Cursurile vor fi publicate pe https://www.mtcb.

ro/

ECONOMIA TURISMULUI

EXAMEN - 25.01.2020
12.00 –14.00 GR. 1, 2, 3 *** SALA 115
14.00 –16.00 GR. 4, 5, 6 *** SALA 115

Bibliografie:
Băltăreţu Andreea, Economia industriei turistice, Editura Universitară, Bucureşti, 2016 (capitolul 3)
Băltăreţu Andreea, Neacşu Nicolae, Neacşu Monica, Economia turismului. Studii de caz. Statistici.
Legislaţie, Editura Uranus, Bucureşti, 2008

Economia Turismului - 20.10.2019 – ora 08.

TEMATICA DISCIPLINEI “ECONOMIA TURISMULUI”

CAPITOLUL 1

1.1 TURISMUL - FENOMEN ECONOMICO- SOCIAL

 Principalele concepte utilizate în turism
 Definiţii recomandate de către Organizaţia Mondială a Turismului

Turismul reprezintă totalitatea fenomenelor şi relaţiilor care decurg din deplasarea şi sejurul
turiştilor, motivate de orice altă activitate decât aceea de prestare a unei activităţi lucrative
remunerate sau de schimbare a domiciliului.

Turistul intern sau internaţional este reprezentat de vizitatorul temporar, care se deplasează fie în
interiorul graniţelor ţării de reşedinţă (turist intern), fie în afara acestora (turist internaţional), pe o
perioadă de timp cuprinsă între 24h şi un an, pentru orice alt motiv de cât acela de prestare a unei
activităţi lucrative remunerate.
Excepţii: scop lucrativ, schimbare domiciliu, studii, membrii misiunilor diplomatice, călătorul în
tranzit, refugiaţii şi imigranţii, apatrizii, lucrătorii vamali, nomazii

Excursionistul - acea persoană care se deplasează pentru propria plăcere în afara reşedinţei
obişnuite pe o perioadă de timp de maxim 24h
Călătorul în tranzit - acea persoană, care pentru a ajunge la locul de destinaţie turistică, traversează
una sau mai multe ţări pe al căror teritoriu opririle sunt de scurtă durată şi nu au scop turistic.

Vacantierul - acea persoană care se deplasează în afara reşedinţei obişnuite pentru propria plăcere,
pe o perioadă de timp de minim 4 zile (se face diferenţa în raport cu turismul de weekend intre 1-3
zile)

1.2 IMPORTANŢA TURISMULUI ÎN ECONOMIE

Efectele în plan socio-economic:

- factor stimulator al sistemului economic global
- sporirea veniturilor populaţiei
- sursa de venituri (impozite, taxe, etc)
- efect de angrenare şi stimulare a ramurilor din avalul şi amontele activităţii turistice
- mijloc de diversificare a structurii economiei (industrie hotelieră, industrie transport pe
cablu, suveniruri, etc)
- cale de valorificare superioară a tuturor categoriilor de resurse
- atenuarea dezechilibrelor regionale
- permite dezvoltarea economiilor la scară mică (încondeiat ouă, ceramică, etc)
- asigura circulaţia bănească echilibrată

Efectele asupra forţei de munca:

- creator de forţa de muncă (unul din zece angajaţi la nivel mondial este angajat în domeniul
turismului)
- atenuarea şomajului

Efectele asupra comerţului mondial:

- d.p.d.v. cantitativ (număr de turişti sosiţi şi plecaţi, încasări sau cheltuieli)
- d.p.d.v. calitativ (diversifica comerţul la nivel mondial)
- se pot consuma produse în condiţii mai mici de risc
- echilibrarea balanţelor de plăţi

Efectele în plan socio-cultural:

- satisfacerea nevoilor materiale, spirituale influenţând pozitiv dimensiunile şi strutura
consumului
- cel mai plăcut mod de petrecere şi utilizare a timpului liber
- influenţă pozitivă dar şi negativă asupra mediului ambiant
- factor de promovare a unui climat de pace, colaborare între ţările lumii
1.3 INDICATORI DE MĂSURARE A APORTULUI TURISMULUI LA DEZVOLTAREA ECONOMIEI
NAŢIONALE

Aportul său ponderea încasărilor turistice la PIB se calculează astfel:

ÎNCASĂRI TURISTICE TOTALE

Formula de calcul = -------------------------------------- X 100
PIB

Ponderea cheltuielilor turistice în total cheltuieli de consum:

CHELTUIELI TURISTICE
Formula de calcul = ------------------------------------ X 100
CHELTUIELI DE CONSUM

Ponderea personalului ocupat în turism raportat populaţie ocupată:

POPULAŢIE OCUPATĂ ÎN TURISM

Formula de calcul = ----------------------------------------------- X 100
POPULAŢIE OCUPATĂ TOTALĂ

Aportul turismului în exportul de mărfuri:

ÎNCASĂRI TURISTICE TOTALE

Formula de calcul = ------------------------------------------ X 100
VALOAREA EXPORTULUI

Ponderea cheltuielilor turistice în import:

TOTAL CHELTUIELI TURISTICE

Formula de calcul = ------------------------------------------ X 100
VALOAREA IMPORTULUI

CAPITOLUL 2

2.1 DIMENSIUNILE FENOMENULUI TURISTIC

 Scurt istoric al turismului românesc (VEZI MANUAL)

2.2 Factorii care influenţează evoluţia turismului

Din punctul de vedere al conţinutului:

- Factori economici (veniturile şi preţurile, inflaţie, PIB, etc)
- Factori tehnici - parametrii tehnici ai instalaţiilor din structurile de cazare sau alimentaţie
- Factorii sociali - cei mai importanţi sunt timpul liber şi urbanizarea
- Factorii demografici - clasificarea populaţiei, categoriile socio-profesionale, etc
- Factorii naturali - relief, climă, flora, faună, hidrografie şi arii naturale protejate; la polul
opus: resursele turistice antropice – vestigiile, bisericile etc
- Factorul psihologic, educativ şi de civilizaţie
- Factorii organizatorici şi politici

Din punctul de vedere al informaţiei:

- Primari
o Veniturile
o Timpul liber
o Preţurile
- Secundari
o Organizatorici
o Politici
o Demografici
o Tehnici

Din punctul de vedere al duratei acţiunii:

- Cu acţiune permanentă
o Preţul, tarifele
- Cu acţiune ciclică sau sezonieri
o Climă, anotimpurile
- Conjuncturali
o Evenimente
- Accidentali
o Alunecări de tern, erupţia unui vulcan etc

Din punctul de vedere al sensului de acţiune:

- Exogeni - greve, incendii
- Endogeni - factori naturali, factorii antropici

După profilul de marketing:

- Factori ai cererii
- Factori ai ofertei
- Factori ai confruntării cererii cu oferta

După efectul asupra turismului:

- Factori cauzali - raport calitate preţ, lipsa unor produse turistice, etc
- Factori favorizanţi - autostrada, etc
- Factori de frânare relativă - calitatea serviciilor etc

După gradul de atractivitate:

- Factori de atracţie
- Factori relativi-restrictivi
Venitul - influenţează cererea turistică dpdv calitativ şi dpdv cantitativ
Preţurile şi tarifele - un factor cu acţiune indirectă asupra activităţii turistice
Factorii demografici - clasificarea populaţiei după vârsta

Flux turistic - reprezintă masa de turişti care se deplasează dinspre un bazin al cererii turistice către
un bazin al ofertei turistice.
- Bazinul cererii turistice - cuprinde acele ţări dezvoltate dpdv economic care permit
populaţiei să se deplaseze în scop turistic (Germania, Maria Britania, ţările nordice, România)
- Bazinul ofertei turistice - cuprinde acele ţări dezvoltate dpdv turistic cu un potenţial bogat şi
divers (Franţa, Spania, Italia, Grecia, Egipt)

2.3 Mecanismul formării şi orientării fluxurilor turistice (vezi manual)

2.4 Turismul intern şi internaţional al României (vezi manual)

CAPITOLUL 3

 3.1 CIRCULAŢIA TURISTICĂ

Clasificarea formelor de turism

- Turism intern
- Turism internaţional

După momentul şi modul de angajare a prestaţiei turistice

- Organizat
- Semiorganizat
- Pe cont propriu

După gradul de mobilizare al turistului:

- Turism itinerant (de circulaţie) - caracterizat printr-un grad de mobilitate ridicat, în care
programul cuprinde vizitarea mai multor locuri, cu şederi scurte (1-2 zile) în acelaşi
perimetru
- Turismul de sejur - cu un grad de mobilitate redus, ce presupune petrecerea vacanţei în
aceeaşi localitate, indiferent de durata acesteia. Turismul de sejur se subdivide, la rândul lui
în:
 turism de sejur scurt se mai numeşte şi turism de weekend, presupune una sau două
înnoptări, de obicei în zonele limitrofe locului de reşedinţă;
 turism de sejur mediu coincide cu durata standard a călătoriilor (12 – 15 zile);
 turism de sejur lung atunci când timpul de rămânere într-o localitate depăşeşte, de
regulă, 30 zile. Este practicat în general de turiştii de vârsta a treia care efectuează
cure şi tratamente medicale sau de către turiştii cu venituri foarte ridicate.
- Turismul de tranzit - opriri de scurtă durată în mai multe tari până ajunge la destinaţie
Din punctul de vedere al periodicităţii sau frecvenţei de manifestare a cererii turistice:
- Turist continuu sau permanent - organizat pe întreaga durată a anului calendaristic (de
exemplu turism cultural, de afaceri, balnear)
- Turist sezonier - legat de existenţa anumitor condiţii naturale sau evenimente culturale,
artistice, sportive. El se grupează în: turismul de iarnă, turismul de vară, turismul de
circumstanţă (ocazional);
După mijlocul de transport:
- turismul pedestru antrenează din cele mai vechi timpuri numeroşi turişti ce se deplasează în
zona periurbana, dar şi în regiunile muntoase. În cadrul acestei forme de turism trebuie
incluse şi turismul cinegetic, pescuitul şi alpinismul. Turismul pedestru oferă cea mai strânsă
conexiune între m şi natura având un caracter eminamente recreativ;
- turism rutier se practica de numeroşi participanţi, pe distanţe scurte (cicloturismul), lungi
sau foarte lungi (cu motociclete, automobile sau autocare), iar prin utilizarea gradului său de
independenta creşte substanţial. Este cea mai dinamică formă de turism actuală, datorită
perfecţionării cailor şi mijloacelor de transport, precum şi înmulţirii posibilităţilor, de a avea
un mijloc de transport propriu;
- turism feroviar este facilitat de prezenţa unor mijloace de transport sigure, cu un confort
sporit, optime pentru deplasări la distanţe mari. Este practicat sub forma călătoriilor în
circuit, sau de către turişti ce se deplasează spre anumite localităţi alese ca loc de
desfăşurare a activităţii recreative sau curative;
- turism naval utilizează numeroase mijloace de transport, cum ar fi plutele arhaice,
ambarcaţiunile cu vâsle, rame sau motor, nave de pasageri fluviale sau maritime. Frecvenţa
maximă se înregistrează pe lacurile interioare, în anumite sectoare ale fluviilor şi râurilor
(cele ce traversează marile aglomeraţii urbane) şi în zonele de litoral, unde se practică un
adevărat cabotaj turistic. Ca variantă a turismului naval, foarte frecvenţa este croazieră în
bazinul unor mari intercontinentale (Mediterană, Caraibe, Marea Japoniei);
- turism aerian a luat mare avânt în a doua jumătate a secolului XX, prin dezvoltarea acestor
mijloace rapide de transport. Este practicat de persoanele cu venituri mari, dornice de aşi
satisface necesităţile recreative la foarte mari distanţe. Deltaplanele şi elicopterele, tot mai
intens utilizate în acest scop, încearcă să diversifice opţiunile în acest domeniu.

În funcţie de motivaţia deplasărilor, se pot distinge următoarele forme ale circulaţiei turistice:
- turismul de agrement
- turismul cultural
- odihnă, recreere, destindere
- turismul de sănătate
- turism sportiv
- turism religios şi de pelerinaje
- turism de afaceri
- turism tehnic şi ştiinţific
- turismul de cumpărături

După caracteristicile socio-culturale ale cererii se disting următoarele forme de turism:

- turismul particular (privat) se adresează unor persoane cu venituri ridicate, care, de regulă,
dispun de o a doua reşedinţă cum ar fi case de vacanţa la munte sau la mare. Aceste
persoane şi atunci când apelează la turismul organizat se deplasează cu mijloace proprii de
transport şi recurg la servicii deosebite şi forme de cazare cu un grad de confort mai ridicat;

- turismul social este un turism de masă, agreat de persoanele cu posibilităţi financiare relativ
limitate. Aceşti turişti solicita forme ieftine de cazare şi mijloace de transport în comun, sau
cel mult închiriate, unde pot beneficia de unele reduceri la tarifele de transport. În aceeaşi
categorie se încadrează şi cei care solicita bilete prin sindicat;
Metode de înregistrare a circulaţiei turistice

1. Înregistrarea turiştilor în punctele de frontieră - aflăm câţi intra dar nu ştim în ce scop, nu
ştim cât vor sta sau cât vor cheltui
2. Înregistrarea în spaţiile de cazare - cea mai complexă şi completa metoda de înregistrare a
circulaţiei turistice; oferă informaţii cu privire şi la turismul intern şi internaţional, şi
cantitativ şi calitativ
3. Sondajul în rândul turiştilor
4. Metoda bugetelor de familie

Economia Turismului - 24.11.2019

3.3 Indicatori de cuantificare a circulaţiei turistice

3.3.1 Indicatori fizici

- Turiştii sosiţi
- Turişti plecaţi

Indicatorii turismului surprind și redau într-o expresie sintetică, matematică informații cu privire la
diferite aspecte ale activității turistice, informații utile pentru măsurarea fenomenului și a efectelor
sale, pentru anticiparea tendințelor de evoluție pentru fundamentarea politicii de dezvolare în
domeniu. Indicatorii turismului se prezintă într-o paletă foarte largă, ei pot fi direcți, rezultați
nemijlocit din sursele de înregistrare sau indirecți, prelucrați, simpli sau agregați, cantitativi sau
valorici, globali sau parțiali, pricipali sau derivați ai volumului activității sau ai efectelor.

Se poate vorbi, astfel, de un sistem de indicatori ai turismului, dintre care se disting:

- Indicatori ai cererii reale (circulația turistică) și potențiale

- Indicatori ai ofertei (în principal ai bazei material și ai forței de muncă)
- Indicatori ai relației ofertă-cerere (capacitatea pieței, gradul de ocupare)
- Indicatori ai rezultatelor/efectelor economice și sociale directe și indirect
Un rol aparte în structura sistemului de indicatori ai turismului revine celor referitori la circulația
turistică, aceștia exprimă cererea reală sub diferite aspecte, dar uneori și pe cea potențială sau chiar
relația ofertă-cerere.

Numărul turiștilor este unul dintre cei mai importanți și reprezentativi indicatori ai circulației
turistice; este un indicator fizic, cantitativ și poate lua formă:

- Sosiri/plecări de turiști
- Persoane cazate
- Participanții la acțiuni turistice
Acest indicator se determină pentru întreaga activitate și pentru fiecare dintre componentele sale,
se detaliază pe zone turistice, motive de călătorie, mijloace de transport, perioade de timp (lună, an
calendaristic).

Indicatorul număr mediu de turişti se obţine prin punerea în relaţie a numărului de turişti cu
un aspect economic, putem obţine astfel: număr mediu de turişti pe zi, luna sau pe litoral, la munte
etc. Acest indicator arata intensitatea circulaţiei turistice într-un anumit interval (calendaristic sau
sezon turistic):
Unde: T – suma turiştilor înregistraţi într-o perioadă dată
N – numărul zilelor din perioada respectivă
Numărul înnoptărilor sau zile-turist are aceeași răspândire ca și primul indicator. Acesta se
calculează ca sumă a produselor între numărul turiștilor și durata activității turistice exprimată în
zile.

Durata medie a sejurului (sejurul mediu) reprezintă numărul mediu de zile de ședere a turiștilor într-
o anumită zonă (țară, stațiune etc.), este rezultatul raportului între numărul înnoptărilor și cel al
turiștilor cazaţi (sau sosiţi când nu avem nr celor cazaţi).

(raport între total zile –turist (NZT) şi numărul de turişti (T))

Se mai poate scrie aşa:

Acest indicator arata timpul mediu (zile) de rămânere a turiştilor în spaţiile de cazare şi reflecta astfel
posibilitatea ofertei de a reţine turistul într-o anumită zonă, regiune etc.
De exemplu, dacă unitățile de cazare ale unei stațiuni au înregistrat cumulat într-un an 100.000 de
înnoptări, iar la recepțiile acestor unități au fost înregistrate în anul respectiv un număr de 20.000
de sosiri de vizitatori, atunci durata medie a sejurului pe turist este: 100.000 înnoptări/20.000 sosiri
= 5 zile

Problema 1:
Să se determine durata medie a sejurului pentru România în anul 2018 ştiind că:
Nr. Turişti cazaţi 12.905.131
Nr. Înnoptări 28.744.742

28.744.742
 => Ds = ---------------- = 2.22

12.905.131

Problema 2.
Să se determine numărul înnoptărilor înregistrate de turiştii străini în România în anul 2018 ştiind că:
Sejurul mediu are valoarea 1.91 zile şi
Numărul turiştilor cazaţi reprezintă 2.796.622

NT = 2.796.622

 = 2.796.622 X 1,91 = 5341548

Problema 3.
Să se determine numărul turiştilor cazaţi în România în anul 2018, ştiind că:
Durata medie a sejurului are valoarea 2,31 zile şi
Numărul înnoptărilor (NI) este de: 23.315.138

NI = 23.315.138

 23.315.138: 2,31 = 10093133,33 turişti cazaţi

Preferinţa relativă (Pr) a turiştilor oferă informaţii privind orientarea geografică a fluxurilor turistice
emise de un bazin de cerere (zona, tara etc); se calculează ca raport între numărul de turişti dintr-o
ţară Y care se îndreaptă spre o ţară Z (T1) şi populaţia rezidenta a ţării de origine Y (P):

Altfel scris, preferinţa relativă se calculează astfel:

Densitatea turistică în raport cu populaţia (DTpop) pune în legătură directă circulaţia turistică cu
populaţia rezidenta a ţării (zonei, regiunii) receptoare. Acest indicator se calculează ca raport între
numărul turiştilor sosiţi în zona X (T) şi populaţia rezidenta a zonei X (P):

De exemplu, dacă o țară cu o populație de 10 milioane de locuitori înregistrează într-un an 2

milioane de sosiri de turiști, atunci densitatea turistică în raport cu populația destinației este de 0,2
turiști/locuitor (2 mil. turiști/10 mil. Locuitori)
De regulă, acest indicator are valoare subunitară, dar exista şi zone (jud. Constantă, în
perioada de sezon turistic estival atinge nivelul de 2,12 la densitatea circulaţiei turistice) sau tari
(Spania, Austria) în care valoarea este supraunitara.
Problema 4.
Să se determine densitatea turistică în raport cu populaţia în România în anul 2018, ştiind că:
Populaţia este de 19.530.631
Număr turişti sosiţi: 11.720.425

 = 0,600 turişti/locuitor

Densitatea turistică în raport cu suprafața destinației (DT supr) = raportul dintre numărul sosirilor
de turiști într-o destinație (localitate, stațiune, zonă turistică, țară etc.) și suprafața în km2 a
destinației respective

(în km2)

De exemplu, dacă o țară are o suprafață de 4.000 km2 şi înregistrează într-un an 2 milioane de
sosiri de turiști, atunci densitatea turistică în raport cu suprafața destinației este de 500 turiști/km2
(2 mil. turiști/4.000 km2).

Problema 5.
Să se determine numărul turiştilor sosiţi în România în anul 2018, ştiind că:
Densitatea turistică în raport cu suprafaţa este de 49,16 turişti/km2 şi suprafaţa este de 239.397
km2.

Rezolvare: Turişti sosiţi = 238.397 X 49,16 = 11.719.596,52 turişti sosiţi

Gradul de ocupare (Go) = Reflecta utilizarea ofertei într-o perioadă determinată, adică nivelul
activităţii în hoteluri în funcţie de capacitatea instalată:

Go

X 100

Problema 6.
Să se determine gradul anual de ocupare pentru România în anul 2018, ştiind că:
Numărul de înnoptări este de 28.644.742 iar numărul locurilor de cazare este de 353.835.

Rezolvare:
Problema 7.
Să se determine gradul de ocupare pentru judeţul X în perioada iunie-septembrie, ştiind că:
Numărul de înnoptări este de 240.000 şi numărul locurilor de cazare este de 3.400

Rezolvare: perioada iunie-septembrie înseamnă 120 zile (aprox) =>

3.3.2 Indicatori valorici

- Încasări totale din turism

- Încasare medie pentru turism = încasări turistice totale/total turişti sosiţi
- Cheltuiala medie pe turism = total cheltuieli/total turişti plecaţi

Problema 8.
Să se determine încasarea medie pe turism pentru România în anul 2018, ştiind că:
Încasările turistice totale au fost de 2.353.000.000 Euro, iar numărul turiştilor sosiţi 11.720.425
Rezolvare: 2.353.000.000: 11.720.425 = 200,76 Euro/turist

Problema 9.
Să se determine cheltuiala medie pe turism pentru România în anul 2018, ştiind că:
Cheltuieli totale reprezintă 3.656.000.000 Euro, iar numărul total al turiştilor plecaţi 21.038.806
Rezolvare: 3.656.000.000: 21.038.806= 173,77 Euro/turist

CAPITOLUL 4

4.1 PIAŢA TURISTICĂ

 Conţinutul şi caracteristicile pieţei turistice

 Cererea şi consumul turistic. Sezonalitatea activităţii turistice
 Oferta turistică
 Preţurile produselor turistic

4.1.1 Conţinutul şi caracteristicile pieţei turistice

Definiţie: Piaţa turistică înseamnă totalitatea tranzacţiilor, actelor de vânzare-cumpărare al căror

obiect îl constituie produsele turistice, privite în conexiune cu relaţiile pe care le generează, spaţiul
geografic şi timpul în care se desfăşoară.
Oferta turistică este constituită din patrimoniul turistic, baza tehnico-materială, serviciile prestate
turiştilor şi mărfurilor oferite acestora. Astfel spus, oferta turistică reprezintă totalitatea produselor
turistice oferite sau care pot fi oferite pe piaţă şi care pot avea un caracter concurenţial între ele.

Caracteristici:

 Complexitatea (nevoi diferite, oferte diferite)

 Opacitate (oferta exprimată în imagini)

 Dinamism (piaţa turistică înregistrează ritmuri superioare de creştere celorlalte pieţe)

 Sensibilitate (modificarea preţurilor, curs euro)

 Mobilitate (deplasarea turistului către destinaţie)

 Concentrare în timp şi spaţiu (sezonalitate)

4.1.2 Cererea şi consumul turistic. Sezonalitatea activităţii turistice

În vederea valorificării potenţialului turistic al unei zone turistice apare necesitatea întâlnirii cererii
turistice cu componentele ofertei turistice.

Definiţie: Cererea turistică reprezintă cea de a doua componentă esenţială a pieţei turistice. Ea
poate fi definită ca reprezentând „dorinţa pentru un anumit produs turistic, dublată de posibilitatea
şi decizia de a-l cumpăra”.

În acest context, „consumul turistic reprezintă ansamblul cheltuielilor făcute de subiecţii cererii
pentru cumpărarea de bunuri şi servicii cu motivaţie turistică”

În timp ce cererea turistică se formează la locul de reşedinţă al turistului, consumul turistic se

realizează la locul de destinaţie turistică în trei etape:

1. înainte de deplasarea spre locul de destinaţie turistică dar legat de aceasta

(achiziţionarea pachetului turistic, a unor produse de uz general precum
echipamente, periuţă şi pastă de dinţi, pijama, costum de baie, bocanci etc.);
2. în timpul deplasării spre locul de destinaţie turistică (produse de artizanat, benzină,
mâncare etc.);
3. la locul de destinaţie turistică (servicii de agrement).

Sezonalitatea - are o influenţă negativă asupra gradului de satisfacţie al turistului sau asupra
rezultatelor economico-financiare ale agenţilor economici.
Cauzele sezonalităţii:
- naturale (anotimpurile, schimbările climatice, etc)
- economico-sociale (modul I care este organizată activitatea în societate)

În zonele cu climă temperată exista trei tipuri de manifestare a concentrării sezoniere:

1. staţiuni sau zone cu un vârf de sezon (pe litoral)
2. staţiuni sau zone cu două vârfuri de sezon (la munte)
3. staţiuni sau zone fără concentrări semnificative (staţiunile balneare şi oraşele)
Modalităţi de atenuare a sezonalităţii:
- promovarea unor programe sociale, reducerea preţurilor
- diversificarea activităţilor de agrement
- organizarea unor manifestări în extrasezon
- intensificarea eforturlor promoţionale

4.1.3 Oferta turistică

Definiţie: ansamblul elementelor de atracţii turistice

În sinteză, oferta turistică este constituită din:
- potenţialul turistic (atracţii naturale şi antropice), situat într-un anumit spaţiu geografic, deci
dependent de teritoriu, cu o anumită structură, valoare şi capacitate, având rol determinant
în dezvoltarea turismului;
- baza materială specifică–de cazare, de alimentaţie, agrement etc. – Şi infrastructura
generală, componenta ce permite exploatarea potenţialului;
- forţa de muncă, numărul structura, nivelul de pregătire, determinând valoarea producţiei;
- serviciile; pe de o parte forma sub care se exteriorizează, cel mai adesea, produsele turistice
o reprezintă serviciile şi, pe de altă parte, factorii de producţie ai turismului (capital, resurse,
forţă de muncă) sunt incluşi în sfera terţiarului.

Aceste elemente componente imprimă ofertei turistice şi o serie de caracteristici după cum
urmează:
1. complexitate şi eterogenitate;
2. creşterea diversificată;
3. rigiditatea în timp şi spaţiu;
4. inadaptabilitatea relativă.

Oferta turistică poate fi multiplicata în produse turistice identice până la un moment dat, dincolo de
care apare nevoia diversificării, respectiv atragerea în circuitul turistic al unor noi resurse sau
amenajarea altor zone.

Rigiditatea în timp şi spaţiu îmbraca trei forme:

a. prin imobilitate
b. prin inposibilitatea stocării
c. prin capacitatea limitată în timp şi spaţiu a resurselor, a bazei tehnico-materiale şi a forţei de
muncă

Preţurile produselor turistice - valoarea de piaţă a unui produs său serviciu într-o estimare
monetară.
Caracteristicile preţurilor produselor turistice:
- diferenţierea în timp, diferenţierea în spaţiu, în funcţie de producător, în funcţie de
consumator
- complexitate
- influenta limitată asupra consumului
 CAPITOLUL 5

5. POTENŢIALUL TURISTIC

 Conţinutul şi structura potenţialului turistic

 Principalele atracţii turistice ale României. Siturile din România aflate pe Lista
Patrimoniului Mondial UNESCO
5.1. Definiţie: se mai numeşte patrimoniu turistic sau fond turistic şi înseamnă ansamblul
elementelor ce se constituie ca atracţii turistice şi care se pretează unei amenajări pentru vizitare şi
primirea călătorilor. Pg 13 în carte

Clasificarea resurselor turistice:

- Din pct de vedere al conţinutului
o Resurse sau atracţii turistice naturale
o Resurse sau atracţii turistice antropice
- Din pct de vedere al gradului de polarizare al resurselor turistice
o Reusrse turistice concentrate
o Resurse turistice dispersate
- Din pct de vedere al valorii exprimate prin unicitate şi originalitate
o Resurse unice, rare şi originale la scara întregii planete
o Resurse de creaţie, originale întâlnite în diverse zone ale lumii
o Resurse atractive, comune celor mai multor zone ale lumii

5.2. Principalele atracţii turistice ale României

Clasificarea principalelelor atracţii turistice ale României:

- Carpaţii romaneşti:
o Ocupa o treime din suprafaţa României; un potenţial turistic bogat, complex şi
original
o Se caracterizează prin alternarea unităţilor montane, submontane şi depresionare, a
culoarelor de văi, varietatea şi configuraţia învelişului vegetal, a reţelei de ape şi
lacuri, o mare bogăţie de ape minerale şi termominerale, fond cinegetic şi piscicol
reprezentativ
o Sunt accesibili pretutindeni
o Oferă condiţii favorabile pentru o valorificare complexă prin turism pentru
practicarea a numeroase forme de turism.
- Potenţialul speologic:
o Are o recunoscută valoare ştiinţifică şi estetică (12.500 peşteri)
o Ocupam locul V în Europa şi locul IX în lume
o Întâlnim peşteri de dimensiuni mari, complexe, cu râuri şi cascade, carstice,
subterane, sisteme dezvoltate pe mai multe etaje, unele bogat şi frumos
concretionate.
- Domeniul schiabil:
o Se desfăşoară între 800 şi 2200 m. altitudine, însă cele mai importante sunt
localizate între 1500 şi 1800 m. altitudine
o Este lipsit de avalanşe şi ferit de viscole, cu orientare nordică
o Prezintă numeroşi factori favorizanţi practicării sportului de iarnă
o Se poate schia până în primăvara târziu în staţiuni mai înalte
o Unele masive montane permit amenajarea de partii, mijloace de transport pe cablu
o Crestele şi piscurile alpine, verticalitatea pereţilor stâncoşi, practicarea alpinismului
Hidrografie - numeroase lacuri naturale şi artificiale:
- Lacul Bucura 9,6 hectare – aflat în Masivul Retezat
- Lacuri cu apă sărată:
o Sovata (Lacul Ursu)
o Ocna Sibiului
o Lacul Aluniş
- Lacurile din câmpia transilvaniei, din Moldova (Botoşani)
- Lacurile din jurul Bucureştiului
- Lacurile de câmpie (balneare – Amară, de agrement sau de pescuit sportiv)
- Lacuri ptr recreere şi odihnă
Lacuri: lacul Ştevia, lacul Bucura, lacul Sf. Ana, lacul Roşu, lacul Ursu

Litoralul romanesc se întinde pe 245 km – deţine o importantă salba cu apă dulce sau sărată
(Techirghiol)
Forme de turism ce se pot practica pe litoral: balnear, surf, etc
Elementele care definesc litoralul: plaja, apa de mare, bioclimatul marin, resursele balneare, partea
de vegetaţie.

Flora şi faună (vezi manual)

Resursele turistice antropice

Resursele turistice antropice prezintă un binemeritat interes, cuprinzând:

- Monumente arheologice;
- Situri arheologice;
- Monumente, ansambluri şi rezervaţii de arhitectură;
- Monumente şi ansambluri memoriale;
- Aşezări şi vestigii istorice şi culturale de mare preţ.

Monumentele din România incluse în patrimoniul UNESCO

Unele locuri din ţară, cunoscute obiective turistice, adevărate mininuni ale civilizaţiei şi ale naturii,
sunt incluse în Patrimoniul UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură),
instituţie care protejează bunurile culturale şi naturale din lume, prin Convenţia privind Protecţia
Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural, aprobată în 1972.
La nivelul anului 2018, pe lista UNESO există 1073 de obiective de patrimoniu cultural material
imobil şi patrimoniu natural, din 167 de ţări.
România a intrat în UNESCO în anul 1956, însă începe înscrierile pe lista patrimoniului după Revoluţia
din 1989. În mandatul istoricului de artă Dan Hăulică (1990-2001), intră în UNESCO şapte din cele opt
obiective de patrimoniu cultural material şi natural înscrise până în prezent.

Patrimoniul Mondial UNESCO din România include în prezent pe lista sa:

1. Bisericile pictate din nordul Moldovei
Bisericile aparţin unor mănăstiri ortodoxe din judeţul Suceava, construite la sfârşitul secolului al XV-
lea şi începutul celui de-al XVI-lea. Începând din anul 1993, au fost înscrise pe lista UNESCO opt
biserici: Arbore, Humor, Moldoviţa, Pătrăuţi, Probota, Suceava, Voroneţ şi Suceviţa. Biserică din
incinta Mănăstirii Suceviţa Aceste mănăstiri şi biserici domneşti au fost ridicate în zona Sucevei, în
apropierea capitalei de atunci a Moldovei. În a doua jumătate a domniei sale, Ştefan cel Mare a
ridicat multe biserici şi mănăstiri, eforul acestuia fiind continuat de urmaşii săi, mai ales de fiul său,
Petru Rareş, dar şi de alţi voievozi, boieri şi oameni ai bisericii. Astfel s-a născut în arta bisericească
Stilul Moldovenesc.
 2. Satele cu biserici fortificate din Transilvania
Satele din această zonă sunt caracterizate de un sistem specific de cultivare al terenului, un model
de aşezare şi organizare a gospodăriilor ţărăneşti, păstrate încă din Evul Mediu. Localităţile sunt
dominate de bisericile lor fortificate, care ilustrează perioadele clădirii din secolul al XIII-lea şi până în
secolul al XVI-lea. Biserici fortificate transilvane sunt specifice satelor săseşti şi secuieşti situate în
sud-estul Transilvaniei. Mai exact, pe lista UNESCO se află şase biserici săseşti (Biertan şi Valea Viilor-
judeţul Sibiu, Saschiz- judeţul Mureş, Câlnic – judeţul Alba, Prejmer şi Viscri-judeţul Braşov) şi una
secuiască (cel de la Dârjiu - judeţul Hargita). Bisericile fortificate au jucat atât un rol religios cât şi un
rol militar pentru mai mult de cinci secole. În număr de aproximativ 150 de edificii la începutul
secolului XXI.
3. Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei
Acesta sunt ruine ale unor cetăţi antice din secolele ÎI î.Hr şi I d.Hr., aflate în judeţul Hunedoara. Sunt
şase fortăreţe dacice în Munţii Orăştiei, care au fost ridicate pentru apărare şi protecţie împotriva
cuceririi romane. Cetăţile formau un scot de apărare al capitalei spirituale şi politice a regatului dac,
Sarmisegetuza Regia – aflat la 1200 de metri altitudine. Cele şase fortăreţe sunt: Sarmizegetusa
Regia, Luncani - Piatra Roşie, Costeşti - Blidaru, Costeşti - Cetăţuie şi Căpâlnaşi Băniţa.
4. Sighişoara-centrul istoric
Sighişoara se află în judeţul Mureş. Este un oraş medieval fortificat, ridicat de comunitatea săsească
în secolulele XIII-XIX. Este un loc în care clădirile istorice s-au păstrat aproape în totalitate şi în care
intervenţiile de arhitectură nouă lipsesc. Oraşul-cetate Sighişoara este amplasat pe malul râului
Târnava Mare. Oraşul medieval era înconjurat cu ziduri, din care se păstrează până astăzi o parte.
Turnul cu Ceas este cel mai impunător dintre turnurile păstrate, acesta păzind intrarea principală în
cetate. Biserică din Deal a fost construită în secolelel XIV-XV în stilul gotic.
5. Mănăstirea Hurezi
Mănăstirea Hurezi sau Horezu a fost ctitorită de voievodul Constantin Brâncoveanu (1688-1714) şi
familia lui, în judeţul Vâlcea. A fost construită între 1690 şi 1693. Un fenomen asemănător celui
petrecut în Moldova s-a întâmplat şi în Ţara Românească. Prin aceste ctitorii domneşti şi boiereşti s-a
născut stilul arhitectural numit “brâncovenesc”. Mănăstirea Hurezi este locul unde se păstrează cea
mai mare diversitate de clădiri brâncoveneşti: cinci biserici, un paraclis, un palat domnesc, bucătărie,
bibliotecă, clopotniţă, chilii, fioşoare, coloane, fortificaţii. Multe sunt decorate cu frescă originală şi
păstrează piese de mobilier, icoane, ţesături, argintărie de mare preţ.
6. Biserici de lemn din Maramureş
Pe lista patrimoniului UNESCO se află, din anul 1999, opt monumente din cele 85 de biserici de lemn,
din judeţul Maramureş. Acestea se află în Budeşti, Deseşti, Bârsana, Poienile Izei, Ieud (în
Maramureşul istoric), Şurdeşti, Plopiş (sunt în vecha Ţară a Chioarului) şi Rogoz (în Ţara Lăpuşului).
Aceste biserici de sat reprezintă un ansamblu de diverse arhitecturi, din diferite perioade şi zone.
Bisericile de lemn sunt înguste, înalte, cu turle suple şi lungi. Meşterii lemnari au folosit tehnici
elaborate de îmbinare, au folosit învelitoare din şindrilă şi au realizat diverse motive ornamentale.
Au fost ridicate uneori de familii înstărite şi nobile, locale, alteori, din efortul întregii comunităţi.
Lemnul a fost timp de multe secole materialul de construcţie cel mai folosit în satele româneşti.
7. Delta Dunării
Delta Dunării, aflată în mare parte în Dobrogea şi parţial în Ucraina, este a doua ca mărime şi cea mai
bine conservată dintre deltele europene. De asemenea, este cea mai întinsă zonă compactă de
stufărişuri din lume. Există aici numeroase specii de peşti, plante, animale, păsări, insecte care
construiesc împreună cu apele şi pământurile 30 de tipuri de ecosisteme diferite. A fost clasificată de
UNESCO ca rezervaţie a biosferei şi ca parc naţionional. Aici se află cea mai mare populaţie de
pelicani comuni şi creţi din Europa şi mai mult de jumătate din populaţia mondială de cormoran mic
şi gâscă cu gât roşu. Vara, afluxul de turişti triplează populaţia, care la recensământul din 2002 era
de 14.583 locuitori. Delta a fost dintotdeuna un mediu-refugiu pentru populaţiile iniţial greceşti
(grecii pontici erau în 1910, mai numeroşi decât lipovenii), ulterior româneşti. Aceste populaţii s-au
amestecat, lucru dovedit şi de vocabularul limbilor vorbite în deltă, îndeosebi termenii pescăreşti.
 8. Pădurile seculare de fag din Carpaţi
Este un obiectiv transfrontalier, răspândit prin tot centrul, estul şi vestul continentului. Aceste păduri
se află şi în unele zone de deal şi de munte din România. Pădurea seculară este un ecosistem
complex care s-a păstrat în forma originară, nederanjat de intervenţia omului. În aceste păduri se
află arbori bătrâni de 150 şi până la 500 de ani. Sunt importante pentru conservarea biodiversităţii şi
lanţurilor trofice în starea lor pură. În aceste zone nu se exploatează lemnul, nici măcar cel mort.
Parcul Naţional Domogled Pădurile seculare se află în zona de deal şi sunt alcătuite în majoritate de
fagi, dar sunt şi ulmi, carpeni, brazi, molizi şi alte specii. Patrimoniul UNESCU cuprinde rezervaţii
naturale din 12 ţări (Germania, Slovacia, Ucraina, Albania, Belgia, Bulgaria, Italia, Croaţia, Slovenia,
Spania şi România). Cele din România sunt în Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa (Caraş-Severin),
Munţii Făgăraş (Braşov), Munţii Rarău (Suceava), Parcul Naţional Masivul (Vâlcea), Parcul Naţional
Domogled-Valea Cernei (Caraş-Severin, Mehedinţi, Gorj), Ţibleş (Maramureş).

Patrimoniu imaterial UNESCO În 2003, UNESCO a iniţiat o nouă colecţie, dedicată patrimoniului
imaterial, unele transfrontaliere, fiind tradiţii care se regăsesc pe teritoriul mai multor ţări,
învecinate.
În perioada 2008-2017 au fost înscrise 470 de obiective din 117 ţări, între care şapte din România.

1. Tehnici tradiţionale de realizare a scoarţei – un meşteşug prin care se nasc ţesăturile numite
scoarţe, realizate de ţărăncile din România şi Republica Moldova.

2. Meşteşugul ceramicii de Horezu – un meşteşug prin care se nasc vasele de lut, în satul Olari
(judeţul Vâlcea). În România se aflau la începutul secolului al XX-lea peste 200 de sate de olari. Astăzi
au mai rămas mai puţin de 50.

3. Căluşul –un obicei rituial complex practicat de bărbaţi, timp de nouă zile, începând cu duminica
Rusaliilor, în anumite sate din Oltenia şi Muntenia.

4. Tradiţia Mărţişorului – un obicei străvechi legat de venirea primăverii. Este păstrat la români,
bulgari, macedoneni, greci, sârbi, unguri.

5. Colindatul în ceată bărbătească. Este un obicei străvechi legat de sărbătorile de iarnă, practicat în
special de feciorii satului, în România şi Republica Moldova. Primul colind începea de la Sf. Andrei (30
noiembrie) şi ţinea până la Sf. Ion (7 ianuarie).

6. Jocul fecioresc – un tip de dans ţărănesc, tradiţonal din Transilvania, practicat de bărbaţi: români,
maghiari şi romi. Erau jucate duminică şi în sărbători, la nunţi şi târguri. Primul semn de
recunoaştere este bătaia cu palmele pe picioare, în ritmul muzicii.

7. Doina. Este un fel de a cânta a ţăranilor simpli. Se poate cânta singur, doar cu vocea sau cu
acompaniament de instrument: fluier, caval, cobză. Sunt specifice în Oltenia, Gorj, Bucovina,
Maramureş, Mehedinţi, dar şi în alte părţi ale ţării.

Geoparcul Dinozaurilor din Ţara Haţegului. În anul 2015, a fost adoptat Programul UNESCO pentru
Geoştiinţe şi Geoparcuri. În România se află un singur astfel de geoparc internaţional: Geoparcul
Dinaozaurilor din Ţara Haţegului (judeţul Hunedoara). Cuprinzând zone fertile de depresiune,
înconjurate de muncţi-retezat, Ţarcu şi Şurianu -, zone de deal împădurite, văi cu izvoare, aceste
ţinuturi au fost locuite din vechime. Teritoriul geoparcului acoperă cele peste 80 de sate din Ţara
Haţegului, cuprinde monumente geologice, paleontologice, botanice, arheologice, istorice şi
culturale şi a devenit o destinaţie de ecoturism. Au fost construite Casa Dinozaurilor Pitici, Casa
Vulcanilor, Casa Tradiţiilor, Casa Petrelor etc. Dinozaurii pitici au trăit în aceste locuri cu 72 de
milioane de ani în urmă, când zona era o insulă cu climă tropicală, în oceanul Tethys.
 CAPITOLUL 6

6. BAZA TEHNICO-MATERIALĂ A TURISMULUI DIN ROMÂNIA

 Conţinutul şi rolul bazei tehnico-materiale a turismului

 Structura, dinamica şi distribuţia teritorială a echipamentelor turistice

Definiţie: Baza tehnico-materială reprezintă ansamblul mijloacelor de producţie utilizate, în acest

domeniu, în scopul obţinerii de bunuri şi servicii specifice destinate consumului turistic.

Baza tehnico-materială este constituită din totalitatea clădirilor, mijloacelor de muncă, instalaţiilor,
obiectelor de inventar şi a materialelor folosite în sectorul turistic şi care concură la realizarea
circulaţiei turistice. Baza tehnico-materială a turismului reprezintă ansamblul mijloacelor de cazare,
hrană, tratament, agrement, transport (căi şi mijloace), destinate satisfacerii cererii turistice.
Dezvoltarea turismului şi realizarea rolului său social-economic este condiţionată de modernizarea,
dezvoltarea, diversificarea şi perfecţionareacontinuă a bazei tehnico-materiale.

Criteriul care stă la baza structurării bazei tehnico-materiale a turismului este destinaţia principală:
- Baza tehnico-materială specific turistică ce cuprinde:
o unităţi de cazare;
o unităţi de alimentaţie;
o instalaţii şi modalităţi de agrement;
o instalaţii şi modalităţi de tratament;

- Baza tehnico-materială generală (infrastructura) care cuprinde:

o căi de comunicaţie;
o mijloace de transport în comun;
o telecomunicaţii;
o reţele de alimentare cu apă, gaze, energie electrică, energie termică;
o unităţi comerciale şi de prestări servicii etc.

Aşadar, între baza tehnico-materială şi resursele turistice există o relaţie de intercondiţionare

reciprocă.

CAPITOLUL 7

7. FORŢA DE MUNCĂ DIN TURISM

 Particularităţile muncii în turism

 Evoluţia şi structura personalului ocupat în turism

Pentru obţinerea unor rezultate pozitive din partea firmelor care activează în turism, trebuie
cunoscute particularităţile muncii în turism:
- Răspunderea materială şi morală ridicată;
- Nivelul scăzut de tehnicitate;
- Oboseală fizică şi psihică;
- Consum de muncă vie superior celorlalte ramuri economice;
 - Fluctuaţia ridicată a forţei de muncă;
- Munca în contratimp faţă de programul obişnuit de muncăal altor categorii de personal;
- Un nivel relativ ridicat şi complex de pregătire;
- Practicarea muncii cu timp parţial (part time);
- Angajarea întregului timp de muncă al unei zile;
- Feminizarea forţei de muncă

Serviciile au o serie de trăsături-caracteristici cum ar fi: caracterul imaterial al prestaţiei,

nestocabilitatea, simultaneitatea producţiei şi consumuluilor, inseparabilitatea faţă de persoana
prestatorului, intangibilitatea, personalizarea-particularizarea lor la nivelul grupului sau individului,
dinamică înaltă, fluctuaţie sezonieră, complexitate, substitubilitate, eterogenitate etc.
Dezvoltarea turismului –caracterizat ca un sector intensiv în muncă –are o serie de consecinţe
asupra utilizării resurselor umane în sensul creării de noi locuri de muncă, determinăriiunui nivel
relativ ridicat de instruire şi a unei anumite structuri profesionale şi pefuncţii. Specialitatea activităţii
turistice, complexitatea sa, dată de multitudinea şi varietatea componentelor, îşi pun amprenta
asupra necesarului de personal şi structurii acestuia, asupra exigenţelor privind pregătirea şi selecţia,
asupra eficienţei utilizării forţei de muncă.

Clasificarea serviciilor turistice

În literatura de specialitate întâlnim diverse criterii de clasificare şi forme subsumate ale serviciilor
turistice, după cum urmează:

1. În funcţie de etapele principale din desfăşurarea unei călătorii:

o servicii legate de organizarea voiajului (publicitate, informarea pe Internet sau la
agenţia de turism, achiziţionarea diverselor echipamente specifice);
o servicii de sejur (cazare, alimentaţie, agrement).

2. În funcţie de importanţa în consum şi motivaţia cererii:

o servicii turistice de bază (cazare, alimentaţie, agrement);
o servicii turistice suplimentare (ghid, informare, schimb valutar, activităţi cultural-
sportive, închirierea diverselor obiecte şi echipamente).

3. După formă de manifestare a cererii, respectiv modul deformulare a deciziei de

cumpărare:
o servicii ferme achiziţionate anterior deplasării către destinaţia turistică precum cele
de cazare;
o servicii spontane achiziţionate pe măsura derulării călătoriei precum tratament,
închirieri, transport pe cablu.

4. În funcţie de natura relaţiilor financiare angajate între prestatori şi clienţi:

o servicii turistice cu plată care acoperă majoritatea prestaţiilor de care beneficiază un
turist;
o servicii turistice gratuite (scutiri, gratuităţi, informaţiile oferite de către centrele de
informare turistică).

(de reţinut: acest pdf o să fie actualizat ulterior cu tot ce se preda în 11.01.2019)

Ps: Dacă te abonezi la oricare din subiectele forumului, vei primi pe email notificare privind noile
mesaje postate în subiectul la care te-ai abonat)

Cursurile vor fi publicate pe https://www.mtcb.ro/