Kitsch-ul este un termen internaţional care desemnează o categorie de creaţii estetice

inferioare, respingătoare sau chiar dezgustătoare. Termenul „kitsch” a intrat în uz în anii 1860-
1870, la München, desemnând producţia artistică ieftină, urmând ca în primele decenii ale
secolului XX, „kitsch” să devină termen internaţional, de largă circulaţie Etimologii posibile ale
cuvântului: kitsch-ul ar putea veni din englezescul „Sketch”, însemnând „desen” sau „schiţă”,
pronunţat greşit de artiştii din München şi destinat acelor desene ieftine, vândute turiştilor drept
suveniruri. O altă origine a kitsch-ului ar putea veni de la verbul german „verkitschen” care
înseamnă „a ieftini” în dialectul din zona Mecklenburg, sau „a degrada, a poci, a măslui”, deci a
vinde cuiva altceva în locul lucrului cerut, a vinde un produs degradat, fără să i se observe
defectele; de asemenea poate provine și din verbul german ”kitschen”, care înseamnă „a aduna
mizeria de pe stradă” în regiunea de sud-vest a Germaniei, dar care înseamnă şi „a face mobilă
nouă din cea veche”. Aceste trei ipoteze etimologice oferă kitsch-ului următoarea imagine:
produs confuz, ieftin, care aduce a gunoi.

Tot în limba germană, ”kitsch-ul” are un număr de sinonime precum „schund” sau „trivial”,
desemnând kitsch-ul literar. In limba franceză, „camelote” sugerează calitate slabă, „style
pompier” desemnează în domeniul picturii un tip stufos, de prost gust. În engleza americană
întâlnim termenii „schlock” (marfă de calitate proastă şi ieftină) şi „schmaltz” (artă sentimentală,
foarte ţipătoare). Termenul spaniol „cursi” şi cel rusesc „poşlust” se apropie, la rândul lor de
sensul prostului gust înglobat în kitsch, dar sunt departe de a acoperi întreaga arie a conceptului.

După Gilbert Highet, termenul „kitsch” are originea în verbul rusesc „kiciţia”, care înseamnă „a
fi arogant, a-ţi da aere”, subliniindu-se astfel faptul că realizarea kitsch-ului nu este întotdeauna
uşoară.

Dintre toţi aceşti termeni, „kitsch” este singurul care a primit un statut internaţional, echivalentul
parafrazat cel mai răspândit fiind acela de pseudoartă sau artă surogat. Această formulă
parafrazată împreună cu momentul apariţiei fenomenului ne arată clar legătura dintre kitsch şi
artă. „Kitsch-ul – afirmă Moles – este indisolubil legat de artă…”; „O fărâmă de kitsch există în
orice fel de artă”, spune Broch, „fiindcă în orice fel de artă există un minimum de
convenţionalism, de dorinţă de a face pe placul clientului, de care nu este scutit nici un maestru”