CALORIMETRIA

Referat de Călin Mîrza

Calorimetria este știința măsurării căldurii degajate sau absorbite în diferite fenomene fizico-
chimice ca transformări de stare, reacții chimice (inclusiv cele de metabolism), conducție electricăetc.
Denumirea vine de la cuvintele calor ("căldură" în latină) și metron ("măsurare" în greacă).
Savantul scoțian Joseph Black este considerat fondatorul calorimetriei. Pentru măsurări practice ale
căldurii emise este folosit aparatul numit calorimetru.
Calculul calorimetric e bazat pe egalitatea dintre căldura cedată și cea primită. Deoarece
cantitatea de căldură pe care o poate primi sau ceda un corp este o forma de energie, ca unitate pentru
măsurarea ei în sistemul international [SI] se foloseste joulul.
Cantitatea de căldură de 1 joule este echivalentă cu lucrul mecanic efectuat de o forța
un newton pe distanța de 1 m. Adica 1 joule = 1N × 1m.
S-a constatat că două corpuri de aceeași masă dar formate din substanțe diferite au nevoie de
energie diferita pentru a-și ridica temperatura cu 1 °C.
În sistemul internațional SI, căldura specifică se măsoară în J/kg·K.
Principiile calorimetriei sunt :
 principiul echilibrului termic, potrivit căruia mai multe corpuri cu temperaturi diferite ce formează un
sistem izolat, puse în contact, vor avea, după un timp oarecare, aceeași temperatură.
 principiul egalității schimburilor de căldură, conform căruia, când între două corpuri ale unui sistem
izolat are loc un schimb de căldură, canitatea de căldură cedată de unul dintre ele este egală cu
cantitatea de căldură primită de celălalt.
 principiul egalității cantităților de căldură ce intervin în procesele inverse, potrivit căruia cantitatea de
căldură pe care o absoarbe un corp într-o transformare este egală cu cea degajată de acesta în
transformarea inversă.
Calorimetrul:
Pentru efectuarea masuratorilor calorimetrice se utilizeaza calorimetrul( vas care asigura o buna
izolare termica)

Calorimetrul propiu zis este un vas metallic care este izolat prin intermediul unor postamente
izolatoare de vasul exterior. Uneori, pentru a micsora si mai mult schimbul de caldura cu exteriorul, cele
doua vase se introduce intr-un vas mai mare cu peretii dubli. Intre peretii acestui vas se poate stabili o
circulatie de apa la temperatura dorita. Aceste vase se acopera cu un capac format dintr-un material
izolant, prevazut cu doua orificii.
Printr-unul din orificii se introduce in calorimetru un agitator cu ajutorul caruia se omogenizeaza
temperatura lichidului, iar prin celalalt orificiu se introduce un termometru pentru masurarea temperaturii
initiale si fimale ale lichidului din calorimetru.
Aplicații practice, exemple:
Unul din domeniile în care calorimetria poate fi folosită este nutriția sportivă.
Estimarea eficientă a consumului energetic (în engleză, energy expenditure, deci un fel de
“cheltuială” energetică) este necesară atunci când se studiază relația dintre activitatea fizică, aportul
alimentar și obezitate.
Există mai multe metode prin care se poate măsura valoarea consumului energetic.
Calorimetria directă estimează consumul energetic prin măsurarea schimbului de căldură
dintre corp și mediul înconjurător, incluzând atât pierderile de căldură nonevaporative (convecție,
conducție și radiație), cât și cele evaporative (sub formă de vapori de apă). Această metodă
presupune condiții speciale – o cameră specială, deci nu se folosește în mod curent, ci doar în
laboratoare științifice.
Consumul energetic este de obicei estimat cu ajutorul calorimetriei indirecte. Această metodă
analizează concentrațiile de gaze inspirate și expirate (O2 consumat, CO2 produs). Cu valorile
obținute se poate face o estimare a consumului energetic. Și aici există mai multe tehnici. Una dintre
ele presupune, din nou, o cameră închisă, la care se monitorizează constant compoziția aerului din
interior (și în același timp se introduce un flux constant de aer cu o compoziție standard). Prin
comparația celor 2 tipuri de aer, se poate determina modificarea compoziției și se calculează
consumul energetic. Într-o astfel de cameră subiectul trăiește în condiții aproape normale (se mișcă,
mănâncă, face antrenament). Evident, vorbim din nou despre condiții de laborator, însă mai frecvent
întâlnite decât calorimetria directă.
O altă variantă de calorimetrie indirectă este cea cu circuit deschis. Practic subiectul poartă o
mască conectată la un dispozitiv care măsoară concentrația de O2 și CO2. Avantajul este că se poate
afla consumul energetic bazal și cel din timpul efortului fizic, fără a “sechestra” subiectul. Astfel se
pot face determinări pe termen lung, de genul 7-14 zile.
Alternativ, se pot folosi dispozitive, cum ar fi SenseWear armband (modelul “banderolă”),
care a fost dezvoltat pentru a estima consumul energetic într-un mod mai facil, fără a limita
activitatea curentă a pacienților. Astfel de dispozitive moderne sunt ușor de purtat (au dimensiunea
unui smartphone) și monitorizează continuu pacientul. Acestea au la bază mai multe tehnologii: –
pedometru – măsoară pașii, accelerometru – se bazează pe principiul că atunci când subiectul se
deplasează, corpul și membrele sunt accelerate, teoretic proporțional cu forța musculară responsabilă
pentru accelerare și deci cu consumul energetic, etc.
Cercetătorii fac studii pentru a determina este cât de fiabile sunt astfel de dispozitive.
Un alt exemplu privind utilizarea calorimetriei a fost dezbătut în conferința “Tehnici de Analiza
Termica si Calorimetrie aplicate in Captarea si Stocarea CO2 ”, organizată în anul 2015 de către Institutul
de Geologie al Romaniei, Muzeul de Geologie al Romaniei, Setaram Instrumentation din Franta si
Analitic Laboratory din Romania iar concluzia a fost că utilizarea de tehnici si instrumentatie de analiza
termica si calorimetrie vine in sprijinul oamenilor de stiinta care au ca orizont de cercetare gasirea celor
mai bune solutii de captare, stocare, si in final utilizare a Dioxidului de Carbon, in scopul eliminarii lui
din atmosfera si a diminuarii efectului de sera din marile zone urbane si industrializate.
Prin urmare, calorimetria ca știință poate fi utilizată pentru dezvoltarea de metode pentru
îmbunătățirea calității vieții pe Pământ.