Reteaua globala a bazelor militare americane

Publicat pe de searchnewsglobal

Statele Unite isi

exercita influenta politica, militara si economica asupra a 191 de state, membre ale
Organizatiei Natiunilor Unite
Influenta americana este exercitata prin tratate, amplasarea de baze sau instalatii militare,
precum si prin prezenta unor consilieri pe langa guverne straine – explica profesorul Jules
Dufour, in lucrarea sa „The Worldwide Network of US Military Bases”. Dufour este de
parere ca hartile Pentagonului ofera informatii pretioase nu numai in ceea ce priveste
planurile strategice ale armatei americane, ci si cu privire la obiectivele mai largi ale
Washingtonului – in primul rand economice. Amplasarea bazelor SUA urmareste cu
extraordinara acuratete marile trasee energetice ale planetei, dezvaluind un proiect
ambitios pentru controlul pe termen lung al resurselor mondiale. O vasta retea, capabila sa
avanseze si sa protejeze interesele americane in orice colt al globului.
Geopolitica bazelor militare americane
Dupa evenimentele de la 11 septembrie 2001, SUA au lansat conceptul de „razboi global
impotriva terorismului” („Global war on terrorism”), care are in centrul sau ideea de „razboi
preventiv”, adica de razboi neprovocat de vreun inamic. Un razboi declansat impotriva
tarilor care se opun „Superputerii americane”, pe un plan sau altul (axa raului). In cadrul
razboiului global impotriva terorismului, SUA au trecut la construirea de noi baze militare in
lume, capabile sa sustina interventiile „preventive”. Chalmer Johnson, citand „NATO Watch
Committee”, dar si organizatia „International Network for the Abolition of Foreign Military
Bases”, sustine ca Statele Unite dispun de peste 700 de baze militare raspandite in
intreaga lume.
Hugh D’Andrade si Bob Wing in „US Military Troops and Bases around the World, the Cost
of Permanent War”, din 2002, apreciau ca personalul militar american era prezent in 156
de state. Totusi, baze militare propriu-zise fusesera identificate in „numai” 63 de tari. In
celelalte, americanii dispuneau de instalatii militare sau de experti. Dupa evenimentele din
11 septembrie 2001, Washingtonul a construit noi baze in sapte tari. Sursele citate
apreciaza la 255.065 numarul personalului militar desfasurat de SUA pe glob. Totalul
facilitatilor include 845.441 cladiri si echipamente militare. Potrivit lui Gelman J, care a
examinat datele oficiale ale Pentagonului pe anul 2005, SUA dispuneau la acea data de
773 baze militare in tari straine.
In SUA exista 6000 de baze militare, unele sub diverse acoperiri. Cele mai secrete sunt
cele administrate de NSA (National Security Agency). In total, suprafata din strainatate
ocupata de Pentagon se cifreaza la 2.2020.735 hectare. Ceea ce face din Pentagon unul
din cei mai mari detinatori de terenuri din lume (Gelman J., 2007).
O examinare atenta a dispunerii bazelor militare din lume (America de Nord, America
Latina, Europa Occidentala, Orientul Mijlociu, Asia Centrala, Indonezia, Filipine, Coreea de
Sud, Japonia) conduce la concluzia ca o serie dintre acestea au in vedere actiuni de
spionaj global, in legatura cu bazele-satelit din spatiul extraterestru. In acelasi timp,
dispunerea bazelor militare americane indica asezarea pe glob vazut ca un urias camp de
lupta, patrulat si supervizat in permanenta de armata SUA.
Personalul militar american pe continente si tari
Totalul personalului militar american este de 1.400.000 de oameni. Dintre acestia,
1.168.195 se afla pe teritoriul SUA, iar 325.000 in strainatate. Dispunerea militarilor
americani pe continente si tari, conform datelor Wikipedia, este urmatoarea: 800 (Africa);
97.000 (Asia incluzand Orientul Mijlociu si Asia Centrala); 40.258 (Coreea de Sud); 40.045
(Japonia); 491 (la baza de pe insula Diego Garcia, din Oceanul Indian); 100 (Filipine); 196
(Singapore); 113 (Thailanda). In Europa sunt 116.000 de militari americani, incluzandu-i
aici si pe cei 75.603 stationati in Germania. In Asia Centrala, circa 1000 de militari
americani se afla la baza aeriana Ganci (Manas) din Kirgizstan, iar 38 de experti se
gasesc la baza Kritsanisi (Georgia), cu misiunea de a antrena militarii georgieni.
In Orientul Mijlociu – exceptandu-i pe militarii americani din Irak si Afganistan – sunt 6000,
dintre care 3432 in Qatar si 1496 in Bahrein. In emisfera vestica – exceptand teritoriul SUA
– sunt 700 de militari americani la Guantanamo, 413 in Honduras, 147 in Canada. Pe
regiuni, dispunerea obisnuita este: SUA (1.139.034 de militari); Europa (116.000); 682
(Africa Subsahariana); 4274 (Orientul Apropiat, fara Irak si Afganistan); 143 (republici ex-
sovietice); 89.846 in zona Pacificului.
Dispunerea globala a comandamentelor strategice americane
Bazele militare americane – din SUA si strainatate – se subordoneaza unor
comandamente strategice, care impart globul in cateva mari zone de operatiuni. Astfel,
„US Northcom” („Northern Command”) este responsabilul bazelor militare pe spatiul SUA
si al restului Americii de Nord. Centrul de comanda se afla la „Peterson Air Force Base”,
din Colorado. „US Southcom” raspunde de spatiul militar si bazele din America de Sud.
Centrul de comanda pentru „Southern Command” se gaseste la Miami (Florida). „US
Eucom” (European Command) controleaza spatiul vast al Eurasiei. Centrul de comanda
se afla la baza Vaihingen (Stuttgart, Germania). „US Pacom” (Pacific Command) are in
raza sa de actiune spatiul Pacificului. Centrul de comanda se afla la Honolulu (Hawaii).
„US Centcom” (Central Command) are in supraveghere o parte a Africii de Est, Orientul
Apropiat, Orientul Mijlociu si Asia Centrala. Centrul de comanda se afla la „MacDill Air
Force Base” din Florida.
Pe langa aceste centre strategice regionale de comanda, Pentagonul mai are la dispozitie
alte cateva centre de comanda globala. Astfel, „Joint Forces Command” (cu cartierul
general la Norfolk, in Virginia), „Special Operation Command” (cu acelasi centru de
comanda ca si „Centcom”, la „MacDill Air Force” Base, Florida), „Transportation
Command” („Scott Air Force Base, Illinois), si „Strategie Command” („Offutt Air Force
Base, Nebraska) – completeaza desfasurarea globala a fortelor SUA.
In 2003, NATO si SUA dispuneau in Europa de 30 de baze militare, altele noi fiind in
constructie sau in curs de reabilitare si modernizare. Cele mai importante baze NATO din
Europa sunt considerate: Lakenheatt si Mildenhall (Marea Britanie); Eindhoven (Olanda);
Brugge, Gleihenkirchen, Landsberg, Ramstein, Spangdahlem, Rhein-Main (Germania);
Istres si Avord (Franta); Moron si Rota (Spania); Brescia, Vicenza, Piacenza, Aviano,
Istrana, Trapani, Ancona, Pratica di Mare, Amendola, Sigonella, Gioia dell Colle,
Grazzanise si Brindisi (Italia); Tirana (Albania); Incirlik (Turcia); Bondsteel (Kosovo).
Sursa : http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/International/68395/Reteaua-globala-a-
bazelor-militare-americane.html#ixzz2uteWrOE0
Follow us: @9AM on Twitter | 9AM.ro on Facebook
SUA: Războiul este o afacere profitabilă
Războiul este o afacere profitabilă: SUA este cel mai mare cheltuitor militar din lume –
austeritate pentru americani, însă miliarde pentru militari
de prof. Lawrence S. Wittner, Global Research
Excesul american cu cheltuielile militare s-a redus datorită retragerii trupelor din Irak şi
Afganistan, dar însumează totuşi 39 % din totalul cheltuielilor militare de pe această
planetă.
Conform unui raport publicat recent de Institutul Internaţional de Cercetare a Păcii din
Stockholm, Suedia (SIPRI), cheltuielile militare totale din lume au fost de 1750 miliarde
USD, în anul 2012. Acelaşi raport a relevat faptul că, de câteva decenii, cel mai mare
„cheltuitor” militar din lume este guvernul SUA, ale cărui cheltuieli pentru război şi pregătiri
de război au însumat 682 miliarde USD, adică 39 % din totalul planetar.
SUA cheltuie în domeniul militar de 4 ori mai mult decât China (care este pe locul 2) şi mai
mult de 7 ori decât Rusia (care este pe locul 3). Deşi aceste cheltuieli militare americane
au scăzut puţin în anul 2012, datorită retragerilor de trupe din Irak şi Afganistan, au rămas
totuşi mai mari cu 69 % decât cele din 2001.
Supremaţia militară a SUA este însă şi mai evidentă dacă se ia în calcul sistemul alianţei
militare americane, pentru că SUA şi aliaţii săi deţin monopolul cheltuielilor militare din
anul 2012. Ţările membre NATO, inclusiv SUA, au cheltuit 1000 miliarde USD în domeniul
militar.
Astfel, deşi studiile oficiale arată că SUA se situează pe locul 17 în lume în ceea ce
priveşte educaţia, pe locul 26 la mortalitatea infantilă, şi pe locul 37 la speranţa de viaţă şi
starea generală de sănătate, este evident că SUA este pe primul loc în ceea ce priveşte
războiul.
Acest loc 1 este posibil să nu aibă prea mare importanţă pentru americanii care-şi caută
de mâncare prin gunoaie, pentru americanii care nu-şi permit financiar să beneficieze de
îngrijire medicală, sau pentru americanii care tremură de frig în case neîncălzite.
Chiar şi mulţi americani din clasa de mijloc s-ar putea întreba cum de-şi vor permite studii
educaţionale costisitoare al căror cost a crescut foarte mult, cum se vor descurca cu atât
de puţini profesori, pompieri şi poliţişti disponibili în comunităţile lor locale, şi cum vor fi
menţinute şi finanţate spitalele, parcurile, drumurile, podurile şi alte facilităţi publice din
comunităţile lor.
Bineînţeles că există o legătură directă între nivelul uriaş al bugetului militar american şi
austeritatea de acasă: cea mai mare parte din bugetul federal este alocată în mod
discreţionar către război.
Compania Lockheed Martin produce avionul de lupta F-35, care este un bun exemplu
pentru priorităţile fulgerătoare ale guvernului american. Se estimează că acest sistem
militar de luptă va costa guvernul 1500 miliarde USD, la final. Oare acest avion tipic din
era „războiului rece”, care este proiectat să lupte cu inamici pe care SUA nu îi mai are,
reprezintă o investiţie bună pentru poporul american?
După 12 ani de producţie, care au costat 396 miliarde USD, avionul F-35 a demonstrat că
are numeroase erori de proiectare, a fost menţinut la sol de două ori, şi nu a evoluat
niciodată într-o luptă adevărată. Dat fiind imensul avantaj militar de care se bucură SUA în
comparaţie cu orice alte ţări din lume, chiar este necesar acest sistem de luptă din
moment ce este cel mai scump din întreaga istorie militară? Oare nu există alte lucruri mai
utile care ar putea fi realizate de americani cu aceşti bani?
Bineînţeles, aceeaşi remarcă este adevărată şi pentru alte ţari din lume.
Oare chiar există vreo justificare pentru naţiunile lumii care cheltuiesc sume exorbitante
din ce în ce mai mari în domeniul militar, în timp ce milioane de oameni trăiesc în cea mai
cruntă sărăcie?
Estimările indică faptul că până în anul 2015 vor mai exista oameni pe această planetă
care vor trebui să se mulţumescă cu un venit de doar 1,25 USD pe zi. Atunci când, din
disperare, aceşti oameni se vor răscula pentru o bucată de pâine, oare oficialii guvernelor
lor le vor sugera să mănânce avioanele şi bombele construite din banii lor?
Preşedintele american Dwight Eisenhower a formulat foarte bine această situaţie într-un
discurs către Societatea Editorilor de Ziare, în urmă cu 60 de ani:
„Fiecare armă care este fabricată, fiecare navă de război care este lansată, fiecare
rachetă militară semnifică până la urmă un furt de la cei înfometaţi şi care nu sunt hrăniţi,
de la cei înfriguraţi care nu au haine… Această lume a armelor nu cheltuie doar bani, ci se
hrăneşte cu sudoarea muncitorilor, cu genialitatea cercetătorilor, cu speranţele neîmplinite
ale copiilor… Acesta nu este deloc un mod de viaţă în adevăratul sens al cuvântului. Sub
norii ameninţători ai războiului, umanitatea este răstingită pe o cruce de fier.”
Acest sentiment este încă de actualitate. Pe 15 aprilie 2013, oamnei din 43 de ţări au
participat la Ziua Planetară de Acţiune împotriva Cheltuielilor Militare, cu scopul de a
atrage atenţia asupra deturnării resurselor mondiale către industria de război. Între aceste
ţări s-a aflat şi SUA, unde sondajele arată că 58 % din americani sunt în favoarea reducerii
cheltuielilor militare americane. Cât timp va dura până ce guvernele american şi ale
celorlalte ţări vor catadicsi să îndeplinească voinţa popoarelor lor?
Dr. Lawrence Wittner este profesor de istorie emerit la Univ. Albany şi scrie pentru Voicea
Păcii. Cea mai recentă carte a sa este „Lucrând pentru Pace şi Justiţie: memoriile unui
intelectual activist”. Promotorii regimului satanic al Noii Ordini Mondiale doresc adoptarea
unor legi tiranice pentru a-i subjuga pe ceilalţi oameni
O posibilă explicaţie pentru această provocare voită a haosului de către membrii clicii
satanice care se erijează actualmente în elită politico-economică mondială ar fi pur şi
simplu aceea că aceşti psihopaţi nu-şi dau seama, în demenţa lor, că suferinţa şi
distrugerea pe care ei le provoacă celorlalţi îi vor afecta, în final, şi pe ei înşişi. Aceşti
plutocraţi sunt precum germenii patogeni, care parazitează fără să ştie că vor fi arşi de vii
sau îngropaţi adânc în pământ împreună cu trupul fiinţei a cărei moarte au provocat-o.
O altă explicaţie posibilă – care o completează pe cea de mai sus – este aceea că
plutocraţii folosesc revoltele, războaiele şi conflictele provocate chiar de ei ca pe nişte
pretexte perfecte pentru a reacţiona apoi cu mână de fier în faţa „haosului”, cu intenţia de
a pune în aplicare planul lor ascuns de a subjuga apoi întreaga planetă, instaurând Noua
Ordine Mondială a statului fascist unic planetar. Forma de acţiune folosită este cea a
metodei de şoc masonice: mai întâi se creează în mod artificial o problemă pentru a obţine
o anumită reacţie din partea maselor, iar apoi se impune fără mari proteste „soluţia” care
este, de fapt, dinainte stabilită. Aşa-zisul „război contra terorismului” a fost legiferat exact
după acest scenariu: mai întâi s-a pus la cale, chiar de către agenţii aşa-zişilor „iluminaţi”
din guvernul american, un atac distrugător asupra turnurilor gemene, apoi atacul a fost pus
în spinarea „teroriştilor internaţionali” şi în final, sub acoperirea conceptului de „atac
preventiv”, s-a trecut la impunerea „soluţiei” dinainte vizate: regimul de teroare,
suspendarea drepturilor civile şi invazia armată a ţărilor cu guvernanţi neobedienţi şi
incomozi.
De unde să începem, având în vedere toate aceste schimbări ale legilor şi procedurilor
care au transformat numeroase ţări din Occident în state poliţieneşti? Printre cele mai
recente exemple: Regatul Unit, unde autorităţile municipale şi poliţia au dobândit puteri
extraordinare din motive de „securitate” în timpul Jocurilor Olimpice şi acum nu mai sunt
dispuse să renunţe la ele. Apoi, Statele Unite, unde Casa Albă a făcut apel la un judecător
federal pentru a fi imediat reconfirmată puterea preşedintelui de a menţine în detenţie pe
termen nelimitat oricare cetăţean american, fără ca acesta să fie acuzat de vreun delict. În
cazul Statelor Unite, este vorba despre trista lege National Defense Authorization Act
[Legea pentru autorizarea apărării naţionale] care conferă guvernului puterea de a aresta
în mod discreţionar cetăţenii care sunt doar suspectaţi de a avea legături cu teroriştii… şi
de a-i menţine în detenţie fără procedura legală firească. „Suspectat” este aici cuvântul
cheie. Or, dacă oamenii ar fi închişi pe baza unor simple bănuieli şi suspiciuni, în scurt
timp nu ar mai exista nimeni care să închidă poarta pe dinafară. Este genul de demenţă
promovat de Obama, care în imaginaţia multora (în mod inexplicabil) mai face încă parte
dintre „cei buni”.
Să adăugăm la toate acestea acel National Defense Resources Preparedness Executive
Order (ordin executiv referitor la Pregătirea Resurselor Apărării Naţionale) de pe 16 martie
2012, lansat de Obama şi care conferă guvernului puterea de a impune legea marţială.
Noul decret prezidenţial statuează că:
– Preşedintele şi miniştrii săi au dreptul de a rechiziţiona toate resursele interioare
americane, inclusiv alimentele şi apa, cât şi de a administra întreaga energie şi
infrastructurile de transport din interiorul Statelor Unite. Guvernul poate, de asemenea, să
înroleze cu forţa cetăţeni americani în armată şi să-i oblige pe cetăţenii americani să
realizeze „sarcini necesare” pentru „apărarea naţională”. Nu a fost autorizată o supervizare
din partea Congresului, cu excepţia şedinţelor de informare. În cazul NDAA, numai
preşedintele avea puterea de a anula libertăţile legitime ale cetăţenilor americani. Ceea ce
este extraordinar în noul decret este faptul că această putere supremă este acordată de
preşedinte şi miniştrii care conduc guvernul.
– Secretarul Apărării are autoritate asupra tuturor resurselor acvatice;
– Ministrul Comerţului are autoritate asupra tuturor serviciilor şi instalaţiilor materiale,
inclusiv asupra materialelor de construcţii;
– Ministrul Transporturilor are autoritate asupra tuturor formelor de transport civil;
– Ministrul Agriculturii are autoritate asupra resurselor şi exploatărilor alimentare,
resurselor fitosanitare, cât şi asupra distribuirii naţionale a produselor agricole;
– Ministrul Sănătăţii şi al Serviciilor sociale are autoritate asupra tuturor resurselor
sanitare;
Ministrul Energiei are autoritate asupra tuturor formelor de energie.
Cunoscând faptul că „elitele” politice şi economice ne gestionează deja viaţa după bunul
lor plac, în vreme ce fac totul ca masele să creadă că mai au, cel puţin într-o anumită
măsură, libertăţi individuale – chiar dacă este vorba doar de anemica „libertate” de a alege
între Apple şi Windows sau între Coca-Cola şi Pepsi – este totuşi descumpănitor să vezi
ce mai rămâne din drepturile civice, nu numai în Orientul Mijlociu sau în ţările în curs de
dezvoltare, ci chiar în S.U.A., în inima imperiului.
Ne putem pune deja întrebarea: ce situaţie mai vor plutocraţii să însceneze, pentru ca apoi
să aibă pretextul pentru a lua acele măsuri definitive pentru a înlănţui întreaga lume?