - timpul de încălzire; τ3 -
timpul de nitrurare propriu-zisă; τ4 - timpul de răcire cu recipientul în vid; T1 - temperatura la care
ajung piesele după preîncălzire; T2 - temperatura la care ajung piesele în perioada de nitrurare
propriu-zisă; T3 - temperatura la care ajung piesele după răcire împreună cu recipientul în vid; p -
presiunea gazului în recipient.
19
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
20
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
21
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
foarte scurte (0,05...1,0 s). Densitatea de putere necesară pentru a se produce la încălzire
transformarea α→γ este de 103...104 W/cm2 (2.19).
Fig. 2.19. Schema defazajului punctelor critice Ac1 la viteze mari de încălzire [57]
După încălzire, urmează răcirea rapidă a oţelurilor cu viteze mai mari decât viteza critică de
călire, astfel încât să se producă transformarea γ→α cu formarea martensitei deosebit de dispersă.
Dacă la austenitizare temperatura maximă este în suprafaţă, iar căldura se propagă spre miez prin
conductibilitate termică, la răcire evacuarea căldurii se face de la miez spre suprafaţă, deci diferit de
călirea clasică. Defazajul punctelor critice este cuprins, de obicei, în intervalul 50...200ºC.
Un alt factor care influenţează asupra valorii lui Tk (fig. 2.19)este structura iniţială. Astfel, la oţelurile cu
perlită globulară defazajul lui Ac1 este mai mare decât la oţelurile cu perlită lamelară.
Durificarea cu retopire superficială. În cazul durificării cu retopire superficială se produce
topirea superficială a metalului sau aliajului sub acţiunea razei laser.
Pentru a se realiza transformarea din fază solidă în fază lichidă la încălzirea cu laser este
necesară o densitate de putere de 105...106 W/cm2.
În cazul oţelurilor, la răcirea ulterioară are loc călirea direct din faza lichidă. Astfel, la
oţelurile hipereutectoide, dizolvarea cementitei secundare şi omogenizarea austenitei nu se termină
până la sfârşitul încălzirii şi, întrucât, se depăşeşte linia EF (1147ºC), apar microtopiri superficiale,
la limitele dintre cementită şi austenită (fig. 2.20).
La trecerea din faza lichidă în faza solidă, răcirea începe în locurile unde austenita este
eterogenă, astfel că structura finală apare ca imaginea unei faze austenitice foarte eterogenă
constituită din:
- martensită cu conţinut scăzut sau mediu de carbon;
- carburi complexe nedizolvate;
- amestec de carburi complexe cu bainită;
- austenită reziduală.
∗ Durificarea prin aliere superficială. Durificarea prin aliere superficială a cunoscut o largă
aplicare, straturile aliate având proprietăţi deosebite de duritate şi rezistenţă la uzare. Procesul de
22
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
aliere superficială se asigură prin dizolvarea componentelor din peliculele de depunere în suprafaţă,
care se aduc în stare lichidă.
Pulberile autofuzibile de depunere de tipul PN 73 H16 S3 R3 (pe bază de nichel) retopite cu
laser, se folosesc mult pe plan mondial pentru ansambluri de piese care lucrează în condiţii de
rezistenţă ridicată la frecare de alunecare (arbori cu came, supape) [94].
23
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
stratului. Într-o fază ulterioară, din echilibrul proceselor cu efecte contrare, de pulverizare şi de
depunere, rezultă o structură de bună calitate a depunerii.
Datorită presiunii ridicate din incintă pot fi acoperite cu straturi de grosime uniformă piese cu
forme neregulate, pe suprafeţe ce nu sunt vizate direct de către sursa de vapori, atomii materialului
ajungând pe aceste suprafeţe în urma numeroaselor ciocniri în volum.
În cazul în care în incinta tehnologică se introduce un gaz reactiv (azot), are loc reacţia
chimică între atomii de titan evaporat şi cei de gaz, reacţie activată de prezenţa plasmei care ajută la
formarea unor compuşi ce se depun pe piesă. De aici, denumirea de placare ionică reactivă.
În cazul instalaţiei realizată de IFTAR, acest efect se realizează din însuşi specificul de
funcţionare al tunului de electroni cu plasmă ce evaporă titanul. Funcţionarea acestuia se bazează pe
proprietăţile descărcărilor luminiscente de înaltă tensiune, descărcări ce funcţionează la presiuni
relativ scăzute (10-3...10-1 mbar), tensiuni de ardere ridicate (1...100 kW) şi curenţi de ordinul
amperilor. Tunul de electroni, indiferent de parametrii descărcării, generează un fascicul intens de
electroni primari de energie mare, monoenergetic (cea mai mare parte din energia furnizată
descărcării, 70...80 % din energie, la tensiunea de peste 8...9 kV) se regăseşte în energia acestor
electroni primari, emişi de catod, perpendicular pe suprafaţa sa.
∗ Etapele procesului tehnologic de placare ionică. Procesul tehnologic de placare ionică cu
TiN cuprinde etapele care se prezintă în continuare.
• Pregătirea pieselor pentru placare. Înainte de introducerea în incinta tehnologică,
suprafeţele pieselor trebuie să fie perfect curate. Se îndepărtează straturile de oxizi sau alţi compuşi,
după care piesele sunt spălate atent cu solvenţi organici (de exemplu, tetraclorura de carbon), de
obicei în baie de ultrasunete.
• Vidarea incintei tehnologice. După montarea pieselor în dispozitivul lor de susţinere din
incintă, aceasta se videază cu ajutorul agregatelor de vid preliminar şi înaintat, până la o presiune de
8...9x10-5 mbar.
• Curăţarea pieselor prin pulverizare catodică. Se realizează prin aplicarea pe piese a unei
tensiuni la catod de 3...4 kV, într-o atmosferă de argon la presiunea de circa 2x10-2 mbar (0,5...1,0 h,
funcţie de caracteristicile pieselor).
• Placarea propriu-zisă. Menţinând tensiunea de pulverizare pe piese la 3...4 kV, se topeşte şi
se supraîncălzeşte (la 1800...2000ºC) titanul din creuzet cu electrozi, după care se introduce azot în
incintă la o presiune parţială (dată de debitul de gaz). Procesul se consideră încheiat în momentul
evaporării întregii cantităţi de titan conţinută în creuzet (durata este de 8...12 min.).
• Răcirea pieselor. După întreruperea surselor de tensiune ale tunului de electroni şi pieselor şi
a accesului gazelor în incintă, piesele mai sunt menţinute în incintă circa 15 minute, pentru răcirea
lor. În timpul placării temperatura pieselor atinge, în funcţie de dimensiunile şi geometria lor,
precum şi de tensiunea de polarizare aplicată, 500...700ºC.
Întreg procesul de placare cu TiN durează circa 2,5...3 h.
∗ Parametrii procesului de placare ionică. Principalii parametri tehnologici ai procesului de
placare ionică sunt următorii:
• presiunea iniţială în incintă, care determină condiţiile de puritate ale procesului de placare.
De acest parametru depind aderenţa stratului şi caracteristicile depunerii. De aceea, se impune
vidarea incintei la o presiune de 10-4 mbar şi utilizarea unor gaze de lucru (argon şi azot) de puritate
ridicată;
• presiunea totală a gazului, care influenţează puterea tunului de electroni ce susţine
descărcarea electrică din incintă;
• debitul de gaz, care influenţează raportul între presiunea atomilor de titan şi a celor din azot;
• puterea tunului de electroni, dată de produsul dintre tensiunea şi curentul de descărcare a
tunului, care determină rata de vaporizare a titanului (presiunea atomilor de titan). Acest parametru
se reglează prin tensiunea aplicată şi presiunea gazului de lucru. Pentru obţinerea unei rate de
evaporare convenabilă (0,3...0,5 g/min) se utilizează puteri de 12...15 kW;
24
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
• tensiunea de polarizare a piesei, care determină generarea plasmei în vecinătatea sa, ceea ce
duce la o bună aderenţă, iar în timpul placării propriu-zise se îmbunătăţeşte calitatea depunerii.
Pentru obţinerea unui strat cu proprietăţi corespunzătoare se aplică o tensiune în limitele 2,5...5 kV,
în funcţie de dimensiunile şi materialul pieselor;
• distanţa creuzet-piesă, care determină densitatea curentului pe substrat, care, la rândul ei,
creşte cu tensiunea de polarizare şi cu micşorarea dimensiunilor pieselor, fiind influenţată şi de
plasma generată de tunul de electroni (curentul e proporţional cu densitatea plasmei tunului în zona
pieselor).
Aderenţa stratului depinde de condiţiile de puritate în care se realizează tehnologia (curăţarea
pieselor înainte de introducerea în incintă şi condiţiile din interiorul incintei), cât şi de procesul
tehnologic de placare (vidul iniţial, degazarea incintei, puritatea gazelor de lucru, lipsa impurităţilor
etc.). Verificarea aderenţei se face prin zgârierea cu piramidă de diamant şi examinarea urmei la
microscop. În urma acestor teste pe epruvete şi pe piese placate a rezultat o aderenţă foarte bună a
stratului pe substrat, ceea ce validează procedeul.
25
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
În acest fel se poate asigura şi o rezervă convenabilă de piese de schimb, care să permită
înlocuirea rapidă a eventualelor căderi accidentale în timpul exploatării, dar şi scurtarea la minimum
posibil a duratei de staţionare în reparaţiile capitale, reviziile tehnice sau întreţinerile specifice
motoarelor [36], [62], [63], [64].
La atingerea limitei de uzură orice piesă trebuie înlocuită, păstrarea ei în continuare putând
duce la apariţia avariilor, inclusiv la piesele conjugate sau chiar a motorului în ansamblu. Folosirea
pieselor peste limita de uzură elimină posibilitatea de recondiţionare, se creează condiţiile apariţiei
avariilor sau a altor manifestări de natură tehnică, economică sau chiar sub aspectul siguranţei în
exploatare a echipamentului [32], [65]. De aceea, cunoaşterea limitelor de uzură ale pieselor, a
resurselor şi în general a stării tehnice a acestora constituie un factor important în aprecierea
capacităţii funcţionale şi de exploatare raţională a utilajelor agricole în general, şi a motoarelor, în
special [103].
Apariţia uzurii la piesele de precizie ale instalaţiei de alimentare a motoarelor Diesel
influenţează direct funcţionarea motorului, micşorându-i puterea, mărind consumul de combustibil
şi accelerând uzura tuturor pieselor motorului, funcţionarea acestuia înrăutăţindu-se îndeosebi la
turaţie redusă şi la pornire, crescând premisele înrăutăţirii indicilor de fiabilitate ai pieselor.
În cazul motoarelor termice care echipează tractoarele şi maşinile agricole autopropulsate
stabilirea şi analiza resurselor principalelor piese ale pompei de injecţie influenţează în mod direct
parametrii funcţionali şi economici ai motorului (puterea, consumul de combustibil şi de lubrifianţi)
şi în final costul lucrării efectuate.
Prin restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie (recondiţionare) se
înţelege activitatea de readucere în stare de funcţionare a unor piese cu uzuri normale sau defecţiuni
accidentale. În acest scop s-au elaborat şi se aplică mai multe metode şi numeroase procedee de
recondiţionare, în rezolvarea lor fiind implicate mari şi prestigioase firme din lume. Procedeele de
recondiţionare au suscitat un interes permanent, devenind tot mai complexe şi mai performante,
asigurându-se în situaţia că, pentru fiecare tip de uzură şi piesă să se poată folosi cea mai potrivită
metodă de recondiţionare şi procedeul optim sub aspect tehnic, dar şi economic [23].
Perfecţionarea oricărui proces tehnologic de recondiţionare necesită o cunoaştere detaliată a
tuturor aspectelor referitoare la piesa uzată, rolul funcţional al acestuia, materialul din care este
realizată, dimensiunile şi condiţiile tehnice, dar şi pe cele care au în vedere dotarea şi organizarea
muncii în unităţile de reparaţii [44].
Lucrarea de faţă se înscrie pe linia preocupărilor de reutilizare a unor piese importante
(elemenţii pompelor de injecţie) pentru funcţionarea motoarelor în condiţii tehnico-economice
corespunzătoare, înrăutăţirea funcţionării acestora datorită defectării (uzării), caracterizându-se, în
primul rând, prin apariţia de fum la eşapament, prin micşorarea puterii motorului şi prin dificultăţi
la pornirea lui.
Alegerea elemenţilor pompelor de injecţie în linie ca bază a cercetărilor teoretice şi experimentale
este justificată de numărul mare de asemenea ansambluri care echipează motoarele din agricultură şi nu
numai, dar şi de unele soluţii constructive ale pieselor de referinţă, care permit recondiţionarea prin
metode şi procedee accesibile, mărind în felul acesta cu valori apreciabile resursele lor de funcţionare.
26
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
27
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
20 pompe de injecţie a câte 2 elemenţi recondiţionaţi şi 2 noi, care au fost apoi urmăriţi în
exploatare.
Cercetările teoretice şi cele experimentale din laborator s-au desfăşurat la INMA Bucureşti,
iar cele experimentale în exploatare la Centrul de reparaţii Denta, judeţul Timiş şi la alte unităţi
economice din agricultură.
Îmbunătăţire
În laborator În exploatare
Concluzii finale
28
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
29
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
pistoanele şi cilindrii elemenţilor pompelor de injecţie se răcesc sub zero grade la temperatura de -
75 °C, timp de cel puţin 20 minute.
După menţinerea sub zero grade Celsius se aplică o îmbătrânire constând dintr-o revenire de
durată la circa 180 °C.
Aprecierea uzurii elemenţilor se face pe baza cunoaşterii dimensiunilor limită, a abaterilor
maxime de la forma geometrică, precum şi a valorilor limită ale ajustajului pieselor conjugate. La
pompele de injecţie, parametrii care caracterizează calitatea funcţionării sunt presiunea şi debitul de
combustibil care pot fi realizate.
Avându-se în vedere că lungimea de etanşare a elemenţilor poate fi considerată constantă,
rezultă; că scurgerile de combustibil q printre suprafeţele de etanşare ale pieselor se pot determina
cu ajutorul relaţiei (4.1) [125]:
π ⋅ d ⋅ j3 ⋅ p
q= , (4.1)
12 ⋅ η ⋅ l
unde: d este diametrul cercului la jumătatea jocului dintre piston şi cilindru; j - jocul dintre piston şi
cilindru; p - presiunea combustibilului; η - vâscozitatea absolută a lichidului; l- lungimea de
etanşare a elemenţilor.
Pentru determinarea jocului limită dintre pistonul şi cilindrul elementului, ţinându-se seama
şi de timpul de scurgere a unei anumite cantităţi de lichid, s-a propus relaţia [125]:
3π D 2 (1 − d ) 2 η
j3 = ⋅ (4.2)
4t dP
unde: D este diametrul cilindrului; d - diametrul orificiului de trecere al combustibilului; η -
vâscozitatea absolută a lichidului; p - presiunea de pompare a lichidului; t-timpul după care
combustibilul scapă brusc prin jocul dintre pistonul şi cilindrul elementului.
Pe baza relaţiei (4.2) se utilizează în practică metoda de determinare pe cale hidraulică a
gradului de uzură al elemenţilor pompelor de injecţie. În capul pistonaşului se încarcă o cantitate de
motorină asupra căreia se exercită o anumită presiune. Se cronometrează apoi timpul după care
motorina scapă brusc prin ajustajul dintre pistonaş şi bucşă, elemenţii încadrându-se în categorii
diferenţiate, funcţie de acest timp (15…20 s, 21…25 s, 26…30s). Se poate folosi dispozitivul pentru
reglarea presiunii de lucru a injectoarelor. Pe o pompă de injecţie se vor monta numai elemenţi din
aceeaşi categorie.
La verificarea părţii active a pistonului elementului se poate constata uzura acestuia pe
suprafaţa cilindrică în apropiere de muchia elicoidală şi de planul frontal. Pistoanele care prezintă
rizuri longitudinale vizibile pe suprafaţa părţii de lucru a capului, plecând de la partea frontală şi de la
muchia elicoidală se pot recondiţiona în centre sau unităţi economice specializate.
La verificarea la lumină a suprafeţei interioare a cilindrului (bucşei) elementului se consideră
drept criteriu de recondiţionabilitate a piesei orice urmă de pată mată, formată lângă orificiul
cilindrului.
La recondiţionarea elemenţilor pompelor de injecţie prin lepuire, din cercetările proprii a
rezultat că trebuie să se îndepărteze un strat de metal de 0,002…0,005 mm, în vederea înlăturării
ovalităţilor şi a conicităţilor.
Prin controlul dimensional de sortare (cazul fabricării şi recondiţionării elemenţilor pompelor
de injecţie, datorită toleranţelor foarte mici de împerechere între pistoane şi cilindri) se poate asigura
calitatea unui ansamblu, chiar dacă piesele se execută într-un câmp de toleranţă mai larg.
Datorită avantajelor pe care le prezintă, controlul pneumatic este utilizat tot mai intens pe plan
mondial. Pentru a se putea efectua măsurători pneumatice este necesară analizarea distribuţiei
dimensiunilor la elemenţii pompelor de injecţie în linie uzaţi şi realizarea sau adaptarea unor aparate
de măsurare pneumatică, de precizie ridicată, împreună cu completele pneumatice de măsurat
(tampoane pneumatice, pentru sortarea cilindrilor elemenţilor şi respectiv inele pneumatice pentru
sortarea pistoanelor elemenţilor).
30
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
31
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
sunt valorile diametrelor din planurile longitudinale A-A şi B-B pentru pistoanele şi ,respectiv,
pentru cilindrii (bucşele) elemenţilor, valori măsurate în unul din planurile transversale (I, II sau
III).
În fiecare plan de măsurare transversal s-au determinat ovalităţile pentru pistoanele şi pentru
cilindrii elemenţilor cu dimetrul de 9 mm şi ale celor cu diametrul de 9,5 mm în cele trei planuri: I,
II sau III, folosind relaţia:
O( I , II , III ) = Φ ( A − A) I ,II ,III − Φ ( B − B ) I ,II ,III (4.33)
Rezultatele prelucrărilor statistice (în EXCEL) ale diametrelor medii (în cele trei planuri de
măsurare I, II, III) şi ale ovalităţilor (pe direcţiile A-A şi B-B, ) atât pentru pistoanele, cât şi pentru
cilindrii elemenţilor de 9 mm şi 9.5 mm sunt prezentate tabelar în capitolul 5.
Conicitatea medie Cmed s-a calculat cu ajutorul relaţiei :
C med = Φ med
I − Φ med
III , (4.34)
unde: Φ I şi Φ III sunt diametrele medii al pistoanelor (respectiv ale cilindrilor) elemenţilor
med med
măsuraţi, medii efectuate în planurile I şi III pentru diametrele măsurate după cele două direcţii.
32
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
Diametrele măsurate au constituit datele primare pentru determinarea unor valori medii ale
abaterilor de la dimensiune şi formă.
La piesele conjugate uzate (piston şi cilindru) s-a calculat jocul mediu în cele trei planuri I, II şi
III şi pe cele două direcţii A-A (paralelă cu fanta, respectiv cu orificiul de admisie) şi B-B
(perpendiculară pe fantă, respectiv pe orificiul de admisie) cu ajutorul relaţiei :
unde: j sunt jocurile medii între pistoanele şi cilindrii care au funcţionat împreună, jocuri
I , II , III
calculate ca diferenţă între diametrele medii ale pieselor în unul din cele trei planuri ; Φ MED
I , II , III -
diametrele medii ale cilindrilor elemenţilor (în unul din cele trei planuri de măsurare); Φ med I , II , III -
diametrele medii ale pistoanelor elemenţilor (în unul din cele trei planuri de măsurare).
În capitolul 5 sunt prezentate tabelar conicităţile medii pentru pistoanele şi cilindrii elemenţilor
cu diametrele de 9 mm şi de 9,5 mm, precum şi jocul mediu dintre piesele conjugate (piston - cilindru)
în cele trei planuri şi pe cele două direcţii de măsurare.
Rezultatele privind calculele diametrelor medii, ale ovalităţilor, ale conicităţilor, precum şi ale
jocurilor pieselor conjugate, au fost prelucrate în EXCEL, atât pentru elemenţii pompelor de injecţie
cu diametrul de 9 mm ,cât şi pentru cei cu diametrul de 9,5 mm.
Practica a demonstrat că prin procedeele şi mijloacele de prelucrare normale nu se poate
asigura fabricarea pieselor cu precizie absolută, ci cu anumite abateri de la dimensiunea prescrisă,
abateri care caracterizează precizia de prelucrare.
Chiar şi în urma prelucrării prin acelaşi procedeu (aceeaşi maşină-unealtă), cu scula reglată la
cotă, piesete din lotul considerat, datorită erorilor de prelucrare, nu vor avea dimensiuni identice ci vor
rezulta cu anumite erori, diferite de la piesă la piesă, de o parte şi de alta a cotei de reglare (dr).
Dimensiunile pieselor vor fi cuprinse între un diametru efectiv minim (defmin, pentru pistoane şi
respectiv Defmin, pentru cilindri) şi un diametru efectiv maxim (defmax, Defmax).
Datorită preciziei ridicate de asamblare prin împerechere a pieselor conjugate (piston şi cilindru)
de 0,5…1,5 µm (jocul maxim de împerechere), uzina constructoare a recurs la mărirea câmpului de
toleranţă la fabricare şi asamblarea selectivă pe mai multe sorturi a pistoanelor şi cilindrilor.
Pentru studiul distribuţiei dimensiunilor sau abaterilor efective ale pistoanelor şi ale cilindrilor
(bucşelor) elemenţilor uzaţi ai pompelor de injecţie s-a procedat astfel [66], [67], [68]:
- s-au aprovizionat elemenţii de pompă de injecţie de la unităţile specificate în lucrare;
- aceşti elemenţi au fost spălaţi şi măsuraţi cu ajutorul unui ortotest (pistoanele) şi a unui
comparator de interior (cilindrii), ambele aparate având precizia de 0,001 µm, ţinându-se cont ca
aceste piese să nu fie desperecheate;
- s-a întocmit tabelele pentru elemenţii cu Φ9 mm şi pentru elemenţii cu Φ9,5 mm în ordinea
măsurărilor efectuate;
- s-au calculat diametrele medii de pe cele două direcţii, A-A şi B-B, în planurile de măsurare
I, II, şi III, precum şi ovalităţile produse prin uzare;
- s-au calculat conicităţile medii şi jocurile pieselor conjugate (piston - cilindru) ale
elemenţilor cu diametrul de 9 mm şi cu diametrul de 9,5 mm;
- pentru a fi posibilă interpretarea modului cum s-a făcut prelucrarea este necesară
sistematizarea dimensiunilor sau a abaterilor efective în ordine crescătoare pentru pistoanele şi
cilindrii desperecheaţi, pe intervale şi frecvenţe. În practică aceste piese conjugate se vor introduce
în suporturi cu alveole pentru pistoane şi cilindri după efectuarea măsurătorilor;
În tabelele constituite (cap. 5) sunt prezentate ordonate crescător diametrele medii ale
pistoanelor şi ale cilindrilor cu diametrele de 9 mm şi de 9,5 mm (prelucrare efectuată în EXCEL)
care cuprind;
• pentru pistoanele elemenţilor:
33
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
34
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
35
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
wa = ( 2 p d ) / ρ a . (4.46)
Traductoarele pneumatice bazate pe variaţia debitului de aer utilizează măsurarea
debitului, a cărui variaţie este determinată de variaţia mărimii de măsurat.
Pentru măsurarea debitului, se pot folosi metode volumetrice, prin măsurarea vitezei şi respectiv
prin laminare.
36
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
.
Fig.4.3. Schemă de traductor pneumatic cu debitmetru cu laminare cu cădere
de presiune constantă (rotametru) [92]
37
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
împerechere între pistoane şi cilindri, se poate asigura calitatea unui ansamblu, chiar dacă piesele se
execută într-un câmp de toleranţă mai larg.
Aparatele de control pneumatic permit să se verifice practic orice parametri liniari ai pieselor
care se execută în construcţia de maşini, inclusiv abaterile de formă (ovalitate, conicitate,
poligonalitate), şi de poziţie (neperpendicularitate, necoaxialitate, bătaie radială sau frontală etc.) şi
să se efectueze chiar şi unele operaţii de calcul (însumare, diferenţă, valoare medie).
Toate măsurătorile pot fi executate atât prin contact mecanic, cât şi fără contact mecanic între
suprafaţa care se măsoară şi capul de măsurat.
Faţă de celelalte metode de măsurare (mecanice, optice, electronice) metodele pneumatice
prezintă o serie de avantaje, precum:
o măsurarea se poate face cu şi fără contact între aparat şi piesa de măsurat, ceea ce duce la
eliminarea uzurii acestora;
o aparatele pneumatice sunt simple şi robuste din punct de vedere constructiv, au o reglare
simplă şi o memorabilitate uşoară;
o măsurarea este de scurtă durată, permiţând o uşoară adaptare în condiţii de automatizare.
Din categoria domeniilor de utilizare a controlului pneumatic face parte şi controlul activ ataşat
maşinilor de honuit şi rectificat plan şi rotund, precum şi măsurările interoperaţionale pe liniile
automatizate şi în sistemele flexibile de prelucrare.
La măsurarea în regim dinamic, datorită productivităţii şi acurateţei control pneumatic se
foloseşte cu succes la măsurarea grosimii benzilor (care se poate efectua cu contact sau fără contact), la
măsurarea diametrului sârmelor etc.
Din categoria domeniilor speciale de măsurare fac parte, de exemplu, asamblarea prin sortare,
măsurarea conicităţilor, măsurarea alungirii, deoarece tehnica măsurării pneumatice asigură
amplificări foarte mari.
Orificiile şi ajutajele sunt elemente ce constituie ştrangulări în reţelele pneumatice, cu scopul
de a limita debitul aerului la valori convenabile. Din punct de vedere al fenomenului de curgere,
orificiul sau ajutajul poate fi considerat ca o porţiune scurtă dintr-o reţea. Relaţiile privind calculul
curgerii aerului prin conducte (deduse în subcapitolul 4.4.3.1.), se aplică şi în acest caz, dar se
consideră că la trecerea prin orificii şi ajutaje scurte nu există schimb de căldură cu mediul exterior,
căldura care ia naştere datorită frecărilor rămânând în masa aerului, din cauza vitezei mari cu care
circulă aerul şi care nu lasă timp pentru efectuarea schimbului de căldură. Debitul de aer care trece
printr-un ajutaj are expresia:
2 k −1
p 0 γ 0 − .
2 gk p k p k
G=S (4.71)
k −1 p 0 p0
Acest debit depinde de presiunea şi de masa specifică a aerului din amonte, p0, şi, γ0, de
presiunea din aval, p şi de exponentul politropic. Deoarece exponentul politropic nu poate fi
determinat cu uşurinţă, în practică se înlocuieşte cu exponentul adiabatic, adică se consideră o
scurgere izentropică.
Debitul sporit care rezultă din această înlocuire este corectat cu un coeficient α, subunitar,
determinat experimental. În afară de această cauză, debitul real care trece prin ajutaj mai este
micşorat şi de existenţa unei strangulări a aerului la ieşire, care intervine mai pregnant la orificiile cu
muchii ascuţite la intrarea aerului.
În acest fel debitul devine:
2 k −1
p 0 γ 0 − .
2 gk p k p k
G =α ⋅S (4.72)
k −1 p 0 p 0
38
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
Acest debit are o valoare maximă pentru un anumit raport (p/p0) al presiunilor din aval şi
amonte. Raportul (p/p0) pentru care debitul este maxim se numeşte raport critic şi are expresia:
k
p 2 k −1
= , (4.73)
p 0 cr k + 1
iar debitul critic corespunzător este:
k
2 k +1 2 gk p
Gcr = α ⋅ S ⋅ ⋅ . (4.74)
k +1 k + 1 p0
Din relaţia (4.73) se deduce că dacă valoarea raportului (p/p0) scade sub valoarea critică,
debitul scade.
Experienţele arată că pentru valori (p/p0) mai mici, debitul rămâne constant şi egal cu debitul
critic.
Viteza aerului în secţiunea minimă a ajutajului la atingerea raportului p/po critic este:
2 gk p
Wcr = ⋅ . (4.75)
k +1 γ 0
Viteza critică c nu poate fi depăşită la scăderea raportului (p/p0) sub valoarea critică.
Ţinând seama de ecuaţia adiabatei:
p0 p
= k (4.76)
k
γ0 γ
şi de faptul că:
p
= R ⋅T (4.77)
γ
rezultă:
w cr = k ⋅ g ⋅ RT = c (viteza sunetului) (4.78)
Rezultă că viteza critică este tocmai viteza sunetului din mediul în care iese aerul din ajutaj.
P
Pentru aer: k = 1,4; = 0,528 .
P0 cr
În concluzie, când valoarea raportului presiunilor din aval şi amonte este cuprinsă în domeniul:
p
0,528 < < 1, (curgerea are loc in regim subcritic şi debitul de aer depinde de acest raport şi se
p0
p
determină cu ajutorul relaţiei (4.73). Când valoarea raportului se află în domeniul 0 < < 0,582
p0
curgerea are loc în regim supracritic şi debitul de aer este constant, nu depinde de valoarea acestui
raport şi se determină cu relaţia (4.74).
Camerele (capacităţile) pneumatice intră în componenţa aparatelor de măsurat şi se clasifică
în camere de trecere şi camere înfundate.
Capacităţile de trecere se întâlnesc la aparatele care pentru realizarea caracteristicilor dorite,
necesită ca scurgerea aerului să se facă prin mai multe rezistenţe şi capacităţi pneumatice.
Capacităţile pneumatice înfundate sunt cele la care scurgerea aerului se face numai printr-o
singură rezistenţă pneumatică şi sunt folosite de exemplu pentru introducerea acţiunii integrale la
regulatoare.
39
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
Aerul aflat în camera A la presiunea p1 , constantă, trece prin duza C (cu diametrul d 1 ) în
camera B, unde va avea presiunea p2, apoi din această cameră prin duza D (de diametrul d2) în
exterior. Presiunea p2 din camera B depinde de raportul s2/s1 dintre secţiunile duzelor C şi D. Dacă în
dreptul duzei D (la presiunea p2) este plasată suprafaţa F, presiunea din camera B variază funcţie de
curgerea aerului între duză şi această suprafaţă, deci de distanta x la care se situează această
suprafaţă. Apropiind suprafaţa F de duza D, presiunea din camera B creşte, iar depărtând-o,
presiunea scade. Aceste variaţii se citesc pe manometrul corespunzător camerei B gradat în unităţi de
lungime.
La baza calculului acestor aparate se consideră că, curgerea aerului în ajutaje se face adiabatic.
Debitul de aer prin duza C are expresia:
2 k +1
k p2 k
p2 k
Q = α 1 s1 ρ1 2 g RT − (4.108)
k − 1 p1 p1
dedusă din relaţia (4.68) şi se consideră: pγ = ρ2.gRT
Debitul de aer prin duză D are expresia :
2 k +1
RT −
k p k p k
Q = α 2S2 ρ2 sg 0 0
(4.109)
k − 1 p 2 p 2
unde p0 este presiunea atmosferică.
Egalând debitele rezultă:
40
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
2 k +1
p2 k p2 k
ρ1 −
α 2 s2 p1 p1
= . (4.110)
α 1 s1 2 k +1
p
p0 k k
ρ 2
− 0
p2
p2
Transformând şi dezvoltând în serie relaţia (4.110) se obţine:
α 2 s2 p1 − p 2 1 p1 − p 2 1 p1 − p 2 1 p 2 − p0
= 1 + − + . (4.111)
α 1 s1 p 2 − p1 2 p1 k p1 k p2
p1 - p2 = H - h;
p1- p0 = H;
p 1 = p 0 + H;
p2 - p0 = h;
p2 = p0 + h.
α 2 s2 H −h
= (1 + β ) , (4.112)
α 1 s1 h
unde:
1 H −h 1 H −h 1 h
β = − + . (4.113)
2 H 0 + h k H 0 + h k H 0 + h
S2 H −h
= , (4.114)
S1 h
de unde:
H
h= 2
. (4.115)
S
1 + 2
S1
41
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
H
h= , (4.116)
d2
1 + 16 ⋅ k w ⋅ k ρ ⋅ kα ⋅ 24 x 2
d1
H
h= . (4.117)
d2
16 ⋅ k w ⋅ k ρ ⋅ kα 24 x 2
d1
dh 32 ⋅ H ⋅ K ⋅ d 22 ⋅ x
i= = 2
unde: K = k w ⋅ k ρ ⋅ kα ; (4.118)
dx d2
1 + 16 ⋅ K ⋅ 24 ⋅ x 2 ⋅ d14
d1
d2
imax = 1299 K ⋅ (4.120)
d12
Se observă că raportul de amplificare poate lua valori foarte mari, acesta fiind unul din
avantajele măsurării pneumatice.
Înlocuind în relaţia (4.120) valoarea lui xmax corespunzătoare relaţiei (4.119) se obţine
înălţimea coloanei de lichid la care raportul de amplificare este maxim, respectiv:
3H
h∗ = , (4.121)
h
42
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
Fig. 4.11. Metoda de măsurare a vitezei cu Fig. 4.12. Metoda de măsurare a vitezei cu
ajutorul ajutajelor Venturi ajutorul barometrului
43
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
Aerul comprimat, având presiune constantă, după ce a trecut prin stabilizatorul 1, intră prin
conducta 2 în corpul conic din sticlă 6. Prin conductele 3 şi 9, aerul trece spre duza de măsurare 10,
suflând asupra piesei de măsurat. În funcţie de viteza aerului în corpul conic de sticlă, care este direct
proporţională cu interstiţiul x dintre duză şi piesa de măsurat, flotorul 7 va ocupa o anumită poziţie
indicată pe scala gradată 8. Cu cât interstiţiul x este mai mare, cu atât viteza de curgere a aerului prin
corpul conic este mai mare. Se compensează astfel greutatea flotorului şi forţa de frecare între acesta şi
aer, flotorul ocupând o poziţie de echilibru dinamic.
La aparatele pneumatice de măsurare cu manometru, viteza de curgere a aerului prin duza de
măsurare variază între o viteză oarecare minimă şi o viteză maximă egală cu viteza sunetului, după care
viteza rămâne constantă, chiar în condiţiile creşterii presiunii.
Considerând două secţiuni de curgere, prima din dreptul flotorului, notată cu indicele 1 şi cea
de a doua în dreptul duzei de măsurare, notată cu indicele 0, datorită continuităţii se pot egala
debitele prin cele două secţiuni:
ρ1 s1v1 = α 0 v0 s 0 ; (4.122)
α vs
v1 = 0 0 0 , (4.123)
ρ1 s1
unde: ρ1 este densitatea aerului în aparat; ρ0 - densitatea aerului în atmosferă; s1 - secţiunea de trecere
dintre rotametrul de secţiune ovală şi flotor:
π
s1 =
4
(d 2
)
− d12 + βd (4.124)
unde: d este diametrul ţevii; β - rezistenţa frontală a flotorului.
Conform figurii 4.14 rezultă:
β h C
= ⇒ β = ⋅h, (4.125)
c L L
44
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
sau:
s1 = a + b ⋅ h (4.126)
unde:
π c⋅d
a=
4
(d 2
− d12 ) şi b =
L
(4.127)
45
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
π
r2
S = π ⋅ dx + 2πRr − 4 Rr ∫ 2 1 −
sin 2 ϕ ⋅ dϕ (4.135)
0 R2
d
în care : R reprezintă raza de curbură a suprafeţei de măsurat, r = - raza duzei.
2
Valoarea integralei eliptice de ordinul 2 este dată în tabele şi se notează cu E. Eroarea de
măsurare este dată de relaţia:
D π
∆x = − E (4.136)
π 2
Când se măsoară piese cilindrice de diametrul Di cu calibre de diametru Dc, eroarea de
măsurare are expresia:
D π D π
∆x = c − E c − 1 − E , (4.137)
π 2 π 2
unde Ec este valoarea integralei eliptice de ordinul 2 pentru calibre.
Influenţa deplasării axei piesei de măsurat faţă de duza de măsurare. În acest caz apare
o modificare a suprafeţei de curgere, care are expresia:
S = 2π ⋅ R ⋅ r − R ⋅ r ∫
2π
1−
(a + r sin ϕ )2 ⋅ dϕ (4.138)
0 R2
unde: a reprezintă dezaxarea.
Dezvoltând în serie binomială, neglijând termenii mai mari de rangul doi şi integrând relaţia
(4.137) se obţine:
π ⋅r
S=
2R
(2a 2 + r 2 ) (4.139)
Eroarea de măsurare în acest caz este:
D π
∆x =
1
(2a 2 + r 2 ) − − E
π 2
(4.140)
4x
Influenţa rugozităţii. În acest caz eroarea de măsurare este:
∆x = R z − hm (4.141)
unde: Rz este înălţimea medie a neregularităţilor; hm - înălţimea medie a neregularităţilor raportată la
linia medie a profilului suprafeţei.
Se poate scrie:
h
∆x = R z 1 − m = R z (1 − k ) (4.142)
Rz
unde k = hm/ Rz, se numeşte coeficient de umplere.
Pentru micşorarea erorii de măsurare, este necesară etalonarea aparatelor pneumatice în funcţie
de diferite clase de rugozitate ale pieselor de măsurat.
46
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
dimensiune ale unei piese în variaţii ale debitului de aer, care provoacă variaţii de presiune uşor
vizibile pe un manometru [117].
Fie două orficii G şi S (fig.4.15) aşezate în serie pe un circuit de aer cu presiunea p.
Presiunea p care există între G şi S depinde de raportul secţiunilor acestor orificii. Duza G
fiind fixă, manometrul M, folosit pentru a cunoaşte valorile presiunii p, înregistrează de fapt
variaţiile de secţiune de curgere S. Dacă duza G este foarte mică, va fi nevoie de o foarte mică
variaţie a lui S, pentru ca presiunea p să varieze în proporţii mari. În acest fel se obţin coeficienţi de
amplificare considerabili.
Există trei metode pentru a face să varieze secţiunea duzei S (fig. 4.16):
• prin ştrangulare, este cazul cel mai simplu: duza de ieşire este tocmai piesa de măsurat,de
exemplu o duză de carburator(fig. 4.16,a);
• prin laminare directă sau măsurare fără contact, caz în care duza de ieşire este constantă şi
debitul de aer variază după cum variază dimensiunea piesei(fig. 4.16,b);
• prin laminare indirectă sau măsurare cu contact, caz în care între piesa de măsurat şi duza
de ieşire se interpune o tijă care contactează piesa de măsurat la un capăt, capătul opus constituind
elementul mobil al unei rezistenţe variabile care înlocuieşte duza fixă S. Acest subansamblu constituie
un amplificator. Acestea se fabrică de diferite dimensiuni şi soluţii constructive, în funcţie de
domeniul necesar a fi măsurat(fig. 4.16, c).
a) b) c)
Fig. 4.16. Metode de variaţie a secţiunii duzei S
a - prin ştrangulare; b - prin laminare directă; c - prin laminare indirectă [117]
Teoria expusă mai sus nu este valabilă decât cu condiţia ca presiunea p0 să fie constantă.
Pentru acest lucru, în aparat se încorporează un regulator de presiune format dintr-o capacitate E
în care este aşezat un plutitor P, a cărui parte superioară formează clapeta C. Aerul sub presiune p
trece mai întâi prin duza de detentă D, apoi în capacitatea E şi exercită pe clapeta plutitorului o apăsare
care compensează greutatea aparentă a acestuia.
47
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
a) b)
Fig.4.20. Variaţia debitului în funcţie de interstiţiu
a - pentru aparate tip ETAMIC; b - pentru aparate clasice
Pe baza acestui principiu s-au construit aparatele pneumatice ETAMIC (fig.4.21). Membrana
extrem de suplă, nu serveşte decât de agent motor şi permite să se dispună de forţe mari pentru o
mică variaţie a lui x.
48
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
S-au realizat, atât varianta de măsurare SIMPLEX cât şi varianta de măsurare diferenţială ( x -
x ), DUPLEX. Spre deosebire de schema de principiu a aparatului ETAMIC, s-au folosit duze de
intrare reglabile, de formă con - cilindru, pentru a obţine reglajul amplificării, cât şi duza
SUPLIMES, pentru a obţine reglajul de „zero”.
Drept organe de măsurare, s-au produs tampoane şi inele pneumatice cu duze fixe şi palpatoare
pneumatice cu contact. Folosirea unor soluţii constructive care să permită reglajul pe aparat s-a
aplicat în special pentru că nu se puteau realiza tampoane şi inele pneumatice cu duze fixe foarte
precise, cu tehnologia existentă.
În cursul ultimilor ani, posibilităţile tehnologice de realizare a organelor pneumatice de
obţinere a repetabilităţi duzelor de măsurare, de realizare cu precizie a interstiţiilor de măsurare s-au
mărit mult. S-a acumulat şi o experienţă mai mare, atât în ceea ce priveşte realizarea, cât şi în ceea ce
priveşte exploatarea acestui tip de aparat. În acelaşi timp lipsa de stabilitate a reglajului, datorită
dereglării duzelor de intrare de tip con - cilindru la cele mai mici perturbaţii (şocuri, vibraţii). şi
datorită modificării secţiunii de curgere prin acumularea impurităţilor din aerul comprimat, a devenit
total nedizerabilă, în special când aparatele sunt folosite în sistemul de automatizare, care lucrează cu
productivitate mare şi timp de reglaj cât mai redus.
49
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
50
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
51
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
Totuşi, pentru anumite valori ale mărimilor constructive (d2c = 3 mm; dsc = 0; d1c = d1m = 0,7 mm;
b
d2m = 2 mm; 2α = 8º) se poate obţine o ecuaţie liniară de forma: 1( x) = m a 1 − x şi un raport de
2a
mb
amplificare constant i = .
2 a
Modificările raportului de amplificare pot fi realizate prin modificarea unuia sau mai multor
factori de care depinde această valoare a sa.
Prin varierea dimensiunilor constructive ale duzelor de intrare, de compensare, de măsurare, a
conicităţii acului supapă, a duzelor suplimentare, se pot obţine aparate cu diverse rapoarte de
amplificare, implicit care măsoară domenii diferite, cu valori diferite ale diviziunii. Pentru a departaja
aparatele, fiecare este caracterizat printr-o ecuaţie convenţională.
Ecuaţia (4.145) furnizează informaţii asupra valorii duzelor de intrare, ale conicităţii acului
supapă, ale duzelor adiţionale şi ale domeniului de măsurare.
ICSITMFS a realizat aparate cu următoarea ecuaţie convenţională:
7 0
P 7 C 40 , (4.146)
7 0
respectiv un aparat cu duzele de intrare de Φ 0,7 mm, un ac supapă cu unghi la vârf de 7º 40', fără
duze adiţionale şi cu intervalul de măsurare de ± 40 diviziuni.
Până în prezent s-au folosit duze reglabile de tip con-cilindru, la care principalul
inconvenient a fost instabilitatea reglajului în timp, neputându-se asigura o etanşare perfectă a lor.
Din consideraţii teoretice, pentru a se obţine curgeri de viteze critice, duzele de intrare trebuie să
aibă în secţiune longitudinală un profil Laval. Forma acestui profil este dictată de următoarele
considerente:
debitul masic, în cazul unei scurgeri continue, este constant:
Q = ρ ⋅ w⋅ f (4.147)
aerul se destinde, adică se mişcă prin duză, mărindu-se viteza, de aceea la viteze mici, când
densitatea gazului nu se schimbă, conform relaţiei de mai sus este necesar să se micşoreze brusc
secţiunea duzei (porţiunea I, figura 4.25);
în continuarea destinderii, mărirea vitezei este însoţită de o simţitoare micşorare a presiunii,
deci a densităţii. Scăderea densităţii este însă proporţional compensată de creşterea vitezei, de aceea
micşorarea secţiunii trebuie să fie mai puţin bruscă decât la intrare (porţiunea II);
în continuare, densitatea gazului destins, scade invers proporţional cu viteza şi secţiunea
duzei trebuie să rămână neschimbată (porţiunea III);
în continuare densitatea scade mult mai repede decât creşte viteza, aşa încât este necesară o
creştere a secţiunii duzei (porţiunea IV).
Profilul de creştere al duzei trebuie să fie lin, continuu, fără praguri. Este necesară punerea la
punct a unei tehnologii care să asigure corectitudinea profilului cât şi repetabilitatea duzelor.
Considerând dependenţa l(x) relaţia (4.146) şi raportul de amplificare:
∂l
1= , (4.148)
∂x
se observă dependenţa raportului de amplificare de raportul pătratelor diametrelor celor două duze de
intrare. În mod curent se folosesc duze de intrare cuΦ 1 mm. Raportul pătratelor este:
7 10
- pentru o combinaţie: sau :1
7 10
7
- pentru o combinaţie: : 0.5
10
52
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
10
- pentru o combinaţie: :2
7
Totuşi schimbarea combinaţiei duzelor de intrare nu este suficientă pentru ca aparatul să
lucreze cu raportul de amplificare de două ori mai mare sau mai mic. De exemplu, în cazul unei duze
de intrare de 1 mm este necesară şi montarea unei duze suplimentare la ieşirea din camera respectivă
(dsc sau dsm figura 4.26), deoarece în caz contrar, căderea de presiune la intrare nu ar mai atinge
valoarea critică (duza având diametrul relativ mare, căderea de presiune pe ea este relativ mică).
Duza de măsurare poate avea diferite forme :
o pentru duze de măsurare de formă cilindrică, ecuaţia de funcţionare este cea din relaţia
(4.143). Secţiunea de curgere între o astfel de duză şi un perete, respectiv piesa de măsurat (fig. 4.27)
este dată de relaţia:
S = π ⋅ dx (4.149)
Diametrul folosit curent este de 2 mm, dar se folosesc şi duze de 1 mm diametru, raportul de
amplificare fiind de două ori mai mic.
ofolosind două astfel de duze cilindrice opuse, se pot executa organe pentru măsurarea
diametrelor interioare (tampoane) sau a diametrelor exterioare (inele) Calibrele inel sunt capete de
măsurare normale, la care creşterea dimensiunii reperului măsurat duce la creşterea presiunii în
camera în care este legat capul de măsurare, iar calibrele tampon sunt capete de măsurare inversate,
la care creşterea dimensiunii reperului de măsurat duce la scăderea presiunii.
Calibrele pneumatice trebuie dimensionate corespunzător, astfel încât să se asigure un joc
minim garantat de introducere pe piesă, în limita asigurării stabilităţii regimului de curgere, protecţia
duzei împotriva uzurii şi a loviturilor, funcţionarea sistemului pe porţiunea liniară şi evacuarea uşoară
a aerului pentru a nu apare suprapresiune care să influenţeze măsurătoarea;
În cazul în care rugozitatea suprafeţelor de măsurat este mai mare, măsurarea fără contact nu
mai dă rezultate şi se înlocuieşte cu măsurarea pneumatică cu contact, între duza de măsurare şi
piesa de verificat introducându-se un palpator. (fig. 4.30).
Se păstrează principiul rezistenţei pneumatice de tip duză - clapetă şi se obţin tampoane
pneumatice cu lamele (fig. 4.28, b);
o un alt tip de duză de măsurare folosit este duza de tip con - cilindru (fig. 4.29).
Fig. 4.30. Tipuri de calibre pneumatice cu contact:a - fără amplificare mecanică; b - cu amplificare
mecanică; c - modificare de sens
53
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
54
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
Pentru recondiţionarea prin rodare a pieselor de precizie ale instalaţiei de alimentare trebuie să
existe un atelier specializat, dotat cu următoarele echipamente principale: masă sau banc de lucru;
strung sau dispozitiv de rodat; suporturi cu alveole pentru elemenţii perechi, pistoane şi cilindri;
stativ pentru montarea suporturilor cu alveole; scule de rodaj pentru piston şi cilindru; băi pentru
spălare după rodarea de eboş şi rodarea de finisare a pistonului şi a cilindrului elementului, precum
şi după rodarea de împerechere a celor două piese conjugate; dispozitiv pentru încercarea hidraulică
a elemenţilor pompelor de injecţie; cutie pentru paste de rodat; perii rotunde de păr; comparator de
interior; trusă cale de grosime; sursă de aer sub presiune; lupă 10X; ortotest; baie conservare
elemenţi, vâscozimetru Engler; cronometru etc.
Sculele folosite la rodat se confecţionează din fontă perlitică cu grăunţi fini, recoaptă la
850...900ºC (duritate 190...230 HB). Pentru confecţionarea sculelor de rodat trebuie respectate
următoarele condiţii:
o sculele de rodat trebuie tratate termic (călite şi revenite);
55
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
o sculele trebuie ajustate până la conicitatea necesară (1:50), după calibrele de referinţă;
o marginile exterioare de pe părţile frontale ale sculelor de rodat trebuie să fie ascuţite,
neadmiţându-se rotunjirea muchiilor frontale;
o canalele de pe sculele de rodat pentru cilindri trebuie să fie tăiate în formă elicoidală pe
dreapta şi pe stânga; canalele de pe sculele de rodat (dornuri de rodat cilindri, bucşe de rodat
pistoane şi placa de rodat suprafaţa frontală a cilindrului elementului) trebuie să aibă muchiile
ascuţite;
o suprafeţele de lucru ale sculelor de rodat trebuie să fie rectificate (după tăiere) şi rodate
după contracalibre.
Suprafeţele tijelor (dornurilor) de rodat pentru finisare trebuie să fie netede, iar suprafeţele
celorlalte scule de rodat să aibă canale. Pentru controlul dimensiunilor pieselor de precizie, înainte şi
după recondiţionare, trebuie să se folosească instrumente de precizie deosebită (cel puţin precizia de 1
μm).
Recondiţionarea prin rodare a pistoanelor elemenţilor constă din următoarele operaţii: spălare,
sortarea, prelucrare prealabilă, rodare brută şi rodare finală.
56
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
57
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
58
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
59
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
În figura 5.1 se prezintă desenul de execuţie al pistonului elementului cu diametru de 9,5 mm,
în figura 5.2 – desenul de execuţie al bucşei aceluiaşi element, iar în figura 5.3 o vedere de
ansamblu a unui element cercetat.
60
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
Laborator Exploatare
Elemenţi Elemenţi
cu diametrele nominale de 9 cu diametrele nominale de 9
mm şi 9,5 mm mm şi 9,5 mm
Parametrii urmăriţi
Concluzii finale
61
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
62
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
63
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
• Alte echipamente tehnice utilizate pe fluxul de verificare a stării tehnice a elemenţilor sau
de recondiţionare a acestora, precum: baia de spălare, dispozitivul de curăţare mecanică,
dispozitivul pentru depresarea pistoanelor, dispozitivele pentru lepuirea suprafeţelor frontale şi a
celor cilindrice, baia cu jet pentru spălare, ecranul luminos cu tun de neon, suporturile pentru
pistoane, cilindri şi elemenţi împerecheaţi etc., se prezintă detaliat în subcapitolul destinat
proiectării procesului tehnologic şi echipamentelor necesare recondiţionării elemenţilor.
Conform precizărilor din subcapitolul 5.1, cercetările experimentale s-au desfăşurat în mai
multe etape: acţiuni preliminare, cercetări în laborator şi cercetări în exploatare.
64
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
Deoarece elemenţii pompelor de injecţie fac parte din categoria pieselor de execuţie fină, cu
toleranţe dimensionale de 1…2 μm şi cu abateri de la forma geometrică a suprafeţelor şi de la poziţia
reciprocă a acestora şi mai mici decât cele dimensionale, aparatura şi echipamentele folosite au trebuit
să respecte cerinţele impuse de preciziile respective. De exemplu, la măsurările dimensionale mecanice
s-a utilizat un ortotest, a cărui precizie de măsurare este de 0,001 mm; la măsurările pe cale pneumatică
ale dimensiunilor respective s-a adaptat echipamentul Superjet, pentru care, împreună cu specialiştii de
la ICSITMFS s-au proiectat şi s-au realizat completurile de tip tampon şi inel pentru verificarea
cilindrilor şi pistoanelor elemenţilor supuşi cercetărilor experimentale. Aceste completuri, împreună cu
elementele de etalonare sunt prezentate în figurile 4.33 şi 4.34 şi în figurile 5.7 şi 5.8.
Alte echipamente specifice desfăşurării cercetărilor experimentale pe cele două direcţii
(proiectarea tehnologiei şi echipamentelor pentru verificarea stării de degradare a elemenţilor şi
proiectarea tehnologiei de recondiţionare a acestora), atât pentru activităţile din laborator cât şi pentru
cele din exploatare sunt evidenţiate în schema din figura 5.4 a metodicii generale de cercetare. Este
vorba de trusa de cale plan-paralele, comparatorul de interior cu bucşă extensibilă cu precizia de 0,001
mm, dispozitivul hidraulic pentru verificarea etanşeităţii elemenţilor, instalaţia de lepuit şi rodat
elemenţi, cronometrul etc. Echipamentele necesare tehnologiei de recondiţionare prin lepuire,
reîmperechere şi rodare (baia de spălare, instalaţia de lepuire, dispozitivul de curăţare mecanică,
ecranul luminos cu tub de neon, suporturile pentru piese etc.) au fost proiectate, realizate şi
experimentate la Centrul de Reparaţii Denta din judeţul Timiş, după care au fost preluate de către toate
centrele judeţene pentru repararea instalaţiei de alimentare de la motoarele tractoarelor.
65
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
66
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
67
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
în care: Φ med
I
.
- este diametrul mediu al pistonului, respectiv al cilindrului elementului, măsurat în
planul I, la 5 mm de la suprafaţa de aşezare pe scaunul supapei după cele două direcţii A-A şi B-B; -
Φ med
II
- diametrul mediu al pistonului, respectiv al cilindrului elementului, măsurat în planul II, la 11
mm de la suprafaţa de aşezare pe scaunul supapei, după cele două direcţii A-A şi B-B; - Φ III -
med .
Φ( B − B) - valorile diametrelor din planurile longitudinale A-A şi B-B pentru pistoanele şi pentru
I , II , III
cilindrii elemenţilor, valori măsurate în unul din planurile transversale (I, II sau III).
Tabelul 5.5
Diametrele medii şi ovalităţile componentelor elemenţilor cu diametrul de 9 mm
68
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
69
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
mi
Pi = , (5.9)
N
în care: mi este numărul evenimentelor din intervalul i, determinate pe cale experimentală; N -
numărul total de evenimente luate în studiu.
70
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
71
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
72
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
73
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
74
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
75
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
76
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
77
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
78
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
Fig. 5.19. Dispozitiv pentru depresarea pistoanelor blocate în cilindrii elemenţilor pompelor
de injecţie
79
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
80
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
Pe baza datelor generale din prezentul studiu cercetând piaţa, prin diferite contacte cu
întreprinderea constructoare (Mefin Sinaia) şi diferiţi distribuitori de elemenţi de pompă de injecţie
precum şi de pompe de injecţie asamblate a rezultat că preţul de achiziţionare a elemenţilor noi
(reper 1 418 325 095) este de 25 lei, iar a pompei de injecţie de mărime A (RO PE S4 A90 C410 R
S2240) ce echipează tractoarele U-650 este de 1750 lei.
81
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
6. CONCLUZII FINALE
1. Criteriul cel mai important de clasificare a motoarelor cu ardere internă este procedeul de
aprindere a amestecului, deoarece le diferenţiază în clase, care se deosebesc între ele din punct de
vedere funcţional (modul de formare a amestecului şi arderea lui, procedeul de reglare a sarcinii
etc.), constructiv (dimensiuni, mase, forme, soluţii constructive), al exploatării (uşurinţă în
deservire, silenţiozitate, funcţionare liniştită, durabilitate etc.) şi al performanţelor tehnico-
economice (economicitate, putere litrică, masă /kW sau CP etc.).
2. Formarea amestecului aer-combustibil reprezintă o cerinţă fundamentală a procesului de
ardere, când motorul funcţionează cu combustibil lichid. Omogenizarea amestecului în stare
gazoasă se obţine prin pulverizarea fină a combustibilului lichid, prin vaporizarea lui relativ rapidă
şi prin amestecarea lui intimă cu aerul. Principial, pulverizarea combustibilului se realizează prin
mărirea vitezei relative dintre combustibil (lichid) şi aer.
3. Mărirea vitezei relative dintre cele două fluide se realizează pe două căi:
• prin mărirea vitezei jetului de combustibil în raport cu aerul, când operaţia poartă numele de
injecţie;
• prin mărirea vitezei unui curent de aer în raport cu vâna de combustibil, când operaţia poartă
numele de carburaţie.
4. Utilizarea unuia sau altuia dintre cele două procedee de pulverizare este condiţionată de
natura combustibilului. La motorul cu aprindere prin compresie (MAC) vaporizarea combustibilului
are loc în cilindrul motorului La aceste motoare o altă soluţie nici nu este posibilă, deoarece
temperatura ridicată de fierbere a hidrocarburilor care alcătuiesc motorina nu poate fi atinsă decât în
cilindrul motorului, la sfârşitul cursei de comprimare.
5. Motoarele cu combustie internă cu aprindere prin comprimare au o largă răspândire, dotând
în totalitate tractoarele agricole de toate tipurile, locomotivele Diesel-electrice şi Diesel-hidraulice,
grupurile de foraj, motocompresoarele, moto-generatoarele, în mare măsură autocamioanele şi
altele. Această răspândire se datorează faptului că motorul cu aprindere prin compresiune
funcţionează cu un consum specific de combustibil mai mic decât în cazul motorului cu aprinde cu
scânteie.
6. În camera de ardere a motorului Diesel aerul este comprimat la 2,5…4,5 MPa şi încălzit la
peste 500°C, astfel încât combustibilul introdus sub formă pulverizată este vaporizat, amestecat cu
aerul şi apoi aprins şi ars, procesul având loc într-o mică fracţiune de timp. Performanţele motorului
sunt maxime atunci când combustia este completă la un exces maxim de aer.
7. Sarcinile echipamentului de injecţie sunt dificile, având în vedere că se injectează pe ciclu o
cantitate de combustibil de numai câţiva milimetri cubi, la presiuni care pot atinge 50…60 MPa şi
care se repartizează pe numai 20…30 grade de rotaţie a arborelui motor, după o lege prescrisă,
asigurând totodată o anumită caracteristică de pulverizare .
8. Pentru a se putea realiza aceste condiţii, atât la pompa de injecţie, cât şi la injectoare, se
realizează asamblări cu jocuri funcţionale de numai 1,5…2,5 µm, calitatea suprafeţelor fiind foarte
82
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
fină, iar geometria lor extrem de precisă. Din aceste motive aparatura de injecţie este foarte
sensibilă la condiţiile de exploatare şi întreţinere.
9. Sistemul de injecţie este alcătuit din pompa de injecţie, injectoare şi conductele de legătură,
numite conducte de înaltă presiune. Sistemul de injecţie trebuie să îndeplinească următoarele
funcţiuni:
• să dozeze cantităţile de combustibil în concordanţă cu încărcarea motorului (la motoarele de
automobil, doza de combustibil pe ciclu variază între 30 şi 100 mm3, la sarcină plină);
• să pulverizeze combustibilul şi să asigure distribuţia lui corespunzătoare în camera de ardere.
• să creeze o presiune înaltă în injector pentru a asigura pulverizarea. În raport cu tipul camerei
de ardere, presiunea de injecţie variază între 8...200 MPa;
• să introducă combustibilul în cilindru, într-un interval de timp determinat, într-o fază
determinată a ciclului şi conform unei legi optime. La motoarele de tractoare durata injecţiei este
cuprinsă între 10...30°RAC, iar avansul la injecţie, la sarcină plină, variază între 10...25°RAC;
precizia reglării avansului la injecţie trebuie să fie de ± 1°RAC. Sistemele de injecţie trebuie să
asigure totodată variaţia avansului cu sarcina şi turaţia motorului, până la 15°RAC. Legea optimă de
injecţie trebuie să fie astfel încât să contribuie la ameliorarea funcţionării brutale şi la limitarea
fenomenului de ardere întârziată ;
• să asigure uniformitatea dozei de combustibil pentru toţi cilindrii (la sarcina şi turaţia
nominală gradul de neuniformitate δ = 2...3%).
Funcţiunile de dozare şi refulare a combustibilului la presiuni ridicate sunt preluate de pompa
de injecţie; funcţiile de pulverizare şi distribuire a combustibilului în camera de ardere sunt preluate
de injectoare. Celelalte funcţiuni sunt preluate parţial de pompă, parţial de injectoare.
10. Pompa de injecţie este de tipul cu piston, deoarece numai o astfel de pompă asigură
presiunile ridicate cerute de o bună pulverizare. Cel mai adesea fiecare cilindru este alimentat
separat de către o pompă individuală. Pentru simplificarea construcţiei, toate pompele se unesc într-
un bloc unic; în acest caz pompa de injecţie reprezentând un ansamblu de elemente refulante, care
au în comun alimentarea cu combustibil şi reglajul debitului.
11. Deoarece doza de combustibil pe ciclu este mică, dimensiunile principale ale pompei
(diametrul şi cursa pistonului) trebuie să fie şi ele mici, ceea ce creează dificultăţi de ordin
tehnologic la fabricarea pompei de injecţie. Astfel, pentru o cilindree de 1 l, doza pe ciclu este de 5o
mm3, sau Vs/Vcl = 106/50 = 20000, adică la plină sarcină volumul dozei pe ciclu este de 20000 ori
mai mic decât volumul cilindreei, iar în regim de mers în gol acest raport ajunge până 1:1ooooo.
12. S-au dezvoltat două metode de reglare a debitului de combustibil (sarcina motorului). În
prima metodă, pompa de injecţie aspiră doza pe ciclu necesară fiecărei sarcini a motorului şi o
refulează integral spre injector, motiv pentru care această metodă se numeşte metoda de reglare
prin aspiraţie variabilă şi descărcare totală. În a doua metodă, pompa aspiră o cantitate de
combustibil mult mai mare decât doza pe ciclu, dar refulează numai o fracţiune din cantitatea
aspirată, de aceea această metodă se numeşte metoda de reglare prin aspiraţie invariabilă şi
descărcare parţială.
13. Pompele de injecţie cu piston-sertar au o mare răspândire în domeniul motoarelor de
tractoare, deoarece au construcţia simplă, siguranţă sporită în funcţionare, se deservesc uşor şi
asigură o uniformitate relativ ridicată a debitului de combustibil. Pompele cu piston-sertar sunt de
tipul cu aspiraţie invariabilă şi descărcare parţială. Pentru simplificarea construcţiei funcţia supapei
se aspiraţie comandate este preluată de însăşi pistonul pompei, care a primit denumirea de piston-
sertar, întrucât distribuie combustibilul în cilindrul pompei în raport cu sarcina motorului.
14. Supapa de refulare întrerupe legătura dintre conducta de înaltă presiune şi cilindrul
pompei de injecţie în intervalul dintre două curse utile. Când cursa de refulare încetează, supapa se
aşază pe scaun sub acţiunea resortului şi împiedică aspiraţia combustibilului din conducta de înaltă
presiune, aspiraţie care ar face imposibilă reluarea injecţiei. Supapa de refulare îndeplineşte şi o a
doua funcţiune: descarcă conducta de înalţă presiune de presiunile reziduale ridicate, ceea ce reduce
83
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
solicitarea conductei între două injecţii, dar mai ales asigură întreruperea bruscă a injecţiei,
ameliorând astfel fenomenul de picurare
15. Deoarece motorul Diesel aspiră numai aer, iar volumul de aer pe ciclu rămâne aproape
constant, regimul de sarcină şi turaţie depinde de cantitatea de combustibil injectată pe ciclu. La
pompele de injecţie în linie, cantitatea de combustibil se comandă prin rotirea pistonaşelor
elemenţilor de pompare. Aceasta se efectuează prin deplasarea cremalierei pompei direct de către
operator sau în mod automat de un regulator de turaţie, în concordanţă cu variaţiile de sarcină.
16. Regulatoarele de turaţie pentru toate regimurile, acţionează în mod automat în întreaga
plajă dintre turaţia minimă şi maximă de mers în gol a motorului, menţinând valoarea turaţiei în
limitele gradului de neregularitate pentru orice poziţie a manetei regulatorului stabilită de
conducător, fiind preferate la motoarele de tractor, şi în general acolo unde sarcina variază în mod
imprevizibil.
17. Injectoarele de combustibil sunt componente esenţiale ale instalaţiei de alimentare a
motoarelor cu aprindere prin comprimare, având rolul de reglare a presiunii de injecţie şi de
pulverizare a combustibilului, astfel încât să se asigure vaporizarea acestuia în camera de ardere
18. Calitatea pulverizării este influenţată de mai mulţi factori care pot fi grupaţi astfel:
• parametrii sistemului de injecţie (presiunea de injecţie, viteza jetului, turaţia pompei de
injecţie);
• parametrii de stare şi proprietăţile fizice ale mediului în care are loc injecţia (presiunea
mediului sau contrapresiunea lui, greutatea specifică);
• proprietăţile fizice ale combustibilului (vâscozitatea, tensiunea superficială, densitatea);
• elementele constructive ale sistemului de injecţie (profilul camei, tipul pompei de injecţie şi
al injectorului, numărul orificiilor de pulverizare, forma şi dimensiunile lor);
• condiţiile de exploatare.
19. Influenţa presiunii de injecţie asupra fineţii de pulverizare este considerabilă, deoarece ea
determină viteza de curgere a combustibilului, Totodată creşte penetraţia, întrucât jetul posedă o
energie cinetică sporită. Creşterea turaţiei conduce la o sporire a presiunii de injecţie, întrucât
variază viteza medie a pistonului-sertar al pompei de injecţie. Această împrejurare capătă o
deosebită importanţă la motoarele de automobile şi tractoare care funcţionează în regim de turaţie
variabilă.
20. La injectoarele închise cu comandă hidraulică, ridicarea acului de pe scaun are loc sub
acţiunea forţei dezvoltate de presiunea combustibilului din camera pulverizatorului asupra gulerului
acului, realizat prin prelucrarea acului cu două diametre diferite şi de aceea injectoarele se numesc
cu comandă hidraulică.
21. Funcţionarea pompelor de injecţie şi a injectoarelor are loc în condiţii normale atunci când
combustibilul conţine impurităţi mecanice cu dimensiuni mai mici decât jocul de asamblare a
pieselor de precizie, care la elemenţii pompelor de injecţie bine rodaţi este de 0,0010…0,002 mm, în
caz contrar, suprafeţele de lucru ale pieselor de precizie se vor uza rapid din cauza acţiunii abrazive
a particulelor de praf aflate în suspensie în combustibil.
22. Efectele uzurii pieselor de precizie ale instalaţiei de alimentare a motoarelor Diesel
sunt:întârzierea începerii şi accelerării injectării combustibilului, adică reducerea duratei de injecţie,
la aceeaşi poziţie a pistonului în bucşa elementului;mărirea pierderilor de combustibil prin jocul
dintre pistonul şi cilindrul elementului, adică micşorarea debitului de combustibil în cilindrul
motorului, din cauza micşorării randamentului volumic al elementului de pompă;înrăutăţirea
calităţii pulverizării combustibilului şi mărirea picurării combustibilului prin pulverizator;
micşorarea presiunii remanente în conducta de înaltă presiune şi înrăutăţirea corespunzătoare a
condiţiilor de debitare prin injector.
23. Instalaţia de alimentare a motoarelor Diesel poate funcţiona timp îndelungat fără reparaţii,
numai dacă se respectă executarea operaţiilor tehnologice de mentenanţă preventivă şi corectivă şi
alte reguli de deservire tehnică (alimentare cu combustibil curat adică filtrat şi bine decantat, dacă
84
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
rezervoarele de combustibil sunt spălate periodic iar filtrele de combustibil înlocuite periodic).
Motorina poate fi curăţată de impurităţile mecanice şi prin decantare. Decantarea se bazează pe
folosirea forţei de gravitaţie pentru separarea impurităţilor a căror greutate specifică este mai mare
decât greutatea specifică a lichidului înconjurător.
24. Înrăutăţirea funcţionării motorului datorită deteriorării (uzării) elemenţilor pompei de
injecţie, se caracterizează, în primul rând, prin apariţia de fum la eşapament, prin micşorarea puterii
motorului şi prin dificultăţi la pornirea lui. Fumul la eşapament se produce şi din cauza pulverizării
defectuoase, datorită uzării sau cocsificării orificiilor pulverizatorului.
25. În procesele electrochimice cu obţinere de metal în stare compactă se recomandă ca anozii
să fie cu câţiva zeci de milimetri mai mici decât catozii. Această măsură se ia pentru a diminua
efectul de margine, care conduce la grosimi neuniforme ale statului de metal. Neuniformitatea
stratului depus este nedorită atât în galvanotehnică (depunerea metalelor), cât şi în hidrometalurgie
(extragerea şi purificarea metalelor).Dacă, dimpotrivă, catodul este mai mare decât anodul,
repartiţia liniilor de curent, respectiv densitatea de curent pe suprafaţa catodului este mai uniformă
decât în cazul precedent, de unde rezultă şi o grosime mai uniformă a stratului de metal.
26. La depunerea galvanică a metalelor, mai ales în ramura galvanostegiei, structura acestora
are un rol determinant asupra calităţii straturilor metalice obţinute. Structura unui strat metalic este
definită de mărimea şi orientarea grăunţilor cristalini. Aceste caracteristici sunt influenţate de:
compoziţia electrolitului, regimul de electroliză, grosimea stratului depus şi de descărcarea la catod
a ionilor de hidrogen.
27. Duritatea depunerilor galvanice depinde în foarte mare măsură de structura lor: cu cât
structura este mai fină, cu atât este mai ridicată duritatea. Influenţa exercitată de mărimea cristalelor
îşi găseşte explicaţia în creşterea în lungime a tuturor limitelor dintre cristale, unde, în comparaţie
cu straturile interioare ale cristalelor, are loc o oarecare denaturare a reţelei. Duritatea este mult
influenţată de densitatea de curent, temperatura de lucru şi compoziţia electrolitului.
28. Aderenţa depunerilor galvanice este determinată de gradul de îndepărtare a impurităţilor
de pe suprafaţa pieselor. După natura lor, aceste impurităţi pot fi clasificate în trei grupe: oxizi şi
săruri metalice, uleiuri, grăsimi sau alte substanţe organice şi diferite incluziuni metalice. Pregătirea
suprafeţelor metalice se poate face pe cale mecanică, chimică şi electochimică şi reprezintă circa
50% din volumul total de muncă necesar pentru procesul tehnologic de depunere a unui metal.
29. Utilizarea pe scară largă a cromului depus pe cale galvanică are la bază o serie de
avantaje, precum: stabilitatea chimică ridicată, rezistenţa mare la uzura mecanică şi aspectul plăcut
al metalului. Cromarea se aplică în scopuri decorativ-protectoare, pentru care sunt necesare straturi
cu grosimi de 1…2 μm, precum şi pentru recondiţionarea pieselor uzate sau pentru creşterea
rezistenţei la uzare a altor piese, cazuri în care, straturile de crom ating grosimi de 200 μm şi chiar
mai mari. Cromarea în straturi groase este cunoscută sub numele de cromare dură. Asupra
procesului tehnologic de cromare se manifestă, în mod deosebit, influenţa condiţiilor de lucru şi a
electroliţilor folosiţi.
30. Cercetările teoretice şi experimentale au condus la elaborarea unor regimuri raţionale de
acoperire cu crom a pistoanelor elemenţilor. Aceste regimuri dau posibilitatea de a aplica pe
pistoane un strat de crom cu multă precizie, (cromare la dimensiuni), ceea ce asigură sortarea
pistoanelor şi asamblarea lor cu cilindrii, fără rodare suplimentară.. Stratul de crom depus pe piston
trebuie să aibă grosimea de 0,020…0,050 mm. La un strat cu grosimea mai mică decât 0,020 mm şi
la rodarea ulterioară a pistonului, se produce, în unele cazuri, descoperirea unor zone pe piston, prin
căderea cromului, fenomen care trebuie cu totul evitat. Aplicarea unui strat cu grosime mai mare
decât 0,05 mm este posibilă şi se admite uneori. Trebuie să se ţină seama de faptul că în acest caz
productivitatea cromării scade foarte mult şi contribuie la creşterea costului operaţiei de cromare.
31. Electrolitul folosit pentru cromarea pistoanelor este, de obicei, o soluţie formată din
200…250 g de anhidridă cromică (Cr2O3 ) şi 1,25…2,0 g acid sulfuric (H2SO4 ), la un litru de apă.
Această soluţie permite o viteză de depunere mare a stratului de crom. Pistoanele cromate în această
85
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
soluţie vor trebui să fie rodate suplimentar înainte de asamblare. Se poate, de asemenea, recomanda
cromarea pistoanelor într-o soluţie slabă de electrolit, formată din 50…55 g anhidridă cromică şi
0,5…0,7 g acid sulfuric, la un litru de apă. La cromarea în această soluţie se îmbunătăţeşte aderenţa,
creşte omogenitatea stratului şi, în plus, pe strat nu apar fisuri. Cromarea pistoanelor într-o soluţie
slabă de electrolit durează mai mult, dar se pretează mai bine la control, ceea ce permite să se evite
rodarea ulterioară a pieselor.
32. În funcţie de mediul care furnizează azotul ca element activ, s-au dezvoltat mai multe
procedee de nitrurare cum ar fi: nitrurarea gazoasă, nitrurarea ionică în baie de săruri şi, mai recent,
nitrurarea în plasmă. Nitrurarea în plasmă prezintă o serie de avantaje, precum:
consum de energie şi gaze mai redus faţă de nitrurarea ionică în gaz (cu circa 30% şi,
respectiv, 80%);
absenţa poluării (nitrurarea în băi de săruri fiind un procedeu foarte poluant);
cicluri mai scurte cu circa 50% faţă de nitrurarea clasică;
posibilitatea controlului şi reglării condiţiilor de nitrurare şi prin aceasta a constituenţilor
structurali doriţi;
posibilitatea opririi şi reluării ciclului de nitrurare;
deformaţii minime;
operaţia de tratament termic finală nu mai necesită tratamente termice sau prelucrări mecanice.
Prin aplicarea nitrurării se obţin straturi cu grosimi de 0,1...0,6 mm, cu durităţi cuprinse între
500...1100 HV5 (în funcţie de natura materialului de bază), miezul rămânând tenace.
33. Tehnologia de carbonitrotitanizare se bazează pe metoda depunerii chimice în plasmă
(PACVD-Plasma Asisted Chemical Vapour Deposition) prin care, în urma reacţiei în plasmă între
două sau mai multe gaze reactante, are loc formarea unor compuşi ce se depun pe suprafaţa
materialelor (substratul) aflate în zona de reacţie. De exemplu, pentru formarea de TiC se utilizează
TiCl4, C2H2 şi H2; pentru SiN-SiH4, N2 şi H2; pentru AlN-AlCl3, NH3 şi H2; pentru BN-B2H6 (sau
BCl3) şi NH3 etc.
34. Durificarea cu laser a oţelurilor şi fontelor se realizează prin încălzirea cu viteze mari până
la o temperatură corespunzătoare din domeniul austenitic, cu realizarea transformării α→β într-un
interval foarte scurt (0,01...1,0 s) şi răcire, rapidă, astfel încât să nu se intersecteze curbele C şi deci
să se producă transformarea austenitei în martensită.
1. Funcţionarea pompelor de injecţie şi a injectoarelor are loc în condiţii normale atunci când
combustibilul conţine impurităţi cu dimensiuni mai mici decât jocul de ansamblu al pieselor
conjugate (piston-cilindru), respectiv 0,0005…0,0015 mm. În caz contrar suprafeţele de lucru ale
pieselor de precizie se vor uza intens din cauza acţiunii abrazive a particulelor solide aflate în
suspensie în combustibil.
2. Rezultatul pătrunderii particulelor solide dure împreună cu combustibilul în instalaţia de
injecţie îl reprezintă ştirbirea muchiilor, griparea pistonaşelor în bucşe, uzuri pe suprafeţele active
ale acestora etc., influenţând negativ funcţionarea motorului, prin micşorarea puterii, mărirea
consumului de combustibil şi accelerarea uzării pieselor.
3. Modificarea dimensiunilor geometrice, formelor şi poziţiilor suprafeţelor conjugate ale
pieselor elemenţilor pompelor de injecţie este datorată uzurii hidroabrazive. Intensitatea acestei
uzări depinde de proprietăţile fizico-mecanice ale acestora, de proprietăţile aşchietoare ale
particulelor abrazive, de presiunea şi viteza de curgere a combustibilului şi de spaţiul parcurs de
piesele în frecare.
4. Caracterul uzării elemenţilor pompelor de injecţie nu depinde de provenienţa particulelor
abrazive, ci de prezenţa lor pe suprafeţele pieselor.
86
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
5. Elemenţii pompelor de injecţie în linie studiaţi sunt executaţi din RUL1 şi RUL2, care în
stare călită sau durificată superficial pot să răspundă la solicitări înalte de tracţiune, compresiune,
forfecare, oboseală şi de uzură. Aceste oţeluri sunt uşor hipoeutectoide, aliate cu crom, mangan şi
siliciu, care le asigură o duritate ridicată şi uniformă, călibilitate bună, tenacitate satisfăcătoare, dar
au rezistenţa la coroziune redusă.
6. Cea mai bună rezistenţă la uzare se obţine la oţelul călit în ulei, care în stare recoaptă are
structura formată din sorbită uniformă. Revenirea oţelurilor de rulment se realizează la temperaturi
joase, cu scopul de a se menţine duritatea ridicată şi de a se elimina tensiunile interne provocate de
călire.
7. Aprecierea uzurii elemenţilor se face pe baza cunoaşterii dimensiunilor limită, a abaterilor
maxime de la forma geometrică, precum şi a valorilor limită ale ajustajului pieselor conjugate la. La
pompele de injecţie, parametrii care caracterizează calitatea funcţionării sunt presiunea şi debitul de
combustibil care pot fi realizate.
8. Pentru determinarea jocului limită dintre pistonul şi bucşa elementului se utilizează o
metodă hidraulică, prin care se cronometrează timpul de scăpare printre cele două piese a
combustibilului supus la o presiune mai mare decât cea de injecţie. Timpii obţinuţi se împart în mai
multe categorii, pe o pompă de injecţie fiind obligatorie montarea de elemenţi din aceeaşi categorie.
9. La recondiţionarea elemenţilor pompelor de injecţie prin lepuire trebuie să se îndepărteze
un strat de metal de 0,002…0,005 mm, în vederea înlăturării ovalităţilor şi a conicităţilor. Este
necesar ca elemenţii recondiţionaţi să posede o fiabilitate identică sau cât mai apropiată de cea a
elemenţilor noi.
10. În procesul de recondiţionare a elemenţilor pompelor de injecţie în linie un loc important
îl prezintă controlul dimensional al pistoanelor şi cilindrilor elemenţilor, înainte, în timpul şi după
recondiţionarea acestora. Controlul dimensional se poate face manual sau automat, prin procedee
mecanice (micrometrare) sau pneumatice.
11. Aparatura de control pneumatic se situează printre cele mai economice mijloace de
automatizare a controlului dimensional în construcţia de maşini, datorită costurilor relativ reduse,
stabilităţii reglajelor, calificării reduse a personalului de deservire, precum şi datorită
caracteristicilor metrologice bune (sensibilitate, stabilitate, precizie).
12. Aparatele de control pneumatic permit să se verifice, practic, orice parametri liniari ai
pieselor care se execută în construcţia de maşini, inclusiv abaterile de formă (ovalitate, conicitate,
poligonalitate) şi de poziţie (neperpendicularitate, necoaxialitate, poligonalitate) şi chiar să se
efectueze unele operaţii de calcul (însumare, diferenţă, valoare medie, sortare).
13. Recondiţionarea elemenţilor pompelor de injecţie prin rodarea individuală şi împreună a
pieselor fără încărcare, constă în aceea că se ia una din piese, de exemplu cilindrul şi se rodează cu
ajutorul unei paste de rodat şi al unei tije speciale, care se numeşte sculă de rodaj, până la eliminarea
neregularităţilor formate din cauza uzurii. Apoi se ia a doua piesă a perechii, pistonul, din altă grupă de
dimensiuni, respectiv o grupă cu diametrul mai mare decât a alezajului iniţial al cilindrului şi rodându-l
(îndepărtând prin rodare un strat de metal), se elimină neregularităţile datorate uzurii acestuia, după care
se rodează împreună cele două piese până la obţinerea unui joc normal. Rodarea se poate face cu mai
multe tipuri de paste abrazive, cele mai importante fiind cele din pulberi de corindon şi cele din
oxid de aluminiu.
14. Asamblarea pistoanelor şi a cilindrilor după recondiţionarea prin rodarea individuală,
necesită următoarele operaţii: sortarea pieselor pe dimensiuni, asamblarea în perechi a pistoanelor
cu cilindrii corespunzători, verificarea alunecării (glisării) line a pieselor şi la nevoie, rodarea
împreună a pieselor, executarea probei hidraulice a ansamblului, pregătirea ansamblurilor pentru
păstrare şi predarea lor la depozit (magazie).
15. Sortarea pieselor pe grupe de dimensiuni asigură alegerea rapidă în perechi a pistoanelor şi
a cilindrilor recondiţionaţi prin rodare individuală. Cilindrii se sortează măsurându-se în trei planuri
(la 4...5 mm de partea superioară, la jumătatea lor şi la 4...5 mm de la partea inferioară) şi pe două
87
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
direcţii, una paralelă cu orificiul de admisie şi cealaltă perpendiculară pe acest orificiu. Măsurarea
se realizează cu un comparator de interior cu precizia de 0,001 mm.
16. Înainte de rodarea finală, pe suprafaţa pistonului trebuie să se aplice o cantitate mică de
pastă foarte fină, şi anume pastă de oxid de aluminiu de 1 μm. Pe măsura rodării, pistonul va
pătrunde tot mai adânc în cilindru, şi în final va pătrunde în acesta pe toată lungimea. După aceasta,
rodarea trebuie întreruptă şi după spălarea pieselor, se va verifica dacă o piesă pătrunde lin în
cealaltă. Pistonul care pătrunde în cilindru numai cel mult 10...15 mm nu poate fi rodat mai departe
şi se alege alt cilindru din altă grupă de dimensiuni pentru a fi împerecheat cu el, sau se va supune
unei rodări individuale suplimentare.
17. Obiectivul principal al cercetărilor experimentale din această lucrare îl reprezintă
proiectarea, execuţia, implementarea şi verificarea în exploatare a metodicilor, tehnologiilor şi
echipamentelor pentru evidenţierea degradării şi pentru restabilirea stării de funcţionare a
elemenţilor pompelor de injecţie în linie. În vederea atingerii obiectivului principal al acestor
cercetări a fost necesară parcurgerea secvenţială şi rezolvarea a zece obiective subsidiare.
18. Obiectele cercetărilor experimentale în vederea studierii distribuţiei dimensiunilor
acestora au fost reprezentate de elemenţii pompelor de injecţie cu diametrele de 9 mm care
echipează motoarele D-103, D-110, aprovizionaţi de la centrele de reparaţii motoare (total 141
bucăţi), precum şi de elemenţii pompelor de injecţie cu diametrele de 9,5 mm ce echipează
motoarele RABA, aprovizionaţi de la centrele de reparaţii motoare din cadrul unităţilor specializate
(total 152 bucăţi).
19. În vederea atingerii obiectivului general al cercetărilor experimentale, precum şi a obiectivelor
subsidiare s-a conceput şi urmărit metodica generală de cercetare experimentală. Pentru îndeplinirea
metodicii generale au fost realizate următoarele activităţi: acţiuni preliminare cercetărilor experimentale,
cercetări experimentale în laborator şi cercetări experimentale în exploatare.
20. Din categoria instrumentelor pentru măsurări mecanice se remarcă trusa de cale plan-
paralele şi ortotestul, ca echipament hidraulic s-a utilizat dispozitivul hidraulic adaptat pentru
verificarea etanşeităţii elemenţilor, iar din categoria instrumentelor pneumatice s-a utilizat instalaţia
Superjet, cu adaptările realizate de autor pentru verificarea pistoanelor şi bucşelor elemenţilor.
21. Cercetările experimentale s-au desfăşurat în laboratorul I.N.M.A., la Centrul de Reparaţii
Denta din cadrul S.M.A. Deta, judeţul Timiş şi în mai multe unităţi de exploatare a tractoarelor şi
maşinilor agricole, după metodica desfăşurării cercetărilor experimentale.
22. Verificarea comportării în exploatare a elemenţilor recondiţionaţi s-a făcut pe motoare
montate pe tractoarele din dotarea S.M.A. Deta. Elemenţii recondiţionaţi după metoda treptelor de
reparaţii au fost testaţi la o probă de presiune cu ajutorul dispozitivului pentru verificat şi reglat
injectoare, la care s-au realizat adaptările necesare verificării elemenţilor. În funcţie de timpul de
scădere a presiunii de la 20 MPa la 15 MPa elemenţii consideraţi corespunzători au fost împărţiţi în
trei grupe: I-15…20 s; II-21…25 s şi III-26…30 s. Elemenţii pentru care nu s-au atins 15 s ori s-au
depăşit 30 s au fost consideraţi necorespunzători, căutându-se fie reîmperecherea, fie continuarea
rodării acestora.
23. Curbele de distribuţie a suprapunerii apariţiilor evenimentelor pe cele 35 de intervale
pentru pistoanele şi cilindrii elemenţilor de 9 mm şi respectiv, 9,5 mm sunt reprezentate în
diagrame şi din analizarea suprapunerii acestor curbe reiese faptul că se pot recondiţiona prin lepuire
peste 80% din elemenţii pompelor de injecţie luaţi în studiu.
24. Pentru a stabili preţul preconizat de vânzare cu amănuntul a elementului de pompă de
injecţie recondiţionat, care să se situeze sub limita preţului minim actual practicat pe piaţă şi un
profit de maximum 25% pentru centrul de reparaţii, s-a pornit de la calculul investiţiilor privind
utilajele, aparatele de măsură şi control, materialele şi lucrările de construcţii – montaj efectuându-
se apoi un deviz postcalcul.
88
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
89
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Abăităncei, D. ş.a. : Motoare pentru autovehicule şi tractoare. Vol. 2, Editura tehnică, Bucureşti,
1978.
16. Bădescu, M., Popescu, S.: Diagnosticarea şi întreţinerea pompelor de injecţie, în Revista
Mecanizarea Agriculturii, nr. 3, 2005, p. 25-32.
24. Brătucu, Gh.: Repararea şi fiabilitatea utilajelor agricole, Editura Universităţii Transilvania,
Braşov, 1992.
26. Brătucu, Gh.: Tehnologia reparării utilajelor agricole, vol. I şi II, Universitatea din Braşov, 1984.
48. Danciu A., Chipriade, Gh.: Încercarea bancului de centicubat pompe de injecţie cu variator electric
BCVE-8, în Referat ICSITMUA, Bucureşti, 1986.
49. Danciu, A., Florea, Şt.: Studii şi cercetări privind stabilirea tehnologiei de recondiţionare a elemenţilor
de la pompele de injecţie în linie, în Referat ICSITMUA, Bucureşti, 1986.
51 Danciu, A., Chipriade, Gh.: Tehnologia de revizii tehnice (Rt) si reparaţii curente (Rc1) de la
tractoarele U-650; U-651 M, Editura CERES, Bucureşti, 1987.
52. Danciu, A., Florea, Şt.: Stabilirea fluxului tehnologic de lucru şi nomenclatorul SDV-urilor
necesare recondiţionării elemenţilor de la pompele de injecţie în linie, în Referat ICSITMUA,
Bucureşti, 1987.
53. Danciu, A. Florea, Şt.: Tehnologia de recondiţionare a elemenţilor pompelor de injecţie în linie, în
Revista Mecanizarea Agriculturii nr. 8/1987.
54. Danciu, A., Florea, Şt.: Încercarea în vederea omologării SDV-urilor şi a fluxului tehnologic de lucru
necesare recondiţionării centralizate a elemenţilor de la pompele de injecţie ale tractoarelor U-650, în
Referat ICSITMUA, Bucureşti, 1988.
55. Danciu, A. Florea, Şt.: Cercetări privind elaborarea tehnologiei şi realizarea SDV-urilor necesare
recondiţionării elemenţilor de la pompele de injecţie cu diametrul pisonaşului de 9,5 mm şi extinderea
tehnologiei de recondiţionare a elemenţilor cu diametrul pisonaşului de 9 mm la treptele 8,920...8,960
mm şi 9,160...9,200 mm, în Referat proiecte execuţie SDV-uri, ICSITMUA, Bucureşti, 1988.
58. Danciu, A., Gagiu, C., Mocioc, Şt., Stancu, B.: Cum întreţinem şi reparăm tractorul U-650, în
Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă (ANCA), Fundaţia naţională „Satul Românesc” Revista
„ Agricultura României”, Bucureşti, 1999.
59. Danciu, A.: Principalele operaţii de mentenanţă la instalaţia de alimentare a motoarelor D-110, în
Revista Mecanizarea Agriculturii nr.1/2003, Redacţia revistelor AGRIS, ISSN 1012-7296, p. 28...42.
60. Danciu, A.: Tehnologia de recondiţionare a elemenţilor pompelor de injecţie de la motorul tractorului
U-650 M, în Revista Mecanizarea Agriculturii nr.7/2004, Redacţia revistelor AGRIS, p. 25...28.
62. Danciu, A, Vlăduţ, V., Gângu, V., Marin, E.: Tehnologie de mentenanţă preventivă şi corectivă la
semănătoarea pentru semănat în teren nearat SCN-3, Editura Printech, Bucureşti 2006, ISBN 978-
973-718-651-5.
63. Danciu, A, Vlăduţ, V., Cojocaru, I., Băjenaru, S.: Tehnologie de mentenanţă preventivă şi corectivă
la plugul cizel PC-7, Editura Printech, Bucureşti 2006, ISBN 978-973-718-650-8.
64. Danciu, A, Vlăduţ, V., Pirnă, I., Constantin, N.: Tehnologie de mentenanţă preventivă şi corectivă
la agregatul combinat pentru pregătit patul germinativ ACPG-3, Editura Printech, Bucureşti, 2006,
ISBN 978-973-718-649-2.
66. Danciu, A, Brătucu, Gh., Ludig ,M., Postelnicu, E, Caba, I.L.: Research on the Reconditioning of
the Elements in Line Injection Pumps Using the Repair Steps Method in The 4th Internationall
Conference COMAT 2012, Brasov, 2012, Vol. 3, p. 820-829, ISBN 978-973-131-162-3.
67. Danciu, A., Brătucu, Gh., Ludig, M., Postelnicu, E., Grigore, I.: Contributions to Achieve the
Pneumatic Ssystem for Measuring Injection Pump Elements, in The 4th International Conference
COMAT 2012, Brasov, 2012, Vol. 3, p. 805-819, ISBN 978-973-131-162-3.
68. Danciu, A., Brătucu, Gh., Vlăduţ, V., Brckic, M.: Distribuţia dimensiunilor elemenţilor pompelor
de injecţie degradaţi în vederea restabilirii stării de funcţionare, în Revista INMATEH -
90
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
Agricultural Engineering, vol. 37, no. 2/2012, p. 69-80, e: ISSN: 2068 – 2239; p: ISSN: 2068 –
4215, Bucureşti, România.
70. Doinaru, L.: Aparatură de injecţie pentru motoare Diesel, Editura tehnică, Bucureşti, 1973.
74. Firoiu, C.: Tehnologia proceselor electrochimice, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1983.
75. Florea, Şt., Tomescu, D. ş.a.: Tehnologia de reparare a tractoarelor U-650; U-651 M, Editura
CERES, Bucuresti, 1984.
77. Gagiu, C.: Fiabilitatea în exploatare a tractoarelor şi maşinilor agricole, Editura AGRIS - Redacţia
revistelor agricole, Bucureşti, 1995.
81. Grǘnwald, B.: Teoria, construcţia şi calculul motoarelor pentru autovehicule rutiere, Editura
didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1969.
83. Ionuţ, V., ş.a.: Tehnologia reparării şi fiabilitatea utilajului agricol, Editura didactică şi pedagogică
Bucureşti, 1983.
102. Popescu, S., Bădescu, M.: Diagnosticarea şi întreţinerea tehnică a tractoarelor, Editura Ceres,
Bucureşti, 1992.
104. Popescu, S., Ursuţ, G.: Dispozitiv stroboscopic pentru determinarea avansului la injecţie a
motoarelor cu aprindere prin comprimare folosite la tractoare şi maşini agricole, în Buletinul
CIT, vol. VI, Braşov, 1989, p. 129-136.
105. Popescu, S., Bădescu, M.: Diagnosticarea stării tehnice a mecanismelor şi sistemelor motorului ce
echipează tractorul agricol, în Revista Mecanizarea Agriculturii, nr. 6, 2001, p. 11-19.
106. Popescu, S., Bădescu, M.: Metode şi mijloace de diagnosticare a stări tehnice a tractoarelor
agricole, în Revista Mecanizarea Agriculturii, 2006, nr.11, p. 23-26.
113. Safta, V., Voicu, Gh.: Tendinţe actuale în construcţia motoarelor de la tractoarele agricole, cu
privire la caracteristicile exterioare ale acestora, în Revista Construcţia de Maşini, 4-5/1998, p.
37-40.
114. Safta,V., Voicu, Gh.: Rodajul şi determinarea indicilor funcţionali (putere şi consum de
combustibil) la motoarele tractoarelor, după reparaţie: I. Rodajul motoarelor, în Revista
Mecanizarea Agriculturii, nr.4-5 /1998, p. 6-12.
115. Safta,V., Voicu, Gh.: Rodajul şi determinarea indicilor funcţionali (putere şi consum de
combustibil) la motoarele tractoarelor, după reparaţie: II. Determinarea puterii motoarelor şi a
consumului de combustibil pe bancul de probă, în Revista Mecanizarea Agriculturii, nr. 6-7 /1998,
p. 21-25.
116. Selivanov, A.I.: Instalaţia de alimentare pentru motoare Diesel, Editura tehnică, Bucuresti, 1956,
126. Tomescu, D. ş.a.: Tehnologia de întreţineri şi revizii tehnice, norme de timp pentru întreţineri,
revizii şi reparaţii la tractoare, maşini şi instalaţii agricole, Redacţia de propagandă tehnică
agricolă, Bucureşti, 1989.
136. Voicu, Gh., Safta, V.: Reglarea pompei de injecţie cu elemenţi în linie de mărime A, care
echipează motoarele D-110 de la tractoarele U-650 M, în Revista Mecanizarea Agriculturii, nr.
3/2000, p. 25-29.
155. *** SR EN ISO 683-17:2002 - Oţeluri pentru tratamente termice. Oţeluri aliate şi oţeluri pentru
automate. Partea 17. Oţeluri pentru rulmenţi.
91
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
Curriculum vitae
Informaţii personale
Nume şi prenume DANCIU, Aurel
Adresă Str. Tămâioarei, nr. 81, Sector 2, Bucureşti,
România
Telefon 0722 942.902
E-mail danciu_aurel1@yahoo.com
Naţionalitate Română
Data naşterii 31.10.1951
Experienţa profesională
Perioada 01.04.2005– prezent
Educaţie şi formare
Perioada 2008-prezent
Calificarea/diploma obţinută Doctorand
Numele instituţiei de învăţământ Universitatea Transilvania din Braşov
Perioada 1975-1980
Calificarea/diploma obţinută Inginer
Numele instituţiei de învăţământ Institutul Politehnic „Gheorghe Ghorghiu Dej” din
Bucureşti, Facultatea de mecanică agricolă
92
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
Curriculum vitae
Personal information
Name DANCIU, Aurel
Address Tămâioarei St., no. 81, Sector 2, Bucharest,
Romania
Telephone 0722 942.902
E-mail danciu_aurel1@yahoo.com
Nationality Romanian
Birth date 31.10.1951
Work experience
Period 01.04.2005– present
Name of employer/ position held INMA Bucureşti – CS III Engineer
Period 01.02.1991 – 01.04.2005
Name of employer/ position held ICTDMA- ROMATEST – CS III Engineer
Period 01.08.1983– 01.02.1991
Name of employer/ position held Institute of research for machines and installations
for agriculture - Engineer
Period 25.08.1980– 01.08.1983
Name of employer/ position held Trustul S.M.A. Vâlcea, SMA Zătreni - Engineer
Period 19.12.1972 – 15.09.1975
Name of employer/ position held ASCENSOR Metallurgical factory – Electrician
worker
Period 11.08.1969 – 16.06.1971
Name of employer/ position held ASCENSOR Metallurgical factory – Electrician
worker
Period 1975-1980
Qualification Engineer
Education institution „Gheorghe Ghorghiu Dej” Polytechnical Institute
of Bucharest, Faculty of agricultural mechanics
93
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
A. Lucrări ştiinţifice
1. Danciu, A., Florea, Şt.: Studii şi cercetări privind stabilirea tehnologiei de recondiţionare a
elemenţilor de la pompele de injecţie în linie, în Referat ICSITMUA, Bucureşti, 1986.
2. Chipriade, Gh., Danciu, A., ş.a.: Tehnologia de revizii tehnice (Rt) si reparaţii curente (Rc1) de
la combina C-12, Editura CERES, Bucureşti, 1984.
3. Danciu A., Chipriade, Gh.: Încercarea bancului de centicubat pompe de injecţie cu variator
electric BCVE-8, în Referat ICSITMUA, Bucureşti, 1986.
4. Danciu, A. Elaborarea temelor de cerinţe pentru proiectarea şi execuţia tampoanelor şi inelelor
pneumatice necesare sortării cilindrilor şi pistoanelor elemenţilor recondiţionaţi, în Referat ICSITMUA,
Bucureşti, 1986.
5. Florea, Şt., Danciu, A.: Elaborarea temelor de cerinţe în vederea proiectării şi omologării
dispozitivelor de recondiţionare a elemenţilor pompelor de injecţie în linie, în Referat ICSITMUA,
Bucureşti, 1986.
6. Radu, E., Danciu, A.: Studii şi cercetării privind posibilităţile de aplicare a nitrurării ionice în
procesul de recondiţionare şi mărirea rezistenţei la uzură a pieselor de la tractoare şi maşini agricole,
în Referat ICPITMUA, 1986.
7. Danciu, A., Chipriade, Gh.: Tehnologia de revizii tehnice (Rt) si reparaţii curente (Rc1) de la
tractoarele U-650; U-651M, Editura CERES, Bucureşti, 1987.
8. Danciu, A., Florea, Şt.: Stabilirea fluxului tehnologic de lucru şi nomenclatorul SDV-urilor
necesare recondiţionării elemenţilor de la pompele de injecţie în linie, în Referat ICSITMUA,
Bucureşti, 1987.
9. Danciu, A. Florea, Şt.: Tehnologia de recondiţionare a elemenţilor pompelor de injecţie în linie, în
Revista Mecanizarea Agriculturii nr.8, 1987.
10. Danciu, A., Florea, Şt.: Încercarea în vederea omologării SDV-urilor şi a fluxului tehnologic de
lucru necesare recondiţionării centralizate a elemenţilor de la pompele de injecţie ale tractoarelor U-650,
în Referat ICSITMUA, Bucureşti, 1988.
11. Danciu, A. Florea, Şt.: Cercetări privind elaborarea tehnologiei şi realizarea SDV-urilor
necesare recondiţionării elemenţilor de la pompele de injecţie cu diametrul pisonaşului de 9,5 mm şi
extinderea tehnologiei de recondiţionare a elemenţilor cu diametrul pisonaşului de 9 mm la treptele
8,920...8,960 mm şi 9,160...9,200 mm, în Referat proiecte execuţie SDV-uri, ICSITMUA, Bucureşti, 1988.
12. Danciu, A., Florea, Şt.: Tehnologia de revizii tehnice (Rt) şi reparaţii curente (Rc1) la
tractoarele din grupa U-445, Redacţia de Propagandă Tehnică-Agricolă, Bucureşti, 1990.
13. Alexandrescu, M., Florea, Şt., Danciu, A., Bacalu, A., Grădişteanu, M.: Tehnologia de
repararea şi recondiţionare a combinei autopropulsate de recoltat porumb C6-P. Vol I şi II, Redacţia
de Propagandă Tehnică-Agricolă, Bucureşti, 1988.
14. Danciu, A., Florea, Şt.: Tehnologia de revizii tehnice (Rt) şi reparaţii curente (Rc1) la
tractoarele din grupa U-445, Redacţia de Propagandă Tehnică Agricolă, Bucureşti, 1990.
15. Bacalu, A., Danciu, A.: Studii şi cercetării privind stabilirea posibilităţilor de recondiţionare
prin folosirea termodifuziunii, în Referat ITCDMA ROMATEST, 1992.
16. Danciu, A., Cazacu, L.: Cercetării privind stabilirea tehnologiei de mărire a rezistenţei la
uzură şi recondiţionare a pieselor de schimb prin folosirea laserului, în Referat ITCDMA ROMATEST
/ INTEC, Bucureşti, 1994.
17. Radu, E., Burtea, V., Danciu, A.: Cercetării privind stabilirea tehnologiei de mărire a
rezistenţei la uzură a pieselor de la tractoare şi maşini agricole prin folosirea terrmodifuziunii şi
plasmei, în Referat ITCDMA ROMATEST, 1994.
18. Danciu, A., Gagiu, C., Mocioc, Şt., Stancu, B.: Cum întreţinem şi reparăm tractorul U-650, în
Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă (ANCA), Fundaţia naţională „Satul Românesc” Revista „
Agricultura României”, Bucureşti, 1999.
94
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
19. Danciu, A.: Principalele operaţii de mentenanţă la instalaţia de alimentare a motoarelor D-110,
în Revista Mecanizarea Agriculturii nr.1/2003, Redacţia revistelor AGRIS, ISSN 1012-7296, p. 28...42.
20. Danciu, A.: Tehnologia de recondiţionare a elemenţilor pompelor de injecţie de la motorul
tractorului U-650 M, în Revista Mecanizarea Agriculturii nr.7/2004, Redacţia revistelor AGRIS, p. 25...28.
21. Băjenaru, S., Ganga, M., Vlăduţ, V., Danciu, A.: Studiul teoriei de diagnosticare aplicată
pentru mentenanţa predicitvă, în Lucrările ştiinţifice ale International Symposium “Trends in European
Agriculture Development”, Facultatea de Agricultură, Editura AGROPRINT, Vol. 41 (2) 1 – 521(2009),
secţiunea 7, p. 338-350, ISSN 2066-1843, Timişoara, România, 2009.
22. Brătucu, Gh., Danciu, A., Păunescu, C.G.: Aspects Regarding the Degradation of the in Line
Injection Pumps Elements, in The 4th Internationall Conference Computational Mechanics and Virtual
Engineering, COMEC 2011, 20-22 OCTOBER 2011, Brasov, Romania, Vol. I, p. 253-257.
23. Danciu, A, Brătucu, Gh., Ludig ,M., Postelnicu, E, Caba, I.L.: Research on the
Reconditioning of the Elements in Line Injection Pumps Using the Repair Steps Method in The 4th
Internationall Conference COMAT 2012, Brasov, 2012, Vol. 3, p. 820-829, ISBN 978-973-131-162-3.
24. Danciu, A., Brătucu, Gh., Ludig, M., Postelnicu, E., Grigore, I.: Contributions to Achieve the
Pneumatic Ssystem for Measuring Injection Pump Elements, in The 4th International Conference
COMAT 2012, Brasov, 2012, Vol. 3, p. 805-819, ISBN 978-973-131-162-3.
25. Danciu, A., Brătucu, Gh., Vlăduţ, V., Brckic, M.: Distribuţia dimensiunilor elemenţilor
pompelor de injecţie degradaţi în vederea restabilirii stării de funcţionare, în Revista INMATEH -
Agricultural Engineering, vol. 37, no. 2 / 2012, p. 69-80, e: ISSN: 2068 – 2239; p: ISSN: 2068 – 4215,
Bucureşti, România.
C. Manuale universitare
1. Vlăduţ, V., Matache, M., Voicea, I., Nicolescu, M., Biriş, S., Paraschiv, G., Voicu, Gh., Danciu,
A., Persu, C.: Testarea asistată a sistemelor biotehnice, Editura Terra Nova, Iaşi, 2012, ISBN 978-606-
623-011-7.
95
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe
Cercetări privind degradarea şi restabilirea stării de funcţionare a elemenţilor pompelor de injecţie
- REZUMAT -
- ABSTRACT –
Pistons and sleeves forming in-line injection pumps elements are fine parts for which
dimensional, form and position tolerances of surfaces and axes are 0.1...0.2 μm and optimal
clerance for the assembly is 1.0...2.0 μm. The clerance increase by 1 μm may cause the reforming of
the two parts assembly. Therefore, they are produced in fields with wider tolerances and are
selectively mounted, this approach allowing them to restore their normal operating state by
refurbishing and repacking. In this paper, technologies and mechanical equipment were set for
measuring the degradation of the pistons and bushes and necessary pneumatic devices were
designed and manufactured in order to adapt to the Superjet pneumatic equipment and also to verify
elements and all technological equipment with their reconditioning flow, using steps method, size
lapping and running processes, followed by repacking of parts that were previously part of different
aprons. Experiments have shown that the reconditioned operating elements behave like new ones,
although their cost is lower than that of new ones. The practical difficulties are related to the
disappearance of most of the specialized injection pump repair centers, using the right economic
and technical justifications with the approach of replacing all worn parts with new ones, but more
expensive.
96
Autor: ing. DANCIU I. Aurel Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. BRĂTUCU Gheorghe