1.

Organizarea serviciului chirurgical

Spitalul este unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, ce deţine

personalitate juridica, având rolul furnizării de servicii medicale. Poate avea un caracter
public, public cu secţii private sau privat. Un statut aparte îl detin spitatele de urgenţa -
aceste pot fi infiinţate si pot funcţiona doar ca si spitale publice.

Unitatile medicale de tip spitalicesc acorda o varietate de servicii ce pot avea fie
o natura preventiva fie una curativa sau de recuperare şi/sau paleative.

Spitalele au o structură organizatorică percis delimitată in: secţii, laboratoare,

servicii de diagnostic si tratament , structuri de primiri urgenţa, asistenţa
prespitalicească şi compartimente în domeniul administrativ-gospodaresc (spălătorie,
bucătărie şi cele care se ocupa de situaţia economică şi administrativă a acestuia).

Secţia de chirurgie reprezinta una din secţiile componente ale unui spital.
Pentru buna funcţionalitate a unei astfel de secţii trebuie avute in vedere o serie de
aspecte precum : amplasarea- de preferat o zona cât mai restrasă şi mai izolată de
celelalte secţii ale spitalului dar totodata acestea trebuie să deţină o excelentă
comunicare cu secţiile de terapie intensivă care sa facă posibilă o deplasare în timp util
a bolnavului la nevoie.

Secţia propriu-zisă se compune din mai multe incăperi cu structură şi roluri

distincte:

a) Ambulatorul - este parte integrantă a fiecărui serviciu, care asigură asistenţa

medicală fără internarea bolnavului. La acest nivel se efectuează consultaţia
medicală de specialitate, se stabileşte diagnosticul (inclusiv prin explorări
paraclinice), se indică şi în cazurile simple, se aplică terapia corespunzătoare, iar
în celelalte se programează internarea şi chiar intervenţia chirurgicală şi se
dispensarizează postoperator bolnavii.
Ambulatorul trebuie organizat astfel încât să poată acoperi toate aceste activităţi. El
trebuie să cuprindă: sala de consultaţii, sala de mici intervenţii şi o registratură-arhivă.
 b) Saloanele - încaperi cu un anumit număr de paturi destinate
pacienţilor, de
preferat rezerve
cu 1-2 paturi care
să ofere
intimitatea şi
confortul
necesar. În cazul
saloanelor cu
mai multe paturi
acestea se pot
separa cu
ajutorul
paravanelor.
Organizarea
saloanelor respectă normele sanitaro-antiepidemice de spaţiu, luminozitate şi
aerisire, de instalaţii sanitare.
Numărul pacienţilor dintr-un salon
este unul limitat, un numar prea
mare de bolnavi favorizează
contaminarea mediului din salon.
Împărţirea in saloane a bolnavilor
se face pe baza unui algoritm ce
are la bază mai multe criterii de
clasificare: în cadrul saloanelor
septice – sunt internaţi cei cu
supuraţii , infecţii şi aseptice cei cu
risc infecţios redus. Pacienţii care se gasesc intr-o stare mai gravă sunt separaţi
de cei cu o evoluţie favorabilă.
c ) Blocul operator - unitate complet separată de restul spaţiului de spitalizare; este
departamentul unde se desfăşoară activităţile chirurgicale şi unde lucrează personalul
care are o activitate operatorie: chirurgi, anestezişti, asistente, infirmiere. Acesta este
organizat şi dotat pentru a corespunde principiilor asepsiei şi antisepsiei, complexităţii şi
eficienţei activităţilor ce se desfăşoară la acest nivel. Este compus dintr-un numar de
săli de operaţie a căror colaborare cu secţia de terapie intensivă e esenţială. Acesta
cuprinde la rândul său o serie de alte săli cu funcţii de o deosebită importanţă:
 Filtrul: incăpere a
blocului operator in care
personalul care urmează să
participe la intervenţia
chirurgicală, îşi schimba
îmbrăcămintea cu una curată,
dacă e posibil sterilă. Tot aici se
realizează echiparea cu bonetă,
mască, saboţi.
 Sala de spălare: locul de pregătire a chirurgilor imediat inainte de
intrarea in sală. Aici are loc spălarea mâinilor. Încăperea deţine o serie de
substanţe cu efect antiseptic, bureţi, săpunuri.
 Sala de operaţie propriu: zisă este incăperea in care are loc actul
operator. Acesta trebuie sa fie adaptata atât operaţiilor cu abordare clasica si
totodata celor laparoscopice (minim invazivă). Mai recent acestea sunt dotate şi
pentru chirurgia robotizată. Elementul central al acestei încăperi e reprezentat de
masa de operaţie.
Mesele pentru
sala de operatie
constau dintr-un
blat si un suport
de bază fix care
susţine blatul.
Blatul este de
regula impartit in
3-4 sectiuni: cap,
 corp (una sau doua sectiuni) si picior/laba. Fiecare sectiune poate fi ajustată sau
indepartată în funcţie de poziţionarea optimă a pacientului. Sunt disponibile
accesorii care se ataşeaza la blat pentru sporirea uzabilitatii (a usurintei folosirii
in mod eficient) a mesei.
Instrumentarul chirurgical e pregătit în prealabil în sala de sterilizare, situată în
imediata vecinătate a blocului operator şi grupat în truse specifice diverselor tipuri de
intervenţie
chirurgicală.
Aparatura
necesara anesteziei
şi monitorizării
intraoperatorii
găseşte în imediata
apropiere a
anestezistului, de
obicei la capul mesei
de operaţie.

Iluminarea sălii de operaţie - eficienţa si reuşita operaţiilor in sala de operaţie

sunt îmbunătăţite de un iluminat care să nu cauzeze dificultaţi de vedere, de operare si
ambientale cum ar fi:
orbire, umbrire sau stress
vizual.
Sălile moderne de
operaţii asigură, prin
instalaţii centralizate, atât
admisia de oxigen cât şi
aspiraţia. Pentru gesturile
operatorii sunt necesare aparate de aspiraţie şi bisturiu electric.
Există de asemenea numeroase aparate specifice fiecărei secţii chirurgicale. În
cadrul chirurgiei cardio-vasculare se întâlnesc aparatul de bypass cardio-pulmonar,
schimbător de căldură, sistem de autotransfuzie continuă.
Încălzirea şi ventilaţia vor fi realizate prin sisteme de aer condiţionat care să
asigure temperaturi de 20-22⁰C şi o umiditate de 40-60% prevenind contaminarea
aerului din sala de operaţii.

Materialele de construcţie folosite în cadrul blocului operator trebuie să permită o

cât mai facilă şi mai corectă curăţire şi dezinfecţie.

 O serie de alte incăperi cu rolul de sterilizare şi depozitare.

 Secţia de terapie intensivă – primeşte bolnavii internaţi,
care necesită asistenţă si terapie intensivă, pre- sau postoperatorie,
acoperită de un număr mai mare de cadre medicale faţă de o secţie
obişnuită, dotată cu aparatură specifică, supusă regulilor stricte de
asepsie.
Este amplasată în vecinătatea blocului operator si a sălilor de imagistică pentru
un
acces rapid în cazurile de urgenţă, dar izolată de restul secţiei. Accesul pe secţia ATI
este limitat, la intrare utilizându-se halat, mască şi papuci.

Circuitul bolnavilor
Până în momentul intervenţiei bolnavul are un anumit număr de paşi ce trebuie
parcurşi indiferent de natura intervenţiei sau a statutului spitalului, aceştia făcând parte
din schema circuitului bolvavului în interiorul spitalului:

Internarea – poate fi: - spitalizare de zi sau de lungă durată

- în regim de urgenţă sau prin programare

După încheierea formalităţilor necesare (înregistrarea pacientului, deschiderea

foii de observaţie), bolnavul va fi transferat în încăperea de igenizare si schimbare a
ţinutei, ulterior în salonul adecvat stării generale şi terapiei necesare.
 Preoperator bolnavul va fi supus examinărilor clinice şi paraclinice necesare
conduitei chirurgicale.

Consultul anestezic si chirurgical preoperator are rolul de a informa pacientul

asupra riscurilor şi posibilelor incidente, accidente şi complicaţii, urmând ca acesta să-şi
dea acordul scris asupra efectuării acestor proceduri.

Postoperator, în funcţie de evoluţie, pacientul va fi transferat pe secţia de

terapie intensivă sau în salon dacă acesta nu necesită monitorizare şi asistenţă
intensivă.

Vizitarea bolnavilor de către aparţinători este supusă unor reguli stricte,

desfăşurându-se în cadrul unui program de vizită stabilit de conducerea spitalului şi
afişat la intrarea în instituţie.