“Impactul imperiilor antice asupra dezvoltării civilizaţiei antice”

Marile imperii se nasc și apun, ascensionează și cad în decli n, dar in urma lor mer eu
rămâne un boga t tezaur de cuno știn țe acumulat de popul a ția alogenă care îl locuea. Strânsul
contact dintre popoarele distincte permite schimbul de experiență, informație și obiceiuri, ceea ce
duce la apariția unei noi culturi mult mai minunate și admirabile.
Ca exemplu ne poate servi Imperiul Persan pe timpul lui Cyrus al II-lea Cel Mare și Darius
I, un imperiu ce se eviden ția prin organizarea sa militară și administrativă. Imperiul persan s-a
dotat pe timpul lui Darius I (522-486 i.Hr) cu un aparat administrativ complex, imensul teritoriu
a fost impartit în peste 20 de provincii federale conduse de satrapi care aveau functia de a înăbuși
revoltele și a strânge taxe.
Pe teritoriul acestui imperiu s-au încrucișat numeroasele drumuri comerciale, pe de o parte
cu China și India, pe de alta parte cutarile din Marea Mediterana, ceea ce a favorizat apari ția
caravanelor care cu rapiditate străbateau de șerturile transportând diverse mărfuri , ele ramânând
cel mai rapid mijloc de transport din lume până la apari ția ma șinii cu vapori.
In imperiu existau și anumite legi care erau inspirate din Codul lui Hammurabi.
Insă în 330 î.Hr. cel mai bun dintre uce nicii lui Aristotel – Alexandru Macedon, zdrobe ște
acest imperiu pe baza lui formând unul nou. Însă după cucerirea Imperiului Persan, Alexandru
cel Mare nu a facut nici o schimbare în administra ție care era una nim apreciată de supu șii “
Marelui Rege”. Alexandru Macedon a incercat să șteargă barierele între oamenii de diferite
popoare, el considera că toți oamenii sânt la fel. Cultura greacă asemenea unei viroze este
răspândită până la marginile de răsărit ale imperiului.

Deși nouformatul imperiu s-a dezmembrat în scurt timp după moartea lui Alexandru,
moștenirea lui a permis popoarelor cucerite să intre în era elenismului.
Dar totu și, impactul cel mai semnificativ asupra lumii antice l-a avut redutabilul iș
gloriosul Imperiul Roman, fiind cea mai mare și durabilă construc ție politică a antichită ii.
ț

Format în 27 î.Hr. de Gaius Octavius, nepotul lui Iulius cezar, acest imperiu dispunea de o
guvernare și administrare excelentă. La cucerirea unui nou teritoriu zona era impărțită în una sau
mai multe provincii, fiecare aflându-se sub tutela unui guvernator ales de Senat, aceasta permitea
menținerea ordinii și securită ții imperiului.
Deși procesul de roamnizare a fost distructiv pentru cultura popoarelor barbare, el a
contribuit la civilizarea lor prin instaurarea bazelor juridicii romane remarcabile, artei deosebite
și urbanizării, de asemenea limba latina a stat la baza formarii multor limbi din cadrul imperiului.
Civilizația roamnă era atâ t șde prosperă i infloritoare,
ț încâtș popoarele cucerite cu u urin ă
renunțau la cultura proprie în favoarea celei romane.
 Extinderea imperiilor din antichitate a permis popoarelor mai slab dezvoltate să capete
cunoștințe în diverse domenii, astfel să prosepe și cultura locală din care făceau parte.
Deci, pe lângă cotropirea și asimilarea civilizatiilor vecine, marile imperii antice au
contribuit enorm la înflorirea tuturor culturilor și la civilizarea și educarea intregii omeniri.
Eu consider imperiile antice au avut un impact major în dezvolta rea civiliza ției antice,
fiindcă ei au răzpândit nu doar cultura, dar și ț tiin a, experien
ț ele sale în diverse domenii. S-ar
putea de afirmat că cuceritorii n-au dat posibilitate să se dezvolte cultura locală, însă în
antichitate cultura unui popor se manife sta la acele popoare mai numeroase și mai puternice,
acele mai mici n-aveau un specific pronunțat.