Dictatura financiară, soluţia dictată de grupul Bilderberg

pentru rezolvarea crizei actuale

 Cum se încearcă realizarea (cu banii noştri) a unei etape cheie de pe agenda
Noii Ordini Mondiale
de Angela Anghel şi Mihai Vasilescu

Motto:„Vom vorbi acum succint despre programul nostru financiar pe care special l-am păstrat pentru sfârşit,
ca fiind punctul cel mai greu care totodată este culminant şi hotărâtor al planurilor noastre de acaparare a
puterii asupra întregului pământ. Crizele economice au fost şi vor fi deseori provocate cu abilitate chiar de noi
cu scopul de a retrage (n.n. pentru noi) bani din circulaţie.” - Al XX-lea protocol secret francmasonic

Primul-ministru al Marii Britanii, preşedintele Franţei şi alţi înalţi oficiali

internaţionali cer instaurarea unei dictaturi financiare pentru a rezolva
actuala criză economică. De data aceasta, şi cei mai sceptici vor trebui să
recunoască evidenţa: actuala criză financiară este folosită de cei care
urmăresc să conducă această planetă, pentru a instaura Noua Ordine
Mondială. Soluţia de creare a unei autorităţi financiar-bancare unice, la
care s-a ajuns chipurile după mai multe întâlniri ale liderilor mondiali, a
fost de fapt decisă la întâlnirea Bilderberg din iunie 2008. Scenariul prin
care s-a ajuns aici nu este nici pe departe unul nou: el a mai fost utilizat
în 1815, în 1907, în 1929, în 1944 şi în 1971 sub acelaşi pretext:
asigurarea stabilităţii şi creşterii economice. De fiecare dată a urmat însă
o nouă criză, şi mai amplă, şi mai gravă, care a mărit tot mai mult puterea
guvernului financiar din umbră.

9 iunie 2008 – Timothy Geithner, preşedintele Băncii Federale din

New York, cere implementarea unui organism unic de control al
băncilor de pe întreaga planetă

La întâlnirea Bilderberg de anul acesta au participat foarte multe persoane

cheie din sistemul bancar şi financiar: Timothy Geithner (preşedintele
Băncii Federale din New York), Ben Bernanke (preşedintele Federal Reserve), Henry Paulson (Secretarul
Trezoreriei SUA), Jean-Claude Trichet (preşedintele Băncii Centrale Europene), Robert Zoellick (preşedintele
Băncii Mondiale). Unii autori care au avut curajul să facă dezvăluiri despre conspiraţia mondială au avertizat
atunci (în iunie 2008) că scopul întâlnirii Bilderberg de anul acesta este discutarea modalităţii de implementare a
guvernului unic mondial utilizând o criză financiară.

Nici nu se încheiase bine întâlnirea Bilderberg (desfăşurată la Washington între 5 şi 8 iunie 2008) că Timothy
Geithner se plângea în Financial Times de gravele probleme financiare create de actualul sistem. „Vina”, spunea
el, „o poartă existenţa băncilor centrale, iar problema se va rezolva doar prin instaurarea unui unic organism, care
să controleze întregul sistem bancar. Instituţiile care joacă un rol central pe pieţele monetare şi de capital,
incluzând aici principalele bănci active la nivel global, dar şi băncile de investiţii, au nevoie să opereze sub tutela
unui cadru unic, care să ofere o mai puternică supraveghere consolidată. Pentru că principala sa responsabilitate
este asigurarea stabilităţii întregului (!) sistem financiar, Federal Reserve va trebui să joace un rol central în
stabilirea acestui cadru, colaborând strâns cu supervizorii din SUA şi alte ţări. Avem nevoie de o mai bună
capacitate de a răspunde la crize.”

Sistemul băncilor centrale sau naţionale a fost însă creat tot de cei care acum vor (numai aparent) să îl distrugă
(dar în realitate, vor să îl extindă). Prima din această serie a fost Federal Reserve din SUA. O bancă centrală are
 Grupul Bilderberg – Guvernul mondial secret

de Maria Nicola şi Alex Ionescu

Conferinţa anuală a Grupului Bilderberg este categoric cea mai

importantă întâlnire din lume, pentru că la ea participă în fiecare an
mai mulţi lideri mondiali, mai mulţi politicieni de vârf, mai multe
personaje regale şi lideri ai afacerilor, decât la orice altă întâlnire sau
eveniment, de orice gen, de oriunde. Summitul G8 şi Forumurile
economice mondiale sunt simple evenimente de duzină prin comparaţie
cu conferinţele Bilderberg. Nu există nici o altă întâlnire la care să
participe conducătorii tuturor instituţiilor internaţionale majore,
precum Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Naţiunile
Unite şi Uniunea Europeană.

Publicul larg ar trebui să creadă că grupul Bilderberg NU conduce lumea,

dar categoric membrii acestui grup sunt oamenii care conduc lumea. Fără
îndoială, lumea este controlată de un număr restrâns de oameni extrem de bogaţi, care au mai multă putere decât
orice guvern naţional, şi care nu sunt aleşi pe aceste poziţii. Biderberg pur şi simplu oferă un cadru formal pentru
ca toţi aceşti oameni să se întâlnească în fiecare an.

Grupul Bilderberg nu este democratic. Membrii săi nu sunt aleşi şi el nu dă socoteală oamenilor de pe planetă;
acelaşi lucru este valabil şi pentru Banca Mondială, Fondul Monetar internaţional, Naţiunile Unite, sau cele mai
puternice corporaţii sau bănci. Şi totuşi, deciziile luate de aceste grupuri afectează fiecare fiinţă umană de pe
Pământ, acum şi pentru multă vreme de acum înainte. Iar ceea ce este cel mai înspăimântător este totalul secret
care înconjoară întâlnirile Bilderberg. Atunci când au loc, aceste superconferinţe nici măcar nu sunt menţionate la
ştiri. Dacă atât de multe personaje importante din lume se reunesc pentru a pune la cale destinele planetei, este
evident că ar trebui date nişte explicaţii publicului larg. Dar nu ni se aruncă decât praf în ochi – că este un simplu
forum de discuţii!

Grupul Bilderberg a fost înfiinţat în 1954. Prima întâlnire a avut loc în Olanda, la Osterbeek, în Hotelul
Bilderberg, de unde grupul şi-a luat şi numele. Reuniunea a fost organizată de prinţul Bernhard al Ţărilor de Jos,
fost ofiţer SS, şi de David Rockfeller. Grupul Bilderberg a devenit una din cele mai puternice reţele de influenţă,
reunind personalităţi din toate ţările, conducători politici, economici, din lumea finanţelor, a mass-mediei, din
armată sau serviciile secrete, ca şi câţiva oameni de ştiinţă şi profesori universitari. Datorită influenţei acestui
grup în domeniul economic, se afirmă că el reprezintă de fapt un adevărat guvern mondial ocult.

Grupul Bilderberg este structurat pe trei niveluri:

1. „Cercul exterior” este foarte extins. Practic peste 80% din participanţii la reuniuni nu cunosc decât o parte din
strategiile şi scopurile reale ale organizaţiei, deci fac parte din cercul exterior.

2. Comitetul director (Steering Comitee), al doilea nivel, este mult mai restrâns. Acest nivel este alcătuit din
aproximativ 35 de membri, exclusiv europeni şi americani. Ei cunosc în proporţie de 90% obiectivele şi strategia
grupului. Membrii americani ai acestui nivel sunt de asemenea şi membri în CRE - Consiliul Relaţiilor Externe
(în engleză Council on Foreign Relations - CFR).

3. Comitetul Consultativ Bilderberg, al treilea nivel, este nucleul acestei grupări. El este alcătuit din 12 membri,
singurii care cunosc în totalitate strategiile şi scopurile reale ale organizaţiei.

Astfel structurat, grupul Bilderberg este un veritabil guvern mondial ocult. În cursul întâlnirilor care au loc o dată
pe an, pentru patru zile, în hoteluri de lux sau castele înconjurate de parcuri mari sau aflate în plină natură, se iau
decizii strategice esenţiale pentru toate ţările acestei planete. Pentru menţinerea secretului se iau măsuri extreme:
întâlnirile se desfăşoară de fiecare dată în altă parte. Grupul închiriază integral hotelul, dar nu şi angajaţii
hotelului, care primesc câteva zile liber. În locul acestora, este adus integral personal, de la femei de serviciu la
ospătari, de la recepţioneri la centraliste. De obicei, poliţia locală este pusă aproape în întregime la dispoziţia
grupului Bilderberg, şi uneori este mobilizată şi armata pentru a păzi locaţia. În cadrul discuţiilor nu se fac
niciodată nici un fel de înregistrări, ci doar se fac nişte note foarte telegrafice privind subiectele discutate, dar
fără a se menţiona nici un nume. Îndrăzneţii care s-au aventurat la aceste întâlniri pentru a afla ce se petrece acolo
au sfârşit prin a fi răpiţi şi torturaţi.

Datorită existenţei unor astfel de grupări precum Bilderberg şi CRE - Consiliul Relaţiilor Externe, este evident că
deciziile cruciale care vizează toate ţările de pe glob nu sunt luate în interiorul instituţiilor democratice abilitate
în acest scop, ci sunt adoptate la aceste întâlniri şi apoi implementate în teritoriile vizate. Direcţiile decise de
grupul Bilderberg pot viza începutul unui război, iniţierea unei crize economice sau o perioadă de creştere
economică, fluctuaţii monetare sau sociale, sau chiar gestionarea demografică a planetei. Aceste direcţii vor
influenţa şi condiţiona hotărârile instituţiilor subalterne cum ar fi G8 sau guvernele diferitelor ţări.
Printre evenimentele puse la cale la conferinţele Bilderberg se numără înfiinţarea Uniunii Europene (discutată
chiar la prima reuniune, în 1954), războiul din Iugoslavia, invazia Irakului, creşterea impozitelor în diferite ţări.
Grupul hotărăşte şi politica Naţiunilor Unite, sau cine va câştiga alegerile în diferite state.

În final vom enumera câţiva din membrii grupului Bilderberg, pentru a ilustra implicarea concretă a acestora în
viaţa economică şi politică a diferitelor ţări, precum şi în mass-media:
- Jose Manuel Baroso, preşedinte actual al Comisiei Europene, fost prim-ministru al Portugaliei, membru al
CRE-Consiliul Relaţiilor Externe.
- Tony Blair, primul ministru al Marii Britanii
- Frits Bolkestein, comisar european
- Romano Prodi, fost preşedinte al Comisiei Europene, prim-ministru italian
- Jacques Santer, fost preşedinte al Comisiei Europene, fost prim-ministru al Luxemburgului
- Sir Leon Brittan, vice-preşedinte al Comisiei
- Edith Cresson, fostă membră a Comisiei, fostă prim-ministru al Franţei, fostă ministru de comerţ, fostă membră
a direcţiei Schneider
- Alexandre Adler, consilier editorial la Le Figaro
- Edward Balls, consilier al Trezoreriei în Marea Britanie
- Francisco Pinto Balsemo, fost prim ministru al Portugaliei
- Nicolas Beytout, redactor şef al Les echos
-John R. Bolton, sub-secretar de stat al USA, pentru controlul armamentului şi securitate internaţională
- Michel Bon, fost preşedinte France-Telecom
- Willy Claes, ministru de stat, Belgia
- Bertrand Collomb, preşedinte Lafarge
- George A. David, preşedinte Coca-Cola, Grecia
- Etienne Davignon, preşedinte Societe Generale de Belgique, fondator al Mesei Rotunde Europene
- Thomas L. Friedman, scriitor de editoriale în New York Times
- Svei Gjedrem, guvernator al Băncii Centrale a Norvegiei
-Richard N. Haas, preşedinte CRE - Consiliul Relaţiilor Externe şi director al planificării în Departamentul de
Stat USA
- Stephen Harper, şeful partidului conservator, Canada
- Mervzn A. King, guvernator adjunct al Bancii Angliei
- Anna Lindh, ministru al afacerilor externe, Suedia
- Paavo Lipponen, preşedinte al parlamentului, Finlanda
- Mogens Lykketoft, preşedintele partidului social democrat, Danemarca
- Thommaso Padoa-Schioppa, administrator al Băncii Centrale Europene
- Anders Fogh Rasmussen, prim ministru al Danemarcei
- Frack Riboud, preşedinte Danone, Franţa
- David Rockfeller, administrator J.P.Morgan International, USA
- Anthonz Ruis, preşedinte Heineken, Olanda
- Otto Schily, ministru al afacerilor interne, Germania
- Jean Claude Trichet, guvernatorul Băncii Franţei
- James D. Wolfensohn, preşedintele Băncii Mondiale, USA
- Robert Zoellick, reprezentantul USA pentru negocieri comerciale (AMI; AGCS; etc)
Bibliografie:
1. Jan van Helsing: Organizaţiile secrete şi puterea lor în secolul XX, Alma, 1997
2. Conspiracy encyclopedia, the encyclopedia of conspiracy theories, Chamberlain Books, 2005
3. Yves Stavrides, „Francmacons: “La Conquette de l’ Est“
4. John Robison: Proofs of a Conspiracy Against All the Religions and Governments of Europe Carried
on in the Secret Meetings of Freemasons, Illuminati and Reading Societies, Kessinger Publishing,2003
5. Robert Gaylon, Sr. Ross: Who's Who of the Elite : Members of the Bilderbergs, Council on Foreign
Relations, Trilateral Commission, Paperback, 2000

Bilderberg 2007 – Ne îndreptăm către Imperiul Mondial?

Un articol de Daniel Estulin, preluat de la www.nexusmagazine.com, august-septembrie 2007.

Traducere de Daniel Petrescu

La întâlnirile grupului Bilderberg din 2007 s-a discutat despre

preşedenţia Băncii Mondiale, despre cererile Rusiei în legătură cu
problemele energetice, precum şi despre eşecul forţelor NATO
conduse de SUA în Afghanistan.

Întâlnirea Bilderberg din Istanbul, Turcia s-a încheiat. După un prânz

somptuos, majoritatea participanţilor s-au reîntors în ţările lor, înarmaţi
cu instrucţiunile precise ale Comitetului Steering şi hotărâţi să continue
pe ascuns extinderea puterii Unicului Guvern Mondial. Printre
„iluminaţii” care au participat la această întâlnire se numără: Henry
Kissinger (fost secretar de stat al SUA), multimiliardarul Henry Kravis
(cofondator şi preşedinte al companiei financiare Kohlberg, Kravis
Roberts & Co din New York), Marie-Josee Kravis (soţia lui Henry
Kravis, preşedinte al Muzeului de Artă Modernă din New York, consilier
la Institutul Hudson), Vernon Jordan (prieten şi consilier al fostului
preşedinte american Bill Clinton), Etienne Davignon (preşedintele
Grupul Bilderberg, fost vicepreşedinte al Comisiei Europene, fost
preşedinte al băncii Société Générale în Belgia), Regina Beatrix şi Prinţul
Bernhard al Olandei, Regele Juan Carlos şi Regina Sofia a Spaniei.

Întrebare retorică: Poate cineva să explice cum este posibil ca democraţi şi liberali progresivi precum John
Edwards (care a candidat la preşedenţia SUA în 2004) şi Hillary Clinton, alături de umanişti precum David
Rokefeller şi membrii ai caselor regale din Europa să participe mereu şi mereu la aceste întâlniri, când ei ştiu
foarte bine că scopul acestora este crearea Imperiului Mondial? Cum este posibil să se orchestreze aşa ceva?

Mecanismul este simplu: fiecărei ţări i se dă o organizare politică şi o structură economică, menite să atingă
următoarele obiective:

1. plasarea puterii politice doar în mâinile anumitor persoane şi eliminarea oricăror intermediari,
2. o maximă concentrare a industriilor şi eliminarea competiţiei nedorite,
3. controlul absolut asupra preţurilor bunurilor şi materialelor neprelucrate (Grupul Bilderberg poate face aceasta,
datorită faptului că deţine controlul asupra Băncii Mondiale şi Organizaţiei Mondiale a Comerţului),
4. crearea de instituţii judiciare şi sociale care să prevină orice acţiuni nedorite.

Nu în particular, ci în secret

Şedinţele Bilderberg urmează un protocol tradiţional, iniţiat în 1919, la deschiderea Conferinţei pentru pace de la
Versailles de către Institutul Regal pentru Afacerile Externe (RIIA). RIIA are reşedinţa la Chatham House în
Londra. În timp ce numele Chatham House este folosit pentru a face referire la Institut, RIIA este de fapt
principala armă a politicii externe a Monarhiei britanice.

Conform procedurilor RIIA preluate în dreptul internaţional, „atunci când o întâlnire sau o parte a unei întâlniri
se ţine sub Legea Chatham House, participanţii sunt liberi să folosească informaţiile primite, dar identitatea şi
legăturile dintre participanţi nu pot fi dezvăluite. Această lege interzice şi să se menţioneze că informaţia a fost
primită la una dintre întâlnirile Institutului.”

Toţi participanţii spun că participă la întrunirile anuale ale grupului Bilderberg în calitate de persoane particulare,