Livingston

Livings
Adolescenţa

„...acum, raţiunea vieţii noastre e alta – să ne desăvârşim, să explorăm, să fim liberi!”

(Richard Bach, Pescăruşul Jonathan Livingston)

Adolescența e schimbare…Adolescența este: „Cine sunt eu?, „Care e scopul meu aici?” și
„Cât de mult pot creea?”. Adolescența generalizată este doar o etapă din viața fiecărui individ în care
apar modificări ale corpului și psihicului, mai mult sau mai puțin vizibile. Dar individual,
adolescența a însemnat și înseamnă mult mai mult de atât, înseamnă libertate, o sinceră libertate de a
alege cine vrei să fii în această viață, libertatea de a-ți crea propria perspectivă asupra lumii, singura
perspectivă reală pentru fiecare om.
Când ești adolescent ești încă un copil care crede și speră la lucruri de adulți. Ești un pui de
pasăre care se pregătește să-și ia zborul; te afli la marginea cuibului privind cerul infinit de
posibilități - acel cer albastru și plin care a fost și va fi veșnic acolo, și știi că alții înaintea ta poate nu
au reușit să-și deschidă aripile, poate nici cei de lângă tine nu vor reuși. Îți e teamă și ești nesigur, dar
gândul la acea senzație: „Ce simți când zbori?”, acel sentiment te împinge să încerci. Ești liber…
liber să te autodescoperi - căci nu-ți mai amintești cine ai fost când erai mic și oricum nu poți spune
că ai fost cineva, poate doar un alt copil, poți să îți testezi limitele imaginației, să-ți dobori limitele.
Când ești adolescent, fie ești un copil care vrea să fie văzut ca un adult, fie ești un ”adult” care vede
viața cu ochii de copil; dar în abele cazuri trebuie să te clădești, nu să-i lași pe alții să o facă. Da…
oamenii din jurul tău își vor aduce unelte și nisip, pietre și marmură pentru clădirea ta; alții îți vor
aduce foc sau șerpi, dar depinde de tine dacă îți construiești o casă sau un palat, depind de tine dacă
le vei folosi focul sau dacă vei lăsa veninul să intre în pereții locuinței tale.
Adolescența e o nebunie curată și complicată, dar atât de frumoasă și sinceră că uneori am
dori ca timpul să stagneze sau să îl dăm în urmă. Pentru că, așa cum afirmă Richard Bach „...acum,
raţiunea vieţii noastre e alta – să ne desăvârşim, să explorăm, să fim liberi!”, nu să ne îngrijorăm
pentru mâine, ci să trăim pentru azi, să ne descoperim sufletul în fiecare zi sau prin fiecare lucru ca
apoi în următoarea etapă să putem să-l punem la muncă în fabrica conștiinței, a fericirii mereu
prezente.
Etapa aceasta a adolescenței se apropie de sfârșit pentru unii scriitori ai acestor mesaje, e
adevărat, se întâmplă tot timpul, dar ce moment mai frumos de a aprecia totul decât atunci când ai
trăit totul perfect…Adolescența așa cum este, așa e perfectă: cu bune, cu rele, cu temeri și cu
înfruntarea temerilor, cu eșecuri și reușite pline de bucurie din cauză că am cunoscut eșecul și am
reușit să-l învingem; e viată, e o parte din viața ta și a mea. Adolescența nu e foarte diferită de restul
vieții. Această etapă, întocmai ca întreaga viață, se rezumă la sentimente, abilități, caracter, suflet și
conștiință. Nu cred că mai pot spune că știu cum am ajuns cine sunt și când mi-am găsit libertatea de
a fi eu, dar știu când am început aceste lucruri: acum, atunci, mâine…
Adolescența ne modelează, viața ne modelează. Poate ne vom schimba în bine sau rău, dar
mereu vom găsi calea cea dreaptă pentru sine, pur și simplu știu asta; așa cum știu că adolescenții
sunt ca razele de lumină: pleacă din aceiași sursă, nu se știe unde vor ajunge, dar oricare ar fi
destinația lor către acel loc, om sau eveniment înseamnă că acela a fost țelul lor neștiut de nimeni,
nici chiar de ei.
Adevărul gol goluț este că nu pot reda experiența adolescenței decât din punctul meu de
vedere pentru că este singura mea experiență în cadrul acestei etape. Adolescența mea este liniștită,
frumoasă, în ea m-am regăsit pe mine ca și cum o briză de vânt m-a condus spre acest corp și am
știut cine sunt, ca și cum aș fi trăit atât de multe vieți că nu m-ai crede. Adolescența mea a fost ceai,
natură, cărți, sinceritate, libertate lăuntrică -singura libertate adevărată, tril de păsări, povești,
prieteni, iubire, familie, eu…
Dar adolescența ta cum este? Știi cine ești? Sper că da. Și dacă ai uitat…adu-ți aminte! Dacă
nu știi…descoperă-te!
Chiar dacă adolescența s-a încheiat, se încheie sau tocmai ai început această etapă eu îți
transmit un singur lucru: Trăiește în iubire! Lumea de după adolescență îți spune sau îți va spune că
iubirea nu face societatea să funcționeze, dar nici lipsa ei nu o face, iubirea face copilul, iubirea
transformă copilul în om… Iubirea face omul, omul își creează viața, iar viața este compusă din
aventuri care fac ca existența fiecăruia să fie împlinită sau nu. E simplu, și adolescent fiind te rog să
nu uiți: viața nu e o linie segmentată de niște etape…Viața e continuă…Viața e acum. Nu peste un
an, nu după școală sau facultate, nu după ce ieșim la pensie, ci acum.
Adolescența e sinceritate și în calitate de adolescent acesta e mesajul pe care am vrut să-l
transmit: Mă bucur că ești tu…pentru că restul depinde de tine.

P.S. Baftă, și dă tot ce poți mai bun din tine!