HIPERTROFIILE

Hipertrofiile cavităților cardiace apar în urma unor supraîncărcări (suprasolicitări).

Supraîncărcările cavităţilor cordului pot fi de presiune (rezistență) sau de volum. Ele pot afecta
atriile sau ventriculii. Cavităţile cardiace se adaptează la suprasolicitări prin dilatare (mecanism
adaptativ rapid) sau hipertrofie (care se instalează în timp). Dilatarea duce la creşterea forţei de
contracţie conform legii inimii (Starling). Hipertrofia înseamnă creşterea masei musculare de lucru
prin sinteza de noi unităţi contractile – sarcomere, care duc de asemenea la creşterea forţei de
contracţie. Pot să apară hipertrofii atriale şi ventriculare.

Pe baza traseului EKG se pot diagnostica hipertrofiile cavităţilor cordului. Diagnosticul nu este
extrem de precis din cauză că elementul caracteristic pentru hipertrofie este reprezentat de
amplitudinea crescută a unor unde, iar această amplitudine este influenţată de factori extracardiaci:
obezitate, emfizem pulmonar, pleurezie lichidiană.
Suspiciunea electrocardiografică de hipertrofie a cavităţilor poate fi confirmată prin explorări
complementare – ecografie cardiacă, radiografie toracică.
Consecinţele EKG ale hipertrofiilor sunt:
 Creşterea amplitudinii undelor în anumite derivaţii
 Creşterea duratei undei P sau complexului QRS
 Devierea axei electrice a undei P sau complexului QRS de partea afectată
 Modificări secundare de fază terminală în caz de hipertrofie ventriculară

Hipertrofiile ventriculare

Hipertrofiile ventriculare se produc prin îngroşarea şi alungirea fibrelor miocardului de lucru

ventricular prin sinteza de noi sarcomere. Ele apar ca o adaptare a ventriculilor la suprasolicitările
hemodinamice - supraîncărcarea de rezistenţă (cauzată cel mai frecvent de HTA, HTP şi stenozele
valvelor aortică sau pulmonară) şi supraîncărcare de volum (cauzate mai ales de insuficienţele
valvulare, cum sunt insuficienţa aortică – închiderea incompletă a valvei aortice în diastolă cu
refluarea sângelui din aortă în VS sau insuficienţa mitrală – închiderea incompletă a valvei mitrale
în sistolă cu regurgitarea sângelui în AS, ceea ce creşte umplerea diastolică a VS).
Hipertrofiile ventriculare determină pe traseul EKG:
 Creşterea amplitudinii undelor din complexul QRS;
 Creşterea duratei depolarizării ventriculare
 Modificări secundare de fază terminală
 Devierea axului electric al inimii de partea ventriculului afectat.

Hipertrofia ventriculară stângă (HVS)

HVS apare ca o consecinţă a supraîncărcării hemodinamice a VS: supraîncărcare de rezistență

(HTA netratată sau stenoză aortică) sau de volum (insuficiența valvei aortice).
Elementul fundamental de diagnostic EKG al HVS este amplitudinea crescută a undelor
complexului QRS din derivaţiile precordiale drepte şi stângi.

Criteriile EKG pentru diagnosticul HVS sunt:

 Complexul QRS prezintă amplitudine crescută în derivaţiile planului frontal, cu cel mai amplu
R sau S peste 16 mm;
 Creşte amplitudinea QRS în derivaţiile toracice (precordiale):
- R înalt în V5 sau V6, peste 20 mm;
- S adânc în V1sau V2, peste 20 mm;

1
 Creşterea anormală a amplitudinii undelor din complexul QRS se obiectivează prin indicele
Sokolow-Lyon (se măsoară cel mai adânc S și cel mai înalt R):

RV5,V6 + SV1,V2 > 35 mm

 Complexul QRS are o durată de 0,12 sec, prin alungirea timpului necesar depolarizării;
 Axul electric este deviat spre stânga în 2/3 din cazuri, spre 0 sau – 300;

Hipertrofia ventriculară stângă – aspect EKG

Aspect tipic de HVS în V6

Aspecte foarte sugestive de HVS în V2 (undă S adâncă de 30 mm) şi V6 (undă R înaltă de 37

mm).