**********************************************

Extras din document

I. Partea teoretică

1. Efectul Ringelmann

Max Ringelmann, un profesor francez a realizat un experiment pentru a evidenția eficiența

individului în grupuri în realizarea diverselor sarcini în agricultură.Rezultatele au fost uimitoare iar
psihologii sociali au dorit să reia experimentul.

Ringelmann a pus un grup de muncitori agricoli să tragă de o funie și a măsurat cu dinamometrele

forța cu care ei trăgeau. Aceași muncitori au fost măsurați și individual la aceași sarcină.

El a constat imediat că atunci când o persoană este pusă să realizeze singur o sarcină depune mai
mult efort decât atunci când este în grup.Ba mai mult, în grup, forța depusă de fiecare persoană se
diminuează pe măsură ce numărul de membrii din grup crește. Altfel spus, cu cât sarcina se împarte
la mai multe persoane cu atât forța fizică individuală este mai mică.

Efectul Ringelmann sau ” lenea socială” cum a fost denumit mai târziu de către psihologii sociali se
referă așadar la reducerea efortului individului ca urmare a creșterii numerice a grupului.

Cercetătorii contemporani din domeniul performanței au sugerat că efectul Ringelmann are două
explicații posibile:

1)Lipsa de coordonare- în condițiile de grup indivizii se pot încurca unii pe ceilalți trăgând de aceași
funie.Din cauza celorlalți ei nu pot să tragă la fel de bine ca atunci când sunt singuri;

2)Pierderea motivației-această explicație are cauze psihologice și aproape imposibil de elucidat. Tot
ceea ce se poate spune este că indivizii pur și simplu nu sunt motivați să tragă cât de tare pot de
funie considerând că o pot face ceilalți, iar ceilalți consideră la fel și așa mai departe.

Ulterior, psihologi renumiți de la universități de prestigiu au reluat experimentul dorind astfel să

clarifice această cauză psihologică:lipsa motivației. Însă cu orice experiment făcut se întărește ideea
că individul depune mai puțin efort atunci când este în grup și mult mai mult efort când este singur.
Și deși cauza lipsei de coordonare este importantă cea a lipsei motivației este de departe principală.

2. Diminuarea motivației de grup

Pentru a stabili validitatea acestor explicații, câțiva cercetători de la Yale University în frunte cu M.
Ingham au reluat în 1974 cercetarea lui Ringelman. Într-una din condițiile experimentului lor,
grupuri de diferite mărimi trăgeau de funie. Într-o altă condiție, evoluau pseudo-grupuri, alcătuite
dintr-un subiect naiv și din complici ai experimentatorilor. Complicii erau instruiți să se facă numai
că depun efort, fără să tragă realmente de funie. Rezultatele au indicat o scădere a performanței
individuale în pseudo-grupuri. Întrucât nu se punea problema coordonării, subiectul fiind primul în
șir, scăderea performanței nu se datorează lipsei de coordonare între indivizi, ci scăderii motivației.

Începând cu acest experiment, tocmai această scădere a motivației a fost numită „lene socială”.
Lenea socială ar fi, deci, o reducere a efortului individual atunci când se lucrează în grup și
eforturile fiecăruia se confundă cu eforturile celorlalți, în comparație cu situația când individual
lucrează singur. Remarcăm de la început ca ea nu apare decât în cazul anumitor sarcini colective.

3. Atractivitatea sarcinii

Am arătat că împrejurările în care participanții cred că performanța individuală poate fi stabilită cu

precizie nu sunt propice pentru dezvoltarea lenei sociale. Un alt factor care dizolvă lenea socială
este atractivitatea sarcinii pentru individ. Sarcinile de grup pot prezenta interes pentru subiecți, ori
pot fi plictisitoare și descurajatoare. Din acest punct de vedere, o ipoteză validă ar putea fi aceea că
lenea socială dispare când indivizii manifestă interes pentru sarcină – sunt, deci, motivate intrinsic.

4. Echitatea rezultatelor

Subiecții își ajustează eforturile la ceea ce ei percep a fi nivelul eforturilor altora în grup și încearcă
să atingă nivelul de echitate. Această explicație se bazează pe presupunerea că subiecții se așteaptă
ca partenerii lor să lenevească și ca atare lenevesc și ei mai curând decât să depună un efort mai
mare decât al celorlalți. Rezultatele unui experiment al lui Jackson și Harkins demonstrează acest
efect. Subiecții manifestă lene socială strigând mai tare singuri decât în grup, când nu au informații
despre nivelul de efort pe care intenționează să-l atingă partenerul. Când sunt informați că celălalt
intenționează să depună un efort mai intens, ei înșiși strigă mai tare. La fel, efortul lor scade în cazul
în care dețin informații că celălalt va striga mai slab. Rezultatele acestui experiment probează că ne
aflăm într-o situație de comparație socială: partenerul, prin comportamentul lui oferă informații
despre nivelul de efort normal în acest context marcat de ambiguitate. Pe de altă parte, aceleași
rezultate atestă existent așa-numitului „efect al fraierului” (sucker effect ): subiectul poate să creadă
că se păcălește depunând un efort considerabil, în timp ce celălalt „lenevește”. „Sucker effect”
operează în mai toate dilemele sociale și explică, de exemplu, de ce patronii români nu-și plătesc
impozitele: de obicei, ei cred că ceilalți nu le achită, iar dacă ei ar face-o, ar fi „fraieri” într-o lume
de „deștepți” care nu-și plătesc impozitele către stat.

https://biblioteca.regielive.ro/referate/psihologie/lenea-sociala-studiu-privind-modalitatile-de-
contracarare-a-lenei-sociale-in-randul-studentilor-militari-373665.html

luni, 25 februarie 2013

Lenea socială

Max Ringelmann, un profesor francez a realizat un experiment pentru a evidenția eficiența individului în
grupuri în realizarea diverselor sarcini în agricultură.Rezultatele au fost uimitoare iar psihologii sociali au
dorit să reia experimentul.
Ringelmann a pus un grup de muncitori agricoli să tragă de o funie și a măsurat cu dinamometrele forța
cu care ei trăgeau. Aceași muncitori au fost măsurați și individual la aceași sarcină.
El a constat imediat că atunci când o persoană este pusă să realizeze singur o sarcină depune mai mult
efort decât atunci când este în grup.Ba mai mult, în grup, forța depusă de fiecare persoană se diminuează
pe măsură ce numărul de membrii din grup crește. Altfel spus, cu cât sarcina se împarte la mai multe
persoane cu atât forța fizică individuală este mai mică.
Efectul Ringelmann sau ” lenea socială” cum a fost denumit mai târziu de către psihologii sociali se referă
așadar la reducerea efortului individului ca urmare a creșterii numerice a grupului.
Cercetătorii contemporani din domeniul performanței au sugerat că efectul Ringelmann are două
explicații posibile:
1)Lipsa de coordonare- în condițiile de grup indivizii se pot încurca unii pe ceilalți trăgând de aceași
funie.Din cauza celorlalți ei nu pot să tragă la fel de bine ca atunci când sunt singuri;
2)Pierderea motivației-această explicație are cauze psihologice și aproape imposibil de elucidat. Tot ceea
ce se poate spune este că indivizii pur și simplu nu sunt motivați să tragă cât de tare pot de funie
considerând că o pot face ceilalți, iar ceilalți consideră la fel și așa mai departe.
Ulterior, psihologi renumiți de la universități de prestigiu au reluat experimentul dorind astfel să clarifice
această cauză psihologică:lipsa motivației. Însă cu orice experiment făcut se întărește ideea că individul
depune mai puțin efort atunci când este în grup și mult mai mult efort când este singur. Și deși cauza lipsei
de coordonare este importantă cea a lipsei motivației este de departe principală.

http://psihologiasufletelornoastre.blogspot.com/2013/02/lenea-sociala.html

Lenea socială
13.04.2013 ·Scris de: Valentina Camen in Psihopupu

Max Ringelmann, un profesor francez a realizat un experiment

pentru a evidenția eficiența individului în grupuri în realizarea diverselor sarcini în
agricultură.Rezultatele au fost uimitoare iar psihologii sociali au dorit să reia experimentul.

Ringelmann a pus un grup de muncitori agricoli să tragă de o funie și a măsurat cu dinamometrele

forța cu care ei trăgeau. Aceași muncitori au fost măsurați și individual la aceași sarcină.

El a constat imediat că atunci când o persoană este pusă să realizeze singur o sarcină depune
mai mult efort decât atunci când este în grup.Ba mai mult, în grup, forța depusă de fiecare persoană
se diminuează pe măsură ce numărul de membrii din grup crește. Altfel spus, cu cât sarcina se
împarte la mai multe persoane cu atât forța fizică individuală este mai mică.

Efectul Ringelmann sau ” lenea socială” cum a fost denumit mai târziu de către psihologii sociali
se referă așadar la reducerea efortului individului ca urmare a creșterii numerice a grupului.

Cercetătorii contemporani din domeniul performanței au sugerat că efectul Ringelmann are două
explicații posibile:

1)Lipsa de coordonare- în condițiile de grup indivizii se pot încurca unii pe ceilalți trăgând de aceași
funie.Din cauza celorlalți ei nu pot să tragă la fel de bine ca atunci când sunt singuri;
2)Pierderea motivației-această explicație are cauze psihologice și aproape imposibil de elucidat.
Tot ceea ce se poate spune este că indivizii pur și simplu nu sunt motivați să tragă cât de tare pot de
funie considerând că o pot face ceilalți, iar ceilalți consideră la fel și așa mai departe.

Ulterior, psihologi renumiți de la universități de prestigiu au reluat experimentul dorind astfel să

clarifice această cauză psihologică:lipsa motivației. Însă cu orice experiment făcut se întărește ideea
că individul depune mai puțin efort atunci când este în grup și mult mai mult efort când este singur.
Și deși cauza lipsei de coordonare este importantă cea a lipsei motivației este de departe principală.

http://www.opinia1.ro/lenea-sociala/

Lenevire sociala
03/05/2007

Atunci cand primim o sarcina individuala e usor sa ne dam seama daca am facut-o bine sau nu si cat
efort am depus pentru a ajunge la rezultatul pe care l-am obtinut. Situatia se complica un pic in
momentul in care lucram intr-o echipa. Si cu cat echipa este mai mare cu atat creste riscul ca
membrii echipei sa nu mai functioneze la capacitate maxima. Practic, o parte dintre membri nu mai
“trag” atat de tare fiindca se bazeaza pe ceilalti.

Evident ca atunci cand 3 oameni lucreaza (coordonat) in echipa rezultatul este mai bun decat daca
ar fi lucrat un singur om dar nu intotdeauna este atat de bun cat ar fi putut sa fie daca fiecare dintre
cei 3 muncea la capacitate maxima. Chestia asta are si un nume. Se cheama lenevire sociala (sau
social loafing).

Ceea ce este interesant este ca, desi fenomenul apare mai peste tot, in mai toate tipurile de activitati,
acesta nu este deloc inevitabil. Mai jos, cateva modalitati de a diminua fenomenul, citate din cartea
“Psihologie Sociala” a lui Dan Craciun:

Levenirea sociala e mai putin probabila in urmatoarele conditii:

– oamenii cred ca performantele lor individuale pot fi identificate si evaluate, fie de catre ei
insisi, fie de catre altii
– sarcina este importanta pentru cei care incearca sa o duca la indeplinire
– oamenii considera ca eforturile proprii sunt necesare pentru reusita actiunii colective la care
participa
– grupul se asteapta sa fie sanctionat pentru o performanta slaba
– grupul este restrans
– grupul are o coeziune ridicata. Altfel spus, apartenenta la grup este importanta si pretuita de
catre membrii sai, care se simpatizeaza reciproc

Sfaturi, zic eu, extrem de utile pentru cei ce vor sa construiasca o echipa.

https://andreirosca.ro/lenevire-sociala/

How Social Loafing Is Studied in Psychology

By

Kendra Cherry
Updated on January 19, 2020
Jose Luis Pelaez Inc / Blend / Getty Images

More in Theories

 Social Psychology
 Behavioral Psychology
 Cognitive Psychology
 Developmental Psychology
 Personality Psychology
 Biological Psychology
 Psychosocial Psychology

Social loafing describes the tendency of individuals to put forth less effort when they are part of a
group. Because all members of the group are pooling their effort to achieve a common goal, each
member of the group contributes less than they would if they were individually responsible.1

Example of Social Loafing

Imagine that your teacher assigned you to work on a class project with a group of ten other students.
If you were working on your own, you would have broken down the assignment into steps and
started work right away. Since you are part of a group, however, the social loafing tendency makes
it likely that you would put less effort into the project. Instead of assuming responsibility for certain
tasks, you might just think that one of the other group members will take care of it.

Or in some cases, the other members of your group assume that someone else will take care of their
share of the work, and you end up getting stuck doing the entire assignment yourself.

Causes
If you have ever worked as part of a group toward a larger goal, then you have undoubtedly
experienced this psychological phenomenon first-hand. And if you’ve ever led a group then you
have likely felt frustration at the lack of effort that group members sometimes put forth. Why does
this sometimes aggravating malingering happen?

Psychologists have come up with a few possible explanations.1

 Motivation can play an important role in determining whether social loafing takes place. People
who are less motivated by a task are more likely to engage in social loafing when they are part of a
group.
 Diffusion of responsibility also contributes to social loafing. When in groups, people tend to feel
less personal accountability and may even feel that their individual efforts have little impact on the
 outcome. It is this same diffusion of responsibility that influences what is known as the bystander
effect, or the tendency to be less likely to help a person in trouble when other people are present.
Because people assume that their efforts don’t matter and that they are not personally
responsible, they also assume that someone else will be the one to take action.
 Group size also has a serious impact on the effort people put forth in groups. In small groups,
people are more likely to feel that their efforts are more important and will, therefore, contribute
more. The larger the group, however, the less individual effort people will extend.
 Expectations also matter when it comes to group performance. If you expect other people to slack
off, you probably will as well since you don’t want to get stuck doing all of the work. On the other
hand, if you are in a group of high-achievers who seem like they are in control of the group’s
efforts, you might also be more likely to kick back and let them handle all the work.

Prevention
Social loafing can have a serious impact on group performance and efficiency. However, there are
some things that can be done to minimize the effects of social loafing.

Creating small groups and establishing individual accountability can help. Groups should develop
standards and rules, define tasks, assign responsibilities, evaluate personal and collective progress,
and highlight the achievements of individual members.

By personalizing the group, engaging individuals in certain tasks, and encouraging team loyalty,
people will be more likely to give their all when working as part of a group.

Ringelmann's Rope-Pulling Experiments

A French agricultural engineer named Max Ringelmann conducted one of the earliest experiments
on this phenomenon in 1913. In his research, he asked participants to pull on a rope both
individually and in groups. What he discovered that when people were part of a group, they made
less of an effort to pull the rope than they did when working individually.

A group of researchers replicated the experiment in 1974, with a few small changes. The first group
was consistent with Ringelmann's original study and contained small groups of participants. The
second panel involved using confederates and only one real participant in each group.
The confederates merely pretended to pull the rope. The researchers found that the groups
containing all real participants experienced the largest declines in performance, suggested that the
losses were linked to motivational factors rather than group coordination problems.

A 2005 study found that group size can have a powerful impact on group performance. In the study,
half of the groups consisted of four people while the other half consisted of 8. Some groups were
then assigned to a collocated setting in which all of the team members worked together at a table to
solve the problem that the experimenters had given them. Other groups were placed in a distributed
setting where they worked on the same problem electronically by communicating from separate
computers.

The researchers found that people extended greater individual effort when they were in smaller
groups in both the distributed and collocated situations. When placed in collocated groups,
however, people felt greater pressure to look busy even when they were not while those in the
distributed groups were less likely to feel such pressure.

https://www.verywellmind.com/what-is-social-loafing-2795883
Social Loafing?

Was ist ...:

Teamarbeit ist in vielen Firmen ausdrücklich erwünscht. Doch in manchen Fällen kann es
passieren, dass das Gegenteil dessen eintritt, was sich die Vorgesetzten von der Gruppenarbeit
erhofft haben: Die Mitarbeiter halten sich unbewusst zurück - und leisten in der Gruppe
weniger, als wenn sie allein in ihrem Büro vor sich hin werkeln würden.

Von Michael Leitl

Heft 5/2007

Drucken

Dieses Phänomen wird als Ringelmann-Effekt oder soziales Faulenzen (Social Loafing)
bezeichnet. Entdeckt hat es der französische Agraringenieur Max Ringelmann, der Mitte der 1880er
Jahre die Effektivität landwirtschaftlicher Maschinen und Arbeiten testen wollte.

Corbis

Teamarbeit: Nicht immer funktioniert die Arbeit in Gruppen

Er ließ dabei Studenten allein, zu zweit, zu dritt oder zu acht an einem Tau ziehen und maß, wie kräftig die
Studenten zogen. Eigentlich hätte die Kraft proportional steigen sollen. Ringelmann fand jedoch heraus,
dass ein Student durchschnittlich 63 Kilogramm zog, drei Studenten zogen 160 Kilogramm und acht nur
noch 248 Kilogramm. Von den acht Studenten zog also jeder Einzelne nur noch mit halber Kraft.

Während Ringelmann eher organisatorische und technische Ursachen vermutete, untersuchten

Wissenschaftler wie Alan G. Ingham von der Universität Washington seit Anfang der 70er Jahre die
psychologischen Ursachen des Ringelmann-Effekts. Heute ist klar, dass es vor allem
Motivationsdefizite sind, die bei ungünstigen Bedingungen Gruppenarbeit zu lahmen
Kaffeekränzchen degradieren. Teamdesign, Teamgröße, Teamaufgabe und Teamzusammensetzung
entscheiden nach einer Analyse der Wissenschaftler Dietrich von der Oelsnitz und Michael W.
Busch von der TU Ilmenau, wie sehr das soziale Faulenzen ausgeprägt ist. So steigt die
Wahrscheinlichkeit mit der Gruppengröße, aber auch wenn individualistische Mitarbeiter
gemeinsam arbeiten sollen oder wenn die Aufgabe nicht anspruchsvoll genug ist.

In einem Beitrag für die Zeitschrift "Personalführung" im September 2006 beschrieben sie acht
Typen der sozialen Faulenzer. Darunter sind "einfache Zuspätkommer und Zufrühgeher" aber auch
"Alphatiere, die ihren Hofstaat für sich arbeiten lassen" und "böswillige Blutsauger, die andere
bewusst und aus reinem Egoismus für eigene Zwecke ausbeuten".
Es gibt jedoch auch eine positive Seite des Phänomens. Joachim Funke und Annette Feuchter von
der Universität Heidelberg fanden bei ihren Experimenten heraus, dass bei besonders komplexen
Aufgaben die unbewusste Motivationssenkung im Team einen positiven Effekt auf die Qualität der
Arbeit hat. Denn bei großem Stress und hoher Anstrengung steige auch die Fehlerquote. Bei einem
gelasseneren Miteinander im Team sei diese geringer, was zu höherer Qualität führe.

Allerdings scheint sich der Ringelmann-Effekt in einigen Bereichen aus der Arbeitswelt zu
verabschieden. In vielen Unternehmen, so Kienbaum-Geschäftsführer Walter Jochmann, seien die
Kontrolle der Leistung mithilfe moderner Personalführungsinstrumente und der Druck inzwischen
so hoch, "da kann sich keiner mehr verstecken". Das gelte vor allem ab der mittleren
Führungsebene. Zudem arbeiten immer mehr Mitarbeiter in zeitlich begrenzten Projekten - und dort
werde monatlich die Leistung überprüft.

© Harvard Business Manager 5/2007

Alle Rechte vorbehalten
Vervielfältigung nur mit Genehmigung

https://www.harvardbusinessmanager.de/heft/artikel/a-622728.html

Many hands make light the work: The causes and consequences of social
loafing.

Journal Article Database: PsycARTICLES

Latané, Bibb Williams, Kipling Harkins, Stephen

Citation
Latané, B., Williams, K., & Harkins, S. (1979). Many hands make light the work: The causes and
consequences of social loafing. Journal of Personality and Social Psychology, 37(6), 822–832.
https://doi.org/10.1037/0022-3514.37.6.822

Abstract

As reported in summary form by W. Moede (1927), an unpublished study found that in a rope-
pulling task, while collective group performance increased somewhat with group size, it was less
than the sum of the individual efforts (IE). IE decreased as group size increased. The present 2
experiments with 84 undergraduates investigated this effect using clapping and shouting tasks.
Results replicate the earlier findings. The decrease in IE, which is here called social loafing, is in
addition to losses due to faulty coordination of group efforts. The experimental generality,
theoretical importance, widespread occurrence, and negative social consequences of social loafing
are examined, along with ways of minimizing it. (26 ref) (PsycINFO Database Record (c) 2016
APA, all rights reserved)

https://psycnet.apa.org/record/1980-30335-001
Journal of Experimental Social Psychology
Volume 23, Issue 1, January 1987, Pages 1-18

Social loafing and social facilitation

Author links open overlay panelStephen GHarkins

Abstract
Social facilitation and social loafing have been treated as separate lines of research in the social
psychological literature. However, it is argued in the present paper that these two paradigms are
closely related; in fact, they are complementary. Viewed from this perspective, the experimental
conditions that have been included in loafing and facilitation research fall into three cells of a 2
(Alone vs. Coaction) × 2 (Evaluation vs. No Evaluation) factorial design. In the current research,
the complete 2 × 2 design was run in two experiments. In both experiments, consistent with the
findings of previous loafing research, with number held constant, participants whose outputs could
be evaluated outperformed participants whose outputs could not be, but, inconsistent with
descriptions of the loafing effect (e.g., B. Latané, K. Williams, & S. Harkins, , 1979Journal of
Personality and Social Psychology, 37, 823–832), with evaluation potential held constant, pairs
outperformed singles. These data suggest that both social facilitation and social loafing can be
accomodated in the same design. It is argued that combining the paradigms in this way refines our
understanding of both phenomena.

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/0022103187900229

Social Loafing in virtuellen Teams - Eine empirische Studie

zum Einfluss der Faktoren Gruppengröße und Evaluation in
Hinblick auf die Entstehung und das Ausmaß von Social
Loafing in der Telekooperation
Sophie Cécile Olga Blankman

 Social Loafing (auch soziales Faulenzen), beschreibt die Neigung von Individuen, in der Gruppe
unbewusst weniger zu leisten, als sie bei derselben Aufgabe bei alleiniger Bearbeitung geleistet
hätten. Dieses weitverbreitete sozial-psychologische Phänomen wurde bislang überwiegend in
traditionellen Präsenzteams erforscht, wobei es gelungen ist, Faktoren zu identifizieren, welche die
Entstehung und das Ausmaß von Social Loafing beeinflussen. Aufgrund zunehmender Relevanz
widmet sich die vorliegende Arbeit der Untersuchung des Phänomens und möglicher
beeinflussender Variablen aus vorangegangenen Forschungsergebnissen, im virtuellen Raum. Es
wird angenommen, dass Social Loafing auch in virtuellen Teams existiert und dass das Entstehen
und Ausmaß dieses Phänomens durch die Faktoren „Gruppengröße“ und „Evaluation“ beeinflusst
werden. Im speziellen wird angenommen, dass Personen, die individuell arbeiten (G0), mehr
leisten, als Personen, die in einer Gruppe aus 3 (G1) und 8 Personen (G2) arbeiten. Außerdem wird
erwartet, dass Personen in Gruppen, deren individuelle Leistung durch sie selbst (E1), ihre
Gruppenmitglieder(E2), oder einen Supervisor (E3) evaluiert werden, mehr leisten, als Personen in
 Gruppen, deren individuelle Leistung nicht evaluiert (E0) wird. In einem Online-Experiment wurden
120 Versuchspersonen in sechs verschiedenen Gruppierungen einem jeweils angepassten
Brainstorming-Test zur Messung ihrer Leistung unterzogen. Die Ergebnisse zeigten, dass Personen
in einer Gruppe von 8 Personen signifikant weniger leisteten, als Personen in einer Gruppe aus 3
Personen, oder Personen die individuell arbeiteten. Außerdem leisteten Personen signifikant
weniger, wenn ihre individuelle Leistung nicht evaluiert wurde. Es konnte kein signifikanter
Unterschied zwischen G0 und G1, sowie zwischen E1, E2 und E3 festgestellt werden. Dies zeigt,
dass Individuen einer Gruppe aus 3 Personen nicht automatisch Social Loafing betreiben. Zudem
mindert eine Evaluation der individuellen Leistung Social Loafing, die unterschiedlichen
Evaluationsarten (Selbstev., Gruppenev., Supervisorev.) jedoch, beeinflussen Social Loafing in
seinem Ausmaß nicht unterschiedlich stark.

Volltext Dateien herunterladen

 Blankman,Sophie_BA_2019.pdf

verfügbar innerhalb des Netzes der HWR Berlin

Metadaten exportieren

Metadaten

Autor/Autorin: Sophie Cécile Olga Blankman

Erstgutachter/Erstgutachterin: Tobias Braun

Zweitgutachter/Zweitgutachterin: Christian Noss

Dokumentart: Bachelorarbeit

Sprache: Deutsch

Datum der Erstveröffentlichung: 22.01.2020

Veröffentlichende Institution: Hochschulbibliothek HWR Berlin

Titel verleihende Institution: Hochschule für Wirtschaft und Recht Berlin

Datum der Abschlussprüfung: 30.09.2019

Datum der Freischaltung: 22.01.2020

Gruppenarbeit; Soziales Faulenzen; Teamführung; virtuelle Teams

Freies Schlagwort / Tag:
Social Loafing

Seitenzahl: 81

Fachbereiche und Studiengänge: FB I - Wirtschaftswissenschaften / Business Administration B.A.

Lizenz (Deutsch): Urheberrechtsschutz

https://opus4.kobv.de/opus4-hwr/frontdoor/index/index/year/2020/docId/2055

Latane, B., Williams, K., & Harkins, S., Many Hands Make Light The Work: The Causes and Consequences
of Social Loafing, JPSP, 37, 822-832.

"Two experiments found that when asked to perform a physically exerting tasks of clapping and shouting,
people exhibit a sizable decrease in individual effort when performaing in groups as comapred to when
they perform alone".

In a previous study over 50 years ago a German researcher had people alone and in groups pull on a rope
attached to a strain guage to measure the pull force. Surprisingly, the sum of the individual pulls did not
equal the total of the group pulls. Three people pulled at only 2.5X the average individual performance, and
8 pulled at less than 4x. The group result was much less then the sum of individual efforts.

This vilolates the notion that group effort and a sense of team participation leads to increased effort. Other
social psychology studies would seem to suggest that individual performance does increase in a group for
simple tasks with well-learned, dominant responses.

However, from a social pressure perspective, the social pressure to pull is further diluted for each person
with increasing group size. From this perspective, if we assume people will work in proportion to the
pressure they feel to do so, then bigger group sizes should result in less individual effort.

Experiment 1: Clap Your Hands and Shout Out Loud

The researchers chose clapping and shouting as a test exercise because people do these things in group
setting and they are "maximizing, unitary, and additive".

They recruited subjects and put them in a semi-circle. Individually and in various group numbers, they
asked people to either clap or shout as loud as they could. The measured noise level with a machine in
sound pressure units.

Results
As with the rope pulling exercise, the level of noise increase with group size, but not in direction
proportion. People averaged 3.7 dynes/sq cm alone, 2.6 in pairs, 1.8 in foursomes, and 1.5 in groups of six.
There was no block effects (indicating tiredness or lack of practice).

The results don't fit with either Zajonc's social facilitation theory or evaluation apprehsion theory, They
labeled this new drop in individual average performance in groups as "social loafing".

Other explanations
Another explanation is that individual effort does not decrease, but the group product decreases due to
group inefficiency. However, another researcher duplicated the Ringelmann rope experiment and included
a situation where people were blindfolded and led to believe others were pulling with them. They still
observed a drop-off in performance with group size.

Another explanation may be acoustical -- the voices may cancel each other out or are not synchronized to
be completely additive. The second experiment was designed to test this effect.

Experiment 2
Subjects were separated and put into rooms with headphones. Some were led to believe they were
shouting alone, others believed they were shouting with a group. They repeated each trials with individual
and group size options.

Results
The results were higher than the first experiment, but the trends were the same. Average individual
performance decreased with group size. Groups ot two were 66% of capacity, groups of six at 36% of
capacity. Even in situations where people thought they shouted together but in fact shouted alone, the
"loafing effect" was present.

When performers belived one other person was yelling, they shouted 82% as intensly as alone. When they
believe five others were yelling, they shouted at 74% as intensly as alone.

Discussion: The causes of social loafing

Three possible options are:
1. Attribution and Equity. Maybe subjects heard other's shouts as less than their own (because they were
farther away than one's own voice) and felt the others were "slacking", leading them to back off on their
shouting too. While the headphones should have made it very difficult to detect this kind of loafing, people
could have come in with pre-conceived notions of how people slack off in groups.

2. Submaximal Goal Setting. Maybe subjects perceived there is some well-defined standard of loudness,
and with more people they feel they can work less at it. The task would become an optimizing one than a
maximizing one. (But the researchers felt that given the repeated exhortations to shout as loud as you can
this couldn't be the case).

3. Lessened contingency between input and outcome. Maybe people felt they could "hide in the crowd"
and avoid the negative consequences of slacking off, or maybe they felt "lost in the crowd" and unable to
get their fair share of positive consequences for working hard. Only when performing alone can people be
appropriately evaluated and rewarded.

Maybe by instiituting a payoff scheme that would avoid the benefits of a "free ride" in the group would this
"social loafing" be reduced.

Social Loafing and Social Impact Theory

The three theories can be explained with Latanes social impact theory. "If a person is the target of social
forces, increasing the number of other persons diminishes the relative social pressure on each person. If
the individual inputs are not identifiable the person may work less hard. Thus if the person is dividing up
the work to be performed or the amount of reward he expects to receive, he will work less hard in groups."

Social impact theory suggests that effort in group tasks should decrease as an inverse power function of the
number of people in a group.

Other studies have also shown the "loafing effect" to hold in industrial production, bystander intervention,
and participation in church activities.