Biletul 15.

1. Serviciul de consultaţii pentru copii (existent pe lîngă fiecare circumscripţie

sanitară) ţine în evidenţă şi supraveghează copii sănătoşi sau bolnavi din
localitatea respectivă. Se acordă o atenţie deosebită copiilor din primul an de
viaţă, personalul medical fiind obligat să-i viziteze periodic la domiciliu. Atît
sora, cît şi medicul pediatru învaţă mama cum să creeze acasă condiţii igienice
pentru copil.
2.
Laptele de femeie, care prin compoziţia lui este alimentul adaptat perfect
posibilităţilor digestive şi nevoilor nutriţionale ale sugarului sănătos până la
vârsta de 6 luni este format dintr-un lichid în care se găsesc celule libere, micelii
de cazeină, globule de grăsime şi glucide solubilizate. Secreţia glandei mamare
cuprinde stadiul de colostru, laptele de tranziţie, urmat de laptele matur.
LAPTELE MATUR DE FEMEIE Laptele matur de femeie, cu o compoziţie diferită de laptele animalelor,
prezintă variaţii de la o femeie la alta, de la un supt la altul şi chiar în cursul aceluiaşi supt, în funcţie
de alimentaţie, de starea fizică şi psihică, de faza lactaţiei şi de vârsta sugarilor, fapt care explică
ineficienta analizelor chimice a laptelui de femeie, puţin practicate în pediatrie.

Câteva constante: densitatea în jur de 1 030, pH-ul 6,6—7,2, punctul de congelare —0,53 până la —
0,58°C.

Proteinele în medie 9—10 g/l, diminua în cursul suptului, reprezentate de cazeină şi proteinele
lactoserului, deşi cantitativ reduse la mai puţin de jumătate faţă de cele din laptele de vacă, au o
valoare biologică mai mare şi asigură condiţii optime de creştere a copilului. Laptele de femeie este
mai sărac în proteine totale şi mai bogat în albumine şi globuline decât laptele de vacă (caracterul
albuminos al laptelui de femeie).

Glucidele în proporţie de 46—83 g/l, cu o medie de 70 g/l în laptele de femeie sunt reprezentate de
lactoză (62 g/l) şi oligozaharide (8—13 g/l). Lactoza este sintetizată în glanda mamară. Nivelul
glicemiei şi alimentaţia femeii nu afectează sinteza lactozei. Oligozaharidele sunt polizaharide, care
simple sau azotate se găsesc în cantitate mai mare în laptele de femeie (0,4»/0) decât în cel de vacă
(0,0lo/0). Pe lângă rolul lor nutritiv lactoza şi oligozaharidele favorizează proliferarea florei bifide
intestinale.

Lipidele Lipidele laptelui de femeie, cu variaţii între 32—40 g/l (media 36 g/l) sunt absorbite în
proporţie de 95—96%, asigurând 50°/0 din valoarea calorică a laptelui. Sunt dispuse în formă de
globuline, înconjurate de o membrană globulară, realizând o emulsie fină stabilă în mediul apos al
laptelui.

Vitamine

Cantitatea vitaminelor din laptele de femeie variază cu alimentaţia şi starea sănătăţii mamei.
Vitamina A cu nivel maxim în colostru şi laptele de tranziţie, în cantitate de 0,5 mg/1 sau 1 000 ui,
acoperă nevoile zilnice ale sugarului.
Vitamina Bx(tiamina), în cantitate mai mică în laptele de femeie (200 micrograme/l) nu acoperă
nevoile zilnice ale sugarului (300—400 micrograme/l).

Vitamina B2(riboflavina), în medie de 0,5 mg/l, asigură nevoile zilnice ale sugarului. Vitamina PP
(niacina) în cantitate de 1,1—2 mg, 8/1 pare să nu acopere nevoile zilnice ale sugarului, de 3—5
mg/zi. Diferenţa este completată de sinteza ei din triptofanul organismului sugarului. Acidul
pantotenic, în cantitate de 2 mg/l din laptele de femeie acoperă nevoile sugarului (1 mg/zi).

Vitamina B6(piridoxina), în cantitate de 100 micrograme/l nu acoperă nevoile zilnice ale sugarului (1
mg/zi). Vitamina B12, în cantitate de 1—5 micrograme/l asigură nevoile sugarului din primul
trimestru de viaţă. Acidid folie, după o lună de lactaţie, depăşeşte nevoile sugarului.

Vitamina C, în cantitate mai mică în laptele de femeie, de 50 mg/l, cu variaţii în funcţie de alimentaţia
mamei, acoperă în general nevoile sugarului.

Vitamina D, în cantitate mai mică în laptele de femeie (100 u.i./l) nu acoperă nevoile sugarului (500—
l 000 ui/zi).

Vitamina E, în cantitate de 0,5—1 mg/l, depinde de aportul alimentar.

Vitamina K, în cantitate de 15 micrograme/l acoperă nevoile sugarului.

3.
Hemofilia este o tulburare de coagulare a sângelui cu caracter ereditar, cu
transmitere X-lincată. Aprecierea şi caracteristica factorilor de coagulare VIII şi
IX au demonstrat, că starea patologică numită hemofilie poate fi divizată în 2
forme - hemofilia A (deficitul factorului VIII) şi hemofilia B (deficitul factorului
IX).
Bolnavul cu hemofilie este permanent ameninţat de o posibilă hemoragie.
Părinţii şi cei care îl înconjoară trebuie să cunoască particularităţile de îngrijire a
unui astfel de bolnav pentru a-1 proteja de traumatisme. Sunt necesare
precauţii în organizarea educaţiei la grădiniţă, instruirii la şcoală, orientarea
profesională. Unul din factorii de predispunere la hemoragii este infecţia.
Prevenirea infectării, sanarea dinţilor, organelor ORL sunt condiţii de conduită
în hemofilie. Toate preparatele medicamentoase se administrează per os şi
intravenos. Injecţiile intramusculare sunt contraindicate. Pentru bolnavii cu
hemofilie sunt contraindicate aşa preparate ca: Acidul acetilsalicilic,
Indometacina, Brufenul .