Damnațiunea lui Faust

Tradus de către Dohocher Mihaela

Elevă în clasa a XII-a A

Partea I îi

Bătrânul savant Faust are în vedere reînnoirea naturii. Auzind țăranii

cântând și dansând, își dă seama că fericirea lor simplă este ceva ce nu
va mai experimenta niciodată. O armată trece prin depărtare (Marșul
Maghiar). Faust nu înțelege de ce soldații sunt atât de entuziasmați în
ceea ce privește gloria și faima.
Partea a II-a
Deprimat, Faust s-a întors la studiu. Chiar și căutarea înțelepciunii nu-
l mai poate inspira. Obosit de viață, e pe cale să se sinucidă.. când,
sunetul clopotelor bisericești și un imn de Paști îi amintesc de
tinerețea lui, când avea încă credința în religie. Brusc apare
Méphistophélès, comentând în mod ironic transformarea aparentă a lui
Faust. El se oferă să îi facă o călătorie, promițându-i restaurarea
tinereții sale, cunoașterea și împlinirea tuturor dorințelor sale. Faust
acceptă.
Méphistophélès și Faust sosesc la taverna Auerbach în Leipzig, unde
Brander, un student, cântă un cântec despre un șobolan a cărui viață
bogată este oprită de o doză de otravă într-o bucătărie. Ceilalți oaspeți
oferă un «Amin» ironic, iar Méphistophélès continuă cu un alt cântec
despre un purice care își aduce rudele cu scopul de a infesta o întreagă
curte regală (Cântecul Puricelui). Dezgustat de vulgaritatea tuturor,

1
 Faust cere să fie luat în altă parte.
Pe o pajiște de-a lungul Elbei, Méphistophélès îi arată lui Faust o
viziune a unei femei frumoase, numită Marguerite, cauzându-i lui
Faust să se îndrăgostească de ea. El îi strigă numele, iar
Méphistophélès promite să îl conducă pe Faust la ea. Împreună cu un
grup de studenți și soldați, aceștia intră în orașul în care trăiește.
Partea a III-a
Faust și Méphistophélès se ascund în camera Margueritei. Faust simte
că va găsi în ea, idealul femeii pure și inocente(,,Mulțumesc,dulce
amurg ”)Marguerite intră și cântă o baladă despre Regele Thule, care
a rămas întotdeauna fidel iubirii sale pierdute („Altădată un rege de
Thulé”). Méphistophélès cheamă spirite să o încântă și să o înșele pe
fată și cântă o serenadă sarcastică în fața ferestrei ei, anticipând
pierderea ei de nevinovăție. Când spiritele au dispărut, Faust a mers
înainte. Marguerite recunoaște ca l-a visat, asa cum a visat-o și el, și
își declară dragostea unul pentru altul. Chiar atunci, Méphistophélès
apare, avertizându-i că reputația fetei trebuie salvată: Vecinii au aflat
că în camera lui Marguerite există un bărbat și și-au chemat mama în
scenă. După un grăbit,,La revedere ”, Faust și Méphistophélès
evadează.
Partea a IV-a
Faust a sedus-o, apoi a abandonat-o pe Marguerite, care încă așteaptă
întoarcerea sa (“Dragostea arde ca flacăra ”).Ea poate auzi soldații si
studenții din depărtare, ceea ce îi amintește de noaptea în care Faust a
venit prima oară acasă la ea. Dar de data aceasta nu se afla printre ei.

2
 Faust cere naturei să-l vindece de oboseala sa mondială („Natura
imens, impétranable et fière”).

Méphistophélès pare și îi spune că Marguerite este în închisoare.

A dat din greșeală mamei sale prea multe porțiuni adormite, ucigând
bătrâna, care va fi spânzurată a doua zi. Faust pantics, dar
Méphistophélès susține că o poate salva — dacă
Faust îi predă sufletul. Faust este de acord că nu se poate gândi la
nimic altceva decât la salvarea Marguerite. Cei doi se plimbau pe o
pereche de cai negri.
Crezând că se îndură spre Marguerite, Faust devine îngrozit când vede
aparițiile demonice. Peisajul devine din ce în ce mai oribil și grotesc,
iar Faust își dă în sfârșit seama că Méphistophélès l-a dus direct în
iad. Demonii și spiritele afurisite îl salută Méphistophélès într-un
limbaj misterios, infernal și bine ați venit Faust printre ei.