www.crainou.

ro » Literatură&artă » Silvestru Morariu Andrievici redivivus Pagina 1 din 3

Literatură&artă

Silvestru Morariu Andrievici redivivus

de Nicoale CÂRLAN, |22.09.2007|

Una dintre marile personalităţi ale Bisericii Ortodoxe

Române din toate timpurile şi cu siguranţă cel mai
remarcabil dintre ierarhii Bucovinei este, fără îndoială,
mitropo-litul Silvestru Morariu Andrievici, ,,unul din
bărbaţii cei mai de caracter şi mai învăţaţi dintre
românii din Austro-Ungaria, căruia şcoala poporală şi
biserica ortodoxă îi datoresc foarte mult” (M.Eminescu,
în ziarul ,,Timpul”, 8 martie 1880). Chiar cu această
carte de vizită ,,sigilată” de un excelent cunoscător şi
atent analist al vieţii spirituale din Bucovina,
personalitatea şi activitatea mitropolitului au rămas
nepermis de multă vreme neluate în seamă.

Abia în anul 2001, pr. Dumitru Valenciuc îi conferă un medalion dens

în cartea sa Ierarhii Bucovinei, o aşteptată şi bine-venită provocare în
materie, care este, în acelaşi timp, şi o premieră absolută, rareori
citită, câteo-dată folosită, dar aproape nici-odată citată.

Recent, proaspătul şi foarte tânărul teolog Ioan Paul Valen-ciuc,

,,vlăstarul” unic al ,,ar-borelui” de la Volovăţ mai sus citat, ne
surprinde cu o anto-logie de texte – În apărarea bisericii strămoşeşti
(titlul aparţine lui I.P.V.) -, elaborate de marele ierarh buco-vinean, a
cărui păstorire ,,se arăta deosebit de dificilă, mai ales în condiţiile
radicalizării mişcării greco-catolice rute-ne” (I.P. Valenciuc), texte
des-tinate a sublinia cu pregnanţă preocupările pastoral-misio-nare
asumate de mitropolit. Sunt reunite aici patru circu-lare de interes
intern, cu carac-ter orientativ; două apologii privind Biserica
Ortodoxă gre-co-orientală a Bucovinei, din 1885 şi 1890, traduse din
ger-mană în română (de prof. Liane Onciul şi prof. Ilarion Le-viţchi),
reprezentând ,,artile-ria grea a cărţii”; studiul Punc-tele diferitive
între Biserica Ortodoxă a Răsăritului şi cea apuseană de sub Ierarhia
Romei, precum şi o rânduială doxolgică pentru duminica Ortodoxiei,
toate fiind texte reprezentative şi pilduitoare pentru lupta
consecventă, marcată de o diplomaţie co-rect manevrată (v.
apologiile), luptă dusă de mitropolitul Silvestru pentru apărarea bi-
sericii strămoşeşti (id est, a identităţii etnice a românilor) din
Monarhia Austriacă, în condiţiile în care ofensiva ru-teană greco-
catolică (unită) înregistra intensităţi dintre cele mai periculoase prin

http://www.crainou.ro/?module=displaystory&story_id=11867&edition_id=4545&for... 1/25/2008
www.crainou.ro » Literatură&artă » Silvestru Morariu Andrievici redivivus Pagina 2 din 3

ac-ţiuni făţişe, dar şi (mai ales) abil deghizate în deziderate chipurile

justificate. Consec-venţa şi eficienţa cu care Sil-vestru Morariu
Andrievici a ştiut să apere Biserica stră-moşească din Bucovina în faţa
pericolului de a fi sugrumată de asaltul uniat rutean a făcut ca un
istoric ucrainean din nordul Bucovinei, Olexandr Dobrjanski, într-o
lucrare de-spre afirmarea naţională a u-crainenilor din această zonă,
începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, să-l tra-teze pe
mitropolit cu accente şi în culori neadecvate, acu-zându-l
de ,,naţionalism”. Or, textele din culegerea realizată de Ioan Paul
Valenciuc demon-strează fără echivoc cât de în-dreptăţit era
mitropolitul Bu-covinei să fie ,,naţionalist”, că a păstorit, în spiritul
dogmei, toată suflarea ortodoxă din eparhia sa, indiferent de apar-
tenenţă etnică, răspunzând corespunzător (ca să dăm doar două
exemple) la doleanţele ruteano-ucrainene de a avea reprezentanţi în
consistoriul eparhial şi acordând aprobare de a se publica pagini în
limba ucraineană în revista ,,Candela”, publicaţie oficială a Mi-
tropoliei Bucovinei, revistă întemeiată şi condusă de în-
suşi ,,naţionalistul” mitropo-lit Silvestru! Deci…

Revenind însă la lucrarea de faţă, să notăm că ar părea surprinzător,

dacă nu chiar te-merar, gestul tânărului teolog de a se implica în
abordarea unui subiect atât de complex şi de dificil, dacă n-am lua în
calcul faptul că acesta îl preo-cupă de circa un deceniu, adi-că de pe
când se afla, aşa cum arată în Notă asupra ediţiei, elev pe băncile
seminarului teologic. Preocuparea aceasta a devenit, cu timpul, atât
de stăruitoare, încât s-a concre-tizat într-o teză de licenţă în teologie
de aproape 400 de pa-gini, în faţa căreia onorata co-misie de examen
s-ar fi arătat, cum spun izvoarele… folclo-rice veridice, neputincioasă:
,,Păcat că nota maximă nu poa-te fi mai mare de 10 (zece)!” Am făcut
această referire la examenul de licenţă al lui Ioan Paul Valenciuc,
deoarece stu-diul introductiv al lucrării (cam prea) amplu şi amă-
nunţit, pare a fi (ceea ce nu-i un reproş, dimpotrivă) un capitol din
excelenta sa lucra-re, iar textele reproduse în această carte puteau să
fie ane-xe preţioase care, bănuim că nu vor mai fi încăput în eco-
nomia tezei. Oricum, publi-carea lor, cu unele comentarii pertinente
în notele de subsol aferente, cu studiul intro-ductiv (Mitropolitul
Silvestru Morariu Andrievici, apărător al dreptei credinţe şi al demni-
tăţii româneşti) bizuit pe o bi-bliografie extinsă şi adecvată la obiect,
ne pun în contact cu gândirea pragmatică a unui lu-minat ierarh
asupra rosturilor şi condiţiilor (vitrege) de exis-tenţă a eparhiei
Bucovinei, pe care el a înţeles să o păsto-rească în conformitate cu
nor-mele proprii domeniului (sfin-tele canoane), cum avea să şi
mărturisească în anul 1888, răspunzând manifestărilor de
recunoştinţă ale societăţii ro-mâneşti cernăuţene, formu-lând un
adevărat jurământ de credinţă:

,,Cât despre umilinţa mea, apoi vă asigur cu cuvintele prorocului, că

pentru Sion nu voi tăcea şi pentru Ierusalim nu va înceta gura mea; de
ase-menea, cum ca un străjer, eu sunt pus, voi veghea neador-mit şi
voi întâmpina cu bărbă-ţie orice încercări de agresiu-ne confesională
(s.n., N.C.); iar ca arhipăstor voi fi, după mandatul Domnului, puru-
rea gata a-mi pune sufletul pentru turma cuvântătoare, ce mi-i
încredinţată – toate astea până a suflarea mea cea de pe urmă”.

http://www.crainou.ro/?module=displaystory&story_id=11867&edition_id=4545&for... 1/25/2008
www.crainou.ro » Literatură&artă » Silvestru Morariu Andrievici redivivus Pagina 3 din 3

Prilejuindu-ne această pri-mă întâlnire cu slova şi cu gân-direa

(pragmatică) a mitropo-litului Silvestru, I.P. Valenciuc ne avertizează,
în mod implicit, că este decis, dispunând şi de resursele de trebuinţă,
să parcurgă până la capăt un traseu plin de promisiuni se-ducătoare,
dar şi de riscuri (mai mult sau mai puţin) ine-rente, greu de anticipat,
însă nu şi imposibil de înfruntat şi de surmontat. ,,Aventura” merită
să fie parcursă, căci sa-tisfacţiile (mai ales cele fina-le) nu vor fi decât
dintre cele mai alese. Atât pentru autor, cât şi pentru cititorii intere-
saţi, ca să nu mai vorbim de be-neficiile generale din planul
cunoaşterii.

NICOLAE CÂRLAN

http://www.crainou.ro/?module=displaystory&story_id=11867&edition_id=4545&for... 1/25/2008