Proeict - LICENTA - Finalizat

UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GHEORGHE ASACHI” DIN IAȘI
FACULTATEA DE STIINŢA ȘI INGINERIA MATERIALELOR

DEPARTAMENTUL
INGINERIA MATERIALELOR ŞI SECURITATE INDUSTRIALĂ
PROIECT DE DIPLOMĂ
SISTEME MODERNE DE PREVENŢIE
ŞI INTERVENŢIE ȊN INSTALAŢIILE DE
DOZARE A REACTIVILOR CHIMICI
DINTR-O STAŢIE DE TRATARE ŞI
POTABILIZARE A APEI
Coordonator
Conf.univ.dr.ing. Ioan RUSU
Absolvent
Ionel Cristinel
IAŞI
2019
CUPRINS
Introducere 3
1. Noțiuni privind tratarea apelor poluate 5
1.1. Generalităţi 5
1.2. Scopul stației de tratare a apei 6
1.3. Prezentarea generală a unei staţii de tratare a apelor poluate 7
2. Descrierea staţiei de tratare (potabilizare) a apei 11
2.1. Structura staţiei de tratare a apei 11
2.2. Principiul de funcţionare a staţiei de tratare a apei 12
2.3. Monitorizarea staţiei de potabilizare a apei 15
3. Eliminarea suspensiilor din apa poluată 21
3.1. Sisteme de grătare 21
3.1.1. Rolul grătarelor 21
3.1.2. Construcţia grătarelor 21
3.2. Instalaţia de dozare a clorurii ferice 21
3.2.1. Scopul instalaţiei 21
3.2.2. Constucţia instalaţiei 22
3.2.3. Funcţonarea instalaţiei 24
3.2.4. Riscuri şi măsuri de prim ajutor 24
3.3. Instalaţia de preparare şi dozare a polimerului 27
3.3.1. Scopul instalaţiei 27
3.3.2. Construcţia instalaţiei 28
3.3.3. Funcţionarea instalaţiei 29
3.4. Decantoarele suspensionale (ciclatoarele) 32
3.4.1. Rolul instalaţiei 32
3.4.2. Construcţia decantoarelor 32
3.5. Reţinerea suspensiilor în filtrele cu nisip cuarţos 36
3.5.1. Rolul filtrelor cu nisip 36
3.5.2. Construcţia sistemului de filtrare 36
3.5.3. Funcţionarea filtrului cu nisip 37
3.6. Îmbunătăţirea calităţilor organoleptice ale apei. Filtrele de cărbune granulat 37
activ (filtrele GAC)
3.6.1. Rolul filtrelor GAC 37
3.6.2. Construcţia filtrelor GAC 38
3.6.3. Funcţionarea filtrelor GAC 38
4. Realizarea dezinfecţiei apei poluate 41
4.1. Instalaţia de preparare şi dozare a dioxidului de clor 41
4.1.3. Funcționarea instalaţiei 45
4.2. Instalația de dozare a clorului gazos. Instalația de clorurare 48
4.2.1. Rolul instalației 48
4.2.3. Funcționarea instalației 50
1
4.3. Hidroxidul de sodiu 55
4.3.1. Rolul reactivului 55
5. Eliminarea altor substanţe dăunătoare din apa poluată 59
5.1. Instalația de dozare a acidului clorhidric 59
5.1.4. Riscuri şi mǎsuri de prim ajutor 62
5.2. Instalaţia de preparare şi dozare a hidroxidului de calciu 63
6. Alte metode utilizate pentru îmbunătăţirea calităţii apei 71
6.1. Instalaţia de stocare-preparare şi dozare a prafului de cărbune activ (PAC) 71
7. Pericole specifice instalaţiilor tehnologice din staţia de tratare a apelor poluate 75
7.1. Factori ce conduc la declanşarea riscului chimic 75
7.2. Riscuri şi forme de manifestare 77
7.3. Principii de eliminare sau reducere a riscurilor 79
8. Aplicarea legislatiei de sănătate şi securitatea în muncă 81
8.1. Aplicarea legislatiei S.S.M 81
8.2. Prezentarea echipamentului individual de protecţie 90
8.2.1. Prezentarea costumului de protecţie chimică individuală TESIMAX - 93
VS5P-POLIRAN
Concluzii 97
Bibliografie 99
2
INTRODUCERE
Apa a este un element fundamental şi indispensabil organismului uman şi vieții pe

Pământ.
Conform Protocolului UNESCO şi OMS privind apa şi sănătatea, prin „apă potabilă se
înțelege apa destinată consumului uman pentru băut, prepararea hranei, igienă personală sau alte
scopuri similare” [1].
Apa este cel mai important aliment. Nu poate fi înlocuit. Omul se poate lipsi în extremis
de apă pentru alte folosinţe, dar nu şi de apa de băut. Rezistă timp destul de îndelungat fără
mâncare, dar foarte puţin fără apă. Găseşte apă în diverse alimente, dar nu se poate lipsi de apa
lichidă. De aceea, pentru om, cea mai importantă apă a fost, este şi va fi apa potabilă [2].
Apa a fost şi rămâne un factor primordial pentru existenţa şi evoluţia materiei vii, sub
toate formele ei şi o componentă valoroasă pentru activităţile umane şi fără de care nu se poate
concepe dezvoltarea economică şi socială.
Viaţa oamenilor în centrele populate urbane poate fi dusă în conditii de igienă şi confort,
şi totodată dezvoltarea economică poate fi asigurată, numai dacă se rezolvă în mod satisfăcător
lucrările de alimentare, tratare a apelor potabile şi industriale precum şi evacuarea apelor
reziduale şi meteorice.
Calitatea apei este cel mai mult afectată de deversarea de materii poluante şi infestarea
acesteia de diverse instalaţii industriale, factorul uman nefiind de neglijat [3].
3
4
1. NOȚIUNI PRIVIND TRATAREA APELOR POLUATE
1.1.Generalităţi
Conform legislaţiei româneşti în vigoare HG nr. 974/2004 – cantitatea minimă de apă

necesară pe zi pentru o persoană este de 50 de litri. Se estimează că prin această cantitate este
acoperit necesarul fiziologic, igiena individuală şi prepararea hranei.
Pe lângă cantitatea de apă potabilă necesară consumului uman, sistemele de
aprovizionare trebuie să asigure şi o calitate corespunzătoare a apei, în conformitate cu
standardele de calitate stabilite legal [4].
Datorită poluării, posibilitatea de utilizare a apei potabile în sistem centralizat este
limitată. În ţara noastră, resursa de apă utilizabilă este de 44,9% faţă de potenţialul existent şi de
66,5% faţă de media europeană (Guvernul României, 2008 [5;6]).
În ultimele decenii a crescut masiv consumul de apă minerală carbogazoasă, apă plată,
apă de masă, băuturi răcoritoare, în locul apei potabile de la reţea, a cărei calitate a scăzut sau în
care oamenii nu mai au încredere.
O alimentaţie corectă asigură aportul suficient de microelementele necesare omului.
Consumul de apă minerală în sine nu e în principiu dăunător, deşi apa plată ar fi preferabilă celei
carbogazoase [7].
Potabilizarea apei presupune eliminarea majorităţii componentelor organice, anorganice
şi biologice prezente în apă, astfel încât apa obţinută să corespundă normelor naţionale şi
internaţionale referitoare la apa potabilă. Apa potabilă face parte din categoria apelor dulci care
au un grad de puritate ridicat (referitor la bacterii şi substanţe toxice), astfel încât este adecvată
băutului sau în bucătărie. Problemele ce pot apărea privind înrăutăţirea calităţii apei se referă la:
o sursă de apă necorespunzătoare şi instalaţii de apă ce nu corespund din punct de vedere igienic
[8].
O apă potabilă de calitate bună trebuie să fie rece (5°C), cu un gust plăcut, incoloră şi
inodoră, cu un conţinut mediu de substanţe minerale (carbonaţi de calciu, magneziu, săruri de
sulfaţi).
Folosirea centralizată a apei în centrele populate constitue o problemă de perspectivă
apropiată, legată de creşterea continuă a gradului de confort şi civilizaţie. Nu se mai concepe
astăzi dezvoltarea social-economică a teritoriului fără ca această utilitate de prim rang, apa
potabilă, să nu fie asigurată în condiţi tehnice corespunzătoare [9].
5
1.2. Scopul stației de tratare a apei
Scopul procesului de tratare a apei brute este acela de eliminare a substanțelor nedorite.
Astfel, o tratare adecvată a apei necesită o investigare corespunzătoare a condițiilor sitului,
inclusiv a parametrilor fizici, chimici și biologici ai apei de potabilizat [10].
De asemenea, sunt necesare teste de laborator pentru a stabili toate etapele de tratare a
apei, în vederea distribuiri unei ape potabile corespunzătoare din punct de vedere calitativ. După
tratare, apa potabilă trebuie înmagazinată, transportată și distribuită în așa fel încât la nivel de
consumator apa să fie de calitate, iar în cadrul rețelei pierderile de apă să fie minime [11].
Prin poluarea apei se înțelege alterarea caracteristicilor fizice, chimice şi biologice ale
apei, produsă direct sau indirect de activitățile umane. Apa devine în urma poluări improprie
utilizării normale în scopurile posibile înainte de a interveni alterarea acesteia. Efectele poluării
surselor de apă sunt complexe, în funcţie de natura şi concentraţia substanţelor impurificatoare
[12]. Aducerea apei în parametrii de potabilizare se realizează prin procesul de tratare.
Poluarea apei poate fi naturală sau artificială:
 poluarea apei pe cale naturală se realizează prin contactul cu atmosfera, cu solul, cu
elementele micro-biologice vii din apă;
 poluarea artificială se datorează surselor de ape uzate de orice fel, rezultate în urma
activităţi omului.
Poluarea apelor se poate produce în mod controlat sau necontrolat:
 poluarea controlată este cauzată de apele uzate transportate prin reţeaua de canalizare şi
evacuate în anumite puncte prestabilite;
 poluarea necontrolată provine din surse de poluare ce ajung în emisari pe cale naturală,
prin intermediul precipitaţiilor;
 poluarea accidentală apare în momentul dereglării unor procese industriale, condiţii de
transport defectuos al materialelor toxice, când cantităţi mari de substanţe presupuse
periculoase ajung în reţeaua de canalizare sau direct în receptor.
Aprecierea gradului de poluare a unei ape se realizează conform STAS 1342/1991
utilizând sistemul saprobiilor.
Substanţele organice, de origine naturală sau artificială, deversate în apă contribuie la
scăderea concentraţiei oxigenului dizolvat până la valori ce fac imposibilă evoluţia vieţii
acvatice. Rata oxigenului dizolvat în apă descreşte chiar şi în condiţi normale, proporţional cu
creşterea temperaturii, producând fenomenul de eutrofizare. Prezenţa substanţelor organice în
apă implică riscul unor reacţii chimice secundare cu compuşi din instalaţiile de tratare, având ca
efect scăderea randametului ca tot unitar.
6
Substanțele anorganice, în suspensie sau dizolvate, sunt frecvent întâlnite în apele uzate
industriale. Dintre acestea se menționează în primul rând metalele grele (Pb, Cu, Zn, Cr), cloruri,
sulfați, sulfuri, etc. Sărurile anorganice conduc la creșterea salinității apelor, iar unele dintre ele
pot provoca creșterea durității.
Substanțele petroliere, provenite din exploatările petroliere sau din avariile accidentale ale
magistralelor de transport, datorită densității mai mici ca a apei, plutesc la suprafața ei, împiedicând
oxigenarea. Compuși petrolieri sunt toxici, punând în pericol fauna şi microfauna acvatică.
Substanțele de tip detergenți (tensio-active), au efecte negative asupra procesului de
autoepurare, prin formarea unei spume stabile la suprafața apei. Din acest motiv se reduce
procesul de oxigenare a apei. Creșterea concentrației ionului fosfat conduce la îngreunarea
proceselor de tratare în stațiile de epurarea apelor. Concentrații sub 3 mg/l nu sunt toxice, dar se
acumulează în lanțul trofic.
Energia calorică, specifică apelor calde reziduale provenite din centralele atomice și
termocentrale, aduc numeroase prejudicii prin împiedicarea dezvoltării florei și faunei acvatice.
Datorită creșterii temperaturii apelor scade concentrația de oxigen dizolvat, viața organismelor
acvatice devenind dificilă. Ridicarea temperaturii apei determină o puternică înmulțire a
bacteriilor (saprofite, patogene), virusurile enterice rămân mai mult timp în apă, existând riscul
de apariție a bolilor hidrice.
Substanțele radioactive (radionuclizii, radioizotopii), sunt substanţe considerate cu nivel
foarte ridicat de toxicitate. Evacuarea apelor uzate radioactive în apele de suprafață şi subterane
în urma activităților nucleare prezintă pericole deosebite datorită acțiunii ionizante a radiației
asupra organismelor vii. Efectele substanțelor radioactive asupra organismelor depind de
concentrațiile radio nucleizilor cât şi modul de acțiune, din exterior sau din interior, sursele
interne fiind cele mai periculoase.
Poluarea biologică se realizează prin contaminarea apei de suprafaţă cu viruşi, bacterii,
paraziți ce provin din canalizare şi din apele uzate municipale sau insuficient epurate. Apa
reprezintă mediul ideal de transmitere a microorganismelor. Bacteriile patogene se dezvoltă în
organismele vii și sunt eliminate de către acestea prin intermediul secrețiilor. În condiții igienico-
sanitare precare se pot produce epidemii, care afectează un număr mare de consumatori prin
îmbolnăviri grave sau chiar decese [12;13].
1.3. Prezentarea generală a unei staţii de tratare a apelor poluate
Pentru toate staţiile de tratare a apei s-au definit trei grupe de tehnologii standard de
tratare, nominalizate prin codurile A1, A2 şi A3 [14, 15, 16].
7
A1 - Tratare fizică simplă şi dezinfecţie. Folosită pentru apele de adâncime (puţuri), de exemplu,
filtraree rapidă şi dezinfecţie (fig. 1.1).
Fig.1.1. Schema bloc a fluxului de tratare a apei din sursa de adâncime; 1. captare din puţ de
adâncime, 2. bloc de aerare, 3. filtre rapide cu nisip, 4. sistemul de dezinfecţie (clor gazos, dioxid
de clor)
A2 - Tratare normală fizică, chimică și dezinfecţie - exemplu: preoxidare, coagulare-floculare,

decantare, filtrare, dezinfecţie finală.
A3 - Tratare fizică, chimică avansată - pentru apele de suprafaţă (lacuri şi râuri) preoxidare și
dezinfecţie finală; de exemplu, oxidare intermediară, coagulare, floculare, decantare, filtrare prin
absorbţie (pe cărbune activ), dezinfecţie (fig.1.2).
Fig.1.2. Schema bloc de tratare convenţională a apei din surse de suprafață (râu, lac); 1-priza
de captare; 2-sistemul de admisie a apei; 3-blocul de injecție a reactivilor de tratare; 4-
gospodăria de reactivi; 5-tanc de reacție; 6-decantoare; 7-filtre cu cărbune activ; 8-filtre cu
nisip; 9-sisteme de tratare specială a apei (osmoza inversă, dedurizare, oxigenare, deferizare);
10- stația de clorurare (dozare clor, generare şi dozare dioxid de clor); 11-rezervorul de apă
potabilă
8
Apa de adâncime sau de suprafaţă, ce reprezintă sursa de alimentare, pentru a fi adusă în
parametrii de potabilitate, pentru aceasta fiind supusă la diverse prelucrări prin operaţii şi
procese unitare, pentru a asigura indicatorii de calitate pentru apa potabilă.
Fluxul de tratare ales trebuie să permită eliminarea avansată a tuturor impurităţilor
incompatibile cu sănătatea şi activitatea umană.
Procedeele de tratare a apei se pot clasifica în funcţie de natura impurităţilor şi scopul
utilizării finale a acesteia, [17]:
 procedee de tratare ce permit reţinerea materiilor solide (reţinere pe grătare, site,
deznisipare, decantare, coagulare, floculare, filtrare);
 procedee de tratare ce reduc duritatea apei (schimb ionic, precipitare chimică);
 procedee de dezinfecţie ce reduc activitatea microbiologică în apă (clorurarea,
ozonizarea, iradierea cu radiaţii electromagnetice);
 procedee care permit reducerea încărcării organice (adsorbţia pe cărbune activ, filtrare
lentă, osmoza inversă);
 procedee de eliminare a sărurilor solvatate dizolvate (osmoza inversă, nanofiltrare,
electrodializă);
 procedee ce permit eliminarea compuşilor pe bază de fier şi mangan (deferizare,
demanganizare, aerare).
Elementele determinante în alegerea tehnicii de tratare a apei sunt, pe de o parte,
calitatea, cantitatea şi presiunea necesară, iar pe de altă parte, asigurarea condiţiilor de transport
(apa nu trebuie să prezinte agresivitate faţă de magistrala de transport).
Blocurile funcţionale în localitaţile urbane şi rurale şi secvenţa pe care o parcurge apa
de la captare până la recepţia în emisar sunt:
 amenajările de captare a sursei de apă brută (puţuri de adâncime sau prize de captare la
mal);
 staţiile de pompare, cu magistralele de transport a apei brute;
 staţiile de tratare mecano-chimică a apei;
 sistemul de distribuţie a apei spre consumatori, cu unităţile de repompare intermediară;
 reţeaua de rezervoare de stocare a apei potabile;
- rezervoare tampon pentru unităţile de repompare;
- rezervoare de nivel constant pentru asigurarea presiunii de serviciu cerută de
consumator;
- rezervoare cu destinaţie specială pentru stocarea apei pentru situaţii de urgentă;
 sistemul de canalizare şi recuperare a apelor uzate menajere şi industriale;
 staţia urbană de epurare a apelor uzate [18].
9
10
2. DESCRIEREA STAŢIEI DE TRATARE (POTABILIZARE) A APEI
2.1. Structura staţiei de tratare a apei
O stație de potabilizare a apei (Dancu –Iași) este prezentată în fig. 2.1.
Fig.2.1. Privire de ansamblu a unei staţii de potabilizare a apei (imagine satelit)
Componentele unei stații de potabilizarea apei sunt [19]:

 camera vanelor de intrare;
 camera de mǎsurare (camera debitmetrelor);
 camera de dozare reactivi;
 tancul de reacție;
- camere de reacție;
- camere de mixare;
- camere de distribuție;
 decantoarele suspensionale (ciclatoare);
 filtrele cu nisip cuarțos;
 stația de pompare a apei filtrate;
 filtrele cu granule de cǎrbune activ;
 stația turbosuflantelor de aer;
11
 stația de pompelor de spălare filtre;
 decantorul de recuperare;
 stația de recuperare apǎ;
 stația de pompare forțatǎ a apei tehnice;
 camera debitmetrului pentru apa tratatǎ (distribuție);
 stația de dozare PAC;
 stația de dozare hidroxid de calciu;
 stația de dozare clorură fericǎ;
 statia de dozare polimer;
 stația de dozare acid clorhidric;
 stația de dozare clor gazos.
2.2. Principiul de funcţionare a staţiei de tratare a apei
Fig.2.2. Pǎrţii componente: 1.sursa Prut; 2.sursa lac; 3.injectie dioxidul de clor; 4.injectie acid
clorhidric; 5.injectie clorură ferica; 6.tanc de reactie; 7.punct dozare polielectrolit; 8.decantoare;
9.punct dozare Ca(OH)2; 10.filtre nisip; 11.rezervor apă filtrată prin filtrele cu nisip; 13.pompe
de transfer apă filtrată – în filtrele GAC; 14.filtre granule de cărbune activ (GAC); 15.rezervor
apă filtrată prin filtrele GAC; 16.punct injectie clor gazos; 17.rezervor distributie; 17.sens
plecare apă tratată spre consumatori; 18.statie suflante pentru barbotare şi fluidizare filtre cu
nisip şi GAC; 19.pompe spălare filtre; 20.decantor recuperare; 21.canal colector nămol;
22.pompe de recuperare a apei rezultate de la spălarea filtrelor [19]
12
Principiul de funcționare a unei staţii de potabilizarea a apei
O stație de tratare a apei poate trata apă la noi ȋn țarǎ atât din surse subterane cât şi din
surse de suprafațǎ:
 sursele subterane de apă pot fi sub formă de puțuri;
 sursele de suprafaţă de apă pot fi râurile şi lacurile de acumulare.
Staţia de tratare a apei Chiriţa tratează apă din surse de suprafaţă: lacul Chiriţa şi râul
Prut. Apa din lacul Chiriţa provine din sursa Prut (prin pomparea acesteia de la priza Prut). Lacul
este folosit ca sursă de predecantare naturală a apei, înainte de a intra în staţia de tratare a apei.
Astfel, se reduce cantitatea de reactivi utilizati în procesului de limpezire a apei brute –
floculator (FeCl3) şi coagulant (polimer/polielectrolit).
Apa intră în staţie din cele două surse Lac şi Prut sau dintr-o singură sursă de apă şi trece
printr-un sistem de grătare unde se reţin materiile plutitoare de dimensiuni mari, pentru a
împiedica astfel pătrunderea acestora în sistemele de pompare, ceea ce ar duce la defectarea
acestora.
Apa este contorizată pentru ca aplicaţia SCADA să opereze în mod automat la dozarea
reactivilor. În căminul de injecţie a reactivilor sunt instalate pentru monitorizarea apei
următoarele dispozitive de determinare a parametrilor apei brute:
- un turbidimetru - pentru măsurarea turbidităţii apei (prezenţa suspensiilor în apă);
- un pH-metru - pentru determinarea pH-lui apei brute;
- un termometru - pentru determinarea temperaturii apei.
Aceste aparate de monitorizare vin în ajutorul aplicatiei SCADA în ceea ce priveşte
dozarea cantităţilor de reactivi [20]. Reactivii pe care îi injectăm în căminul de injecţie sunt:
 clorura ferică (FeCl3) - ca agent floculant;
 dioxidul de clor (ClO2) - ca agent de dezinfecţie/predezinfecţi a apei;
 acidul clorhidric (HCl) - ca agent pentru înlăturarea din apă a ionilor de aluminiu (Al3+)
când concentraţia acestora este mai mare de 0,03 mg/l, eliminarea lor făcându-se sub forma de
clorură de aluminiu (AlCl3) [2].
Apa brută împreună cu aceşti reactivi care au fost corect dozaţi în apă, trece printr-un
mixer static, care are rolul de a realiza omogenizarea acesteia cu reactivii respectivi, din acest
mixer static apa ajungând în tancul de reacţie, care are rolul de a realiza menţinerea reacţiilor cu
ajutorul mixerelor mobile dispuse în fiecare cameră (camere de reacţie 1 şi 2 şi camere de mixare
1 şi 2). Din aceste camere apa ajunge într-o cameră centrală de distribuţie, iar de aici este
distribuită spre fiecare unitate de decantare (limpezire).
Dacă în apă, se constată prezenţa unor substanţe ca:
 substanţe de tratarea a solului (pesticide şi insecticide);
13
 substanţe de curăţare (detergenţi şi alţi agenţi de curăţare);
 substanţe sau produse petroliere (uleiuri minerale şi carburanţi)
atunci este necesară dozarea în apă a prafului de cărbune activ (PAC), ce are rolul de a absorbi
toate aceste substanţe din apă şi care vor fi astfel reţinute în unităţile de decantare, de unde vor fi
eliminate. Injecţia acestui PAC se face direct în camerele de mixare ale tancului de reacţie.
De asemenea, dacă se observă că pe suprafaţa apei persistă suspensii fine de flocoane este
necesar să se pornească şi instalaţia de dozare a polielectrolitului, ce are rolul de a unifica aceste
suspensii fine, formând astfel flocoane de dimensiuni mari, care vor ajunge în unităţile de
decantare, de unde vor fi eliminate. Injecţia acestui reactiv se realizează la ieşirea din tancul de
reacţie a apei şi înainte de a intra în unităţile de decantare a apei. În decantoare apa intră pe la
partea inferioară a acestora sub un clopot (camera centrală), unde este instalat un mixer care
ajută la eliminarea flocoanelor (nămol format în urma decantării sau limpezirii apei). Sub acest
clopot există şi o pompă turbo-floculatoare, care are rolul de a forma un nor de mâl ce contribuie
la formarea şi unificarea suspensiilor (flocoanelor) în conglomerate de dimensiuni mari şi care,
tocmai datorită dimensiunii şi greutăţii vor cădea pe fundul decantoarelor, astfel realizându-se
limpezirea apei. De aici apa trece în celelalte camere concentrice din partea superioară a acestor
decantoare, finalizându-se astfel procesul de limpezire a apei. În aceste camere concentrice sunt
instalate conducte radiale cu orificii dispuse pe părţile laterale, cu rol de a capta apa limpezită şi
de a o dirija spre canalul de colectarea a acesteia. Din acest canal, apa ajunge într-o cameră
specială rectangulară în care sunt amplasate trei conducte, care dirijează apa spre conducta
principală ce face legătura cu sala de filtre cu nisip cuarţos şi care reprezintă prima treaptă de
filtrare a apei.
Dacă a fost necesară dozarea în apa brută a acidului clorhidric, acţiune care conduce la
scăderea pH-ului apei (5 - 5,5) şi trecerea acesteia într-un mediu acid, pentru a corecta pH-ul
apei şi pentru al aduce la pH neutru, este necesară punerea în funcţie a instalaţiei de dozare a
hidroxidului de calciu [Ca(OH)3], care are rolul de a corecta pH-ul apei şi de a aduce apa la
mediul neutru (7,1 - 7,7). Dozarea acestui reactiv se face la ieşirea apei limpezite din unităţile de
decantoare şi la intrarea apei în conducta care dirijează apa spre filtrele cu nisip cuarţos. Apa
intrată în aceste filtre trece prin acest strat de nisip cuarţos, ajunge la sistemul de crepine , trece
prin aceste crepine şi ajunge în rezervorul de colectare a apei filtrate, care este dispus la partea
inferioară a fiecărui filtru în parte. Din aceste rezervoare ale filtrelor apa este colectată într-un
rezervor central mai mare, în care se dozează dioxidul de clor (ClO2), ca agent de oxidare
intermediară.
Din acest rezervor apa este preluată de către pompele de transfer şi este dirijată în cea de
a doua treaptă de filtrare a apei prin filtrele de cărbune granulat activ (GAC). Apa trece prin
14
acest strat de cărbune şi ajunge la un rezervor cu un volum mai mare de apă, în care se realizează
dezinfecţia finală a apei cu clor gazos Cl2. Din acest rezervor volumul de apă se egalizează cu un
alt rezervor intermediar, care constituie sursa de apă din care aceasta este preluată cu ajutorul
pompelor şi trimisă direct spre consumatori şi/sau rezervoarele din staţia Şorogari [20, 21, 22].
2.3. Monitorizarea staţiei de potabilizare a apei
Fluxul de tratare Chiriţa (fig.2.3) este conceput pentru a prelucra un volum maxim de apă
brută provenită din sursa râul Prut şi/sau lacul Chiriţa la un debit maxim de 4150 mc/h.
Fig.2.3. Aplicaţia SCADA – schema generală a fluxului tehnologic de potabilizare a apei
Nodul logic 1
Decantorul suspensional de tip accelerator “PULSSTAR” are în compunerea sa:
 podul reclor;
 mixerul de floculare;
 pompa turbo-floculatoare;
 vanele de başă (vanele de evacuare a nămolului).
Decantoarele sunt controlate de computerul de proces/nodul logic PLC1.
15
Sistemul de filtre cu nisip – sistemul conţine 8 baterii filtrante a câte două filtre fiecare cu rolul
de a separa flocoanele până într-un procent de 80%. Fiecare baterie de filtre este prevăzută cu un
pupitru de comandă de pe care se pot comanda diverse operaţii, care se pot executa de către
operator:
 operaţii de filtrare;
 spălare filtru;
 izolare filtru;
 resetare filtru;
 oprire/pornire filtru.
Filtrele, sunt prevăzute cu:
 senzori de presiune diferentială;
 senzori de nivel.
Filtrele sunt controlate de computerul de proces/nodul logic PLC1.
Grupul pompelor de transfer – are rolul de a transfera apa filtrată prin nisip, din rezervorul
filtrelor de nisip în filtrele cu GAC. Pompele sunt echipate cu:
 convertizor de frecvenţă;
 soft-starter.
Pompele pot fi controlate de la tabloul local şi/sau de aplicaţia SCADA. Comanda acestor pompe
se realizează în funcţie de nivelul apei din rezervorul de apă potabilă. Pompele sunt controlate de
computerul de proces/nodul logic PLC1.
Sistemul de filtre cu cărbune activ granular are rolul de a corecta apa prelucrată, adică de a face
corecţii de gust, culoare, miros. Sistemul conţine 8 baterii filtrante a câte două filtre fiecare, cu
rolul de a reţine din apă gustul, mirosul şi culoarea în totalitate. Fiecare baterie de filtre este
prevăzută cu un pupitru de comandă, de pe care se pot comanda diverse operaţii asemănătoare
celor din cazul filtrelor cu nisip.
Bateria de pompe booster (pompele hidrofor) sunt utilizate la pomparea şi asigurarea presiunii
apei de proces (tehnologice).
Staţia de turbo-ventilatoare (staţia de suflante) asigură fluxul de aer necesar procesului de back-
wash (procesul de spălare a filtrelor, barbotarea materialului filtrant). Suflantele au în componenţa
lor:
 senzori de debit aer;
 senzori de presiune a aerului.
Suflantele sunt controlate de computerul de proces/nodul logic PLC1.
Grupul pompelor de spălare asigură procesul de spălare inversă „back-wash” al filtrelor GAC şi
al filtrelor cu nisip. Aceste pompe sunt comandate de către operator prin secvenţa manuală de
16
spălare a filtrelor sau prin secvenţă automată de către aplicatia SCADA. Pompele sunt controlate
de computerul de proces/nodul logic PLC1.
Decantorul şi pompele de recuperare monitorizează nivelul de apă din acest decantor şi
recuperarea apei utilizate la spălarea filtrelor, operaţie necesară datorită conţinutului ridicat în
fier trivalent.
Decantorul are în componenţa sa:
 pod raclor;
 plug raclor;
 pompă turbo floculatoare;
 mixer.
Decantorul şi pompele sunt controlate de computerul de proces/nodul logic PLC1.
Nodul logic 2 (realizează dozarea volumetrică a reactivilor de tratare a apei).

Căminul de intrare a apei brute monitorizează vanele AUMA de intrare a apei brute din cele
două surse, lac Chiriţa şi râul Prut.
Căminul debitmetrelor electromagnetice monitorizează contorizarea apei cu ajutorul
debitmetrelor ultrasonice şi electromagnetice.
Căminul de injecţie a reactivilor monitorizează on-line parametrii apei brute.
Senzorii (traductoarele) de control/monitorizare on-line a:
o turbidităţii apei;
o pH-ul apei;
o temperaturii apei.
Tancul de reacţie şi mixerele
Tancul de reacţie este locul în care are loc injecţia de absorbant cu pudră PAC în caz de poluare
chimică a apei. Mixerele sunt monitorizate şi inserate în nodul logic PLC2.
Staţia de stocare şi dozare a clorurii ferice realizează dozarea reactivului de coagulare în camera
de injecţie a reactivilor cu ajutorul pompelor cu membrane. Pompele de dozare au o funcţionare
alternativă. Instalaţia este comandată de computerul de proces/nodul logic PLC2.
Staţia de preparare şi dozare a hidroxidului de calciu monitorizează prepararea şi dozarea
reactivului cu scopul de a corecta pH-ului apei în condiţiile utilizări acidului clorhidric dozat în
apă şi corecţia pH-ului apei. Are loc monitorizarea:
 reactoarelorde producere a reactivului;
 pompei tip „pinch-valve” de vehiculare a reactivului.
Staţia de dozare şi preparare a PAC-ului monitorizează prepararea şi dozarea PAC-ului utilizat la
adsorbţia elementelor poluante din sursa de apă brută. Instalaţia are în compunerea sa:
17
 sistemul transportor elicoidal pentru transportul PAC-ului spre buncărul reactorului;
 sistemul exhaustor de transport pudră PAC;
 rezervorul şi sistemul de dozare (pompele de dozare).
Sistemul PAC este controlat de computerul de proces/nodul logic PLC2.
Staţia de dozare a polimerului/polielectrolitului monitorizează prepararea şi dozarea polimerului
anionic ca agent de coagulare. Instalaţia are în compunerea sa:
 dispozitivul Alldos de preparare a soluţiei de polielectrolit anionic;
 pompele elicoidale.
Instalaţia este comandată de computerul de proces/nodul logic PLC2.
Staţia de stocare şi dozare a acidului clorhidric monitorizează dozarea HCl în scopul de a fixa
Al3+ sub formă de clorură de aluminiu în apă, în cazul detectării în apa brută a unei concentraţii
ce depăşeşte 0,03 mg/l sau 0,3 g/mc. Instalaţia are în compunerea sa:
 rezervor de condensare a vaporilor degajaţi în timpul transvazării reactivului;
 pompă de transvazare;
 pompe de dozare reactiv.
Instalaţia este comandată de computerul de proces/nodul logic PLC2.
Nodul logic 3
Staţia de clorinare monitorizează dozarea reactivilor de dezinfectie atât a apei brute cât şi a celei
tratate. Aceasta se compune din:
 linia de preparare şi dozare a dioxidului de clor - monitorizează producerea de dioxid de clor
şi dozarea acestui reactiv ca agent de preoxidare primară în căminul de injecţie reactiv şi
pentru oxidarea intermediară în rezervorul de nisip. Instalatia este compusă din:
 sistemul de preparare a dioxidului de clor (tip OXIPERM);
 tancul de stocare a cloritului de sodiu;
 pompele de dozare a soluţiei de 2% dioxid de clor;
 senzorul de automatizare cu celulă tip REDOX pentru analiza apei.
 sala de stocare a containerelor de clor gazos cuprinde dispozitivele tip hidroejector pentru
extracţia clorului şi este utilizată pentru:
 producerea de dioxid de clor;
 dezinfecţia finală cu clor gazos.
 dispozitivele de dozare automată a clorului gazos (tip ALLDOS) – cuprinde aparate de
dozare automată a clorului gazos împreună cu apa de process. Dozarea se face în funcţie de
numărul pompelor de transfer care sunt în funcţie/în operare. Aceste instalaţii de producere
a ClO2 şi dozare a Cl2 sunt controlate de computerul de proces/nodul logic PLC3.
18
Computerul de proces PLC3 controlează integral:
 producţia de dioxid de clor;
 analizoarele on-line de clor rezidual liber;
 presostatele de control atmosferic;
 dozarea şi injecţia clorului gazos în apa potabilă [22, 23].
19
20
3. ELIMINAREA SUSPENSIILOR DIN APA POLUATĂ
3.1. Sisteme de grătare

3.1.1. Rolul grătarelor
Sistemele de grătare (fig.3.1) sunt destinate reţinerii şi eliminării din apa brută din cele
două surse râul Prut şi lac Chiriţa a materialelor plutitoare cu dimensiunile mai mari decât
distanţa dintre barele grătarului. La trecerea apei prin aceste sisteme de grătare suspensiile
plutitoare sunt reţinute, apa de tratat ajungând în staţie fără aceste suspensii.
Fig.3.1. Sistem de grătare
3.1.2. Construcţia grătarelor

Sistemul de grătare este fixat în deversoarele de aspiraţie a pompelor. Grătarele sunt
fixate în canale de ghidare a acestora în două rânduri: primul rănd cu distanţa între bare de 0,5
până la 0,10 mm distanţa între acestea, iar cel de-al doilea rând cu distanţa între bare de 0,2 până
la 0,5 mm între acestea. Funcţionează în canale deschise rectangulare. Degajarea materialelor
reţinute pe barele grătarului este realizată manual de către operator, cu o greblă de curăţare.
Acest tip de grătar poate fi cu distanţa între bare de 12-60 mm. Unghiul de înclinare al grătarului
este 70-80°.
3.2. Instalaţia de dozare a clorurii ferice

3.2.1. Scopul instalaţiei
Scopul acestei instalaţii de dozare a floculatorului (fig.3.2.) este de a unifica suspensiile
conţinute de apa poluată şi de a forma astfel flocoane de dimensiuni mari, care ajung
gravitaţional pe fundul decantoarelor suspensionale.
21
Totodată acest reactiv, dozat în apă dar şi prin reactia care se produce între floculator şi
apa poluată, conduce la scăderea pH-ului apei la un mediu acid (4,5 – 5,5), pH care mai târziu va
fi corectat şi adus la un pH neutru 7,7.
Fig.3.2. Schema de ansamblu a instalaţiei de dozare a FeCl3
3.2.2. Constucţia instalaţiei

Linia de transvazare a reactivului - Echipament existent pe rezervor:
- vana de aeresire (amorsare) a pompei de transvazare a reactivului;
- pompa de transvazare a clorurii ferice;
- vană de aerisire a conductei de presiune a FeCl3;
- vana de presiune a pompei de transfer FeCl3 – echipată cu un comutator terminal GSA;
- rezervor vertical de stocare a FeCl3.
Rezervorul este echipat cu:
- întrerupător (LSA) indicator de nivel minim al rezervorului de stocare a FeCl3; nivelul
avertizează operatorul de a comanda cisterna de FeCl3;
- comutator de nivel (LSA +) indicator de nivel maxim al rezervorului de stocare FeCl3 comandă
oprirea pompei de transfer FeCl3;
22
- întrerupător (LSA ++) înalt al rezervorului de stocare FeCl3 comandă oprirea pompei de
transfer FeCl3;
- robinet fix de izolare sau de extracţie a FeCl3 din cisterna de transport şi pompa de transvazare
a reactivului prin conducta flexibilă de aspiraţie.
Tancul de stocare a reactivului este prevăzut cu:
- robinet de linie;
- pompa manuală de amorsare a instalaţiei;
- robinet cu 3 robinete de aerisire;
- supapa de aerisire a conductei de aspiraţie FeCl3 pentru linia de dozare a pompelor de dozare cu
diafragmă;
- amortizor de vibraţie pentru supapa de admisie a FeCl3.
Staţia de dozare cuprinde un vas de absorbţie reactiv pentru pompele de dozare reactiv, prevăzut
cu:
- supapă de evacuare şi ventilaţie al amortizorului de vibraţii;
- filtru FeCl3;
- robinet de aspiraţie reactiv;
- robinet de refulare reactiv.
Pompa de dozare cu diafragmă este controlată prin intermediul unui convertizor de frecventă
(C.f). Are capacitatea de 300 l/h, 100Hz, H= 60 m WC. Este controlată prin PLC-ul nodului
logic 2. Cuprinde:
 supapa reductoare de presiune;
 supapa reductoare de presiune pentru pompa de dozare;
 supapa de evacuare în amonte pentru pompa de dozare;
 supapa de presiune pompa de dozare;
 amortizor de vibraţie pentru diafragma - necesar pentru obţinerea unui flux aproape
constant în conducta de reglare a presiunii (capacitate : 0.95 litri);
 manometru PI - necesar pentru obţinerea unui flux aproape constant în conducta de
reglare a presiunii. Domeniul de măsurare 0-10 bar;
 supapa de retenţie a presiunii - necesară pentru a furniza o anumită contrapresiune pentru
aducerea în funcţiune a amortizorului şi a a diafragmei pompei de dozare.reactiv.
Fluometru - pentru indicaţii locale (FI) şi pentru tele-semnale. Un mecanism ajustabil de
limitare, oferind un semnal de alarmă dacă fluxul de reactiv este sub limita minimă. Dacă
alarma porneşte trebuie verificată pompa de dozare a diafragmei.
Injectorul de reactiv este prevăzut cu robinet de izolare a injectorului, clapetă de sens şi filtru
(Y).
23
Accesorii de siguranţă
- robinet cu sferă acţionat manual;
- supapa de scurgere a FeCl3 şi a scurgerilor colectate sub linia pompelor de dozare a FeCl3 într-
un bazin de colectare;
- detector de scurgere (LSA ++); este instalat în bazinul de colectare sub pompa de dozare FeCl3.
Linia de emergenţă:
- duş de urgenţă - prevăzut cu clapetă de apăsare cu piciorul; călcarea pe aceasta porneşte duşul
şi astfel începe decontaminarea costumului de protecţie chimică;
- dispozitiv de spălare al ochilor – este prevăzut cu o clapă care, dacă este acţionată cu mâna,
permite clătirea ochilor cu apă din abundenţă;
- robinet principal de închidere a dispozitivelor (stropitorilor de urgenţă).
3.2.3. Funcţionarea instalaţiei

Se deschid robineţii de la tancul pe care dorim să-l punem în funcţie şi amorsăm instalaţia
pentru dozarea reactivului. Amorsarea instalaţiei duce la eliminarea aerului din instalaţie, dar
totodată şi la umplerea instalaţiei cu reactiv. În prealabil se deschide şi robinetul de pe conducta
de injecţie a reactivului, din căminul de injecţie. Se porneşte o pompă de dozare şi se urmăreşte
debitul de reactiv ce se dozează în apa poluată.
Dacă debitul este mic, atunci se reglează acest debit din potentiometrul convertizorului de
frecvenţă. După ce am pus în funcţie instalaţia de dozare, comutăm butoanele pe selecţie
REMOT - distanţă pentru ca astfel aplicaţia SCADA să poată prelua controlul asupra injecţiei de
reactiv, care va fi în mod automat monitorizat de soft.
3.2.4. Riscuri şi măsuri de prim ajutor

Prezentare reactiv
Reactiv sub formă lichidă, de culoare brun roşcat şi cu miros specific (asemănător) acidului
clorhidric.
Reactiv – puternic coroziv.
Fraze de pericol:
H302: Nociv în caz de ingerare.
H315: Provoacă iritarea pielii.
H317: Poate provoca o reacţie alergică a pielii.
24
H318: Provoacă leziuni oculare grave.
H290: Poate fi coroziv pentru metale.
Fraze de precautie/prevenire
P280: Purtaţi mănuşi de protecţie/îmbrăcăminte de protecţie/echipament de protecţie a
ochilor/echipament de protecţie a feţei.
Fraze de precautie/interventie
P301+P312: În caz de ingerare, sunaţi la un centru de informare toxicologică sau un medic, dacă
nu vă simţiţi bine.
P302+P352: În caz de contact cu pielea: spălaţi cu multă apă şi săpun.
P305+P351+P338: În caz de contact cu ochii: clătiti cu atenţie cu apă timp de mai multe minute.
Scoateţi lentilele de contact, dacă este cazul şi dacă acest lucru se poate face cu usurintă.
Continuaţi să clătiţi.
P310: Sunaţi imediat la un centru de informare toxicologică sau un medic.
Măsuri de prim ajutor
 Descrierea măsurilor de prim ajutor

Produce iritaţii asupra mucoaselor şi sistemului respirator.
Cauzează iritarea pielii şi leziuni asupra ochilor.
În caz de contact accidental cu produsul se solicită obligatoriu asistenţă medicală
(dacă este posibil se arată eticheta).
Se îndepartează de urgenţă îmbrăcămintea contaminată cu acest produs.
 În caz de inhalare
Cauzează iritaţii severe asupra ochilor, leziuni ale tractului respirator, cauzează tuse,
răguşeală, senzaţii de asfixiere, congestionarea plămânilor.
Se scoate victima din zona contaminată şi se transportă într-un loc bine aerisit şi cald.
Se administrează oxigen sau se aplică respiraţie artificială dacă este cazul.
Se solicită imediat asistenţă medicală.
 În caz de contact cu pielea
Produsul este iritant/coroziv pentru piele.
Cauzează arsuri severe.
Produce înroşiri, eritem, edem, ulceraţii de diferite grade.
Se spală cu multă apă locul afectat; se scoate îmbrăcămintea contaminată şi se spală
cu multă apă înainte de a fi reutilzată. Se solicită asistenţă medicală.
25
 În caz de contact cu ochii
Cauzează leziuni severe asupra ochilor.
Semnele iritării sunt observate pe cornee, iris şi/sau conjuctivă.
Se vor face spălături cu multă apă, timp de cel puţin 15 minute, mişcând pupilele în
toate direcţiile. Se consultă un oftalmolog în cel mai scurt timp.
 În caz de ingerare
Dacă este ingerată, substanţa provoacă iritaţii severe asupra cavităţii bucale, esofag,
stomac. Simptome: dureri epigastrice şi retrosternale, greaţă.
Se solicită asistenţă medicală cât mai rapid cu putinţă.
Se va clăti cavitatea bucală cu multă apă. Se administrează oxigen sau se aplică
respiraţie artificială dacă este cazul. Nu provocaţi voma.
 Toxicitate acută - orală, inhalare, dermală
Simptomele acute provocate în urma contactului cu produsul se manifestă prin
apariţia stărilor de vomă, diaree, dureri abdominale, hiperglicemie.
Indicaţii privind orice fel de asistenţă medicală imediată şi tratamente speciale
 Tratament
Se îndepărtează de urgenţă îmbrăcămintea contaminată cu acest produs.
Se spală pielea/ochii cu multă apă.
Se scoate victima din zona contaminată şi se transportă într-un loc bine aerisit şi cald.
Se solicită asistenţă medicală.
Măsuri de protecţie individuală
 Protectia căilor respiratorii
În cazul ventilaţiei insuficiente folosiţi echipament de protecţie - masca de protecţie
cu cartuş filtrant pentru clor sau polyvalent.
 Protecţia mâinilor
Mănuşi de protecţie rezistente la substanţe chimice.
Materiale recomandate: cauciuc nitrilic.
 Protecţia ochilor/feţei
Ochelari de protecţie pentru toate operaţiile industriale efectuate cu acest produs.
Dacă există risc de stropire se va utiliza masca de protecţie respiratorie.
 Protecţia pielii
Costum antiacid, cămaşă bumbac, cizme de cauciuc sau bocanci antiacizi
 Măsuri de igienă specifice
După lucrul cu acest produs se schimbă echipamentul de protecţie şi se spală faţa şi mâinile
cu apă şi săpun.
26
Se va asigura existenţa surselor de apă, fântâni pentru spălări oculare în vecinătatea
spaţiului de lucru cu produsul [26].
Măsuri organizatorice
Se recomandă instalarea şi utilizarea de:
 dispozitive de ventilare locală forţată;

 duşuri pentru decontaminare locala a EIP;
 dispozitive de clătire a ochilor în caz de stropire cu reactiv.
3.3. Instalaţia de preparare şi dozare a polimerului

3.3.1. Scopul instalaţiei
Scopul instalatiei (fig.3.3) este de producere a coagulantului de polielectrolit şi dozarea
acestuia în apa poluată. Polielectrolitul are rolul unificării suspensiilor foarte fine şi formării
flocoanelor de dimensiuni mari, care ajung gravitaţional pe fundul decantoarelor. Injecţia acestui
reactiv se face la ieşirea apei din tancul de reacţie şi inainte de a ajunge în unităţile de decantare.
Fig.3.3. Schema de ansamblu a instalaţiei de producere şi dozare a polimerului
27
3.3.2. Construcţia instalaţiei
Linia de producere a reactivului
Instalaţie de preparare Polydos a polimerului uscat ( Polydos). Volum total reactor trei camere
1000 litri (capacitate: 50+33 =83 litri soluţie). Reactor trei camere echipat cu malaxoare:
 Mixer camera 1;
 Mixer camera 2;
 Buncăr de alimentare.
Buncărul de alimentare - echipat cu un dispozitiv de producere a vibraţiilor pentru prevenirea
acumulării de calcar, acţionat prin intermediul unui motor electric. Acesta dispune şi de un şurub
de dozare acţionat prin intermediul unui motor instalat pe baza conică inferioară a buncărului de
alimentare.
La partea inferioară a conductei de dozare este echipat cu un dispozitiv de încălzire
pentru a preveni desprinderea din conducta de dozare şi blocajul şurubului de dozaj.
Dispozitiv de încălzire
 bandă de încălzire - 60W;
 releu pentru reglare temperatura TC;
 comutator de nivel 9LSA - transmite o alarmă de nivel minim prin tabloul de comandă, la
care operatorul trebuie să acţioneze realimentarea recipientului de stocare;
 vană de reglare a presiunii – vana care este echipată cu un manometru;
 vană solenoidă legată serial cu un apometru de contact;
 indicator de nivel apă în reactor, contor de apă echipat cu dispozitiv de transmitere a
debitului de apă;
 întrerupător de debit - întrerupe alimentarea cu polimer în cazul în care este detectat un
debit de apă mai mic.
Statia de dozare
Vana de admisie a polimerului la atenuatorul de pulsaţii.
Atenuator de pulsaţii - fără diafragmă, capacitate 3 litri.
 atenuator de pulsaţii pentru pompele cu şurub de dozare a polimerului;
 vană de drenaj a atenuatorului de pulsaţii;
 robinet cu trei căi;
 vană de aerisire şi ventilaţie a atenuatorului de pulsaţii;
 vană de eliminare (schimbare) a atenuatorului de pulsaţii.
Linia de dozare a reactivului
 vană de absorbţie dedesubtul pompei de dozare;
28
 vană de drenaj dedesubtul pompei de dozare;
 pompă de dozare cu diafragmă – comandată prin convertizorul de frecvenţă; Capacitate
950 l/h, 100Hz sau 95 l/h, 10 Hz.
PLC – pompă de dozare comandată prin convertizorul de frecvenţă. Parametrul de comandă este
debitul apei neepurate măsurat de debitmetru.
 vană de eliminare a presiunii pentru pompa de dozare;
 vană de aerisire deasupra pompei de dozare;
 vană de presiune deasupra pompei de dozare;
 atenuator de pulsaţii cu diafragmă - echipat cu un manometru PI, necesar pentru
obţinerea unui debit constant în conducta de dozare a polimerului;
Manometru PI
 vană de reţinere a reactivului, cu rol de a împedica intrarea reactivului în contact cu
membrana manometrului;
 vană de reţinere a presiunii - este necesară pentru obţinerea unei contrapresiuni şi pentru
o bună funcţionare a atenuatorului de pulsaţii şi a pompei de dozare cu şurub;
 vană de control automat/manual a debitului de reactiv.
Linia de dozare a reactivului. Post diluarea
 vană de reglare a presiunii – echipată cu un dispozitiv de reglare a presiunii;
 vană solenoidă – pentru reglarea automată a debitului de apă;
 vană de control - reglare manuală;
 debitmetru cu senzor - echipat cu întrerupător de debit (LSA+) şi (LSA-); tansmite un
semnal de alarmă în cazul în care este detectat un debit de apă mai mic în instalaţia de apă
tehnologică.
Instalaţia de distribuţie
 comutator terminal ajustabil - transmite un semnal de alarmă în cazul în care debitul este
sub limita minimă admisă;
 robinet pentru reglarea debitului de reactiv – acţionat manual.

Se deschide robinetul pentru apa de proces şi pentru producerea reactivului.
Se toarnă în buncărul de material uscat un sac de 25 Kg cu granule de polimer. De pe
panoul PLC, care se află fixat pe reactorul de producere a polimerului, se porneste procesul de
producere a reactivului. Granulele de polimer - sunt dizolvate de apa de proces într-o cameră de
dizolvare a reactorului. Din aceasta cameră soluţia formată trece în prima cameră de reacţie a
29
reactorului; aici reacţia apei cu polimerul este întreţinută cu ajutorul mixerelor ce sunt fixate pe
primele două camere de reacţie. Din prima cameră reactivul trece în cea de-a doua cameră a
reactorului unde se întreţine reacţia reactivului şi totodată se împiedică decantarea acestuia pe
fundul reactorului. Din această cameră reactivul trece în cea de a treia cameră unde se egalizează
cu volumul de reactiv din vasul de absorbţie a reactivului. Din acest vas, reactivul este preluat de
către pompele de dozare cu şurub şi este trimis în locul unde se face injecţia reactivului, adică la
ieşirea apei din tancul de reacţie şi înainte de a ajunge apa cu reactivi dozaţi în unităţile de
decantare a apei.
Observatie. Deaorece reactivul are o consitenţă vâscoasă, acesta trebuie diluat cu apă de proces
pentru a înlesni pomparea acestui reactiv şi înaintarea acestuia în instalaţie.
Reglarea debitului de reactiv se face din debitmetrele care sunt poziţionate în camerele
uscate ale tancului de reacţie la partea inferioară a acestora, în partea stângă a tancului de reacţie.

Prezentare reactiv
Reactivul este sub formă de granule uscate de culoare albă şi fără miros.
Fraze de pericol
R43 – Poate provoca o sensibilizare în contact cu pielea.
S 24/25 – Evitaţi contactul cu pielea şi ochii.
Fraze de precauţie/prevenţie
S 27/28 – După contactul cu pielea, scoateţi imediat toată îmbrăcămintea contaminată şi spălaţi
imediat cu mult … (va fi indicat de fabricant).
S 20/21 – Nu mâncaţi, nu beţi şi nu fumaţi în timpul folosirii.
Fraze de precautie/interventie
S 36/37/39 – Purtaţi echipament de protecţie corespunzător, mănuşi şi mască de protecţie pentru
ochi/faţă.
 În caz de inhalare
Mutaţi-vă la aer curat dacă apar anumite reacţii.
Consultaţi un medic.
 În caz de contact cu pielea
Spălaţi-vă cu apă din abundenţă sau faceţi duş.
30
Apelaţi la prim-ajutor sau, după nevoie, la asistenţă medicală.
Dacă materialul topit vine în contact cu pielea, nu aplicaţi gheaţă, ci răciţi în apă de
la gheaţă sau sub un jet de apă curgătoare.
NU încercaţi să înlăturaţi materialul de pe piele. Aceasta ar putea să provoace o
vătămare gravă a pielii.
Chemaţi imediat un medic.
O amenajare de urgenţă pentru duş trebuie să fie disponibilă imediat.
 În caz de contactul cu ochii
Clătiţi ochii cu multă apă timp de câteva minute.
Scoateţi lentilele de contact după 1-2 minute şi clătiţi ochii încă câteva minute.
În cazul în care apar efecte secundare consultaţi medicul, preferabil un oftalmolog.
 În caz de ingerare
În caz de înghiţire, chemaţi asistenţa medicală.
Poate provoca blocaj gastrointestinal.
Nu daţi laxative.
Nu induceţi vomă decât dacă vi s-a recomandat de către personalul medical.
 Recomandări
Menţineţi o igienă personală bună.
Nu consumaţi şi nu depozitaţi alimente sau tutun în zona de muncă.
Spălaţi-vă pe mâini şi pe faţă înainte să fumaţi sau să mâncaţi.
Mǎsuri de protecție individualǎ
 Protecţia ochilor şi a feţei
Folosiţi ochelari de protecţie cu apărători laterale. Ochelarii de protecţie cu apărători
laterale trebuie să fie în conformitate cu EN 166 sau echivalent. Dacă există
posibilitatea de expunere la particule care ar putea provoca senzaţie neplăcută în
ochi, purtaţi ochelari de protecţie chimică.
Ochelarii de protecţie chimică trebuie să fie conformi cu EN 166 sau echivalent.
Dacă expunerea la vapori duce la o stare de disconfort a ochilor, utilizaţi o mască de
protecţie.
 Protecţia pielii
Nu se iau precauţii speciale cu excepţia curaţării (spalării) hainelor.
 Protecţia mâinilor
Mănuşile de protecţie chimică nu ar trebui să fie necesare la manipularea acestui
material. În conformitate cu practicile generale de igienă legate de orice material,
contactul la nivelul pielii trebuie menţinut la un nivel minim.
31
Folosiţi mănuşi izolante pentru protecţie termică (EN 407) în caz de nevoie.
Utilizaţi mănuşi pentru protecţia faţă de vătămările mecanice.
 Protecţia respiratorie
Trebuie purtate protecţii respiratorii atunci când există riscul de a se depăşi
cerinţele sau orientările cu privire la limitele de expunere. Dacă nu există cerinţe
sau orientări cu privire la limitele de expunere aplicabile, protecţiile respiratorii
trebuie purtate atunci când au fost simţite efecte adverse, ca de exemplu iritaţie
respiratorie sau discomfort sau atunci când acest lucru este recomandat în procesul
de evaluare a riscurilor. Folosiţi o mască aprobată de purificare a aerului când, la
temperaturi ridicate, s-au generat vapori sau când există praf sau aburi.
În cazul prezenţei prafului/aburului, utilizaţi un filtru P2 pentru particule în
suspensie.
În cazul prezenţei unor combinaţii de vapori, acizi sau praf/abur, utilizaţi un cartuş
filtru pentru vapori organici dotat cu un prefiltru AP2 pentru particule în suspensie.
 Ingestie
Menţineţi o igienă personală bună.
Nu consumaţi şi nu depozitaţi alimente sau tutunuri în zona de muncă.
Spălaţi-vă pe mâini şi pe faţă înainte să fumaţi sau să mâncaţi [27].
Măsură de protectie tehnică
Se recomandă utilizarea instalaţiei de ventilare locală.
3.4. Decantoarele suspensionale (ciclatoarele)

3.4.1. Rolul instalaţiei
Rolul acestor decantoare (fig. 3.4) este de a realizeaza limpezirea apei prin decantarea
gravitaţională a flocoanelor formate în urma dozări coagulanţilor de FeCl3 şi Polielectrolit.
3.4.2. Construcţia decantoarelor

Sunt prezente două decantoare identice. Fiecare decantor este separat în trei zone
concentrice: camera de coagulare, camera de deviere şi camera rectangulară.
Camera centrală constă din camera de coagulare sub forma de clopot şi camera de
deviere. În camera de coagulare se găseşte: mixerul de coagulare şi pompa turbo-floculatoare.
Canalul de colectare a nămolului cuprinde vane de golire a canalului (în care se
deosebesc zona de sedimentare/zona decantorului şi zona cu apă limpede) precum şi conductele
32
radiale de colectare a apei limpezite (30 de conducte radiale cu orificii radiale dispuse la unghi
de 30°) şi canalul de colectare a apei limpezite (ce cuprinde podul raclor cu plugul raclor).
Fig.3.4. Principiul de funcționare al decantorului suspensional.

1.cameră suspensie nămol; 2.mixer nămol; 3.pompă turbo-floculatoare
Camera rectangulară presupune că apa trebuie să treacă din camera centrală prin fiecare
cameră concentrică spre partea periferică a decantorului, adică în zona în care se află canalul de
colectare a apei limpezite.
Camera centrală include camera de coagulare şi spaţiul dintre camera de coagulare şi
peretele aparţinând canalului vitrat interior de inundaţie.
Volumul zonei de reactie este de 820 m3, iar timpul aproximativ de reactie 22 min.
Apa coagulată şi întărită cu polimer adăugat curge în camera centrală a decantorului.
Camera centrală a decantorului constă este formată din camera joasă de coagulare (numită
clopot) şi camera superioară de deviere.
Camera de deviere este separată de zona de sedimentare prin pereții conducători.
În camera de coagulare este instalat un mixer cu rulare lentă (numit mixer de coagulare).
Acest mixer poate fi pornit/oprit fie de operatorul local de pe podul raclor (puntea de raşchetă)
sau prin sistemul SCADA. Sarcina acestui mixer este de a preveni aşezarea reziduului în partea
centrală a decantorului. Acolo apa tehnică coagulată şi întărită împreună cu polimerul sunt
amestecate cu reziduul de întoarcere.
Crusta de întoarcere, care vine din patul crustei de sedimentare a decantorului, intră în
camera de coagulare (clopot) la fund. Apa coagulată şi întărită intră în camera de deviere printr-
o deschidere cilindrică în partea superioară a clopotului. În această deschidere este instalată o
pompă flotoare. Capacitatea pompei flotoare este mai mare decât alimentarea de apă, diferenţa
dintre alimentarea cu apă tehnică şi capacitatea pompei fiind compensată cu reziduul din pătura
de rezid care înconjoară zona de coagulare.
33
Viteza de rotaţie a pompei flotoare trebuie ajustată conform capacităţii totale de curgere
prin decantor, înălțimea păturii de reziduuri şi volumul necesar reziduului de întoarcere. Această
schimbare în viteza rotativă poate fi făcută de către operatorul local la puntea raşchetei. Operaţia
de pornire/oprire a pompei flotoare poate fi executată manual de către operator fie local la podul
raşchetei sau prin sistemul SCADA.
Zona de sedimentare
Decantorul arată următorii parametrii relevanţi pentru procesul de aşezare: volumul de
aşezare a nămolului aproximat: 7913 m3; timpul de aşezare a nămolului aproximat: 3 h 26 min.
Apa coagulată este transferată din camera de deviere, prin breşa dintre pereţii de
scufundare şi clopot, în partea de jos a zonei de sedimentare. În această zonă apa şi fulgii de
reziduuri sunt separate. Fulgii de reziduuri se aşează prin gravitaţie, iar faza de apă clară se ridică
uşor către sistemul de descărcare a apei limpezi.
Peretele exterior înconjurător de inundaţie previne reziduul plutitor al zonei de
sedimentare să vină în contact cu zona de apă limpede. Fulgii de reziduuri aşezaţi în zona de
sedimentare sunt apoi colectaţi în patul de reziduuri. Înălţimea patului de reziduuri va fi ajustată
prin deschiderea vanei de descărcare a reziduurilor. Operatorul va măsura manual înălţimea
stratului de reziduuri, de două ori pe zi, acesta trebuind ca să acopere întotdeauna deschiderile
din clopot, pentru a permite o întoarcere a curgerii reziduului; apoi va selecta timpul de
deschidere al vanei de descărcare manuală cu acordul sistemului SCADA.
Cantitatea de reziduu în exces va fi colectată de către raşcheta de reziduuri şi transferată
în canalul rezidual aflat pe fundul decantorului. Acest canal este echipat cu trei pachete (vane) de
descărcare a reziduurilor. Cu puţin înainte ca lama reziduului din canalul de reziduuri să atingă
una din vanele de descărcare a reziduurilor, un contact de comutare interior al decantorului este
acţionat de podul raclor și deschide valva corespunzătoare de descărcare a reziduurilor.
Descărcările reziduurilor în exces din aceste pachete (vane) reziduale se face printr-un sistem de
pompe fixe, cu valve de descărcare în canal, acționate electric. Aceste valve de descărcare
automată sunt controlate de:
- comutatoarele de poziţie din interiorul decantorului liniilor manuale, iniţiate de raşcheta de
reziduuri;
- un temporizator ajustabil (timp descărcare reziduuri);
- un semnal de la sistemul de măsurare a tulburării în linia de descărcare a reziduului, care va
închide valvele de descărcare dacă apa este detectată în ţevile de reziduuri.
Reziduul plutitor ce se ridică la suprafaţă în zona de sedimentare poate fi îndepărtat
printr-un sistem de îndepărtare a reziduului plutitor, introdus în peretele înconjurător de inundare
al camerei de deviere, în camera de coagulare. Transferul va fi realizat de o pompă de
34
scufundare, instalată în conductele de conexiune dintre canalul vitrat de reziduuri şi camera
centrală. Pompa va fi manual pornită/oprită de catre operatorul de pe puntea decantorului, dacă
este prezent reziduul plutitor.
Zona de apă limpede
Sistemul de descărcare al apei limpezite constă din 30 de ţevi radiale, instalate la partea
superioară a decantoarelor și imersate în acestea la cca. 30 cm. Conductele radiale au orificii
dispuse la 45°. Conductele scufundate sunt perforate în vederea colectării apei limpezi, distanța
dintre aceste găuri de colectare descrescând o dată cu creşterea razei decantorului, pentru a
compensa creşterea zonei de colectare a apei limpezi în regiunile externe ale decantorului.
Capetele ţevilor radiale sunt dispuse în canalul de colectare, la periferia decantorului.
Evacuarea ţevilor radiale este dispusă în canalul de colectare şi defineşte nivelul în decantor.
Colectarea apei limpezi din canalul de colectare se face gravitaţional, printr-un sistem de
ţevi, către staţiile cu filtre cu nisip.

Apa în care s-au dozat reactivii de floculare şi coagulare intră în decantor pe la partea
inferioară a acestuia, ajungând în camera centrală a decontorului, sub clopotul acestuia. Aici apa
este agitată cu ajutorul mixerului şi a pompei floculatoare, prin intermediul norului de mâl
format realizându-se formarea flocoanelor, care vor ajunge gravitaţional pe fundul decantoarelor.
De aici apa trece în celelalte zone de limpezire, prin partea superioară a decantorului. În aceste
zone apa limpezită este colectată prin intermediul conductelor radiale şi dirijată spre canalul
colector de apă limpezită.
Apa limpezită este adusă spre camera rectangulară, iar de aici este dirijată spre prima
treaptă de filtrare (filtrele cu nisip cuarţos).
Nămolul adunat pe fundul decantoarelor este colectat în canalul de colectare a acestuia şi
este eliminat prin intermediul celor trei vane de başă, dispuse la o distanţă egală una faţă de
cealaltă. Aceste vane sunt comandate de micro-întrerupătoare, fixate pe direcţia vanelor, pe
gardul de protecţie a zonei active a decantoarelor. În momentul în care podul raclor, aflat în
mișcare de rotație în jurul decantorului, ajunge în dreptul micro-întrerupătorului, va închide
circuitul acestuia şi astfel vana este deschisă, eliminându-se nămolul din zona respectivă. După
ce podul raclor trece de zona de acţionare a vanei, după cca. 10 min aceasta se închide automat,
următoarea vană başă deschizându-se atunci când va fi acționată de podul raclor. O rotaţie
completă a podului raclor se realizează în cca. 50 – 55 de minute. În timp ce podul îşi face rotaţia
completă, acesta cu ajutorul plugului raclor adună de pe fundul decantorului nămolul depus şi îl
conduce către canalul colector de nămol, de unde va fi evacuat.
35
De regulă, atunci când turbiditatea este prea mare sau la un timp stabilit de tehnologul
staţiei se procedează şi purjarea decantoarelor timp de o rotaţie completă a podului raclor.
Măsură de protecţie
Se acordă atenţie mărită la urcarea şi coborârea scării de acces la decantoare.
Se evită aplecarea spre interiorul decantoarelor.
Se acordă atenţie sporită la accesul pe decantoare.
3.5. Reţinerea suspensiilor în filtrele cu nisip cuarţos

3.5.1. Rolul filtrelor cu nisip
Scopul filtrelor cu nisip este de a separa prin filtrare micro-flocoanele produse în urma
proceselor chimice şi a rezuduurilor ce nu s-au decantat în procesul de decantare (în decantoarele
suspensionale).
Valoarea de intrare în FN este de 4,00 NTU, după procesul de filtrare prin nisip apa
netrebuind să depăşească valoarea de 0,75 NTU (grade nefelometrice).
3.5.2. Construcţia sistemului de filtrare

Fiecare filtru este alcătuit din două cuve filtrante (fig. 3.5). Conducta de alimentare cu
apă brută face lagătura cu canalul de distribuție a apei pentru fiecare filtru în parte.
Stratul drenant, care susţine stratul de nisip, este constituit din dale, în care sunt fixate
dispozitivele de trecere a apei (crepine), prin care este colectată apa ce a trecut prin stratul
filtrant. Strat de nisip filtrant este constituit din nisip cuarțos.
Conducta de evacuare a apei filtrate face legătura cu rezervorul ce se află sub filtrele de
colectare a apei filtrate.
Conducta apă de spălare asigură apa necesară pentru spălarea filtrelor, apă ce este
pompată cu ajutorul pompelor de spălare.
Rigola de evacuare a apei de spălare (balconul) permite evacuarea apei cu care s-au
spălat filtrele.
Rezervorul de colectare a apei filtrate este rezervorul din care pompele de transfer preiau
apa filtrată prin aceste filtre cu nisip şi o pompează în conducta care face legătura cu filtrele de
cărbune activ. În acest rezervor se realizează totodată şi dezinfecţia intermediară a apei cu
ajutorul dioxidului de clor.
36
Conducta de aer asigură aerul necesar spălării filtrelor sau operaţia de barbotare cu aer şi
totodată fluidizarea filtrelor.
Fig.3.5. Pǎrți constructive și principiul de funcționare al filtrelor
3.5.3. Funcționarea filtrului cu nisip

Apa decantată (limpezită în sistemul de Decantoare) ajunge în sala de filtre cu nisip, care
reprezintă prima treaptă de filtrare prin canalul de şi distribuţie a apei pentru fiecare baterie de
filtre. De aici apa intră în filtre prin stăvilarul care se află în pozitia deschis. Apa trece prin
sistemul (stratul ) filtrant ce are o înăltime de 1,25 - 1,30 m, după care la baza sistemului de
filtrare fiind situate crepinele apa trece prin orificiile acestora şi astfel apa filtrata este colectată
într-un rezervor care se află sub fiecare baterie de filtre, după care din acest rezervor apa este
adunată în rezervorul mare ce are capacitatea de 2500 mc. In acest rezervor are loc a doua etapă
de dezinfecţie intermediară cu dioxid de clor ClO2.
Volumul de apă care poate fi filtrat în fiecare cuvă– este de cca.550 - 600 mc/h. Dar,
pentru ca filtrele să funcţioneze la capacitate acestea trebuie sa fie spălate cel puţin după 24 de
ore de functionare sau dacă necesitatea o impune, în funcţie de gradul de turbiditate a apei brute.
Adică vana de filtrare fiind complet deschisă, prin aceasta nu trece apa sau trece foarte putin,
ceea ce înseamnă că filtrul este colmatat iar acest lucru se poate observa pe aplicaţia SCADA.
(Poziţie de deschidere a vanei de filtrare exprimat în procente % şi presiunea de pe presostat
exprimat în bari).
3.6. Îmbunătăţirea calităţilor organoleptice ale apei. Filtrele de cărbune granulat activ
(filtrele GAC)
3.6.1. Rolul filtrelor GAC
Rolul filtrelor GAC este de a realiza corecţii organoleptice, gust, culoare, miros şi de a
reţine eventuale urme de poluare chimică. Valoarea de intrare a turbidităţii în filtrele GAC este
37
de 1,00 NTU, după procesul de filtrare prin GAC apa netrebuind să depăşească valoarea
turbidităţii de 0,20 NTU.
3.6.2. Construcţia filtrelor GAC

Construcţia acestor filtre este identică cu cea a filtrelor cu nisip, diferenţa constă în faptul
că stratul filtrant este cărbunele activ granulat.
3.6.3. Funcţionarea filtrelor GAC

Apa filtrată prin filtrele cu nisip cuarțos este preluată de către pompele de transfer şi
pompată prin sistemul de conducte special destinat acestui scop în sala de filtre cu cărbune activ
granulat, care reprezintă cea de-a doua treaptă de filtrare a apei. Apa intră în filtre printr-un
stăvilar, care se află în poziția deschis. Apa trece prin stratul filtrant cu înălțimea de 1,25 - 1,30
m, după care ajunge la baza sistemului de filtrare în crepine, iar apoi apa filtrată este colectată
într-un rezervor dispus sub fiecare baterie de filtre. Din aceste rezervoare apa este adunată în
rezervorul mare, cu capacitatea de 2500 mc.
Volumul de apă care poate fi filtrat este de cca. 550 - 600 mc/h. Dar, pentru ca filtrele să
funcţioneze la capacitate şi pentru a nu distruge membrana biologică care contribuie la
eliminarea gustului, mirosului şi reţinerea culorii din apă, acestea trebuie să fie spălate la un
interval de o dată pe lună sau după necesitate, în funcţie de gradul de turbiditate a apei brute.
În cazul în care nivelul apei în canalul de intrare se apropie de nivelul critic, un comutator
de alarmare va transmite un semnal sistemului SCADA pentru a preveni depăşirea debitului. În
acel moment SCADA începe să reducă automat debitul apei în acest canal, închizând pompele de
transfer a apei filtrate una după alta, până la încetarea alarmei.
Din vanele de control al ieşirii apa trece în rezervorul de apă tratată, care se află sub
filtrul GAC. Acest rezervor este împărtit în: rezervorul de spălare și rezervorul de apă tratată și
clorinată.
Rezervorul interior (rezervorul de spălare) conţine apă tratată dar neclorinată, ce va fi
folosită pentru spălarea filtrelor de nisip şi GAC.
Rezervorul exterior (rezervorul de apă tratată) asigură clorinarea, ca dezinfectare finală
(cu clor gazos) a apei tratate, înainte ca aceasta să fie pompată de pompele de distribuţie în
reţeaua publică.
Controlul filtrelor poate fi complet automat prin sistemul SCADA sau manual, din
pupitrele de control al filtrelor, aflate pe fiecare baterie defiltre.
Monitorizarea filtrelor se poate face atât prin SCADA cât şi local, de către operator, prin
intermediul pupitrelor dispuse pe fiecare baterie de filtre (nisip sau GAC). De pe aceste pupitre
38
se poate comanda spălarea locală a acestora, respectând etapele de spălare, aşa cum le efectuează
aplicaţia SCADA:
- oprirea operaţiei de filtrare;
- barbotarea cu aer;
- fluidizarea cu apă şi aer;
- spălarea propriu-zisă cu apă;
- liniştirea – limpezirea;
- punerea în funcţiune.
39
40
4. REALIZAREA DEZINFECŢIEI APEI POLUATE
4.1. Instalaţia de preparare şi dozare a dioxidului de clor

Rolul instalaţiei de preparare şi dozare a dioxidului de clor (fig. 4.1 şi 4.2) este de a
reduce activitatea biologică din apa poluată, până la înlăturarea totală a acesteia din apa ce
urmează să fie decantată (limpezită) şi filtrată prin filtrele cu nisip cuarţos şi filtrele cu cărbune
granulat activ.
Dioxidul de clor este folosit în două trepte de tratare a apei: în procesul de pre-oxidare
(dozarea reactivului făcându-se în camera de dozare reactivi) şi ca agent de oxidare intermediară
(dozarea reactivului făcându-se în rezervorul de apă filtratǎ prin filtrele cu nisip cuarţos).
Fig. 4.1. Schema de ansamblu a instalaţiei de preparare şi dozare a dioxidului de clor

Linia de transvazare este formată din:
 pompa de transvazare a cloritului de sodiu, prevăzută cu furtun flexibil;
41
 vană de aspiraţie a cloritului de sodiu;
 rezervor de stocare a cloritului de sodiu; prevăzut cu:
 senzor de nivel preaplin - LSA +/++;
 senzor de nivel scăzut - LSA - / --;
 mira de nivel prevăzutǎ cu gradații;
 rezervorul cu capacitate de 10 mc; rezervorul propriu-zis de stocare a cloritului de
sodiu este încastrat într-un alt rezervor, pentru a preveni pierderile de soluţie în caz
de fisurare a rezervorului de stocare.
Fig. 4.2. Linia de producere şi dozare a dioxidului de clor
Panoul propriu-zis de comandă pornire/oprire manuală

Această linie este prevăzută cu un panou de comandă pentru pornirea instalaţiei de
producere a dioxidului de clor. Pe acest panou se află dispus un buton de oprire de urgenţă a
instalaţiei de producere a dioxidului de clor şi un dispozitiv de alarmare acusticǎ şi vizualǎ în caz
de avarie.
Pe partea anterioară a panoului - se află dispuse:
 debitmetrul pentru clorul gazos;
 debitmetrul pentru cloritul de sodiu;
 debitmetrul pentru apa de proces;
 debitmetrul pentru apa de diluție;
 pompa de extracție a cloritului de sodiu.
42
Linia de extracție a Clorului gazos
Cuprinde (fig. 4.3) containerele de clor gazos. Capacitatea de stocare a clorului gazos în
aceste containere este în funcţie de anotimp: vara (temperatura depăşeşte 15ºC) volumul de
înmagazinare este de 800 Kg şi aceata pentru a permite gazului sǎ se dilate ȋn interiorul acestora;
iarna (temperatura este sub 5ºC) volumul de înmagazinare este de 1000 Kg.
Tot aici se găsesc conductele de legǎtură dintre containerul de clor şi linia de extracție a
gazului, rezistenţa de încălzire (folosită pentru a uşura extracția clorului gazos din containerul de
clor în anotimpul rece), distribuitorul de clor gazos (prevăzut cu un decantor de colectare a
reziduurilor solide, de exemplu a ruginii din interiorul containerului, atunci când se extrage
clorul gazos din acestea), manometru (0-10 bari) şi regulatorul de vacuum.
Fig.4.3. Containarele de clor gazos şi linia de extracție a clorului
Schimbătorul de linie automat permite trecerea de pe o linie pe alta atunci când unul din
containerele de clor se goleşte sau când din diferite motive presiunea din interiorul unui
container scade sub presiunea de extracție a gazului din container.
Debitmetrul de clor gazos permite reglarea manuală a debitului de extracție a clorului.
Linia de extracție a cloritului de sodiu cuprinde:
- rezervorul de stocare a cloritului de sodiu;
- vasul de absorbție a cloritului de sodiu, vas echipat cu un robinet cu trei căi şi care este acționat
manual atunci când se procedează la umplerea acestui vas de absorbție cu ajutorul pompei
manuale de amorsare a instalației, prin deschiderea în prealabil a acestui robinet cu trei căi şi
închiderea ulterioară a acestuia după ce s-a umplut vasul de absorbție cu reactiv;
- pompa manuală de aerisire şi amorsare a instalației de extracție a cloritului de sodiu din
rezervorul de stocare;
43
- pompa cu membranǎ pentru extracția reactivului;
- electroventil de reglare a debitului de reactiv, echipat cu un presostat cu rolul de a permite
reglarea manuală a debitului de reactiv numai cu pompa de extragere a cloritului de sodiu;
- amortizorul de pulsație necesar pentru menținerea unei presiuni constante ce acționează asupra
membranei pompei cu pulsație. Acest amortizor este echipat cu un manometru ce are un prag de
lucru cuprins ȋntre 0 şi 10 bari. Când presiunea din acest amortizor cu pulsație scade este nevoie
ca aceasta să fie readusă la valoarea presiunii de menţinere. Aceasta presiune se reface cu
ajutorul unei pompe manuale până ce presiunea de lucru necesară ajunge la cca. 0,4 – 0,6 bari;
- electrovalva de sens nu permite întoarcerea reactivului în pompa de extragere a reactivului din
rezervorul de stocare;
- debitmetrul pentru reactivul de clorit de sodiu permite reglarea manuală a debitului de reactiv
necesar.
Linia pentru apa de preoces şi apa de diluţie cuprinde:
- pompele hidrofor - necesare pentru ridicarea presiuni în instalaţie;
- filtru Y în serie cu o clapetă de sens ce împiedică retragerea apei din instalație;
- electroventil echipat cu un presostat - pentru menţinerea unei presiuni constante a apei de
proces în instalația de producere a reactivului de dioxid de clor;
- debitmetru pentru apa de proces şi linia de retur a apei (electroventil de sens, robinet manual
deschis permanent pentru a permite trecerea apei şi recuperarea acesteia, conducta de retur a apei
în surplus, clapeta de sens şi reactorul de producere a soluției de dioxid de clor).
Producerea dioxidului de clor se face în reactorul de producere a soluției de dioxid de
clor, dispus în spatele liniei de debitmetre.
Pentru obţinerea acestui reactiv sunt necesare urmǎtoarele componente:
 clorul gazos;
 cloritul de sodiu;
 apa de proces.
Toate aceste componente sunt cantitativ stabilite dinainte de producător şi ajung în limitele
stabilite în reactorul de producere a dioxidului de clor. Această linie a reactorului de producere a
dioxidului de clor este compusă din:
- vasul reactor - vas în care are loc reacția şi care are ca rezultat producerea de dioxid de clor din
componentele stabilite de producător şi în cantităţile prevăzute dinainte de acesta;
- reactorul - are prevăzut la partea superioară o conductă care face legătura între reactor şi
rezervorul de diluţie. Pe această conductǎ se află dispus şi un robinet pe prelevare a probelor
necesare pentru determinarea concentrației de reactiv produs de reactor. La partea inferioară este
prevăzut cu o conductă pe care se află un robinet de golire a reactorului pentru intervenții.
44
Rezervorul de diluție
În acesta are loc diluţia cu apă a reactivului de dioxid de clor produs de reactor. La partea
superioarǎ a rezervorului se află senzori de nivel plin – (LSA +/++) şi dispozitivul de golire
(preaplinul rezervorului), necesar atunci când senzorul de nivel plin (LSA +) nu lucrează.
La partea inferioară a rezervorului. se află senzorul de nivel scăzut (LSA -/--), robinetul
de golire (pentru intervenţii la reactor şi respectiv la rezervorul de diluţie), conducta de legǎtură
dintre reactorul de diluție şi vasul de absorbție de pe linia de dozare a reactivului de dioxid de
clor.
Atât reactorul de producere a dioxidului de clor cât şi rezervorul de diluţie a dioxidului de
clor sunt prevăzute cu un dispozitiv de recuperare a gazelor formate la producerea şi transferul
către linia de dozare a reactivului.
Linia de dozare a dioxidului de clor
Această linie conţine:
 vasul de absorbţie a reactivului;
 cele trei pompe de dozare; sunt prevăzute cu robineţi atât pe aspiraţie cât şi pe refulare;
pe conducta de aspiraţie a fiecărei pompe se află câte un robinet de golire, care permite
golirea pompei de reactiv şi izolarea acesteia pentru intervenții;
 amortizorul de pulsaţie este prevăzut şi cu un manometru cu prag de lucru cuprins între 0
şi 10 bari. De asemenea, acest amortizor preia pulsaţiile provenite de la pompele cu
membrană şi totodată asigură protejarea instalației de dozare a reactivului;
 dispozitiv de schimbare automată a pompelor de dozare, atunci când apare o avarie la una
din acestea.
4.1.3. Funcționarea instalaţiei

Cloritul de sodiu împreună cu clorul gazos şi apa de proces ajung în reactorul de
producere a dioxidului de clor. În acest reactor se produce reacţia dintre componentele
menționate, din acesta produsul de reacţie ajungând în rezervorul de diluţie. În acest rezervor are
loc diluția dioxidului de clor cu apa de diluţie. De aici dioxidul de clor diluat trece prin vasul de
absorbție, care face legătura între rezervorul de diluție şi pompele de dozare a reactivului.
Pompele de dozare funcţionează astfel:
- prima pompă trimite soluţia de reactiv la căminul de dozare a reactivilor adică la oxidarea
primară;
- a doua pompă trimite soluţia de reactiv în rezervorul de apă filtrată, prin nisipul cuarţos, adică
la oxidarea intermediară;
45
- a treia pompă este de rezervă, aceasta putând funcţiona când este nevoie atât ca pompă de
oxidare primară cât şi ca pompă de oxidare intermediară [28, 29].

Prezentare reactiv
Reactivul este un compus chimic obținut din trei componente principale: clor azos [30];
clorit de sodiu [31]; apa de proces. În urma reacţiei dintre aceste componente rezultă un gaz de
culoare gălben-verzuie şi cu miros caracteristic clorului gazos.
Fraze de pericol
H270: Poate provoca sau agrava un incendiu; oxidant.
H 280: Conţine un gaz sub presiune; pericol de explozie în caz de încălzire.
H331: Toxic în caz de inhalare.
H319: Provoacă o iritare gravă a ochilor.
H335: Poate provoca iritarea căilor respiratorii.
Fraze de precauţie/prevenire
P220: A se păstra/depozita departe de îmbrăcăminte, materiale combustibile.
P261: Evitaţi să inspiraţi gazul/ceaţa/vaporii.
Fraze de prevenţie/intervenţie
P304+340: În caz de inhalare transportaţi victima la aer liber şi menţineţi-o în stare de repaus,
într-o poziţie confortabilă pentru respiraţie.
P305+P351+P338: În caz de contact cu ochii clătiţi cu atenţie cu apă timp de mai multe minute.
Scoateţi lentilele de contact, dacă este cazul şi dacă acest lucru se poate face cu uşurinţă.
P370+P376: În caz de incendiu opriţi scurgerea, dacă acest lucru se poate face în siguranţă.
P391: Colectaţi scurgerile de produs.
În caz de inhalare, cu iritarea cǎilor respiratorii, tuse, dispnee, edem pulmonar,
transportaţi persoana la aer liber şi menţineţi-o în stare de repaus într-o poziţie confortabilă
pentru respiraţie. Se va avea grijǎ sǎ se asigure o bunǎ aerisire. Dacă respirația este neregulată
46
sau se oprește, solicitați imediat asistență medicală și începeți să acordați măsurile de prim
ajutor.
Scoateţi persoana expusă la aer curat şi administraţi-i oxigen umidificat 100% printr-un
aparat de reanimare. În cazul opririi respiraţiei, victimei i se face respiraţie artificială.
În caz de contact cu pielea (provoacă arsuri grave, cauzează răni care se vindecă greu)
spălaţi imediat cu multă apă. Este necesar imediat tratament medical, deoarece arsurile chimice
netratate pot conduce la rǎni foarte greu de vindecat. Îndepărtaţi rapid îmbrăcămintea
contaminată.
Clătiţi cu multă apă, cel puţin 15 minute. Dacă iritarea pielii persistă după spălare, se
asigură asistenţă medicală.
În caz de contact cu ochii (provoacă arsuri, leziuni oculare grave, cu risc de orbire) clătiţi
cu atenţie cu apă timp de mai multe minute (10-15 min.), cu pleoapele deschise şi consultați
oftalmologul. Scoateţi lentilele de contact, dacă este cazul şi dacă acest lucru se poate face cu
uşurinţă. Continuaţi să clătiţi. Protejaţi ochiul care nu este rǎnit.
Nu permiteţi persoanei afectate să se frece la ochi sau să închidă strâns ochii. Ridicaţi
uşor pleoapele şi spălaţi cu multă apă, până când persoana afectată este transportată la un punct
de urgenţe medicale. Nu se încearcă neutralizarea efectelor compusului de clor.
În caz de ingerare există pericolul perforării esofagului şi stomacului (efect puternic
coroziv). Clătiți gura imediat și beți multă apă. NU provocaţi vomă.
Cele mai importante simptome și efecte, atât acute cât și întârziate sunt: iritație, corodare,
tuse, dispnee, aritmii cardiace, insuficiență circulatorie, perforarea stomacului, risc de leziuni
oculare grave. Simptomele pot să apară şi după mai multe ore de la expunere.
Clorul şi compuşii săi nu au antidot. În cazul inhalării tratamentul este simptomatic şi de
susţinere. Pacientul se menţine sub observaţie până la dispariţia simptomelor respiratorii.
Sunt necesare sedarea şi administrarea diureticelor şi antibioticelor pentru eliminarea
edemelor şi pentru protecţia împotriva infecţiilor secundare. Terapia cu steroizi este indicată în
prevenirea edemelor pulmonare.
Se va administra oxigen la o presiune de expiraţie de 4 cm coloană de apă timp de 15
minute pentru fiecare oră, până la dispariţia simptomelor (excepţie în cazul apariţiei problemelor
cardiovasculare).
Protecţia ochilor/feței: purtaţi ochelari de protecţie chimică şi mască de faţă omologate,
în conformitate cu standardul EN 166 (UE).
Protecţia pielii: muncitorii vor purta echipament impermeabil pentru a preveni orice
contact al pielii cu clorul lichid şi îngheţarea prin contactul cu vasele ce conţin clor lichid.
47
Materiale potrivite pentru confecţionarea echipamentului de protecţie sunt: cauciucul butilic, ,
cauciucul fluorocarbonic, teflon, policarbonat şi polietilenă clorurată. Atunci când schimbaţi
hainele de stradă şi lenjeria cu echipamentul de lucru şi de protecţie, se recomandă să le păstraţi
separat pentru a evita contaminarea. Echipamentul personal şi încălţămintea de protecţie se vor
curăţa înainte de reutilizare.
Protecţia mâinilor: sunt recomandate mănuşi de protectie, testate in conformitate cu
EN374-3. Materiale recomandate: neopren, cauciuc fluorurat. Materiale nerecomandate: PVC,
polietilena.
Protecţia respiraţiei: pentru concentraţii de clor în atmosferă peste limita de expunere
trebuie folosit un aparat respirator cu cartuş de reţinere pentru clor, conform standardului EN 14
387. Utilizarea acestui tip de aparat de protecţie este limitată în timp de caracteristicile cartuşului
filtrant (concentraţia maximă de reţinere şi timpul de reţinere la această concentraţie), înscrise pe
cartuşul filtrant.
Pentru cazuri de urgenţă şi salvare, intervenţia în mediul contaminat cu clor se face
purtând un aparat respirator autonom cu rezervă de aer sau oxigen.
Se recomandă instalarea pentru monitorizare a sistemelor automate de avertizare la
detecţia clorului gazos.
Se recomandă instalarea şi utilizarea:
 dispozitivelor de ventilare locală forţată;
 duşurilor pentru decontaminare locală a EIP;
 dispozitivelor de clătire a ochilor în caz de stropire cu reactiv a ochilor.
4.2. Instalația de dozare a clorului gazos. Instalația de clorurare

4.2.1. Rolul instalației
Scopul acestei instalaţii (fig. 4.4) este de a asigura dozele de clor necesare, care vor fi
injectate în rezervorul de apă potabilă, la concetraţia impusă de legislația romană (adică de 0,50
mg/L), pentru a reduce activitatea micro-biologică la o valoare ce nu mai prezintă nici un risc
pentru sănătatea umană.
Dozarea reactivului se realizează în rezervorul de apă filtrată prin cărbune activ.

Containerele de clor gazos. Capacitatea de stocare a clorului gazos în aceste containere este în
functie de anotimp, aşa cum s-a menționat mai înainte.
48
Fig. 4.4. Schema de ansamblu a instalaţiei de dozare a clorului gazos
 conductele de legătură dintre containerul de clor şi linia de extracţie a gaz;

 distribuitorul de clor gazos; este prevăzut cu un decantor de colectare a reziduurilor
solide (rugina) din interiorul containerului, atunci când se extrage clorul gazos din acestea;
 regulatorul de vacuum
 rezistenţa de încălzire necesară pentru a uşura extracţia clorului gazos din containerul de
clor, în anotimpul rece.
Schimbătorul automat de linie permite trecerea de pe o linie pe alta atunci când unul din
containerele de clor se goleste sau când din diferite motive presiunea din interiorul unui
container scade sub presiunea de extracție a acestui gaz din container.
Debitmetrul de clor gazos permite reglarea manualǎ a debitului de extracție a clorului.
Cântarele servesc la cântărirea containerelor de clor gazos. Practic prin cântǎrirea containerelor
se poate monitoriza consumul de clor gazos pe orǎ şi zi.
Linia de extracție a clorului gazos cuprinde pompele de forţă, care, cu ajutorul apei, realizează
vacuumul necesar extracției clorului gazos din container [32].
Hidroejectoare - prevăzute cu manometre.
Regulatoare de presiune sunt necesare pentru menținerea presiuni reactivului în instalația de
dozare a acestui gaz.
49
Dispozitivele DOSSIPOS – din acestea se realizează dozarea clorului, controlată/monitorizată de
dozatoarele automatizate DOSSIPOS (fig. 4.5).
Fig. 4.5. Dispozitive de dozare automată a clorului gazos
Injectoarele de clor gazos sunt localizate în rezervorul de apă tratată prin filtrele GAC şi anume
în locul în care se realizeazǎ dezinfecția finală a apei potabile.
4.2.3. Funcționarea instalației

Clorul gazos este extras din container cu ajutorul unui aparat de vacuum prin diferență de
presiune. Acest vacuum este creat de hidro-ejectoare, prin debitul de apă creat de pompele de
forţă. Aceste pompe împing practic clorul gazos în rezervorul de apă filtrată prin cărbunele activ.
Conducta de injecţie a clorului gazos se află la o înălţime de cca. 50 cm faţă de radierul
rezervorului. Rezervorul fiind şicanat (având pereţi despărţitori), clorul gazos practic este
circulat în tot volumul de apă care se află în rezervor şi astfel apa este clorinată.
Containerele de clor gazos sa află dispuse direct pe cântar şi astfel cantitatea de reactiv
extras din container este monitorizată permanent.
În această încăpere sunt dispuse totodată şi schimbǎtorul de linii de extragere a clorului
gazos din container. Astfel, când unul din containere se goleşte, se trece în mod automat pe
cealaltă linie de extracție a clorului. Condiţia este ca ambele containere să aibă robineţii liniilor
de extracţie deschise.
Reglarea dozei de clor se realizează automat sau manual în funcţie de poziţia butoanelor;
acestea trebuie să fie poziţionate pe comanda distanţă REMOTE (automat) şi manual de către
operator. Dacă operatorul primeşte dispoziţia de mărire/micşorare a dozei de clor, procedează în
felul următor: intră în camera computerului SCADA – clorinare şi acţionează controlerele de
50
clorare, dispuse pe tablou. Există două controlere, câte unul pentru fiecare dispozitiv de clorare.
Pe bordul controlerului există tastele + şi – , pentru selecţia funcţiilor, simbolul specific pentru
memorare, tasta manual/automat la reglarea dozei de clor. Valoarea impusă se stabileşte pe
ambele controlere astfel încât la defectarea unuia dintre ele celălalt să preia automat funcţia celui
avariat. Aceste controlere se comută pe funcţia automat, led-ul roşu confirmând comanda.
Cu tastele + şi – se selectează funcţia XP. Se specifică faptul că doza de clor introdusă în
sistem este invers proporţională cu debitul de apă, astfel că, la creşterea valorii afişate pe display,
doza de clor va scădea, iar la scăderea valorii afişate doza va creşte.
Stabilirea dozei impuse se realizează prin tastele + şi – , pentru memorarea setării
realizate apăsându-se simultan de două ori simbolul pentru memorie şi tasta n + 1.
Din tabloul electric aflat în camera SCADA – clorinare, se comandă pompele buster 1
sau 2 pentru clorare precum şi pompa de eşantionare, aflată în sala pompelor, şi care alimentează
robineţii cu apă, dispozitivele de măsură a clorul şi dioxidului de clor rezidual. Tot aici se află
comanda ventilatoarelor din camera de generare a dioxidului de clor.
Trebuie menţionat că, pentru toate pompele, comenzile sunt identice, cu specificarea
codurilor fiecărui tip de pompă [30].
În camera containerelor mai există:
 senzori de clor;
 sistem de şpinclere;
 ventilatoare de eliminare a noxelor.
Când senzorii determină scăpări de clor gazos ei comandă oprirea automată a dozării
clorului şi pornesc primul sistem de alarmare (pornirea automată a ventilatoarelor pentru
evacuarea din încăpere a noxelor de clor).
Al doilea sistem de alarmare porneşte când concentraţia de clor gazos creşte în sala
containerelor iar sistemul de ventilaţie forţată nu face faţă eliminării noxelor. Sistemul de
şpinclere porneşte în mod automat, jeturile de apă produse în sala containerelor de clor
determinând clorul scăpat în sală să se lase în jos, iar prin reacţie cu apa formând hidroxid de
clor, soluţie ce este colectată în căminul de neutralizare a clorului.
Neutralizarea clorului se face prin introducerea în căminul de neutralizare a unei soluții
de hidroxid de sodiu 40% şi hidroxid de calciu şi tiosulfit de sodiu sub formǎ de pudră.
Absolut orice manevrǎ cu containerele de clor se realizeazǎ conform normelor S.S.M.,
fiind obligatorie purtarea mǎşti contra gazelor, cu cartuş de clor, aflat ȋn termen de valabilitate.
În această încăpere mai sunt montaţi senzori de detecţie a gazelor (noxelor), ce comunică
operatorului prezenţa sau absenţa emisiilor de clor. Aceşti senzori sunt în contact cu sistemul de
51
alarmare vizuală şi sonoră, care intră în funcţie doar în cazul emisiilor de clor. Dispozitivul de
clorare este conceput să funcţioneze în regim automat sau manual.
Blocul de ventilatoare are comenzile de pornire oprire identice cu cele ale pompelor de
dozare. În poziţia automat a comutatorului tripoziţional ventilatoarele pornesc la comanda
SCADA, în urma semnalelor primite de la senzori sau la deschiderea uşilor de acces în sălile în
care sunt vehiculate gaze.
Manevrarea dispozitivelor de clorare se realizează strict de personalul ce a fost instruit şi
autorizat în acest scop. Având în vedere riscul major de accident chimic, nu este permisă
manevrarea instalaţiilor unei singure persoane. Obligatoriu, unul dintre operatori va manevra
instalaţia chimică, iar al doilea va supraveghea activitatea primului pentru a putea interveni în
caz de nevoie.
Personalul operativ ce deserveşte echipamentul de dezinfecţie va respecta cu stricteţe
instrucţiunile S.S.M în vigoare în spaţiul regiei şi condiţiile de manipulare – tratare – neutralizare
a clorului prevăzute în Fişa de securitate tehnică emisă de furnizor.

Prezentarea reactivului
Clorul este un gaz de culoare galben – verzui [30].
Gaz sub presiune - Gaz lichefiabil, toxic prin inhalare. Gaz oxidant – Susţine arderea.
Irită pielea, ochii, nasul, gâtul, provoacă lăcrimarea, tuse şi dureri de piept. Clorul este
necombustibil, dar cele mai multe substanţe combustibile ard în clor aşa cum ard în oxigen.
Riscul major este legat de proprietăţile toxice şi corosive ale clorului, clorul fiind un gaz toxic cu
efect iritant şi sufocant.
Degradarea în aer este imediată prin expunerea la componenta UV a luminii solare. Deşi
este puţin solubil în apă, clorul reacţionează uşor cu apa formând specii ionizate.
Clorul liber reacţionează rapid cu materiile organice naturale prezente în sol, conducând
la compuşi organici cloruraţi. Datorită reactivităţii chimice mari, bioacumularea clorului
molecular în mediu nu a fost observată.
Clorul liber este foarte toxic pentru microorganismele active în procesele de biodegradare
din staţiile de epurare biologicǎ.
52
Fraze de pericol
H270: Poate provoca sau agrava un incendiu; oxidant.
H 280: Conţine un gaz sub presiune; pericol de explozie în caz de încălzire.
H331: Toxic în caz de inhalare.
H319: Provoacă o iritare gravă a ochilor.
Fraze de precauție/prevenire
P220: A se păstra/depozita departe de îmbrăcăminte, materiale combustibile.
P261: Evitaţi să inspiraţi/gazul/ceaţa/vaporii.
Fraze de prevenție/intervenție
P304+340: În caz de inhalare: transportaţi victima la aer liber şi menţineţi-o în stare de repaus,
într-o poziţie confortabilă pentru respiraţie.
P305+P351+P338: În caz de contact cu ochii: clătiţi cu atenţie cu apă timp de mai multe minute.
P370+P376: În caz de incendiu: opriţi scurgerea, dacă acest lucru se poate face în siguranţă.
P391: Colectaţi scurgerile de produs.
În caz de expunere sau dacǎ vǎ simțiți rǎu sunați la un centru de toxicitate sau un medic.
Arătați Fişa cu date de securitate ale reactivului.
În caz de inhalare: scoateţi persoana expusă la aer curat şi administraţi-i oxigen
umidificat 100% printr-un aparat de reanimare. În cazul opririi respiraţiei, victimei i se face
respiraţie artificială.
Persoana afectată se ţine în repaos şi la căldură. Se asigură asistenţă medicală imediată.
În caz de contact cu pielea: îndepărtaţi rapid îmbrăcămintea contaminată. Clătiţi cu multă
apă cel puţin 15 minute. Dacă iritarea pielii persistă după spălare, se asigură asistenţă medicală.
Pentru degerături datorate contactului cu clor lichid, introduceţi zona afectată în apă
călduţă până se reîncălzeşte complet. Nu folosiţi o sursă de încălzire uscată.
Nu se aplică unguente fără acordul unui medic.
53
În caz de contact cu ochii: nu permiteţi persoanei afectate să se frece la ochi sau să
închidă strâns ochii. Ridicaţi uşor pleoapele şi spălaţi cu multă apă, până când persoana afectată
este transportată la un punct de urgenţe medicale.
Nu se încearcă neutralizarea clorului.
Purtarea lentilelor de contact este interzisă în mediul cu riscuri de expunere la clor.
În caz de ingerare: risc improbabil, deoarece clorul este gazos (clorul este lichid doar sub
-34oC sau la presiuni mari).
Cele mai importante simptome şi efecte acute şi cronice: toxic şi iritant prin inhalare
Inhalarea clorului la concentraţii mici poate provoca iritaţii ale ochilor, nasului, gâtului,
strănuturi, salivări abundente, surescitare, nelinişte.
Inhalarea clorului la concentraţii mari poate provoca respiraţie zgomotoasă, dificultăţi de
respiraţie, tuse violentă, vomă, cianoză, ameţeli, dureri de cap, sufocări, edem laringial,
traheobronşite acute, pneumonie chimică. În cazul contactului direct cu pilea sau ochii poate
determina arsuri chimice la nivelul pielii şi corneii, cu afectarea temporară a vederii. Pot apărea
usturimi la nivelul zonei afectate.
Indicații cu privire la asistenţa medicală imediată şi tratamente
Clorul nu are antidot. În cazul inhalării, tratamentul este simptomatic şi de susţinere.
Pacientul se menţine sub observaţie până la dispariţia simptomelor respiratorii.
Sedarea şi administrarea diureticelor şi antibioticelor sunt necesare pentru eliminarea
edemelor şi pentru protecţia împotriva infecţiilor secundare.
Se va administra oxigen la o presiune de expiraţie de 4 cm coloană de apă timp de 15
minute pentru fiecare oră, până la dispariţia simptomelor (excepţie în cazul apariţiei problemelor
cardiovasculare).
Terapia cu steroizi este indicată în prevenirea edemelor pulmonare.
Protecţia ochilor/fetei: purtaţi ochelari de protecţie chimică şi mască de faţă, omologate
în conformitate cu standardul EN 166 (UE).
Protecţia pielii: muncitorii vor purta echipament impermeabil pentru a preveni orice
contact al pielii cu clorul lichid şi îngheţarea prin contactul cu vasele ce conţin clor lichid.
Materiale potrivite pentru confecţionarea echipamentului de protecţie sunt: cauciucul
butilic, Viton cu timp de străpungere mai mare de 8h, cauciucul fluorocarbonic, teflonul cu timp
de străpungere mai mare de 4 h, policarbonatul şi polietilena clorurată.
Atunci când se schimbă hainele de stradă şi lenjeria cu echipamentul de lucru şi de
protecţie, se recomandă să păstrarea lor separată, pentru a evita contaminarea. Echipamentul
personal şi încălţămintea de protecţie se vor curăţa înainte de reutilizare.
54
Protecţia mâinilor: sunt recomandate mănuşi de protectie, testate în conformitate cu EN374-3.
Materiale recomandate: neopren, cauciuc fluorurat. Materiale nerecomandate: PVC, polietilena.
Protecţia respiraţiei: pentru concentraţii de clor în atmosferă peste limita de expunere folosiţi un
aparat respirator cu cartuş de reţinere pentru clor, conform cu standardul EN 14 387. Utilizarea
acestui tip de aparat de protecţie este limitată în timp de caracteristicile cartuşului filtrant;
concentraţia maximă de reţinere şi timpul de reţinere la această concentraţie este înscrisă pe
cartuşul filtrant.
Pentru cazuri de urgenţă şi salvare - intervenţiile în mediul contaminat cu clor în situaţii
neobişnuite (curăţarea materialelor cu clor, utilajelor, traseelor sau tancurilor de depozitare, avarii)
presupun obligatoriu echiparea cu un aparat respirator autonom cu rezervă de aer sau oxigen.
Se recomandă instalarea pentru monitorizare de sisteme automate de avertizare pentru a
detecta prezenţa clorului gazos.
Se recomanda instalarea si utilizarea:
 dispozitivelor de ventilare locală forțatǎ;
 duşurilor pentru decontaminare locală a EIP;
 dispozitivelor de clǎtire a ochilor ȋn caz de stropire cu reactiv a ochilor.
4.3. Hidroxidul de sodiu

4.3.1. Rolul reactivului
Hidroxidul de sodiu (soda caustică, NaOH) este utilizat doar în situaţi de urgenţă pentru
neutralizarea clorului gazos. Procesul de neutralizare are loc în căminul de neutralizare a
containerelor de clor gazos atunci când situaţia o impune. Soluţia de neutralizare este pompată în
reţeaua de şpinclere, care se află în interiorul săli de depozitare a containerelor şi de extracţie a
clorului gazos din aceste containere.
Prezentare reactiv
Reactivul este sub formǎ solidă cristalină (perle, fulgi, bloc), de culoare alb gălbui
deschis, inodor, foarte higroscopic. Poate fi sub formǎ lichidă, limpede, clar, incolor şi inodor
[33].
Fraze de precauţie
P260 – Nu inspirati praful (ceața/vapori).
55
P280 – Purtati EIP (mănuşi de protecție a mâinilor, îmbrǎcǎminte de protecție, echipament de
protecție a feței/ochilor).
P303+P361+P353 – În caz de contact cu pielea şi/sau pǎrul scoateți imediat toatǎ ȋmbrǎcǎmintea
contaminată. Clǎtiți pielea cu cât mai multǎ apǎ/faceți duş.
P305+P351+P338 – În caz de contact cu ochi clǎtiți cu atenție cu multǎ cu apǎ timp de mai multe
minute. Scoateți lentilele de contact, dacǎ este cazul şi dacǎ acest lucru se poate face cu usurințǎ.
Continuați sǎ clǎtiți.
P310 – Sunați imediat la un Centru de informare toxicologică. Sunaţi imediat un medic.
Fraze de pericol
H290 – Poate fi coroziv pentru metale.
H314 - Provoacă arsuri grave ale pieli şi ale ochilor.
H315 – Provoacă iritarea pielii.
H319 – Provoacă iritarea gravă a oghilor.

Hidroxidul de sodiu cauzează arsuri severe ale ochilor, chiar şi orbire. Contactul cu pielea
produce arsuri, ulcerații adânci cu cicatrici permanente. Inhalarea de praf irită gura, nasul şi
tractul respirator. Expunerea la concentraţi ridicate de noxe provoacǎ iritarea plǎmânilor, cu
apariția tusei, care poate fi asociatǎ chiar cu oprirea respirației.
De asemenea, expunerea prelungitǎ şi repetatǎ poate duce la apariția edemului pulmonar.
Recomandǎri generale
Se va acorda asistențǎ medicalǎ imediatǎ ȋn toate cazurile de expunere şi se va transporta
de urgențǎ la spital.
În caz de inhalare
Inhalarea de praf produce arsuri ale tractului respirator, căderi temporare ale părului (în
fosele nazale) şi posibile edeme pulmonare. Persoana afectată va fi scoasǎ la aer curat. Dacǎ
aceasta nu respirǎ, i se va face respirație artificialǎ şi asistenţă medicalǎ de urgențǎ.
In cazul contactului cu pielea şi ochii
Contactul ochiului cu praful de hidroxid de sodiu duce la iritaţii, cornea ȋncepând sǎ se
corodeze.
Contactul cu pielea produce senzații de alunecare la pipǎirea tegumenului, de obicei fǎrǎ
durere, circa 3 minute dupǎ contact, chiar dacǎ atacul pielii ȋncepe imediat. Se produc arsuri,
edeme intracelulare, cu daune progresive pânǎ la arsuri severe, ulcerații adânci, cu cicatrici
permanente dacǎ nu se spalǎ imediat.
56
Se ȋndepărteazǎ imediat imbrǎcǎmintea contaminatǎ. Se spalǎ zona afactatǎ cu apǎ ȋn jet
continuu cel puțin 15 min. Echipamentul va fi decontaminat ȋnainte de reutilizare.
În cazul contaminǎrii ochilor, nu se va permite victimei sǎ-şi frece sau sǎ strângǎ ochii, se
vor ridica uşor pleoapele şi se vor spǎla imediat cu apǎ din abundențǎ timp de cel puțin 15
minute, dupǎ care victima este transportatǎ la medic.
În cazul stropiri concomitente a ochilor şi feţei se vor trata mai întâi ochii.
În caz de ingerare
Produce imediat arsuri în gură, esofag şi stomac, dureri la înghiţire, salivație excesivă,
edematoză, accelerarea pulsului şi răcirea cu umezirea pielii. De regulă moartea survine prin şoc,
asfixiere sau pneumonie în a doua sau a treia zi după ingestie.
Se va apela la un medic şi dacă nu se indicǎ altceva i se va da victimei să bea 1-2 pahare
de apă, apoi oţet sau suc de fructe pentru neutralizare. Nu se va induce voma!
Nu se va da nimic pe cale orală unei persoane inconştiente sau în convulsii.
Ca echipament personal de protecţie se recomandă: salopeta, ochelarii de protecţie,
mănuşi de protecţie şi masc pentru praf.
În cazul depăşirii nivelului admis al concentraţiei în aer, se va folosi masca de gaze cu
filtrul pentru praf fin P2.
În cazul unui contact repetat sau îndelungat cu pielea, se vor folosi mănuşi de protecţie
corespunzătoare din cauciuc sau plastic.
În cazul în care există riscul contactului cu ochii se vor folosi ochelari de protecţie contra
prafului.
Locurile de muncă vor fi dotate cu puncte de spălare a ochilor, duşuri şi spaţii de curăţire
a echipamentului contaminat.
57
58
5. ELIMINAREA ALTOR SUBSTANŢE DĂUNĂTOARE DIN APA POLUATĂ
5.1. Instalația de dozare a acidului clorhidric

Rolul acestui echipament (fig. 5.1) este de a coborȋ valoarea pH-ului apei, în condițiile
creǎrii de valori optime operǎrii coagulantului de clorură fericǎ şi în situaţia detectǎrii de
aluminiu în apa brutǎ, în vederea blocǎri sub formă de clorurǎ de aluminiu.
Controlul proporţional al curgerii acestui reactiv se ajustează manual de operator în
sistemul SCADA.
Dozarea va fi pornită prin sistemul SCADA de către operator dacă analizele de laborator
ale apei brute arată o concentraţie mai mare sau egală de 0,15 mg/l Al3+. Dozarea va fi oprită prin
sistemul SCADA de către operator dacă analizele de laborator ale apei aratǎ o concentraţie Al3+
mai mică de 0,15 mg/l.
Acidul clorhidric folosit are concentraţia de 20% şi densitatea 1,2g/cmc [34].
Fig.5.1. Schema de ansamblu a instalaţiei de dozare a acidului clorhidric

Linia de transvazare a reactivului
- furtunul flexibil de transfer reactiv face legǎtura dintre cisternǎ şi pompa de transvazare;
59
- vana de aspirație a reactivului ȋn pompa de transfer HCl.
Pompă de transfer/transvazare a HCl
- are caracteristicile: 12 m³/h, motor de 2,2 Kw, 400V;
- ventil de aerisire - pentru a asigura aeresirea coloanei de HCl şi conductei de presiune;
- întrerupător de sfârşit de cursǎ GSA.
Rezervor de depozitare/stocare a HCl
- capacitate 25m³;
- indicator de nivel pentru HCl;
- rezervor de depozitare, dotat cu două legături de comutare;
- întrerupător de nivel (LSA +) - ȋntrerupător de nivel mare HCl, fixat în rezervorul de stocare şi
care opreşte pompa de transfer a HCl;
- întrerupător de nivel (LSA -) - ȋntrerupător de nivel scăzut al HCl, fixat în rezervorul de stocare
şi care aminteşte operatorului să comande o cisternă de HCl;
- comutator de nivel (LSA ++) - comutator pentru nivel ridicat al HCl;
- rezervor de stocare - opreşte pompa de transfer a HCl.
Epurator de HCl gazos (rezervor de colectare a gazului)
Gazele care sunt emanate de reactiv în timpul manipulării (transvazǎrii) acidului sunt
colectate şi stocate într-un rezervor de condensare a acestor gaze. În acesta, gazele sunt diluate
cu apă de diluție, amestec fiind cunoscut sub denumirea de „apa de Jevell”.
Supapa de aer contaminată cu vapori de HCl este spălată în epuratorul de gaze de un
contracurent de apă de procesare, în timpul umplerii rezervorului de depozitare cu HCl.
Robinetul apei de procesare trebuie deschis manual înainte ca pompa de transfer a HCl să
fie pornită, iar robinetul apei de procesare trebuie ȋnchis dupǎ ce pompa de transfer a HCl a fost
oprită.
Pentru a preveni golirea rezervorului de depozitare al HCl dacă reactivul este descărcat,
aerul poate intra în rezervorul de stocare prin supapa de verificare.
Robinetul de fund este destinat descărcării acidului din rezervorul de stocare al HCl prin
aceasta supapă fixǎ printr-un tub de sifonare.
Echipamentul de evacuare este acţionat manual, fiind format dintr-un ventil de aerisire cu
trei ieşiri şi pompa manuală de vacuum.
Staţia de dozare
- amortizorul de absorţie al vibraţiilor pentru diafragma pompei de dozare a HCl;
- supapa de aerisire şi ventilare al amortizorului de absorţie al vibraţiilor;
- filtru pentru HCl în aval de pompă de dozare; are rolul de a reţine impurităţile care ar putea
exista în instalaţie;
60
- supapa de absorţie din aval de amortizorul de vibraţii are rol în amortizarea vibraţiilor;
- robinet de curgere în aval de pompă de dozare.
- diafragma pompei de dozare;
- PLC-pompa de dozare - parametrii de control sunt debitul apei brute măsurat de un debitmetru
şi pH-ul măsurat de un pH-metru după amestecul static;
- supapa reductoare de presiune – acţionată cu arc, pentru a conferi pompei de dozare o presiune
optimă de lucru;
- diafragma amortizorului de vibraţii - este dotat cu manometru PI; necesitǎ un debit aproape
constant în conducta de dozare a reactivului sub presiune;
- robinet de reţinere al presiunii acţionat cu arc –necesar pentru a asigura o anumită presiune de
rezervă pentru funcţionarea corectă a amortizorului de vibraţii şi a diafragmei pompei de dozare;
- debitmetru pentru indicaţii locale de debit reactiv HCl şi pentru semnale controlate (contacte
bistabile pentru debit minim);
- robinetul de izolare la punctul de injectare din camera de dozare;
- robinet de curgere pentru scurgerile de HCl colectate sub pompele de dozare, într-un bazin de
colectare;
- detector de scurgeri (LSA+) cu plutitor – este instalat în bazinul de colectare al scurgerilor sub
linia pompele de dozare a HCl.
Linia de emergenţă
- duşul de urgenţă - este prevăzut cu o clapetă de picior, fiind destinat decontaminării costumului
de protectie chimică;
- dispozitiv de spălare a ochilor – este prevăzut cu o clapetă manuală şi este destinat clătirii
ochilor cu apă din abundenţă;
- robinet principal de închidere a dispozitivelor (stropitorilor de urgenţă).

Înainte de a porni instalaţia de dozare a reactivului HCl aceasta trebuie mai întâi să fie
amorsată, pentru a se elimina aerul din interiorul instalaţiei şi totodată pentru a umple vasul de
absorbţie cu soluţia de HCl.
Se porneşte una din pompele de dozare, care sunt de tipul pompe cu membrană. Acestea
trimit HCl în căminul de injecţie reactivi. Debitul de dozare a reactivului este menţinut în
instalaţie prin intermediul amortizorului de pulsaţie, care menţine totodată şi o presiune
constantă în interiorul pompei cu membrană în vederea funcţionării normale a acesteia.
Presiunea soluţiei în instalaţie este menţinută prin intermediul electroventilelor ce sunt
instalate în flux.
61
De menţionat că, atunci când punem în funcţie această instalaţie de dozare a HCl, ph-ul
coboară la 5 – 5,5 (bază acidă), trebuind astfel în mod obligatoriu să pornim totodată şi instalaţia
de dozare a hidroxidului de calciu Ca(OH)2, care are rol de a corecta valoarea pH-ului apei la 7,7
(mediu neutru).
5.1.4. Riscuri şi mǎsuri de prim ajutor

Prezentare reactiv
Reactivul este sub forma lichidă, culoare de la incolor până la galben deschis şi are un
miros înţepător.

Scoateţi imediat toată îmbrăcămintea contaminată.
În caz de inhalare – apar iritarea cǎilor respiratorii, tuse, dispnee, edem pulmonar.
Transportaţi persoana afectată la aer liber şi menţineţi-o în stare de repaus într-o poziţie
confortabilă pentru respiraţie. Se va avea grijǎ sǎ se asigure o bunǎ aerisire. Dacă respirația este
neregulată sau se oprește, solicitați imediat asistență medicală și începeți să acordați măsurile de
prim ajutor.
În caz de contact cu pielea - provoacă arsuri grave, cauzează răni care se vindecă greu.
După contactul cu pielea, spălaţi imediat cu multă apă. Este necesar imediat tratament medical,
deoarece arsurile chimice netratate pot duce la rǎni foarte greu de vindecat.
În caz de contact cu ochii - provoacă arsuri, leziuni oculare grave, risc de orbire. Clătiţi
cu atenţie cu apă timp de mai multe minute, 10 pânǎ la 15 minute, cu pleoapele deschise şi
consultați oftalmologul. Scoateţi lentilele de contact, dacă este cazul şi dacă acest lucru se poate
face cu uşurinţă. Continuaţi să clătiţi. Protejați ochiul care nu este rǎnit.
În caz de ingerare - apare pericolul perforǎrii esofagului şi a stomacului (efect puternic
coroziv). Clătiți gura imediat și beți multă apă. NU provocaţi voma.
Cele mai importante simptome și efecte, atât acute, cât și întârziate sunt: iritație,
corodare, tuse, dispnee, aritmii cardiace, insuficiență circulatorie, perforarea stomacului, risc de
leziuni oculare grave. Simptomele pot sǎ aparǎ şi dupǎ multe ore de la expunere.
Măsuri de protecție individuală
Protecția ochilor/feței - folosiți ochelari de protecție cu protecție laterală. Purtaţi
echipament de protecţie a feţei.
62
Protecția pielii şi mâinilor - a se purta mănuşi corespunzătoare. Mănușile de protecție
chimică adecvate sunt testate conform EN 374. Trebuie verificată etanșeitatea/impermeabilitatea
înainte de utilizare. Se recomandă protecția preventivă a pielii (creme protectoare/unguente).
Protecția respirației este necesară când se formează aerosoli sau ceață. Se recomandă
utilizarea aparatului filtrant combinat tip E (împotriva gazelor acide, precum dioxidul de sulf sau
acidul clorhidric, cod de culoare: galben) cu filtru P2 (filtrează cel puțin 94 % din particulele din
aer, cod de culoare: alb).
Se recomandă instalarea şi utilizarea:
 dispozitivelor de ventilare locală fortaţă;
 duşurilor pentru decontaminare locală a EIP;
 dispozitivelor de clătire a ochilor în caz de stropire cu reactiv.
5.2. Instalaţia de preparare şi dozare a hidroxidului de calciu

Dozarea hidroxidului de calciu (laptelui de var) se face pentru a creşte valoarea pH-ului
apei înapoi la regim neutru, după coborârea valorii pH-ului apei prin folosirea clorurii ferice şi a
unei posibile dozări opţionale cu scid clorhidric [35].
Prepararea laptelui de var se face pe etape. Procesul complet de umplere, depozitare şi
preparare poate fi urmărit şi controlat de pe un panou local de comandă.
Hidroxidului de calciu este dozat din rezervoarele de suspensie prin două compresoare de
aer comprimat cu membrană (una în funcţiune şi cealaltă în stand-by) şi introdus într-un sistem
de conducte de circulare către punctul de injecție (fig.5.2.).
Blocarea sistemului de conducte de circulare este indicată de două protecţii la presiune,
caz în care conducta poate fi spălată cu apă sub presiune.
Dozarea hidroxidului de calciu se face în cicluri scurte de dozare, cu o vană de
ştrangulare acţionată pneumatic şi controlată prin sistemul SCADA. Cantitatea dozării este
determinată de sistemul SCADA în funcţie de cantităţile dozate de clorură ferică şi acid
clorhidric şi de debitul de intrare al apei tehnice.

Prepararea şi dozarea varului nestins - Ca(OH)2 (unitatea 1 şi 2)
- siloz de depozitare model vertical (Capacitate: 80 m³);
- supapă manuală de strangulare echipată cu senzori de nivel (GSA) şi comutator de limitare
deschis (GSA +);
63
Fig.5.2. Schema de ansamblu a instalaţiei de producere şi dozare hidroxid de calciu
- supapă de strangulare pneumatică pentru oprirea umplerii cu var nestins, dacă se detectează un
nivel ridicat de var nestins în silozul de var nestins;
- robinet solenoid cu supapă de strangulare pneumatică; supapa este necesară la controlul
strangulării pneumatice şi la obţinerea unui semnal închis de poziţie – Gol;
- sistem de avertizare – declanşează semnale auditive şi luminoase dacă un nivel nu este în
limite;
- filtru de praf poligonal (cu unitate de filtru cu jet de aer). Acest filtru este necesar la eliminarea
prafului de var din aerul evacuat;
- supapa pentru filtrare - necesară la pornirea şi oprirea operaţiunii de curăţare a filtrului cu jet de
aer;
- supapa corectoare de presiune cu comutator de presiune PSA - este necesară pentru prevenirea
fluctuaţiilor de presiune la care este supus silozul de depozitare a varului nestins.
- întrerupător (LSA++) de nivel – opreşte aducţia de material uscat în rezervorul de depozitare al
varului, dacă întrerupătorul de nivel (LS+) nu opreste operatiunea şi declanşează alarma;
- întrerupător (LS+) de nivel – opreşte aducţia de material uscat în condiţii normale folosind
panoul de control;
- întrerupător de nivel (LA-) - furnizează un semnal pentru panoul de comandă, afişând dacă
silozul a fost reumplut;
64
- supapa de ecluză (capacitate max.1100 Kg/h var nestins) - descarcă cantitatea necesară de var
nestins din silozul de var în transportorul elicoidal;
- transportor elicoidal tubular (1000 m³/h) - transportă varul descărcat de discul de ecluză din
rezervorul de depozitare cu var în silozul de aducţie;
- siloz de alimentare (capacitate: 100 + 33 = 133 Kg) - este echipat cu un motor ce acţionează un
mecanism localizat pe unul din pereţi pentru a preveni formarea depunerilor de var nestins pe
peretii buncărului;
- întrerupător de nivel (LS +) - opreşte alimentarea cu var în silozul de alimentare, folosind
panoul de control;
- întrerupător (LS-) - porneşte alimentarea cu var în silozul de alimentare, folosind panoul de
control;
- robinet solenoid - necesar pentru a controla şi procesa fluxul apei în secţia de preparare a
varului (rezervor de suspensie), folosind comutatoarele de nivel (LS - (start) şi LS + (stop));
- indicator de nivel şi limitǎ minimă a fluxului pentru apa procesată (FISA -), pentru staţia de
preparare a laptelui de var;
- debitmetru (0 – 6,3 m³/h);
- agitator acţionat electric - necesar pentru menţinerea în suspensie a laptelui de var.
Staţia de comprimare a aerului [36, 37]
- compresor de aer mono-piston (capacitate 750 l/min şi presiune 8 bari/max.10 bari);
- mono-unitate de aer instalatǎ vertical (capacitate: 500 l);
- mono-indicator de control şi presiune (pics +)
Staţia de comprimare a aerului este necesară obţinerii aerului comprimat necesar pentru:
- curăţarea filtrului de praf;
- pentru mecanismul de aer comprimat din silozul de var nestins;
- curăţirea filtrului de praf PAC;
- operarea pompelor cu diafragmă acţionate pneumatic din staţia de dozare a laptelui de var.
Echipament de vibraţie cu aer are rolul de aerare-vibrare pentru silozul cu var nestins. Este dotat
cu un robinet supapă cu solenoid care permite porniri şi opriri ale operaţiei de vibrare a
echipamentul de vibraţie cu aer din silozul cu var nestins, pentru a preveni formarea depunerilor
calcaroase.
Sistemul de circulaţie (vehiculare) a laptelui de var (unitatea 1 şi 2)
- robinet de strângere - robinet de izolare al rezervorului suspendat de var;
- robinet de comutare automată între rezervoarele suspendate;
- robinet solenoid (robinet de direcţie) - necesar pentru controlul robinetului pneumatic de
strângere.
65
- pompă de circulare a laptelui de var - este de tipul cu diafragmă, controlată pneumatic, 4300
l/h, 6 bari;
- robinet de izolare pe partea de absorţie a diafragmei pompei controlate pneumatic;
- robinet de izolare pe partea de presiune a diafragmei pompei controlate pneumatic;
- robinet de verificare de la evacuarea presiunii de la diafragma pompei controlate pneumatic;
- indicator de presiune şi robinet de izolare pentru comutatorul de presiune;
- comutator de presiune PSA - contact magnetic;
- robinet cu sferă, de legătură a apei de spălare de pe partea de absorţie de la diafragma pompei
controlate pneumatic;
- robinet cu sfera, de legătură a apei de spălare de pe partea cu presiune de la diafragma pompei
controlată pneumatic;
- indicator de debit a apei de spălare a dipozitivului de spălare a laptelui de var;
- robinet de verificare din dipozitivului de spălare a laptelui de var;
- robinet cu solenoid (închis-deschis) din dipozitivul de spălare a laptelui de var;
- robinet de izolare din dipozitivul de spălare a laptelui de var;
- robinet de izolare la aerul de acţionare de la diafragma pompei controlate pneumatic;
- robinet solenoid –necesar pentru comanda diafragmei pompei comandate pneumatic;
- regulator pentru conducta de aerisire;
- robinet de siguranţă cu arc pe tubul de aer comprimat din faţa diafragmei pompei de dozare
comandate pneumatic;
- robinet solenoid (unisens) - necesar pentru controlul supapei pneumatice de strângere.
Tablou de distribuţie
- robinet de izolare din faţa supapei de dozare a laptelui de var, comandată pneumatic;
- robinet cu solenoid pentru controlul supapei de dozare a laptelui de var, acţionată pneumatic.
Unitatea de injectare
- robinetul de verificare a debitului de reactiv din debitmetrul de dozare a laptelui de var;
- robinet de izolare de la conducta pentru lapte de var, din faţa punctului de dozaj de la conducta
colectoare de evacuare a agentului de limpezire.

Se porneşte una din unităţile de compresoare pentru a putea disloca varul de pe pereţi
tancurilor de stocare a acestuia. Totodată acest aer cumprimat este utilizat şi pentru acţionarea
vanelor de pe pompele de dozare cât şi pentru a doza soluţia de hidroxid de calciu în instalaţie,
cu ajutorul pompelor de dozare (tip pinch vinch). De asemenea, aerul comprimat este utilizat şi
66
pentru curăţarea filtrelor care se înfundă cu praf de PAC din instalaţia de dozare a prafului de
PAC.
Se porneşte apoi transportorul elicoidal, care transportă varul de la tancuri în buncărul de
amestec al acestuia cu apa de proces. Şi în acest buncăr se aflăun melc situat la partea inferioară a
acestuia şi care realizează soluţia de hidroxid de calciu Ca(OH)2. Din acest buncăr soluţia de
Ca(OH)2 trece în reactor, unde are loc omogenizarea şi întreţinerea reacţiei dintre apa brută şi
reactivul de var nestins; menţinerea reacţiei are loc şi în cea de a doua cameră a acestui reactor. Din
acest reactor, printr-un sistem de conducte, soluţia de Ca(OH)2 ajunge la linia de dozare a soluţiei.
Deoarece soluţia de hidroxid de calciu este puternic corozivă, aceasta ar putea conduce la
distrugerea părţilor metalice ale instalaţiei şi totodată a pompelor de dozare. Din acest motiv
soluţia de Ca(OH)2 se diluează cu apa de process până ce ajunge la o concentraţie stabilă.
Debitul de soluţie de Ca(OH)2 este controlat în mod automat de electroventilele instalate
în flux.
Dozarea soluţiei de Ca(OH)2 se face după ce apa filtrată a trecut de decantoare şi înainte
de a intra în sala de filtre de nisip.
Debitul de soluţie de Ca(OH)2 este controlat automat în funcţie de debitul de acid
clorhidric şi de clorură ferică dozate în apă şi aceasta cu rol de a corecta valoarea ph-ului la
valori normale (7,7). Când pH-ul apei a ajuns la o valoare neutră atunci dozarea soluţiei de
Ca(OH)2 se opreşte în mod automat, instalaţia de dozare fiind apoi spălată cu apă pentru a
preveni corodarea instalaţiei.

Prezentare reactiv
Reactivul este sub formǎ de pulbere de culoare albă ca materie primǎ pentru tratarea apei sau sub
forma lichidă de culoare albǎ.
Fraze de pericol
H318: Provoacă leziuni oculare grave.
Fraze de precauţie
67
P305+P351+P338: În caz de contact cu ochii clătiţi cu atenţie cu apă timp de mai multe minute.
Continuaţi să clătiţi.
P302+P352: În caz de contact cu pielea spălaţi cu multă apă şi săpun.
P261: Evitaţi să inspiraţi praful.
P304/340: În caz de inhalare: dacă respiraţia este dificilă transportaţi victima la aer liber şi
menţineţi-o în stare de repaus, într-o poziţie confortabilă pentru respiraţie.
Oxidul de calciu este clasificat ca fiind iritant pentru piele şi pentru tractul respirator şi
prezintă risc pentru afectarea serioasă a ochilor. Se va acorda asistenţă medicalǎ imediatǎ în toate
cazurile de expunere şi se va transporta de urgențǎ la spital.
În caz de inhalare - Inhalarea de praf produce iritarea sistemului respirator şi a
mucoaselor. Inhalarea reprezintǎ calea principalǎ de expunere pentru acest produs.
Simptomatologie: tuse, strǎnut, senzație de arsurǎ. Ȋn caz de accident scoateți persoana expusǎ la
aer curat. Dacǎ este necesar se administreazǎ oxigen şi se acordǎ asistențǎ medicalǎ de
specialitate.
În caz de contact cu pielea şi ochii - la contactul cu pielea se produc iritații. Contactul cu
ochii produce iritații severe, lǎcrimare puternicǎ, arsuri. Ȋn cazul expunerilor prelungite la produs
este posibilǎ chiar şi orbirea. Oxidul de calciu are o acțiune corosivǎ asupra țesuturilor.
Ȋndepărtați imediat îmbrǎcǎmintea contaminatǎ. Spălați zona afectatǎ cu apǎ ȋn jet continuu, cel
puțin 15 minute. Zona iritatǎ se va acoperi cu o cremǎ emolientă. Echipamentul va fi spǎlat
ȋnainte de reutilizare. Se acordǎ asistențǎ medicalǎ.
Ȋn cazul contactului cu ochii se vor scoate imediat lentilele de contact.
Nu permiteți victimei să-şi frece sau sǎ strângǎ ochii. Ridicați uşor pleoapele şi spǎlaţi
imediat şi abundent cu jet de apǎ cel puțin 15 minute, după care se solicită asistențǎ medicală de
specialitate.
În caz de ingerare – se produce inflamarea gâtului, dureri stomacale, crampe, diaree,
vomǎ. Pot apǎrea şi arsuri la nivelul esofagului şi stomacului. Respirația este afectatǎ. Iniţial
voma este densǎ şi noroioasǎ, iar ulterior va conține sânge şi mucus datoritǎ necrozei. Ingerarea
produce arsuri la nivelul buzelor, gurii, esofagului şi stomacului. Ȋn caz de ingestie se va apela la
un medic şi, dacǎ nu se indicǎ altceva, se va da victimei sǎ bea 1-2 pahare de apǎ sau suc de
fructe. Nu se va induce voma! Nu se va da nimic pe cale oralǎ unei persoane inconştiente sau ȋn
convulsii.
Măsuri speciale - în cazul afectǎrii concomitente a ochilor şi feței se vor trata mai ȋntâi
ochii.
68
Locurile de muncǎ vor fi dotate cu puncte de spǎlare a ochilor, duşuri şi spații de curǎțare
Măsuri de protecţie individuală
Controlul expunerii - se vor asigura sisteme de ventilare localǎ şi generalǎ cu exhaustare,
pentru a menţine concentraţia noxelor ȋn limite permise. Se vor utiliza echipamente de ventilație
rezistente la coroziune.
Protecția respirației - pentru operații de intervenții sau ȋn cazuri speciale (curǎțarea
scurgerilor, vaselor sau tancurilor de depozitare) se vor purta aparate respiratorii izolante
autonome.
Protecția mâinilor - se vor utiliza mǎnuşi de protecție chimicǎ.
Protecția ochilor - se vor utiliza ochelari de protecție şi/sau viziere de protecție chimică
atunci când există pericolul stropirii.
Protecția pielii - se va purta un costum complet de protecție, confecționat din materiale
impermeabile, cizme, şorțuri pentru a preveni contactul cu pielea.
Măsuri suplimentare de protecţie
Locurile de muncă vor fi dotate cu puncte de spălare a ochilor, duşuri şi spații de curățare
69
70
6. ALTE METODE UTILIZATE PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII APEI
6.1. Instalaţia de stocare-preparare şi dozare a prafului de cărbune activ (PAC)

Praful PAC este dozat numai în cazul unei calităţi foarte scăzute a apei, pentru a
ȋndepǎrta excesul de substanţe organice sau toxice din apa de la o sursă de suprafaţă, în cazul
nostru Prut, substanţe chimice poluante cu risc mare, de exemplu, pesticide, derivaţi fenolici,
combustibili petrolieri, reziduuri petroliere ş.a. Praful PAC are un puternic caracter adsorbant
pentru substanţele amintite mai înainte [38].
Fig. 6.1. Schema de ansamblu a instalatiei de preparare şi dozare a PAC
6.1.2. Construcţia instalaţiei (fig. 6.1)

- buncăr este prevăzut cu un destrămător (tip cuțit) pentru tăiat sacii în care este depozitat praful
PAC;
- exhaustor (sub formă de elice de evacuare a prafului); este prevăzut cu filtre pentru reţinerea
prafului de PAC; tot aici se găseşte un robinet solenoid (0 -16 bar), cu funcţie de control
închidere normală. Aceastǎ supapă este necesară pentru a sufla aer comprimat în materialul
filtrului în vederea curăţirii filtrelor (în contracurent de aer);
71
- pâlnie/buncăr de extensie - face legătura cu transportorul melcat de material PAC, care este un
transportor elicoidal de tip tubular şi care este prevăzut cu un întrerupǎtor (LSA +), ce porneşte şi
opreşte transportorul elicoidal. Adițional prezintǎ un sistem de alarmă, care ne avertizează dacă
este prea puţin cărbune activ (PAC) în alimentatorul de material uscat;
- spirală de încălzire la ieşirea alimentatorului de material uscat;
- supapǎ de închidere pentru întreţinere liniei de procesare a apei;
- supapǎ reducǎtoare de presiune, dotată cu manometru (0 -10 bar), pentru menţinerea presiunii
constante în linia de procesare a apei, înaintea intrării apei în rezervorul de suspensie cu PAC;
- robinet solenoid pe linia de procesare a apei destinat operaţiei de realizare a suspensiei PAC;
- debitmetru echipat cu senzor și indicator de nivel (FSA-);
- comutator de curs minim pentru întreruperea aducţiei de PAC în cursul apei, dacă debitul de
apă este prea scăzut;
- supapă de închidere pe linia de procesare a apei, înaintea debitmetrului, necesară atunci când se
intervine în instalaţia de dozare a reactivului.
- rezervor vertical de suspensie PAC (5000 l);
- agitator situat la partea superioară a rezervorului de mai înainte; are rol de a omogeniza PAC-ul
cu apa tehnologică (apa de proces);
- robinet cu sferǎ (presiune 16 bar); este cuplat cu o supapǎ de scurgere în rezervorul de
suspensie a PAC şi cu un indicator de nivel (LISA+ şi LISA-);
- senzor de capacitate (LISA + şi LISA -) – indică nivelul PAC în rezervorul de suspensie;
- întrerupător (LS +) - opreşte şurubul alimentatorului de material uscat şi linia de procesare a
apei în interiorul rezervorului de suspensie PAC, folosind panoul de control;
- întrerupător (LS –) – porneşte şurubul alimentatorului de material uscat şi linia de procesare a
apei în interiorul rezervorului de suspensie PAC, folosind panoul de control;
- supapǎ de izolare şi indicator de nivel pe linia de aducţie a pompelor de dozare PAC a
rezervorului de suspensie PAC;
- linia de dozare PAC conţine: amortizorul de vibraţii, supapa de scurgere a amortizorului de
vibraţii de aducţie, supapa de aerisire a amortizorului de vibraţii de aducţie şi supapa de izolare a
amortizorului de vibraţii de aducţie;
- pompa elicoidalǎ excentrică (5 800 l/h, 3 bar);
- supape reducǎtoare de presiune între părţile cu presiune şi cele cu aducţie a pompelor elicoidale
excentrice;
- manometru cu diafragmă (0 -10 bar) fixat după pompele elicoidale excentrice;
- debitmetru prevăzut cu indicator cu senzor pentru debitul de soluţie;
72
- debitmetru cu indicator de curs pentru măsurarea debitului apei de clătire a staţiei de dozare
PAC;
- supapă de închidere pentru întreţinere liniei de procesare a apei;
- robinet solenoid (FSA - comutator de flux scăzut, 6300 l/h), cu indicator de flux pentru
măsurarea debitului apei cu PAC, în unitatea de distribuţie PAC (echipat cu o alarmă de debit
scăzut);
- panou de control utilizat atunci când operatorul preia controlul pe funcție locală, pentru
prepararea şi dozarea PAC.

Se pornește ventilatorul de deasupra buncărului de alimentare cu praf PAC şi se
deschidere sacul filtrulul de praf, cu rolul de a reţine praful de PAC atunci când se umple
buncărul cu material uscat PAC [39, 40].
Se porneşte transportorul elicoidal care se află localizat la partea inferioară a buncărului
de material uscat de praf PAC.
Se umple buncărul de PAC cu 100 kg de praf de cǎrbune activ. Acest praf PAC este
transferat de transportorul elicoidal din bucǎrul situat ȋn magazia cu saci în reactorul de
producere a amestecului de PAC cu apa tehnologicǎ. Pe acest reactor se aflǎ un agitator mobil cu
rol de omogenizare a PAC cu apa de proces.
Transportorul elicoidal se opreşte automat când buncărul de material este plin cu praf
PAC; întrerupătorul de nivel (LS ±) din „dispozitivul de alimentare cu material uscat” detectează
(LS ++).
Prepararea suspensiei PAC se face în amestec. Acest lucru înseamnă că, dacă se
detectează nivelul minim (LS -), vana cu solenoid din conducta de admisie a apei tehnologice
spre rezervorul de suspensie PAC se deschide şi un debit de apǎ de 1.000 l/h trebuie sǎ fie reglat
manual cu ajutorul vanei.
Un întrerupător de debit (FSA) porneşte dozatorul elicoidal de PAC şi alimentează fluxul
de apă cu 200 kg de PAC preluate din „dispozitivul de alimentare cu material uscat”, pentru a
obţine o suspesie 2% de cǎrbune activ şi apǎ. Această suspensie de PAC este pǎstratǎ în
rezervorul de suspensie, dotat cu un agitator permanent în funcţiune.
Dozarea acestei suspensii PAC se face cu o pompǎ elicoidalǎ (cu şurub). Dupǎ pompele
de dozare, suspensia de 2% cu apă este diluatǎ de un flux de apǎ la o concentraţie mai mică.
Debitul de suspensie PAC este divizat în douǎ cantităţi egale, înainte de punctele de
dozare. Punctele de dozare se găsesc în camera de mixare 1 (MC1) şi în camera de mixare 2
(MC2) ale rezervoarelor de reactiv.
73
Controlul proporţional al curgerii acestui reactiv absorbant se ajustează manual de către
operator în sistemul SCADA sau local printr-un debitmetru localizat în camera uscatǎ, pe partea
dreaptǎ a tancului de reacţie.
Dozarea reactivului PAC se face în camera de mixare a tancului de reacţie.
Un avantaj al fluxului de apǎ de diluare este acela cǎ dacǎ survine oprirea neaşteptatǎ a unei
pompe de dozare, linia de presiune a pompei de dozare este curăţată rapid de către apa de diluare.

Prezentare reactiv
Reactivul este sub formă de pulbere uscată de culoare neagră şi fără miros.

Observaţii generale – se scoate îmbrăcămintea contaminată.
În caz de inhalare - după inhalarea prafului se poate ajunge la iritații ale cǎilor
respiratorii. Împrospătați aerul. În caz de dubiu sau dacă simptomele persistă, consultați imediat
medicul.
În caz de contact cu pielea - clătiţi pielea cu apă/faceţi duş.
În caz de contact cu ochii - clătiţi cu atenţie cu apă, timp de mai multe minute.
În caz de ingerare - clătiţi gura. Sunaţi la un medic dacă nu vă simţiţi bine.
Măsuri de protecție individuală
Protecția ochilor/feței - folosiți ochelari de protecție cu protecţie laterală.
Protecția pielii/protecția mâinilor – a se purta mănuşi corespunzătoare. Mănușile de
protecţie chimică adecvate sunt testate conform EN 374.
Necesită perioade de recuperare pentru regenerarea pielii. Se recomandă protecția
preventivă a pielii (creme protectoare/unguente).
Protecția respirației - este necesarǎ la formarea de praf. Se recomandă un dispozitiv cu
filtru de particule (EN 143) P1 (filtrează cel puţin 80% din particulele în suspensie în aer, cod de
culoare: alb).
Măsuri de protecţie tehnică
Se recomandă utilizarea de instalaţii de ventilație locală și generală forţată (exhaustoare)
.
74
7. PERICOLE SPECIFICE INSTALAŢIILOR TEHNOLOGICE DIN
STAŢIA DE TRATARE A APELOR POLUATE
7.1. Factori ce conduc la declanşarea riscului chimic
Principalii factori care conduc la declanşarea riscului chimic (în general) sunt:
 erorile tehnice;
 reacţiile chimice necontrolate determinate de greşeli de proiectare;
 întreţinerea incorectă a instalaţiilor;
 lipsa controlului sau erori de procedură;
 factorul uman.
A. Pericole specifice amplasamentului/procesului
Pierderea conţinutului de substanţe periculoase datorită suprasolicitării mecanice a
echipamentului
Eroare de proiectare; eroare de fabricaţie şi montaj; depăşirea presiuni admisibile; depăşirea
temperaturii admisibile; degradare datorată corodării, erodării, îmbătrânirii, uzurii; degradare
datorată vibraţiilor/oboselii; puncte slabe la echipamentele statice (flanşe, îmbinări, suduri,
supape, robineţi, garnituri, conexiuni, conducte, elemente flexibile, etc.); avarii ale rulmenţilor
pompelor de dozare reactivi; deteriorarea unor componente în mişcare.
Pierderea conţinutului de substanţe periculoase datorită unui transfer necontrolat către un
echipament neadecvat
Reacţie chimică necontrolată/nedorită; eşec la alimentarea cu reactivi; eşec la sistemul de control
al procesului; eşec al utilităţilor (electricitate, aer instrumental).
Pierderea conţinutului de substanţe periculoase determinată de o eroare umană, în urma unui
transfer necontrolat către un alt echipament sau către un echipament conectat neadecvat
Eroare de operare pe durata operării normale; eroare de operare pe durata pornirii sau opririi;
eroare de operare pe durata lucrărilor de întreţinere/reparaţii; eroare de operare pe durata
transportului intern de substanţe periculoase.
Pierderea conţinutului de substanţe periculoase datorită formării unui amestec exploziv în
interiorul echipamentului şi aprinderii acestuia
Crearea unui amestec exploziv - prezenţa substanţelor inflamabile/explozive din cauza
unei erori; formarea unei atmosfere explozive datorată unor scurgeri; formarea unei atmosfere
explozive datorată unei erori umane; formarea unei atmosfere explozive datorată unei probleme
75
de funcţionare a sistemului de control; formarea unei atmosfere explozive locale; formarea unei
atmosfere explozive datorată pierderii de substanţă inertizantă.
Aprinderea unui amestec exploziv în interiorul echipamentului - suprafeţe fierbinţi,
frecare, scântei mecanice; flacără, gaze fierbinţi, compresie adiabatică; reacţie chimică, material
care se aprinde uşor (de ex: ClO2); descărcare electrostatică, curent de egalizare; scântei
electrice; unde electromagnetice, radiaţii ultrasonice sau de ionizare (PAC).
B. Pericole bazate pe evenimente incidentale (incident event based hazard)

Distrugeri datorate incendiilor/emisiilor toxice din interiorul instalaţiei
Protecţie insuficientă contra incendiilor; volum prea mic al cuvei sau vasului de retenţie;
descărcare insuficientă a substanţei eliberate în zona instalaţiei; lipsa măsurilor sau
echipamentelor de limitare sau dirijare a răspândiri substanţelor eliberate; ieşiri de urgenţă
insuficiente pentru personal.
Distrugeri datorate unui incendiu/explozie din exteriorul instalaţiei
Distanţă insuficientă faţă de celelalte instalaţii; construcţii de apărare insuficiente între instalaţii.
Distrugeri datorate eşecului măsurilor împotriva incendiului sau efectelor toxice
Eşec al alarmei de incendiu a sistemului de detectare a incendiului; echipament insuficient de
stingere a incendiilor; eşec al echipamentului staţionar de stingere a incendiilor; acces insuficient
în zona relevantă; lipsa organizării pentru intervenţie în situaţii de urgenţă; vătămarea forţelor de
intervenţie datorită efectelor fizice/chimice ale accidentului; pregătire insuficientă a personalului
de intervenţie.
Distrugeri datorate unui eşec al măsurilor de limitare a exploziilor
Eşec al sistemelor de detectare (gaze/concentraţie); eşec al măsurilor de limitare pentru
substanţele eliberate; distanţe inadecvate; eşec al mijloacelor de limitare a exploziilor (perete
rezistent la explozii, buncăr, trape/uşi antiexplozie, etc.).
Distrugeri datorate nefuncţionării instrumentelor de detectare a concentraţiei substanţelor
poluante
Eşec al sistemului de detectare al gazelor/substanţelor periculoase poluante; eşec al sistemului de
detectare a scurgerilor pe suprafaţă sau în sol; eşec al sistemului de detectare a substanţelor în
sistemul de canalizare/ape uzate.
Distrugeri datorate eşecului sistemelor de golire de urgenţă, destindere, retenţie, limitare,
absorbţie, neutralizare, etc.
Lipsa măsurilor de asigurare a scăderii concentraţiei periculoase; suprafaţă poroasă în zona de
eliberare; separare insuficientă a substanţelor toxice sau poluanţilor eliberaţi; lipsa măsurilor de
limitare a extinderii norilor toxici (de exemplu, prin cortină de apă).
76
Distrugeri datorate eşecului eliminării substanţei
Sisteme insuficiente de reţinere a substanţelor periculoase; lipsa sistemelor de tratare/neutralizare
pentru substanţele periculoase; nefuncţionarea eliminării termice a substanţei; eliminarea
necontrolată a substanţelor/deşeurilor periculoase.
C. Pericole generale externe

Distrugeri datorate efectelor naturale
Protecţie insuficientă contra inundaţiilor, contra cutremurelor, contra fenomenelor meteorologice
periculoase.
Distrugeri datorate sarcinilor termice externe sau impactului energetic
Protecţie insuficientă contra incendiilor externe; protecţie insuficientă contra fulgerelor sau a
pericolelor datorate prezenţei liniilor de înaltă tensiune; protecţie insuficientă contra unui eşec al
conductelor ce conţin substanţe periculoase, care nu fac parte din instalaţie (amplasament), dar
care traversează zona amplasamentului.
Distrugeri datorate impactului cu un obiect solid
Protecţie insuficientă contra impactului datorat unor mijloace de transport sau a obiectelor
alăturate; protecţie insuficientă contra efectului de proiectil datorat unei explozii externe.
Distrugeri datorate intruziunii unor persoane neautorizate
Protecţie insuficientă contra accesului unor persoane neautorizate; protecţie insuficientă a
sistemelor critice împotriva intervenţiei persoanelor neautorizate (de exemplu, lipsa restricţiilor
în vederea modificării unui sistem programabil de siguranţă); management defectuos al
serviciilor contractate pe amplasament.
Lipsa operaţiunilor de intervenţie în situaţii de urgenţă datorită influenţelor externe
Lipsa accesului dedicat pentru serviciile/vehiculele de intervenţie; lipsa echipamentului de intervenţie,
protecţie şi a mijloacelor speciale de stingere/neutralizare; lipsa cooperării cu forţele externe.
Comportament neadecvat al forţelor de intervenţie (interne şi externe)
Antrenament insuficient din punct de vedere al comportării forţelor de intervenţie pe timpul
situaţiilor de urgenţă; recunoaşterea/evaluarea neadecvată a pericolelor; alarmare ineficientă în
caz de urgenţă [41, 42, 43, 44].
7.2. Riscuri şi forme de manifestare
Riscuri de incendiu şi/sau de explozie

Stare fizică (gaz, vapori, pulbere fină etc.); presiune/temperatură; inflamabilitatea ACP; puterea
calorifică a materialelor; concentraţia în mediu (limite de inflamabilitate); surse de aprindere
77
(fumat, operaţiuni cu flacără, instrumente, încălţăminte, încărcare electrostatică, reacţii chimice
exoterme).
Riscuri legate de reacţii chimice periculoase
Reactivitate şi instabilitate chimică a ACP; sisteme de răcire inadecvate; sisteme nefiabile de
control a variabilelor cheie ale reacţiei (reglarea presiunii, a temperaturii şi a debitului).
Riscuri legate inhalarea agentului
Toxicitatea ACP; concentraţia în mediu; timpul de expunere; lucrători cu sensibilităţi deosebite.
Riscuri legate de absorbţia prin piele
Localizarea şi întinderea ariei de contact a agentului chimic cu pielea; toxicitatea ACP pe cale
cutanată; durata şi frecvenţa contactului; lucrători cu sensibilităţi deosebite.
Riscuri legate de absorbţia pe cale parenterală
Toxicitatea ACP; deteriorarea pielii; lucrători cu sensibilităţi deosebite.
Riscuri legate de îngerare
Toxicitatea ACP; deprinderi de igienă personală; posibilitatea de a consuma alimente şi băuturi
sau de a fuma la postul de muncă; lucrători cu sensibilităţi deosebite.
Riscuri legate de contactul pielii sau al ochilor cu agentul chimic
Gestiunea incorectă a echipamentelor de protecţie individuală; procedură de lucru inadecvată;
sistem de transvazare incorect.
Riscuri chimice legate de instalaţii care pot avea consecinţe asupra securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor
Coroziunea materialelor şi instalaţiilor; inexistenţa mijloacelor de control a scurgerilor şi a
pierderilor prin scurgere (cuve de retenţie, protecţie împotriva impacturilor mecanice);
neexecutarea întreţinerii preventive.
Se consideră că riscurile care trebuie evaluate în cadrul aplicării Directivei 94/28/CE
(HG.nr. 1218/2006) sunt acele riscuri legate de existenţa agenţilor chimici periculoşi, care pot fi
unul sau mai multe din următoarele:
• risc de incendiu şi/sau de explozie;
• riscuri ocazionate de reacţii chimice periculoase şi care pot aduce atingere sănătăţii şi
securităţii lucrătorilor;
• riscul în caz de inhalare;
• risc legat de absorbţia prin piele;
• risc în caz de contact cu pielea sau cu ochii;
• risc legat de îngerare;
• risc legat de pătrunderea pe cale parenterală.
78
Informaţiile conţinute în fişele cu date de securitate trebuie să fie împărţite în 16 capitole,
în conformitate cu modelului specificat de Directiva 91/155/CEE, modificată prin Directiva
2001/58/CE (Anexa 5 la HG nr. 92/2003), [44]:
identificarea substanţei/preparatului şi a societăţii/întreprinderii;
compoziţie/informaţii despre componenţi;
identificarea pericolelor;
primul ajutor;
măsuri de combatere a incendiilor;
măsuri care trebuie luate în caz de dispersare accidentală;
manipulare şi depozitare;
control al expunerii/protecţie individuală;
proprietăţi fizice şi chimice;
stabilitate şi reactivitate;
informaţii toxicologice;
informaţii ecologice;
consideraţii referitoare la eliminare;
informaţii referitoare la transport;
informaţii despre reglementare;
alte informaţii.
7.3. Principii de eliminare sau reducere a riscurilor
• Proiectarea şi organizarea sistemelor de lucru la locul de muncă.

• Furnizarea de echipamente adecvate lucrului cu agenţi chimici şi a unui proces de întreţinere
care să garanteze sănătatea şi securitatea lucrătorilor.
• Reducerea la minim a numărului de lucrători expuşi sau care ar putea fi expuşi.
• Reducerea la minim a duratei şi intensităţii expunerii.
• Măsuri adecvate de igienă.
• Reducerea cantităţilor de agenţi chimici prezenţi la locurile de muncă până la limita minimǎ
necesară pentru tipul de muncă respectiv.
• Procese de muncă adecvate care să includă măsuri pentru manipulare, depozitare şi transfer la
locul de muncă, în bune condiţii de siguranţă, a ACP şi a reziduurilor care conţin asemenea
agenţi periculosi [45].
79
80
8. APLICAREA LEGISLAŢIEI DE SĂNĂTATE ŞI SECURITATE ÎN
MUNCĂ
8.1. Aplicarea legislatiei S.S.M.
Legea securităţii şi sănătăţii în muncă 319/2006 şi actele normative subsecvente stabilesc

obligaţiile angajatorului în asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor [46].
Obligaţiile angajatorilor
În vederea asigurării unor condiţii adecvate de muncă şi pentru prevenirea accidentelor
de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorul are obligaţia să organizeze activitatea cu
respectarea ierarhiei principiilor generale de prevenire. Aceasta presupune:
- să adopte soluţii, din faza de concepţie şi execuţie a construcţiilor, a echipamentelor tehnice,
precum şi la elaborarea tehnologiilor, în scopul eliminării sau diminuării riscurilor profesionale;
- să implementeze măsuri de asigurare a securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, ţinând seama de
următoarele principii:
- evitarea riscurilor;
- evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
- combaterea riscurilor la sursă;
- adaptarea muncii la om şi la progresul tehnic;
- înlocuirea pericolelor prin non-pericole sau pericole mai mici, [47, 48];
- să ţină seama de natura activităţilor, Legea 319/2006 Art.7 si Art.12 (1) astfel:
- să evalueze riscurile pentru fiecare loc de muncă; Legea 319/2006 Art.7(3) lit. b);
- să stabilească mǎsurile de prevenire şi metodele de lucru care decurg din evaluare; Legea
319/2006 Art 12(1) lit. a);
- să identifice, împreună cu organisme specializate, locurile de muncă cu risc ridicat şi specific şi
să stabilească măsurile de prevenire şi protecţie organizatorice şi tehnice necesare; prioritatea
măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie individuală; HG 1425/2006 Art.
105-10;
- să identifice locurile de muncă unde pot apărea stări de pericol grav şi iminent şi să stabilească
măsuri de securitate necesare; Legea 319/2006 Art.5 lit. l) HG.nr. 1425/2006 Art. 101-104;
81
- să elaboreze instrucţiuni proprii de securitate a muncii, care să detalieze şi să particularizeze
legislaţia specifică de securitate a muncii, în raport cu activitatea care se desfăşoară; Legea
319/2006 Art. 13 lit. e);
- să ţină evidenţa accidentelor de muncă, a bolilor profesionale, precum şi a incidentelor
periculoase; HG.nr. 1425/2006 Art. 14;
- să desfăşoare activităţi cu caracter preventiv. Înainte ca ceva să meargă rău, angajatorul trebuie
să verifice; Legea 319/2006 Art.13;
- aplicarea măsurilor, stabilite în urma evaluării riscurilor, în toate activităţile unităţii, la toate
nivelurile ierarhice; Art.13.lit.b);
- funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de
măsură şi control precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a substanţelor
nocive degajate în procesele tehnologice; Art.13.lit.l);
- cunoaşterea şi respectarea, de către toţi lucrătorii, a măsurilor tehnice, organizatorice şi
igienico-sanitare stabilite precum şi a normelor de protecţie a muncii; Art.13.lit.f);
Supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor (HG.nr. 355/2006) [49]

Supravegherea sănătăţii tuturor lucrătorilor şi, în special, a celor expuşi la agenţi chimici
în mediul de muncă, reprezintă obligaţia angajatorului şi se realizează prin examen medical:
 la angajarea în muncă;
 de adaptare în muncă;
 periodic;
 la reluarea muncii.
Obligaţiile lucrătorilor (Legea 319/2006 Art. 22 şi 23)

- să-şi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei de securitate şi sănătate în muncii şi
măsurile interne de aplicare a acestora;
- să-şi desfăşoare activitatea în aşa fel, încât să nu expună la pericol de accidentare sau
îmbolnăvire profesională atât persoana proprie cât şi pe celelalte persoane participante la
procesul de muncă;
- să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă orice defecţiune tehnică sau altă situaţie
care constituie un pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională;
- să oprească lucrul la apariţia unui pericol iminent de producere a unui accident şi să informeze
de îndată pe conducătorul locului de muncă;
- să utilizeze echipamentul individual de protecţie din dotare, corespunzător scopului pentru care
i-a fost acordat;
82
- lucrătorii vor raporta imediat conducătorilor locurilor de muncă orice îmbolnăvire sau
accidentare care are legătură cu o substanţă chimică. Chiar şi incidentele periculoase vor fi
raportate. Este important ca lucrătorul să raporteze şi unele stări de indispoziţie, cum ar fi greaţă,
cefalee (dureri de cap) sau oboseală, care pot provoca dificultăţi în concentrare şi care pot
conduce la creşterea riscurilor de accidentare sau îmbolnăvire.
Alte responsabilitati care revin angajatorilor. Informarea şi instruirea angajaţilor (Legea

319/2006, Art.13)
Angajatorul trebuie:
- să informeze fiecare persoană, anterior angajării, asupra riscurilor la care aceasta va fi expusă la
locul de muncă, precum şi asupra măsurilor de prevenire necesare; Legea 319/2006 Art.1. h);
- să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical şi după caz, a testării
psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute şi să
asigure controlul medical periodic ulterior angajării; Legea 319/2006 Art.1. j);
- să ia măsuri ca toţi angajaţii să cunoască măsurile tehnice, sanitare şi organizatorice stabilite,
precum şi prevederile legale în domeniul protecţiei muncii şi să controleze dacă le aplică; Legea
319/2006 Art.1. f);
- să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi educării angajaţilor: afişe,
filme, cărţi, broşuri, pliante, acte normative, manuale, teste, etc.; Legea 319/2006 Art.1. g);
- să adopte măsuri corespunzătoare pentru ca numai lucrătorii care au fost instruiţi adecvat să
poată avea acces la locurile de muncă unde există riscuri chimice; Legea 319/2006 Art.1.e).
Asigurarea E.I.P. în conformitate cu HG.nr.1048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi

sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de
muncă
Legea 319 /2006 Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, Secţiunea a 4-a „Alte obligaţii ale
angajatorilor”, art.13
r) să asigure echipamente individuale de protecţie;
s) să acorde obligatoriu echipament individual de protecţie nou, în cazul degradării sau al
pierderii calităţilor de protecţie.
HG.nr. 1048 / 2006 privind Cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către
lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă
Art. 3 - (1) În sensul prezentei hotărâri, prin echipament individual de protecţie se înţelege orice
echipament destinat să fie purtat sau ţinut de lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai
83
multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă,
precum şi orice element suplimentar sau accesoriu proiectat în acest scop.
Art. 4 - Echipamentul individual de protecţie trebuie utilizat atunci când riscurile nu pot fi evitate
sau limitate suficient prin mijloacele tehnice de protecţie colectivă ori prin măsurile, metodele
sau procedurile de organizare a muncii.
Alte prevederi [50, 51, 52]

- echipamentul individual de protecţie trebuie să respecte prevederile Hotărârii Guvernului nr.
115/2004 privind stabilirea cerinţelor esenţiale de securitate ale echipamentelor individuale de
protecţie şi a condiţiilor pentru introducerea lor pe piaţă, cu modificările ulterioare;
- orice echipament individual de protecţie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să fie corespunzător pentru riscurile implicate, fără să conducă el însuşi la un risc mărit;
b) să corespundă condiţiilor existente la locul de muncă;
c) să ia în considerare cerinţele ergonomice şi starea sănătăţii lucrătorului;
d) să se potrivească în mod corect persoanei care îl poartă, după toate ajustările necesare.
Asigurarea Echipamentelor de muncă - în conformitate cu H.G. nr. 1146 din 2006 privind
cerintele minime de securitate şi sănatate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a
echipamentelor de munca; Capitolul II „Obligatiile angajatorului”, Sectiunea 1 „Obligatii
generale”. Art. 3 „Reguli referitoare la echipamentele de muncă”:
- angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca echipamentul de muncă pus la
dispoziţia lucrătorilor din întreprindere şi/sau unităţi să corespundă lucrului prestat ori să fie
adaptat acestui scop şi să poată fi utilizat de către lucrători, fără a pune îin pericol securitatea sau
sănătatea lor;
- la alegerea echipamentelor de muncă pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor,
angajatorul este obligat să acorde o atenţie deosebită tuturor condiţiilor de muncă,
caracteristicilor specifice acestora, precum şi riscurilor existente, în special la locurile de muncă
din cadrul întreprinderii şi/sau unităţii, şi/sau riscurilor care sunt susceptibile să apară la
utilizarea echipamentelor de muncă;
- în situaţia în care nu este posibil să se asigure că echipamentele de muncă sunt utilizate fără
niciun risc pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor, angajatorul este obligat să ia măsuri
corespunzătoare pentru reducerea riscurilor.
Protecţia intrinsecă a echipamentelor de muncă - H.G.nr .1146 din 2006. Anexa 1 – Cerinţe
minime
2.3. Fiecare echipament de muncă trebuie să fie prevăzut cu un sistem de comandă, care să
permită oprirea completă a acestuia în condiţii de securitate.
84
2.3.1. Fiecare post de lucru trebuie să fie prevăzut cu un sistem de comandă care să permită, în
funcţie de riscurile existente, oprirea fie în totalitate a echipamentului de muncă fie numai
parţial, de aşa manieră încât echipamentul de muncă să fie în stare de securitate. Oprirea
echipamentului de muncă sau a elementelor periculoase ale acestuia fiind realizată, alimentarea
cu energie a organelor de comandă respective trebuie să fie întreruptă.
2.4. Dacă acest lucru este necesar şi în functie de pericolele pe care le prezintă echipamentul de
muncă şi de timpii normali de oprire, un echipament de muncă trebuie să fie prevăzut cu un
dispozitiv de oprire de urgenţă.
Asigurarea mentenantei echipamentelor de muncă Art.4.

(2) Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca, pe toata durata utilizării lor,
echipamentele de muncă să fie menţinute, printr-o întreţinere adecvată, la un nivel tehnic care să
respecte, după caz, prevederile alin. (1) lit. a) sau b).
Repunerea în funcţiune a echipamentelor de muncă - este admisă numai în următoarele condiţii:

• să existe toate autorizaţiile cerute de legislaţia în vigoare;
• să fie asigurate toate măsurile de protecţie şi igienă a muncii;
• să existe montate corect şi în bună stare de funcţionare, toate dispozitivele, aparatele şi
instalaţiile de protecţie;
• să fie instruit întregul personal;
• să existe afişate toate instrucţiunile de lucru şi de securitate a muncii;
• să fi fost făcută recepţia instalaţiei, utilajului, aparatului, maşinii etc.
Cerinţe minime generale aplicabile echipamentelor de muncă HG.nr.1146/2006.

2.13. Operaţiile de întreţinere trebuie să poată să fie efectuate când echipamentul de muncă este
oprit. Dacă acest lucru nu este posibil, trebuie să fie luate măsuri de protecţie adecvate pentru
executarea acestor operaţii sau pentru ca acestea să fie efectuate în afara zonelor periculoase.
Pentru fiecare echipament de muncă care deţine un program de întreţinere, acesta trebuie să fie
respectat şi ţinut la zi.
Conformitatea CE a echipamentelor de muncă - H.G.nr. 119/2004 privind Stabilirea condiţiilor

pentru introducerea pe piaţă a maşinilor industriale.
Protecţia intrinsecă a echipamentelor de muncă - HG.nr. 245/2016 din 6 aprilie 2016 privind
stabilirea condiţiilor pentru punerea la dispoziţie pe piaţă a echipamentelor şi sistemelor de
protecţie destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive [53, 54, 55, 56].
85
Capitolul I Dispoziţii generale.
Art. 1 – Domeniul de aplicare
a) echipamente şi sisteme de protecţie destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive;
b) dispozitive de siguranţă, de control şi de reglare destinate utilizării în afara atmosferelor
potenţial explozive, dar care sunt necesare sau utile pentru funcţionarea în condiţii de siguranţă a
echipamentelor şi sistemelor de protecţie cu privire la riscurile de explozie;
c) componente destinate să fie incluse în echipamentele şi sistemele de protecţie prevăzute la lit.
a);
Art. 2 - Definiţii
1. acreditare - potrivit definiţiei prevăzute la art. 2 pct. 10 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al
Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi
de supraveghere a pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor şi de abrogare a
Regulamentului (CEE) nr. 339/93;
23. sisteme de protecţie - dispozitive, altele decât componentele echipamentului, care sunt
destinate pentru a stopa imediat exploziile incipiente şi/sau a limita extinderea unei explozii şi
care sunt puse la dispoziţie pe piaţă separat, pentru a fi utilizate ca sisteme autonome;
26. utilizare destinată - utilizarea unui produs prevăzută de producător prin încadrarea
echipamentului într-o grupă şi categorie specifice de echipamente sau prin furnizarea tuturor
informaţiilor care sunt necesare pentru funcţionarea în condiţii de siguranţă a unui sistem de
protecţie, dispozitiv sau componentă.
Asigurarea sistemelor de semnalizare şi avertizare - în conformitate cu HG.nr. 971 din 26 iulie

2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de
muncă
Responsabilitatea angajatorului
l) să asigure funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a
aparaturii de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a
substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice; Legea 319/2006 privind
Legea securităţii şi sănătăţii în muncă [57].
Semnalizare de securitate - HG.nr. 971 din 26 iulie 2006 - Art.5 pct.a) – l).
Pentru a preveni producerea unor îmbolnăviri sau accidentări provocate de agenţii
chimici periculoşi, se vor amplasa semne însoţite de texte de avertizare, în măsura în care acest
lucru este necesar.
86
Numărul şi amplasamentul mijloacelor şi dispozitivelor de semnalizare trebuie să fie în
funcţie de gravitatea riscurilor sau pericolelor.
După caz, semnalizarea de securitate (anexele 5 – 8):

• marchează echipamentul de prim ajutor sau dispozitivele de stingere a incendiilor;
• oferă lămuriri cu privire la interdicţiile şi îndatoririle prevăzute;
• avertizează prezenţa unui pericol cauzat de o substanţă chimică periculoasă;
• marchează ieşirile de urgenţă.
Toate depozitele şi încăperile în care se depozitează substanţe toxice, precum şi
perimetrele acestora stabilite de conducerea unităţii, vor fi marcate cu indicatoare avertizoare HG
971/2006 Anexa 1, pct.12. [57, 58].
Asigurarea sistemelor de ventilaţie - Legea 319/2006 Art. 13 lit. l) OM 393/2007 HG.nr.

1218/2006 Art. 20(3) lit. b) si HG.nr.1091/2006 - privind cerinţele minime de securitate şi
sănătate pentru locul de muncă Anexele 1 si 2 [57, 58, 59].
- ventilarea naturală sau mecanică - trebuie să asigure condiţii de calitate a aerului: puritate,
temperatură, umiditate şi viteză confortabilă a curenţilor. Sistemul de ventilaţie trebuie bine
întreţinut şi verificat în mod regulat;
- angajatori vor elabora instrucţiuni speciale privind modul de utilizare, întreţinere, supraveghere
şi control al instalaţiilor de ventilare;
- transformarea, modificarea sau completarea instalaţiilor de ventilare se vor face cu avizul scris
al proiectantului de specialitate.
Asigurarea pregătirii personalului. Informarea şi instruirea angajaţilor - Legea 319/2006 Art.13.-

Angajatorul trebuie:
87
- să informeze fiecare persoană, anterior angajări, asupra riscurilor la care aceasta va fi expusă la
locul de muncă, precum şi asupra măsurilor de prevenire necesare; Legea 319/2006 Art.13 lit. h);
- să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical şi după caz, a testării
psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute şi să
asigure controlul medical periodic ulterior angajării; Legea 319/2006 Art.13 lit. j);
- să ia măsuri ca toţi angajaţii să cunoască măsurile tehnice, sanitare şi organizatorice stabilite,
precum şi prevederile legale în domeniul protecţiei muncii şi să controleze dacă le aplică; Legea
319/2006 Art.13 lit. f);
- să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi educării angajaţilor: afişe,
filme, cărţi, broşuri, pliante, acte normative, manuale, teste etc.; Legea 319/2006 Art.13 lit. g);
- să adopte măsuri corespunzătoare pentru ca numai lucrătorii care au fost instruiţi adecvat să
poată avea acces la locurile de muncă unde există riscuri chimice; Legea 319/2006 Art.13 lit. e).
Instruirea angajaţilor se face în cadru organizat şi cuprinde trei faze.
Instructajul introductiv general se face: noilor încadraţi în muncă; celor transferaţi de la o
unitate la alta; celor veniţi în unitate ca detaşaţi; elevilor şcolilor profesionale, liceelor industriale
şi studenţilor pentru practica profesională; persoanelor aflate în unitate în perioada de probă în
vederea angajării. Durata instructajului introductiv general depinde de specificul activităţii,
complexitatea proceselor tehnologice, de gradul de mecanizare şi automatizare şi de nivelul de
pregătire al noilor angajaţi. Nu va fi mai mică de 8 ore, cu excepţia delegaţilor. În cadrul
instructajului introductiv general se vor expune riscurile de accidentare şi îmbolnăvire
profesională specifice unităţii (HG.nr.1425/2006 Art. 83-89).
Instructajul la locul de muncă se face după instructajul introductiv general şi are ca scop
prezentarea riscurilor şi măsurilor specifice locului de muncă unde a fost repartizată persoana
respectivă. Durata instructajului la locul de muncă nu va fi mai mică de 8 ore repartizate pe
timpul perioadei de lucru de probă. Predarea se face pe baza prevederilor normelor specifice de
securitate a muncii precum şi a instrucţiunilor proprii, elaborate pentru locul de muncă la care va
lucra persoana respectivă (HG.nr. 1425/2006 Art. 90-94 Secţiunea 4 „Instruire”). Instructajul la
locul de muncă va cuprinde informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire
profesională specifice locului de muncă pe baza unui material scris şi cu demonstraţii practice.
Este adesea necesar ca aceste informaţii să fie comunicate angajaţilor în mod repetat.
Instructajul periodic se face de către conducătorul locului de muncă, la un interval stabilit
prin instrucţiuni proprii, dar nu mai mare de 6 luni. Pentru activităţile în cadrul cărora se
manipulează agenţi chimici periculoşi, se recomandă ca instructajul periodic să se facă lunar
(HG.nr. 1425/2006 Art. 95-100).
88
Accesul la informaţii – HG. nr.1218/2006 Art.30 (1) si (2)
- aceste informaţii sunt furnizate într-un mod corespunzător rezultatului evaluării riscului (de la
comunicare orală la instruire individuală şi instruire bazată pe suport scris, depinzând de natura
şi gradul riscului rezultat în urma evaluării riscului);
- sunt actualizate, pentru a ţine seama de schimbările intervenite.
Instrucţiuni proprii
În cadrul acestora intră instrucţiunile privind desfăşurarea în siguranţă a unei anumite
activităţi sau operaţii din procesul muncii precum şi măsurile de prevenire şi protecţie, inclusiv
folosirea echipamentului individual de protecţie, necesare în diferite etape ale procesului muncii
(Legea 319/2006 Art.7(3) lit. i).
Este obligaţia angajatorului de a pune la dispoziţia angajaţilor instrucţiunile de care
aceştia au nevoie. În mod normal, în unităţile mari aceasta este obligaţia şefilor de secţii, sector
sau serviciu. Este important ca instrucţiunile să fie elaborate de către o persoană care cunoaşte
bine condiţiile de la locul de muncă şi care are experienţă în activitatea respectivă. Instrucţiunile
proprii se verifică de Serviciul de securitate şi sănătate în muncă, se aprobă de conducătorul
întreprinderii şi se afişează la locurile de muncă.
Instrucţiunile de utilizare sau sugestiile legate de instrucţiunile privind manipularea şi
măsurile de protecţie venite din partea unei alte persoane decât angajatorul (de exemplu
furnizorul utilajului din dotare, o organizaţie de branşă sau o altă companie) pot fi folosite în
elaborarea instrucţiunilor proprii de către angajator (HG.nr. 1058/2006 Anexa 2, 1.2).
În instrucţiunile proprii trebuie să se specifice acele sarcini de muncă pentru efectuarea
cărora este necesară obţinerea unor permise de lucru, supravegherea activităţii şi/sau utilizarea
unor lucrători instruiţi special (autorizaţi). Este important ca măsurile incluse în respectivul
permis să fie adaptate la condiţiile de la faţa locului (Legea 319/2006 Art.13 lit. i) [60, 61, 62,
63].
Instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă vor fi revizuite periodic
(recomandabil la cel mult 2 ani) şi actualizate cu ocazia oricăror modificări tehnice, tehnologice,
schimbări de utilaje, modernizări, completări etc.
Instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă şi schemele de funcţionare ale
instalaţiilor respective trebuie să corespundă instrucţiunilor de lucru, explicându-le pe acestea în
sensul indicării modului corect şi nepericulos de executare a fiecărei operaţii, manevre,
manipulare, control, etc., astfel încât să se prevină orice accident sau îmbolnăvire profesională;
acestea vor cuprinde amănunţit toate măsurile de prevenire la nivel de fabricaţie pentru fiecare
utilaj sau instalaţie.
89
Instrucţiunile privind manipularea substanţelor chimice periculoase şi măsurile de
protecţie necesare care vor fi puse la dispoziţia angajaţilor trebuie să folosească un limbaj pe care
aceştia să-l poată înţelege cu uşurinţă.
8.2. Prezentarea echipamentului individual de protecţie
Echipamentul individual de protecţie utilizat în cadrul STAP trebuie să fie obligatoriu în

conformitate cu legislaţia în vigoare adică Hotararea de Guvern 1048 din 2006 privind cerinţele
minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale
de protecţie la locul de muncă şi Hotărârea de Guvern 115/2004 privind stabilirea cerinţelor
esenţiale de securitate ale echipamentelor individuale de protecţie şi a condiţiilor pentru
introducerea lor pe piaţă.
Responsabilitatea distribuiri EIP îi revine în totalitate angajatorului, în conformitate cu
Legea 319 din 2006 - Legea privind securitatea şi sănătatea în muncă art.13, pct. r,s. De
asemenea, şi angajatul (executantul) are obligaţia de a purta în timpul exercitării sarcinilor de
serviciu a acestui EIP, conform cu art. 22, pct. b, din Cap.lV al Legii 319 din 2006.
Pictograme – EIP
Salopeta şi/sau combinezonul – trebuie să fie confectionate din bumbac şi/sau material rezistent
la acţiunea substanţelor chimice şi la uleiuri minerale.
90
Pantofii şi/sau ghetele – trebuie să fie din piele naturală pentru a rezista la acţiunea substantelor
chimice şi totodată botul trebuie să fie prevazut cu bont metalic pentru protecţia degetelor de la
picioare.
Cizmele din cauciuc – trebuie să fie rezistente la acţiunea substanţelor acide iar talpa acestora să
conţină striaţii pentru aderenţă cu podeaua prevenind astfel alunecarea.
Casca de protecţie – trebuie să aibă curele de ajustare pentru fixarea pe cap şi să asigure protecția
capului împotriva accidentelor prin lovire (acţiuni mecanice).
Șapca – trebuie să fie confectionată din bumbac şi să conţină orificii pentru aeresirea capului.
91
Mănuşile de protecţie chimicǎ – trebuie să fie confectionate din material cu proprietăti de
protecţie la actiunea subsțantelor/reactivilor chimici.
Ochelari – trebuie să fie rezistenţi la zgârâieturi şi la şocuri mecanice. Ca material se poate

utiliza policarbonatul transparent care îndeplineste aceste cerinţe.
Masca de protecţie – asigură protecţia în totalitate a feţei, a căilor respiratorii şi a ochilor. Masca
este confecţionată din material rezistent la acţiunea substanţelor acide, trebuie să fie prevăzută cu
curele de ajustare pentru a putea asigura fixarea pe faţa executantului, iar vizorul acesteia este
confecţionat din policarbonat transparent şi asigură un câmp vizual mare.
Cartuşele filtrante - sunt de tipul Polivalent, ceea ce asigură o utilizare a acestora la mai multe
tipuri de substanţe chimice.
Antifoanele – trebuie să protejeze urechea dar totodată şi să permitǎ audibilitatea care vine din
exterior de la persoane.
92
Mănuşile de protecţie mecanicǎ – trebuie să fie confecţionate din piele naturală şi să fie
rezistente la acţiuni mecanice şi la acţiunea substanţelor acide şi a uleiurilor minerale.
Combinezon de protecţie individuală de unică folosinţă – Materialul din care este confecționat
asigură protecția individuală a executantului în timpul intervenţiilor minore la echipamentele de
muncă (instalaţiile de producere şi dozare reactivi).
8.2.1. Prezentarea costumului de protecţie chimică individuală TESIMAX - VS5P-POLIRAN

Costumul de protecţie chimică individuală protejează persoana pe o perioadă limitată de
contactul direct cu substanţele chimice periculoase, costumul fiind rezistent la gaze şi lichide.
Costumul este confecționat dintr-un material cauciucat special denumit Poliran şi datorită
fermoarului său care este rezistent la acţiuni mecanice şi acţiunea substanţelor chimice, asigură
utilizatorului o autonomie care să-i permită intervenția în instalaţii în măsură de siguranţă.
93
Costumul este prevăzut cu mănuşi de protecție şi cizme de protecție rezistente la acțiunea
agenților chimici periculoşi.
Viziera acestui costum de protecție este din policarbonat şi oferă utilizatorului un câmp
vizual destul de mare, viziera având proprietăţi anti-aburire.
Costumul în interior este prevăzut cu curele de ajustare, care permit ajustarea acestuia pe
utilizator, indiferent de conformația corporalǎ a acestuia. De asemenea, acest costum este dotat şi
cu valve de presiune - cu rol de menţinere a unei presiuni constante în interiorul acestuia atunci
cand este purtat [64].
Caracteristicile poliranului
- rezistenţă medie la majoritatea acizilor şi detergenţilor concentrati şi diluati;
- rezistentǎ medie la majoritatea uleiurilor;
- asigură o etanşare medie împotriva substanțelor gazoase;
- rezistent la acțiuni mecanice medii;
- culoare roşie caracteristică materialului.
Masca de respirat - protejează ochii şi fața şi este destinată prevenirii inhalării de gaz toxic.
 corp cauciuc sau silicon;
 vizor policarbonat transparent, rezistent la şoc şi la zgârieturi;
 filtru de respirat;
 valvă de inhalare şi de exhalare;
 conector robust cu valvă.
Se evită orice contact cu partea exterioară a costumului din cauza riscului de contaminare
reziduală.
Depozitarea costumului se poate face în condiţii de pliere, de întindere pe orizontală şi de
agăţare pe verticală.
Costumul trebuie testat de fiecare dată după ce a fost folosit, de cel puțin o dată la 12
luni.
Echipamentul de respirat cu aer comprimat este format din:
 mască de faţă;
 cilindru de aer;
 valvă de reglare;
 suport cilindric – acesta este prevăzut totodată şi cu curele de ajustare ce servesc
la fixarea tubului cu aer pe corpul purtătorului.
Butelia de aer este confecţionat din de oţel special care trebuie să reziste la preiuni
ridicate atunci când aceasta este umplut cu aer şi care poate fi supus totodată şi temperaturilor
periculoase atunci când costumul este utilizat în intervenţii majore.
94
Tubul este echipat cu un un robinet ce asigură legătura între acesta şi masca de respirat.
Pe robinet se află dispus şi un manometru ce asigură monitorizarea fluxului de aer ce intră în
masca utilizatorului.
Aparat de respirat este cu circuit închis, asigurând protecţia respiratorie în medii toxice
sau cu lipsǎ de oxigen. Asigură utilizatorului aer de respirat indiferent de ambianţă.
95
96
CONCLUZII
Întrucât am abordat subiectul tratării apei din mai multe perspective, am considerat că
sunt utile următoarele concluzii:
• apa este o resursă prețioasă care trebuie ocrotită, atât pentru sănătatea și traiul nostru, cât și
pentru ca vegetația și fauna de pe această planetă să se poată dezvolta într-un mod armonios;
• avem nevoie de apă pentru a supraviețui și este legitim să preluăm și să distribuim apa pentru
existența noastră. Acest lucru trebuie însă să fie făcut într-un mod echitabil și sustenabil, dacă
dorim ca noi, oamenii, să putem coexista noi între noi, împreună cu celelalte speciie și în
concordanță cu natura, atât în prezent, cât și pe viitor [66];
• este de datoria noastră să acționăm reactiv dar și proactiv la amenințările care există în prezent
la adresa calității apei întrucât noi, prin intermediul acțiunilor noastre la nivel atât industrial,
comunitar cât și individual, suntem responsabili de crearea unor perturbări semnificative ale
echilibrului care se găsește în natură, ceea ce are repercursiuni care amenință viața pe această
planetă, așa cum o știm în prezent;
• adoptarea unui comportament responsabil la nivel individual cu privire la consumul de apă este
un prim pas care ar trebui parcurs de fiecare dintre noi pentru a obține o schimbare pozitivă.
Acest lucru nu este însă suficient, în condițiile în care ritmul cu care resursele de apă sunt
epuizate și/sau poluate de diferite industrii este unul accelerat, care nu permite naturii să se
regenereze în totalitate;
• este nevoie de o privire de ansamblu asupra impactului acțiunilor noastre, ca societate, pentru a
determina cauzele principale pentru deteriorarea calității apei, respectiv pentru a găsi soluțiile
pentru a ameliora impactul nostru asupra mediului înconjurător [67].
97
98
BIBLIOGRAFIE
[1]. OMS, Guidelines for Drinking-water Quality, Vol.1, 3 edition, 2008,

[2]. Raportul OMS/UNICEF, Progresele înregistrate în sanitație şi apă potabilă, 2010 actualizat.
2 Ibid.
[3]. NTPA-013 Normele de calitate pe care trebuie să le indeplinească apele utilizate pentru
potabilizare.
[4]. Directiva 98/83/CE privind calitatea apei destinate consumului uman;
[5]. Legea 458/2002 Legea Calitatii Apei in Romania.
[6]. Legea 311/2004, Modificare si completare la legea 458/2002.
[7]. STAS 1342/1991 Privind indicatorii chimici generali ai apei potabile in Romania.
[8]. Vaicum L., Chimia si biologia apei, p: 32 – 33,Editura Tehnica, Bucuresti,1974.
[9]. STAS 6329/1990 Determinarea calitativa si cantitativa a organismelor in apele de suprafata.
[10]. Teodosiu C.,"Tehnologia apei potabile si industriale” Editura Matrix Rom. Bucuresti,
2001.
[11]. Stevenson D.G.,”Water Treatment Unit Processes”, Imperial Colleg Press London, UK,
p:35,1997.
[12]. Cojocaru I. - Surse, procese şi procedee de poluare - Ed. Junimea, Iaşi, 1995;
[13]. Hogan M..C., McGinley M,"Water pollution.", Encyclopedia of Earth. Eds. Cutler J.
[14]. Jura C. - Curs de alimentări cu apă, - Lito, I. P. Timişoara, 1983, 1984;
[15]. Mănescu A., Sandu M., Ianculescu O. - Alimentări cu apă - Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1994;
[16]. Pâslăraşu I. - Alimentări cu apă - Ed. Tehnică, Bucureşti, 1981;
[17]. Montrel A. - Reactivi chimici utilizaţi în tratarea apei destinate consumului uman -
Technique, Science, Methodes, No. 1, 1992, Franţa;
[18]. Trofin, Paslarasu, Alimentari cu apa, Editura Tehnica, Editia a III a, Bucuresti, p:475-
486,1983.
[19]. Dr.Ing.Olimpia Blagoi, Dr.Ing.Eliza Lia Puscas – Tratarea apelor de suprafata - Metode
chimice , Universitatea Tehnica Gh. Asachi Iasi. Ed. Dosoftei Iasi 1997 ;
[20]. Popovici D.,Chirica C.”Tehnologii moderne de tratarea apei in Complexul Chirita din
cadrul Apavital Iasi” EXPO-APA,Forumul international al apei, Asociatia Romana a Apei,
Bucuresti, 13-15 iunie, 2009.
[21]. Manualul de Exploatarea S.T.A.P Chiriţa.
99
[22] Aplicatia SCADA
[23]. https://www.VATECH WABAG- Germania (Manualul VA-TECH WABAG)
[24] Proceduri de lucru in instalaţiile de dozare reactivi.
[25]. Cărţi tehnice privind Instalaţiile de dozare a reactivilor.
[26] https://www.scribd.com/doc - Fişa cu date de securitate în conformitate cu Regulamentul
(CE) nr. 1907/2006 (REACH), [Clorura ferica].
[27] www.merckmillipore.com/Web – [Polimer/Polielectrolit]
[28] https://www.oxiperm-pro.
[29] https://www.alldos.com
[30] Fişa cu date de securitate în conformitate cu Regulamentului REACH EC
830/2015.Regulament EC 1907/2006,ROTH [Clorul gazos]
[31] Fişa cu date de securitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (REACH),
modificat prin 2015/830/EU [Clorit de sodiu]
[32] https://www.grundfos.com.
modificat prin 2015/830/EU ROTH [Hidroxid de sodiu]
[34] Fişa cu date de securitate în conformitate cu Regulamentului REACH EC 1907/2006,
Regulamentul (EC)1272/2008 si Reglementarea EC 453/2010 ROTH [Acid clorhidric]
modificat prin 2015/830/EU ROTH [Hidroxid de calciu]
[36] Legea 64 din 2008 reactualizata 17.04.2019 - Legii privind functionarea in conditii de
siguranta a instalatiilor sub presiune, instalatiilor de ridicat si a aparatelor consumatoare de
combustibil
[37] HG.nr. 245/2016 din 6 aprilie 2016 privind stabilirea condiţiilor pentru punerea la
dispoziţie pe piaţă a echipamentelor şi sistemelor de protecţie destinate utilizării în atmosfere
potenţial explozive.
[38] Fișa cu Date de Siguranță, potrivit Regulamentului (CE) Nr. 1907/2006 (REACH) Carbon
activ ROTH
[39] Ghid de bune practici fără caracter obligatoriu Directiva 1999/92/CE „ATEX” (medii
explozive)
[40] Directiva europeana 94/9/EC standardul european ce reglementează condiţiile utilizare a
echipamentelor în zone cu pericol de explozie. [ATEX (Atmosfere-EXplozibile)]
[41] Legea Nr. 59/2016 din 11 aprilie 2016 privind controlul asupra pericolelor de accident
major în care sunt implicate substanţe periculoase
[42] Ghid de prezentare generala a Agentilor chimici
100
[43] Substanłele periculoase. definiłie. clasificare. reguli de transport şi depozitare. intervenłia
în cazul accidentelor în care sunt implicate substanłe periculoase.
[44] Directiva 67/548/CEE a Consiliului, a normelor metodologice privind sistemul specific de
informare referitor la substanțele periculoase (fișe tehnice de securitate)Text cu relevanță pentru
SEE.
[45] Darabont, Al., Darabont, D., Constantin, G., Darabont, D., Evaluarea calităţii de securitate
a echipamentelor tehnice, Editura AGIR, Bucureşti, 2001
[46] Directiva-cadru europeană privind securitatea şi sănătatea în muncă (Directiva
89/391/CEE), adoptată în 1989,
[47] Legea 319/2006 privind sanatatea si securitatea in munca a lucratorilor
[48] HG.nr.1425/2006 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii
securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006
[49] HG.nr.355 din 11 aprilie 2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor.
[50] HG.nr. 1048 din 9 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru
utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale
[51] HG.nr.115/2004 privind stabilirea cerinţelor esenţiale de securitate ale echipamentelor
individuale de protecţie şi a condiţiilor pentru introducerea lor pe piaţă, cu modificările
ulterioare.
[52] Directiva 89/656/CEE (echipamente individuale de protecţie)
[53] HG nr.1146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in
munca de catre lucratori a echipamentelor de munca
[54] H.G.nr. 119/2004 privind Stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe piata a maşinilor
industrial.
[55] Directiva 89/655/CEE (echipamente de lucru),
[56] HG.nr. 245/2016 privind stabilirea condiţiilor pentru punerea la dispoziţie pe piaţă a
echipamentelor şi sistemelor de protecţie destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive
[57] HG.nr. 971/2006 (*actualizată*)privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate
şi/sau de sănătate la locul de munc
[58] HG.nr.1091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de munca.
[59] Directiva 89/654/CEE (locuri de muncă),
[60] HG nr.1218/2006 privind stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate în muncă
pentru asigurarea protecţiei lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezenţa agenţilor chimici
[61] ORDIN 163 / 2007 – norme generale P.S.I.
[62] ORDIN 130 / 2007 – metodologiea de elaborare a scenariilor de securitate la incendiu
101
[63] HG nr. 1058/2006 privind cerințele minime pentru îmbunătățirea securității și protecția
sănătății lucrătorilor care pot fi expuși unui potențial risc datorat atmosferelor explozive
[64] https:// www tesimax.de.
[65] https:// www.draeger.de.
[66] Vaicum L., Chimia si biologia apei, ,Editura Tehnica, Bucuresti,1974.
[67] Mănescu S, Chimia sanitară a mediulu, Editura Medicală.Bucuresti,1994.
102

Proeict - LICENTA - Finalizat

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proeict - LICENTA - Finalizat

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GHEORGHE ASACHI” DIN IAȘI

FACULTATEA DE STIINŢA ȘI INGINERIA MATERIALELOR

Apa a este un element fundamental şi indispensabil organismului uman şi vieții pe

Conform legislaţiei româneşti în vigoare HG nr. 974/2004 – cantitatea minimă de apă

1.3. Prezentarea generală a unei staţii de tratare a apelor poluate

A2 - Tratare normală fizică, chimică și dezinfecţie - exemplu: preoxidare, coagulare-floculare,

2.1. Structura staţiei de tratare a apei

O stație de potabilizare a apei (Dancu –Iași) este prezentată în fig. 2.1.

Fig.2.1. Privire de ansamblu a unei staţii de potabilizare a apei (imagine satelit)

Componentele unei stații de potabilizarea apei sunt [19]:

2.2. Principiul de funcţionare a staţiei de tratare a apei

2.3. Monitorizarea staţiei de potabilizare a apei

Fig.2.3. Aplicaţia SCADA – schema generală a fluxului tehnologic de potabilizare a apei

Nodul logic 2 (realizează dozarea volumetrică a reactivilor de tratare a apei).

3.1. Sisteme de grătare

Fig.3.1. Sistem de grătare

3.1.2. Construcţia grătarelor

3.2. Instalaţia de dozare a clorurii ferice

Fig.3.2. Schema de ansamblu a instalaţiei de dozare a FeCl3

3.2.2. Constucţia instalaţiei

3.2.3. Funcţionarea instalaţiei

3.2.4. Riscuri şi măsuri de prim ajutor

 Descrierea măsurilor de prim ajutor

 dispozitive de ventilare locală forţată;

3.3. Instalaţia de preparare şi dozare a polimerului

Fig.3.3. Schema de ansamblu a instalaţiei de producere şi dozare a polimerului

3.3.3. Funcţionarea instalaţiei

3.3.4. Riscuri şi măsuri de prim ajutor

3.4. Decantoarele suspensionale (ciclatoarele)

3.4.2. Construcţia decantoarelor

Fig.3.4. Principiul de funcționare al decantorului suspensional.

3.4.3. Funcţionarea instalaţiei

Se acordă atenţie sporită la accesul pe decantoare.

3.5. Reţinerea suspensiilor în filtrele cu nisip cuarţos

3.5.2. Construcţia sistemului de filtrare

Fig.3.5. Pǎrți constructive și principiul de funcționare al filtrelor

3.5.3. Funcționarea filtrului cu nisip

3.6.2. Construcţia filtrelor GAC

3.6.3. Funcţionarea filtrelor GAC

4.1. Instalaţia de preparare şi dozare a dioxidului de clor

Fig. 4.1. Schema de ansamblu a instalaţiei de preparare şi dozare a dioxidului de clor

4.1.2. Construcţia instalaţiei

Fig. 4.2. Linia de producere şi dozare a dioxidului de clor

Panoul propriu-zis de comandă pornire/oprire manuală

Fig.4.3. Containarele de clor gazos şi linia de extracție a clorului

4.1.3. Funcționarea instalaţiei

4.1.4. Riscuri şi măsuri de prim ajutor

4.2. Instalația de dozare a clorului gazos. Instalația de clorurare

4.2.2. Construcţia instalaţiei

 conductele de legătură dintre containerul de clor şi linia de extracţie a gaz;

Fig. 4.5. Dispozitive de dozare automată a clorului gazos

4.2.3. Funcționarea instalației

4.2.4. Riscuri şi măsuri de prim ajutor

4.3. Hidroxidul de sodiu

4.3.2. Riscuri şi măsuri de prim ajutor

5.1. Instalația de dozare a acidului clorhidric

Fig.5.1. Schema de ansamblu a instalaţiei de dozare a acidului clorhidric

5.1.2. Construcţia instalaţiei

5.1.3. Funcţionarea instalaţiei

5.1.4. Riscuri şi mǎsuri de prim ajutor

Măsuri de prim ajutor

5.2. Instalaţia de preparare şi dozare a hidroxidului de calciu

5.2.2. Construcţia instalaţiei

5.2.3. Funcţionarea instalaţiei