Chirurgia endoscopică a sinusului frontal, corelată cu o bună evaluare

imagistică CT a recesului frontal, este în măsură să rezolve în foarte multe cazuri

obstrucţia sinusală şi să restabilească drenajul normal al SF, evitând problemele şi
morbiditatea procedeelor externe. [65,67]
O condiţie obligatorie este tehnica chirurgicală desăvârşită, pentru că
îndepărtarea endoscopică a elementelor osoase obstruante este foarte dificilă în
condiţiile păstrării mucoasei recesului frontal.
Instrumentarul chirurgical folosit este special şi în continuă dezvoltare. Se folosesc
telescoape angulate (300, 450, 700), chiurete angulate, pense girafă angulate, pense
tăietoare, pense circulare etc. [69]

Sinusotomia frontală endoscopică tip I constă în îndepărtarea proceselor

patologice obstruante, inferior de ostiumul frontal. Se îndepărtează şi celulele
etmoidale anterosuperioare care obstruează tractul de drenaj al SF, fără să abordăm
ostiumul frontal. Prin această tehnică, cel mai puţin invazivă, obţinem expunerea
ostiumului frontal.
Sinusotomia frontală endoscopică tip II constă în lărgirea tractului de drenaj
al SF. ANF 2 constă în îndepărtarea celulelor etmoidale care protruzionează în SF
(Kuhn, 1991; Stammberger, 1995), rezultând astfel o deschidere largă la nivelul
peretelui inferior al SF, între lamina papiracee şi cornetul mijlociu. ANF 3 constă în
crearea unei deschideri şi mai mari în peretele inferior al SF, între lamina papiracee şi
septul nazal.
Sinusotomia frontală endoscopică tip III constă în crearea unei căi comune de
drenaj pentru ambele sinusuri frontale (Draf, 1995). Se îndepărtează peretele inferior
al sinusurilor frontale, porţiunea inferioară a septului interfrontal şi porţiunea
superioară a septului nazal. [42,59,60,78]

Sinuzita frontală pură a apărut numai la 11 pacienţi (16 % din pacienţii cu

sinuzită frontală). În marea majoritate a cazurilor (52 %), localizarea frontală a
sinuzitei s-a combinat cu cea etmoidală şi maxilară. După cum ştim, cheia de boltă a
patologiei inflamatorii sinusale o reprezintă etmoidul. Au existat şi pacienţi cu alte
„combinaţii” de localizări ale sinuzitei, evident localizarea frontală fiind numitorul
comun.
În cazul mucocelului am constatat că localizarea sa numai la nivelul sinusului
frontal apare cel mai frecvent (40 % din pacienţii cu mucocel frontal). Localizarea
mixtă, fronto-etmoidală apare la 8 pacienţi (23 %), fiind urmată de localizarea mixtă
fronto-orbitară şi fronto-etmoido-orbitară, fiecare apărând la 4 pacienţi (11 %).
 F-M, 6, 9%
F-E-S, 4, Sinuzita
6% frontala,
11, 16%

F-E, 6, 8%

F-M-E-S, 5,
7%
F-M-S, 1, 1%
F-M-E,
37, 53%

F-O, 4, F-E-M-O-S, 1, 3%

11%

F-E-N-O, 1, 3%

F-E-M, 1, 3% Mucocel
frontal,
F-E-O, 4,
14, 40%
11%

F-E, 8, 23% F-E-M-O, 2, 6%

Grafic 14 - Asocierea SINUZITEI Grafic 15 - Asocierea MUCOCELULUI

FRONTALE cu alte localizări ale sinuzitei FRONTAL cu alte localizări ale mucocelului
(număr pacienţi / %) (număr pacienţi / %)

Majoritatea pacienţilor cu sinuzită frontală nu s-au internat cu complicaţii

preoperatorii (58 pacienţi; 83 %). Restul de 17 % au avut complicaţii ale sinuzitei.
Din aceste 17 % , cele mai frecvente complicaţii preoperatorii au fost fistula
palpebrală şi abcesul orbitar (fiecare apărând la 23 % din pacienţii cu sinuzită
frontală complicată). Au urmat fistula supraorbitară (14 %), abcesul palpebral,
celulita frontală şi liza peretelui posterior sinusal (fiecare cu 10 %), tromboflebita de
sinus cavernos şi meningita (fiecare cu 5 %).
 Sinuzita frontala
CU complicatii,
12, 17%

Sinuzita
frontala
FARA
complicatii
, 58, 83%

Fistula SO Meningita
14% 5%

Fistula
Liza PP palp.
10% 24%
TSC
5%
Abces
Celulita fr. palp.
9% 9%
Abces
orbit.
24%

Grafic 16 - Ponderea complicaţiilor Grafic 17 - Tipul complicaţiilor preoperatorii

preoperatorii ale SINUZITEI FRONTALE ale SINUZITEI FRONTALE
(număr pacienţi / %) (% din sinuzitele frontale cu complicaţii)