Dreptul afacerilor

Subiecte posibile nr. 1

Izvoarele normative
Societati de persoane (trasaturi)
Contracte:

 • vanzare-cumparare
• mandat sau agentie
• locatiune / inchiriere
• leasing (operatiune incheiata intre trei parti)
• Obligatiile vanzatorului
 &3. Izvoarele normative ale dreptului afacerilor
 3.1. Constituţia României Constituţia României precizează13 în art. 135 că statul trebuie să
asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei 13 Art. 135 din Constituţie intitulat
Economia, prevede următoarele: “(1) Economia României este economie de piaţă, bazată pe
libera iniţiativă şi concurenţă. (2) Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului, protecţia
concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de
producţie; b) protejarea intereselor naţionale în activitatea 31 loiale şi crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Raporturile juridice şi, dintre
acestea îndeosebi raporturile comerciale, se bazează pe proprietate, acesta fiind motivul
pentru care art.136 din Constituţie prevede că statul ocroteşte proprietatea fie ea publică
sau privată. 3.2. Codul comercial român Din 1840, în ţara Românească a intrat în vigoare
Codul de comerţ, după modelul Codului comercial francez din 1808, iar din anul 1864 s-a
aplicat şi în Moldova. În Transilvania era folosit Codul de comerţ maghiar din 1877, care era o
reproducere a Codului de comerţ german din 1862. La 1 septembrie 1887, a intrat în vigoare
Codul comercial român, după modelul Codului de comerţ italian (publicat la 30 octombrie
1882) şi care până de curând a constituit reglementarea de bază a activităţii comerciale.
Codice de comerciu al Regatului României din 1887 Modificări şi completări ulteriare: -
Modificaţiunile introduse prin Legea din 20 iunie 1895 şi Regulamentul din 7 septembrie
1887 şi cel din 20 iunie 1895 publicat în Monitorul Oficial din 20 iunie 1895; - Lege pentru
organizarea cooperaţiei 27 martie 1929 (Monitorul Oficial 71/1929); economică, financiară şi
valutară; c) stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia
dreptului de autor; d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional;
e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic; f)
crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii; g) aplicarea politicilor de
dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene.” 32 - Lege privitoare la
ridicarea incapacităţii civile a femeii măritate 20 aprilie 1932 (Monitorul Oficial 94/1932); -
Legea nr. 58/1934 - asupra cambiei şi biletului la ordin 01 iunie 1934 (Monitorul Oficial
100/1934); - Legea nr. 59/1934 - asupra cecului 01 iunie 1934 (Monitorul Oficial 100/1934); -
Legea nr. 165/1944 - Pentru adăugirea unor dispoziţiuni la art. 26 şi 27 din codul comercial
28 martie 1944 (Monitorul Oficial 74/1944); - Legea nr. 63/1947 - pentru modificarea art. 132
din codul comercial din 1887 şi a art. 217 din codul comercial din 1938 31 martie 1947
(Monitorul Oficial 75bis/1947); - Legea nr. 180/1947 - pentru modificarea art. 1.191– 1.195
inclusiv, 1.621, 1.686 din codul civil, art. 478 din codul comercial şi art. 35 din legea Nr. 358
din 3 Iulie 1944 10 iunie 1947 (Monitorul Oficial 129/1947); - Decret nr. 154/1948 - pentru
modificarea art. 1.191– 1.195 inclusiv, 1.621, 1.686 din codul civil, art. 478 din codul
comercial şi art. 35 din legea Nr. 358 din 3 Iulie 1944 21 iulie 1948 (Monitorul Oficial
166/1948); - Decret nr. 185/1949 - pentru modificarea şi abrogarea unor dispoziţiuni
privitoare la majorat, la capacitate în materia contractelor de muncă şi emancipaţiune 30
aprilie 1949 (B. Of. 25/1949); - Decret nr. 205/1950 - pentru modificarea art. 1206 şi 1906 din
codul civil, pentru abrogarea art. 1200, pct. 3 şi art. 1207–1222 din acelaşi cod, precum şi
pentru abrogarea art. 53 din codul comercial 12 august 1950 (B. Of. 68/1950); - Legea
31/1990 - privind societăţile comerciale 17 decembrie 1990 (Monitorul Oficial 126-
127/1990); 33 - Legea 64/1995 - privind procedura reorganizării şi lichidării judiciare 28
august 1995 (Monitorul Oficial 130/1995); - Legea 136/1995 - privind asigurările şi
reasigurările în România 01 februarie 1996 (Monitorul Oficial 303/1995); - OUG 32/1997 -
pentru modificarea şi completarea Legii 31/1990 privind societăţile comerciale 27 iulie 1997
(Monitorul Oficial 133/1997); - Legea 99/1999 - privind unele măsuri pentru accelerarea
reformei economice 26 iunie 1999 (Monitorul Oficial 236/1999); - OUG 138/2000 - pentru
modificarea şi completarea Codului de procedură civilă 17 iulie 2005 (Monitorul Oficial
479/2000) - Legea 135/2011 - pentru modificarea art. 908 din Codul de comerţ 10 iulie 2011
Monitorul Oficial 484/2011 ; - Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009
privind Codul civil 01 octombrie 2011 (Monitorul Oficial 409/2011); - Legea nr. 135 din 5 iulie
2011 pentru modificarea art. 908 din Codul de comerţ (Monitorul Oficial nr. 484 din 7 iulie
2011); - O.U.G. nr. 79 din 28 septembrie 2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare
intrării în vigoare a legii nr. 287/2009 privind codul civil (Monitorul Oficial nr. 696 din 30
septembrie 2011); - Legea nr. 76 din 24 mai 2012 pentru punerea în aplicare a legii nr.
134/2010 privind codul de procedură civilă (Monitorul Oficial nr. 365 din 30 mai 2012); -
O.U.G. nr. nr. 44 din 23 august 2012 privind modificarea art. 81 din legea nr. 76/2012 pentru
punerea în 34 aplicare a legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă (Monitorul
Oficial nr. 606 din 23 august 2012); - O.U.G. nr. 4 din 30 ianuarie 2013 privind modificarea
legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 134/2010 privind codul de procedură
civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe (Monitorul
Oficial nr. 68 din 31 ianuarie 2013); Aşa cum rezultă din chiar art. 1 alin.1, Codul comercial
reprezintă numai o culegere de norme de drept aplicabile în comerţ, ceea ce înseamnă că nu
este complet, ci se întregeşte cu alte norme de drept scris pozitiv cuprinse în legislaţii
speciale comerciale şi chiar cu unele norme de drept comercial cuprinse în Codul civil. Codul
comercial cuprindea 971 articole şi era împărţit în patru părţi, după cum urmează:  Cartea I,
„Despre comerţ în genere”, cuprindea 14 titluri, acestea fiind subdivizate în capitole,
paragrafe şi articole. Titlul I: Dispoziţiuni generale cuprind numai două articole: primul,
privitor la izvoarele de drept comercial; cel deal doilea, referitor la aplicarea legilor speciale
cu caracter administrativ.; Titlul II: Despre fapte de comerţ; Titlul III: Despre comercianţi
persoane fizice; Titlul IV: Despre registrele comercianţilor (legale sau obligatorii); Titlul V:
Despre obligaţiunile comerciale în general (modul de încheiere a contractelor prin
corespondenţă, inclusiv regulile derogatorii de la dreptul comun: solidaritatea, 35 inexistenţa
termenului de graţie, retractul litigios, determinarea preţului, probele comerciale, data
contractelor, executarea lor). Urmează reglementarea unor anumite contracte speciale şi
anume: Titlul VI: Vânzarea; Titlul VII: Reportul; Titlul VIII: Societăţile şi asociaţile comerciale.
Capitolul I, „Despre societăţi” (art.77-220) a fost abrogat prin art.226 din Codul cooperaţiei
din 1935. În prezent, societăţile comerciale sunt reglementate de Legea nr.31/1990, iar
societăţile cooperatiste prin Legea nr.36/1991; Titlul IX: Cambia şi CEC-ul; acest titlu a fost
abrogat şi înlocuit prin Legea din 1/1934 asupra CEC-ului, elaborate în conformitate cu legile
uniforme adoptate prin Convenţiile de la Geneva din anii 1930 şi 1931. Titlul X: Contul curent
Titlul XI: Mandatul comercial şi comisionul; Titlul XII: Contractul de transport; Titlul XIII:
Contractul de asigurare; Titlul XIV: Gajul.  Cartea II, „Despre comerţul maritim şi despre
navigaţiune”, care formează disciplina dreptului maritim, este împărţită în nouă titluri, ce
tratează: Titlul I: Despre vase şi proprietarii lor; Titlul II: Despre căpitan; Titlul III: Despre
înrolarea şi salariile persoanelor echipajului; Titlul IV: Despre contractele de închiriere
(navlosire); Titlul V: Despre împrumutul maritim; 36 Titlul VI: Despre asigurarea în contra
riscurilor navigaţiunei; Titlul VII: Despre avarii şi conribuţiuni; Titlul VIII: Despre abordaj; Titlul
IX: Despre creanţele privilegiate asupra încărcăturii, asupra navlului, asupra vasului.  Cartea
III, „Despre faliment”, este abrogată prin Legea nr.64/1995 privind procedura reorganizării
judiciare şi a falimentului, modificată şi completată prin Legea nr.99/1999 privind unele
măsuri pentru accelerarea reformei economice şi prin O.U.G. nr.38/2002.  Cartea IV,
„Despre exerciţiul acţiunilor comerciale şi despre durata lor” cuprinde trei titluri şi tratează:
Titlul I: Despre competenţă şi procedură (termen, căi de atac, sechestru şi poprire, expertize),
despre sechestrarea, urmărirea şi vânzarea silită a vaselor; dispoziţii speciale în materie de
faliment, abrogate; Titlul II: Despre prescripţiune; Titlul III: Dispoziţii tranzitorii. Având
această ordonare a dispoziţiilor, Codul comercial român din 1887 este o reproducere, în cea
mai mare parte, a Codului comercial italian din 1882, cuprinzând şi multe aspecte originale.
3.3. Legi comerciale speciale şi alte acte normative cu caracter comercial 3.3.1. Legile
organice şi legile ordinare Parlamentul adoptă legi organice şi legi ordinare. În art. 73 din
Constituţie, unde se precizează domeniile ce pot face 37 obiectul legii organice, nu apar
prevederi privind activitatea de comerţ. În materie comercială reglementează numai legea
ordinară. Legile comerciale speciale reglementează anumite aspecte ale activităţii
comerciale, principalele legi speciale fiind următoarele: - Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; - Legea nr.
26/1990 privind registrul comerţului, cu modificările şi completările ulterioare; - Legea nr.
11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, cu modificările şi completările ulterioare
aduse prin Legea nr. 298/2001; - Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei; - Legea
bancară nr. 58/1998, modificată prin Legea nr. 458/2003; - Legea contabilităţii nr. 82/1991
republicată, cu modificări; - Legea nr. 58/1934 privind cambia şi biletul la ordin; - Legea nr.
59/1934 privind CEC-ul; - Legea nr. 178/1934 privind reglementarea contractului de
consignaţie. În ceea ce priveşte corelaţia dintre Codul comercial şi legile comerciale speciale
se aplică principiul „specialia generalibus derogant”, potrivit căruia în concursul dintre legile
speciale şi cele generale au prioritate normele speciale. În noţiunea de lege comercială, în
sens larg, de act normativ adoptat de autorităţile reprezentative ale statului, intră şi celelalte
izvoare scrise14 ale dreptului comercial, când conţin norme juridice reglementând activitatea
comercial. 14 Decretele-legi, decretele, ordonanţele şi hotărârile guvernului, ordinele,
instrucţiunile şi regulamentele miniştrilor ori ale altor conducători ai administraţiei publice
centrale ori locale. 38 3.3.2. Decretele-legi După 1989, mai înainte de a fi elaborate şi
aprobate normele constituţionale, au fost emise o serie de acte normative, considerate
necesare desfăşurării normale a activităţii comerciale. În acest sens menţionăm: - Decretul–
lege nr. 54/1990 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice pe baza liberei
iniţiative; - Decretul–lege nr.139/1990 privind înfiinţarea camerelor de comerţ şi industrie şi
funcţionarea Camerei de Comerţ şi Industrie a României; 3.3.3. Hotărârile şi ordonanţele
(simple sau de urgenţă) ale Guvernului Unele aspecte ale activităţii comerciale sunt
reglementate prin acte ale Guvernului, cum ar fi, spre exemplu: - Hotărârea Guvernului nr.
201/1990 pentru aprobarea normelor de aplicarea a Decretului-lege nr.54/1990; - Hotărârea
Guvernului nr. 394/1995 privind obligaţiile ce revin agenţilor economici – persoane fizice sau
juridice – în comercializarea produselor de folosinţă îndelungată; - Ordonanţa Guvernului nr.
21/1992privind protecţia consumatorilor; - Ordonanţa Guvernului nr.70/1994 privind
impozitul pe profit; 3.3.4. Normele, regulamentele şi ordinele adoptate de organele
 competente Prin lege, hotărâre sau ordonanţă anumite instituţii/organe pot fi investite cu
puterea de a emite norme, regulamente şi ordine de aplicarea a actelor normative. 39 -
Normele de ţinere şi de completare a registrului comerţului, aprobate de către Ministerul
finanţelor şi Camera de comerţ; - Regulamentul nr. 8/1994 al Băncii Naţionale a României,
privind ordinul de plată. 3.4. Noul cod civil ca izvor al dreptului comercial În anul 2009 a fost
adoptată Legea nr. 287 privind Codul civil15, ce a adus ca noutate esențială reformarea
sistemului de reglementare a raporturilor de drept privat. Astfel, sistemul dualist, bazat pe
Codul civil şi pe Codul comercial, a fost înlocuit cu sistemul unitar, întemeiat pe Codul civil. În
concepţia autorilor proiectului de Cod civil, reglementarea unitară a raporturilor de drept
privat are ca semnificaţie “civilizarea” raporturilor juridice comerciale şi, implicit, dispoziţia
dreptului comercial. Pentru a elimina orice dubii asupra acestei concepţii, noua reglementare
civilă evită utilizarea oricărei noţiuni care ar aminti de raporturile juridice comerciale (fapte
de comerţ, comerciant etc.), iar din legea de punere în aplicare a Codului civil este eliminată
orice dispoziție din actele normative în vigoare, care se referă la raporturile comerciale. Cu
toate acestea, putem afirma că, reglementarea unitara a raporturilor de drept privat nu
înseamnă dispariţia dreptului comercial, ci numai o schimbare a fundamentelor dreptului
comercial. În trecut, în sistemul dualist, delimitarea raporturilor comerciale de raporturile
civile se realiza pe baza conceptului de fapte de comerţ şi a celui de comerciant (art. 3 si 7 C.
com.). 15 Acte modificatoare: Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr.
287/2009 privind Codul civil, rectificarea publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 427 din 17 iunie 2011 40 În prezent, în sistemul unitar, delimitarea raporturilor
comerciale de cele civile are la baza conceptul de întreprindere şi pe cel de profesionist (art.
3 C. civ.).
 3.8. Clasificarea societăţilor comerciale cu personalitate juridică 3.8.1. Criterii de
clasificare Societăţile comerciale pot fi clasificate după mai multe criterii, cum ar fi:
- natura societăţii; - număr de persoane; - întinderea răspunderii; - structura
capitalului social; - posibilitatea emiterii unor titluri de valoare. a) După natura lor
societăţile se împart în: - societăţi de persoane; - societăţi de capitaluri; - societăţi
mixte.
 Societăţile de persoane se constituie dintr-un număr relativ mic de persoane şi se
grupează pe baza încrederii şi a calităţilor personale ale asociaţilor (societatea în
nume colectiv şi societatea în comandită simplă). Datorită caracterului personal,
societăţile de persoane sunt „închise". Orice asociat trebuie să fie acceptat de
ceilalţi asociaţi. Aportul asociaţilor poate fi în numerar, în natură şi în muncă.
