*Diagnosticarea cancerului pulmonar este dificilă, deoarece simptomele lui pot fi confundate cu

cele ale unei răceli persistente sau cu tusea cauzată de fumat. În majoritatea cazurilor, afecţiunea
este diagnosticată când deja se înregistrează metastaze.
Există însă semne timpurii care pot da de gol temuta boală.

1.Dureri articulare
Oamenii de ştiinţă de la Spitalul Prato din Italia au studiat între anii 2000 şi 2005 un număr de 296 de
pacienţi cu dureri şi inflamaţii în genunchi, constatând că aceste simptome pot fi asociate cu cancerul
pulmonar. Toţi pacienţii au fost bărbaţi de vârstă medie, fumători cronici toată viaţa, fiind demonstrat că,
la aproximativ 2% din pacienţi, cancerul pulmonar a fost asociat cu artrita la genunchi, iar după
eliminarea cancerului, durerile de genunchi au dispărut. Potrivit datelor Asociaţiei americane pentru
cancer, aproximativ 85% din cazurile de cancer pulmonar aparţin carcinoamelor celulare, care sunt dificil
de tratat, iar la la o cincime dintre cazuri, maladia se extinde la oase. „Durerile de coaste reprezintă de
obicei un semn precoce al cancerului şi asta facilitează diagnosticarea şi tratamentul”, a spus dr. Giuliano
Gros de la Spitalul Prato.

2. Pleoape căzute
Pleoapele căzute pot fi semnul paraliziei faciale, ce apare din cauza unui virus herpetic ce blochează
semnalele pe care creierul le trimite muşchilor feţei. Mai rar, pleoapele căzute pot indica un cancer la
plămâni.

3. Degete umflate
Degetele cu vârfurile umflate pot fi un semnal al cancerului pulmonar. Substanţa PGE2, care produce
inflamarea plămânilor, este secretată în exces de căre tumoră, se acumulează în degete şi determină
inflamarea acestora.

4. Tuse
Tusea persistentă, în special în lipsa unui motiv evident, precum răceala sau gripa, este un semn de
alarmă.

5. Dificultăți de respirație
Este un simptom ce apare tardiv şi care de obicei semnifică obstrucţia sau compresiunea unei bronhii
mari. Se poate însoţi de wheezing (şuierătură respiratorie) care nu dispare după tuse.

“Este bine să vă faceţi o radiografie dacă aveţi următoarele simptome: tuse, spută cu sânge, durere în
capul pieptului, dispnee, pneumonii sau bronşite repetate, oboseală, lipsa apetitului, scădere inexplicabilă
în greutate, răguşeală, transpiraţii ale feţei şi gâtului”, explică pneumologul Magdalena Ciobanu.

6. Durerea în piept
Poate avea un sediu şi o intensitate variabilă, însă întotdeauna este persistentă la tratamentul simptomatic.

7. Expectoraţia cu sânge
Este simptomul cel mai alarmant pentru pacient. Este de obicei în cantitate mică sau medie şi apare când
se dezvoltă leziuni ulcerative ale mucoasei bronşice.

8. Schimbarea vocii
E normal să ai vocea răgușită atunci când ești răcit, însă dacă se întâmplă fără o cauză, trebuie neapărat să
mergi la doctor.

Tags: cancer de plamani, cancer pulmonar, plamani

https://www.doctorulzilei.ro/opt-semne-ale-cancerului-de-plamani-nu-le-ignora/
 Ce este cancerul Pulmonar?
Cancerul pulmonar ( cancerul la plamani) este un tip de cancer ce debuteaza in zona plamanilor.
In mod normal, organismul programeaza celulele sa moara si sa fie eliminate la sfarsitul ciclului
vietii acestora, pentru a face loc celulelor noi. Cancerul anuleaza aceasta programare, provocand
anumite celule sa creasca si sa se inmulteasca necontrolat.

Aceasta crestere necontrolata duce la aparitia tumorilor si are ca si consecinte efectele negative
tipice cancerului. Atunci cand acest fenomen are loc in zona plamanilor, cancerul este unul foarte
serios, din cauza rolului vital pe care il au plamanii in oxigenarea organismului.

In general exista doua tipuri principale de cancer pulmonar: cancer cu celule mici
(microcelular) si cancer cu celule non-mici (non-microcelular). Variatia este data de felul in
care acestea apar atunci cand sunt observate cu ajutorul microscopului.

Exista mai mari sanse de aparitie a cancerului pulmonar non-microcelular decat a celui
microcelular. Desi este o boala ce poate afecta pe oricine, exista anumiti factori clari de risc, c e au
in general la baza inhalarea pe termen lung a unor substante precum fumul de tigara, diverse
substante chimice sau toxine.

Simptome si cauze
In general cancerul pulmonar nu provoaca simptome in fazele incipiente. Aceastea apar insa atunci
cand boala ajunge in faze mai avansate. Acestea pot include:
 O tuse neobisnuita ce nu dispare de la sine
 Tusitul cu sange, chiar si in cantitati foarte mici
 Dificultati la respirare
 Dureri in zona pieptului
 Pierderi inexplicabile de greutate
 Dureri de oase
 Dureri dese de cap.

Majoritatea cazurilor de cancer la plaman sunt provocate sau favorizate de catre

fumat. Fumatul dauneaza in special celulelor ce formeaza tesutul exterior al plamanilor, substantele
cancerigene din fumul de tigara inhalat schimband aproape imediat alcatuirea acestora.
Cele doua tipuri principale de cancer la plaman sunt:
 Cancer microcelular – apare aproape exclusiv la persoanele ce fumeaza foarte mult si pe o
foarte lunga perioada de timp.
 Cancerul non-microcelular – este mult mai des intalnit decat cel microcelular (apoximativ 80-
85% din totalul cazurilor) si este un termen ce inglobeaza mai multe tipuri de cancer pulmonar ce
se manifesta asemanator, precum carcinomul scuamos, adenocarcinomul si carcinomul cu celule
mari.
Posibilele cauze ale aparitiei cancerului la plamani pot fi prevenite, precum fumatul, sau care
nu pot fi prevenite, cum ar fi mostenirea genetica. Riscul de cancer pulmonar cresc exponential
in functie de numarul de tigari fumate zilnic si numarul de ani de cand perso ana in cauza este
fumatoare. Renuntarea la tigari la orice varsta reduce semnificativ riscurile de a dezvolta cancer
pulmonar. Chiar si expunerea pasiva la fumul de tigara poate favoriza aparitia bolii.
 Pe langa fumul de tigara, exista si alte gaze si substante ce pot favoriza aparitia cancerului
pulmonar la persoanele expuse pe termen lung la acestea. Radonul este un gaz radioactiv provenit
din radiu si generat de catre uraniu.

Acesta se produce in sol si poate fi o cauza majora a aparitiei cancerului la persoanele ce sunt
expuse pe termen lung, precum cei ce locuiesc la casa sau la parterul blocurilor in zone unde are
loc acest fenomen. Expunerea la azbest sau la alte substante cancerigene poate avea acelasi
deznodamant.

Muncitul pe termen lung in medii bogate in azbest, arsenic, nichel sau crom pot mari sansele
apartiei cancerului pulmonar, in special in cazul fumatorilor.
Persoanele ce au in familie o ruda apropiata cu cancer pulmonar au sanse mult sporite de a suferi
in viitor de aceasta boala.

Analize pentru detectare

Persoanele cu risc sporit de a dezvolta cancer pulmonar se pot testa anual cu ajutorul unei
tomografii computerizate. Este o procedura puternic recomandata oricarei persoane de peste 55
de ani ce a fumat multi ani, chiar daca starea generala de santatate este una foarte buna. In
functie de istoricul fiecarui pacient, medicul va decide ce fel de teste sunt potrivite.

Daca exista vreun motiv de suspiciune ca un pacient ar suferi deja de cancer pulmonar, mai multe
teste se vor efectua pentru a depista celulele cancerigene si pentru a scoate din calcul alte variante
de boli cu semne si simptome similare.

Testele pot include:

 Teste imagistice, precum o radiografie pulmonara sau o tomografie computerizata, pot depista o
masa anormala sau un nodul.
 Examen citologic al sputei – in cazul aparitiei unei tuse cu eliminare de sputa, analiza la
microscop a acestia poate comfirma prezenta celulelor canceroase.
 Biopsia presupune recoltarea unei mostre din celulele anormale si analizarea acestora. Biopsia
poate fi facuta in mai multe moduri diferite. Bronhoscopia presupune examinarea zonelor
anormale ale plamanilor cu ajutorul unui tub luminat ce se introduce pe gat; med iastinoscopia se
realizeaza facand o incizie la baza gatului si folosirea unor microinstrumente chirurgicale pentru a
recolta mostre de tesut din nodulii limfatici; biopsia cu ac fin se realizeaza cu ajutorul radiografiei,
aceasta ghidandu-l pe medic catre zona unde se afla celule suspecte. Biopsia poate presupune
prelevarea mostrelor si din zone unde cancerul nu s-a imprastiat, precum ficatul.
Analiza in laborator a celulelor canceroase pot determina tipul de cancer pulmonar, iar cunoasterea
caracteristicilor particulare ale celulelor canceroase poate determina cele mai eficiente cai de
tratament.

Daca boala a fost confirmata, urmatoarele analize vor determina stagiul la care a ajuns cancerul. In
functie de cat a avansat boala, medicul va decide ce tratament este cel mai potrivit pentru situatia
respectiva.

In general, testele pentru determinarea stagiului cancerului sunt teste imagistice precum tomografie
computerizata, teste cu rezonanta magnetica sau radiografii ale oaselor. Nu exista i nvestigatii
universale in aceste situatii, fiecare pacient prezentand o situatie diferita.
Stagiile cancerului pulmonar
 Stagiile cancerului pulmonar sunt indicate de numere romane de la 0 la IV, unde stagiile inferioare
indica faptul ca boala nu s-a extins, in timp ce stagiul IV reprezinta faza in care cancerul s -a
imprastiat in alte zone ale corpului.
 In Stagiul 0 se descopera celule anormale doar in straturile superioare de celule ce imprejmuiesc
caile aeriene.
 In Stagiul I o tumora s-a dezvoltat in interiorul plamanului, insa are sub 5 cm diametru si nu s -a
extins catre alte parti ale corpului
 In Stagiul II, tumora are tot sub 5 cm, insa pare sa se fi imprastiat catre nodulii limfatici din zona
plamanului. Tot in acest sagiu tumora are sub 7 cm si s-a imprastiat in tesuturile adiacente, insa
nu si in nodulii limfatici
 In Stagiul III, cancerul s-a extins catre nodulii limfatici si a ajuns in alte parti ale plamanului,
precum si in zone adiacente
 In Stagiul IV, cencerul s-a extins catre zone indepartate ale corpului, precum oasele sau creierul.
Tratamente disponibile
Tratamentul pentru fiecare caz in parte este stabilit de catre medic impreuna cu pacientul, luand -se
in calcul o serie de factori precum starea generala de sanatate, tipul si stagiul canceru lui, precum si
anumite preferinte personale ale pacientului. Cele mai comune forme de tratament sunt
interventia chirurgicala si radioterapia, insa se pot folosi si alte tratamente precum
chimioterapia.

Interventia chirurgicala presupune extirparea de catre chirurg a tesutului pulmonar canceros, plus
tesuturile din jur unde s-ar fi putut extinde cancerul. Cateodata aceasta procedura presupune
eliminarea unei portiuni a plamanului, iar in cazuri severe e posibil sa fie nevoie de extirparea in
totalitate a unuia din plamani.

Chimioterapia presupune abordarea unui tratament medicamentos cu scopul de a micsora sau

elimina in totalitate celulele canceroase. Aceste medicamente tintesc celulele ce se inmultesc foarte
rapid, facandu-le ideale in lupta contra celulelor canceroase. Chimioterapia este in special folosita
in cazurile unde cancerul s-a extins catre alte zone ale corpului. Acest tratament vine insa cu
puternice efecte secundare, precum stari extreme de greata si scadere masiva in greutate.

Radioterapia este un tratament ce foloseste puternice impulsuri cu radiatii pentru a distruge celulele
canceroase. Este de asemenea folosita pentru a micsora o tumora inainte de interventia
chirurgicala. Este in general un tratament eficient pentru cancerul ce a fost depistat intr-o anumita
zona si nu s-a extins inca catre alte parti.

Terapia tintita reprezinta folosirea unor medicamente ce tintesc un anume comportament al

celulelor canceroase. De exemplu, anumite medicamente opresc multiplicarea celulelor cance roase.
 Tratamentul pentru cancer la plaman presupune colaborarea a mai multor specializari ale medicinei,
prin implicarea unor specialisti precum medici chirurgi, oncologi, pneumologi si terapeuti in
probleme pulmonare.

Preventia cancerului pulmonar

Nu exista metode care sa asigure preventia totala a cancerului pulmonar, insa exista anumiti
pasi ce pot fi facuti pentru minimizarea riscului:

 In primul rand, trebuie eliminat fumatul. Persoanele ce nu au fumat niciodata sunt sfatuite sa nu
se apuce, si in acelasi timp sa isi educe copiii si cei din jur in privinta pericolelor ce vin odata cu
fumatul. Persoanele ce fumeaza deja ar trebui sa renunte imediat. Chiar daca o persoana a fumat
multi ani, renuntarea la acest obicei reduce semnificativ riscul apariti ei bolii. Medicul va poate
sfatui in privinta celor mai eficiente metode de a renunta la fumat.
 Persoanele ce locuiesc la casa sau la parterul blocurilor ar trebui sa isi testeze locuinta pentru a
se asigura ca nu sunt expusi la niveluri ridicate de radon. Radonul provoaca un procent estimativ
de 10% din cazurile totale de cancer pulmonar la nivel global. In orasele mari din Romania exista
programe ce ofera masuratori gratuite pentru determinarea nivelului de radon din locuinta.
 Trebuie evitate mediile cu riscuri de expunere la substante chimice toxice. Acest lucru presupune
in general respectarea indicatiilor si a normelor de protectie din anumite medii profesionale.
 O viata activa si o dieta bogata in fructe si legume pare a reduce riscurile dezvoltarii c ancerului
pulmonar.

Statistici si rate de supravietuire

Cancerul pulmonar este cancerul ce produce cele mai multe decese la nivel
mondial, reprezentand aproximativ un sfert din cazurile totale de decese provocate de cancer.
Boala produce mai multe decese decat cancerul mamar, cel de colon si cel de prostata adunate.
Sansele de supravietuire variaza in functie de momentul depistarii bolii, tipul acestuia si nivelul
extinderii acestuia in organism.

In Romania, in fiecare an sunt inregistrate peste 11.000 de cazuri noi de cancer pulmonar,
zilnic murind 28 de oameni din cauza bolii. Per total, in anul 2018 s-au inregistrat 83.461 de
cazuri noi de cancer pulmonar in tara noastra. De asemenea, procentul de decese provocate de
cancerul pulmonar, raportat la numarul total de decese provocate de cancer, este de aproximativ
30%.

Un diagnostic pus din vreme urca sansele de supravietuire pana la 55%, in timp ce depistarea bolii
in stagiul III sau mai tarziu coboara semnificativ sansele de supravietuire, pana la 11%. Mai mult de
75% din pacienti sunt diagnosticati intr-o faza avansata a bolii, cand tumora a devenit inoperabila.

Surse:

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/lung-cancer/symptoms-causes/syc-20374620
 https://www.cancer.org/cancer/lung-cancer.html

https://www.cancercenter.com/cancer-types/lung-cancer

https://www.docbook.ro/blog/cancerul-pulmonar#

Cancerul pulmonar reprezintă o afecțiune anatomopatologica ce se caracterizează printr-o crestere a

celulelor maligne sau benigne în cavitatea toracică, mai precis la nivelul unui plămân sau al ambilor plămâni, la
nivelul bronhilor sau al alveolelor pulmonare. Datorită celulelor canceroase care prin tromboză și embolirea
căilor respiratorii cauzează și duc la incapacitatea plămânilor de a face față schimbului de gaze (oxigen / dioxid
de carbon).
Dacă nu este tratată, această creștere se poate răspândi și la nivelul țesuturilor din apropiere sau al altor
organe din corp prin sistemul limfatic, printr-un proces denumit metastază. Majoritatea tipurilor de cancer care
pornesc din plămân, cunoscute în principal sub denumirea de cancere pulmonare, sunt carcinoamele derivate
din celulele epiteliale. Principalele tipuri de cancer pulmonar sunt carcinomul cu celule mici (cancerul bronho-
pulmonar microcelular sau CBPM), supranumit și cancer cu celule „în bob de ovăz”, și carcinomul pulmonar
fără celule mici (cancerul bronho-pulmonar non-microcelular sau CBPNM). Cele mai frecvente simptome sunt
tusea (inclusiv tusea cu sânge), pierderea în greutate și dificultățile de respirație.[4]
Cea mai frecventă cauză a cancerului pulmonar este expunerea îndelungată la fumul de țigară,[5] responsabil
pentru 80–90 % din cazurile de cancer pulmonar.[4] Nefumătorii reprezintă 10–15 % din cazurile de cancer
pulmonar,[6] aceste cazuri fiind adesea atribuite unei combinații dintre factori genetici,[7] gaz
radioactiv radon,[7] azbest,[8] și poluarea aerului[7], inclusiv fumatul pasiv.[9][10] Cancerul pulmonar se poate
depista în urma unei radiografii toracice și a unei tomografii computerizate (tomografie CT). Diagnosticul este
confirmat cu ajutorul unei biopsii[11], realizată, de obicei, printr-o bronhoscopie sau biopsie ghidată CT.
Tratamentul și rezultatele pe termen lung depind de tipul de cancer, de stadiu (gradul de răspândire), precum
și de starea de sănătate generală a persoanei, măsurată în funcție de statusul de performanță.
Tratamentele standard includ chirurgia, chimioterapia și radioterapia. CBPNM este uneori tratat chirurgical, în
timp ce CBPM răspunde, de obicei, mai bine la chimioterapie și radioterapie.[12] Per ansamblu, 15 % dintre
persoanele din Statele Unite diagnosticate cu cancer pulmonar supraviețuiesc o perioadă de cinci ani de la
data diagnosticării.[13] La nivel global, cancerul pulmonar este cea mai răspândită cauză a deceselor provocate
de cancer la femei și bărbați, fiind responsabil de 1,38 milioane de decese anual, conform datelor din anul
2008.[14]

Cuprins

 1Semne și simptome
 2Cauze
o 2.1Fumatul
o 2.2Radonul
o 2.3Azbestul
o 2.4Poluarea aerului
o 2.5Genetică
o 2.6Alte cauze
 3Patogeneză
 4Diagnostic
o 4.1Clasificare
o 4.2Stadializare
 5Profilaxie
o 5.1Screening
 6Management
o 6.1Chirurgia
o 6.2Radioterapia
o 6.3Chimioterapie
o 6.4Îngrijirea paliativă
 7Prognostic
 8Epidemiologie
 9Istorie
 10Referințe
 11Legături externe

Semne și simptome[modificare | modificare sursă]

Semnele și simptomele care pot sugera prezența cancerului pulmonar includ:[4]

 simptome respiratorii: tuse, tuse cu sânge, respirație șuierătoare sau dificultăți de respirație
 simptome sistemice:scădere în greutate, febră, hipocratism la unghiile de la mâini, sau oboseală
 simptome datorate compresiei locale: dureri în piept, dureri ale oaselor, obstrucționarea venei cave
superioare, dificultăți de înghițire
În cazul în care cancerul se dezvoltă în calea respiratorie, acesta poate bloca fluxul de aer,
provocând dificultăți de respirație. Acest blocaj poate duce la acumularea de secreții în spatele blocajului,
pacientul fiind predispus la pneumonie.[4]
În funcție de tipul de tumoare, este posibil ca așa-numitul fenomen paraneoplazic să atragă inițial atenția
asupra bolii.[15] În cazul cancerului pulmonar, aceste fenomene pot include sindromul miastenic Lambert–
Eaton (slăbiciune musculară cauzată de o autoanticorpi), hipercalcemie, sau de sindromul de secreție
inadecvată de hormon antidiuretic (SIADH). Tumorile situate în vârful plămânului, cunoscute drept tumori
Pancoast, pot invada partea locală a sistemului nervos simpatic, ducând astfel la apariția sindromului
Horner (caracterizat prin căderea pleoapei și micșorarea pupilei pe partea respectivă), precum și la
afectarea plexului brahial.[4]
Majoritatea simptomelor cancerului pulmonar (apetit scăzut, scăderea în greutate, febră, oboseală) nu sunt
specifice.[11] În cele mai multe dintre cazuri, cancerul este deja răspândit în organism în momentul în care se
manifestă simptomele și se solicită îngrijire medicală. Zonele frecvente de răspândire sunt creierul,
oasele, glandele suprarenale, celălalt plămân, ficatul, pericardul și rinichii.[16] Aproximativ 10 % dintre
persoanele cu cancer pulmonar nu prezintă niciun simptom în momentul diagnosticării; aceste tipuri de
cancere sunt descoperite întâmplător în timpul unei radiografii toracice de rutină.[13]

Cauze[modificare | modificare sursă]

Cancerul se dezvoltă ca urmare a afectării genetice a ADN-ului. Aceasta afectează funcțiile normale ale
celulei, inclusiv proliferarea celulară, moartea programată a celulelor (apoptoză) și repararea ADN-ului. Pe
măsură ce afecțiunile se acumulează, riscul de cancer crește.[17]

Fumatul[modificare | modificare sursă]

Graficul prezintă o creștere generală a vânzărilor de produse din tutun în SUA în primele patru decenii ale secolului al XX-
lea (număr de țigări per persoană pe an), care a condus la o creștere rapidă direct proporțională a ratei de cancer pulmonar
începând cu anii ’30, ’40 și ’50 (decesele provocate de cancer pulmonar la 100 000 de bărbați în fiecare an)
Secțiune transversală a unui plămân: zona albă din lobul superior este cancer; zonele negre sunt decolorări provocate
de fumat.

Fumatul, în special al țigărilor, este, de departe, principalul factor care contribuie la cancerul
pulmonar.[18] Fumul de țigară conține peste 60 de substanțe cancerige necunoscute, [19] inclusiv radioizotopi din
lanțul de dezintegrare a radonului, nitrozamină și benzpiren. De asemenea, nicotina pare să slăbească
sistemul imunitar, reducând răspunsul acestuia la masele canceroase din țesutul expus.[20] La nivelul țărilor
dezvoltate, 90 % din decesele provocate de cancerul pulmonar la bărbați în 2000 au fost atribuite fumatului
(70 % în cazul femeilor).[21] Fumatul provoacă 80-90 % dintre cazurile de cancer pulmonar.[4]
Fumatul pasiv – inhalarea fumului de țigară produs de fumători activi – reprezintă o cauză a cancerului
pulmonar la nefumători. Fumător pasiv poate fi considerată orice persoană care locuiește sau lucrează
împreună cu un fumător. Studiile din SUA,[22][23] Europa,[24] Regatul Unit[25] și Australia[26] au demonstrat cu
consecvență prezența unui risc semnificativ crescut în rândul persoanelor expuse la fumatul
pasiv.[27] Persoanele care locuiesc cu un fumător activ prezintă un risc cu 20–30 % mai mare, în timp ce
persoanele care lucrează într-un mediu în care se fumează prezintă un risc cu 16–19 % mai
mare.[28] Investigațiile efectuate în cazul fumatului secundar sugerează că acesta este mai periculos decât
fumatul direct.[29] Fumatul pasiv este responsabil de aproximativ 3 400 dintre decesele provocate de cancerul
pulmonar în fiecare an în SUA.[23]

Radonul[modificare | modificare sursă]

Radonul este un gaz radioactiv incolor și inodor, produs de descompunerea radiului, care, la rândul său, este
un produs de dezintegrare al uraniului, aflat în scoarța terestră. Produșii de dezintegrare
radioactivi ionizează materialul genetic, provocând mutații care uneori pot deveni canceroase. După fumat,
radonul este a doua cauză frecventă responsabilă de cancerul pulmonar în SUA.[23] Riscul crește cu 8–16 % la
fiecare creștere de 100 Bq/m³ a concentrației de radon.[30] Nivelurile de gaz de radon variază în funcție de
localitate și de compoziția solului și a terenului. De exemplu, în regiuni precum Cornwall din Regatul Unit (care
are granit în substrat), gazul de radon este o problemă importantă, clădirile trebuind să fie aerisite mecanic cu
ventilatoare pentru a reduce concentrațiile de radon. Agenția pentru protecția mediului din SUA (EPA)
estimează că una din 15 case din SUA are niveluri de radon peste limita recomandată de 4 picocurie pe litru
(pCi/l) (148 Bq/m³).[31]

Azbestul[modificare | modificare sursă]

Azbestul poate provoca o varietate de boli pulmonare, inclusiv cancer pulmonar. Tabagismul și azbestul au un
efect sinergetic asupra formării cancerului pulmonar.[8] Azbestul poate, de asemenea, cauza cancerul pleurei,
denumit mezoteliom (care este diferit de cancerul pulmonar).[32]

Poluarea aerului[modificare | modificare sursă]

Poluarea aerului are un efect redus asupra creșterii riscului de cancer pulmonar.[7] particulele în suspensie
(PM2,5) fine și aerosolii de sulf, care pot fi eliberați în gazele de eșapament, sunt asociați cu un risc ușor
crescut.[7][33] În ceea ce privește dioxidul de azot, se observă o creștere incrementală de 10 părți la miliard a
riscului de cancer pulmonar cu 14 %.[34] Se estimează că poluarea aerului atmosferic este responsabilă de 1-
2 % din numărul de cancere pulmonare.[7]
Probele empirice confirmă o creștere a riscului de cancer pulmonar provocat de poluarea aerului din interior
asociată cu arderea lemnului, mangalului, tizicului sau resturilor vegetale, pentru gătit și încălzire.[35] Femeile
care sunt expuse fumului de cărbune din interior prezintă un risc de două ori mai ridicat, iar un număr de
produse derivate din arderea biomasei sunt cunoscute sau suspectate a fi cancerigene.[36] Acest risc afectează
aproximativ 2,4 miliarde de persoane la nivel mondial,[35] fiind considerat responsabil de 1,5 % din decesele
provocate de cancerul pulmonar.[36]

Genetică[modificare | modificare sursă]

Se estimează că 8 până la 14 % din cancerul pulmonar se datorează unor factori moșteniți.[37] La rudele
persoanelor cu cancer pulmonar, riscul crește de 2,4 ori, lucru care se datorează probabil combinării
genelor.[38]

Alte cauze[modificare | modificare sursă]

S-a stabilit o legătură între o serie de alte substanțe, profesii și expuneri la mediu și cancerul
pulmonar. Agenția Internațională de Cercetare în Domeniul Cancerului (IARC) precizează că există „probe
suficiente” pentru a indica efectul carcinogen al următoarelor substanțe asupra plămânului: [39]

 Unele metale (producția de aluminiu, cadmiul și compușii din cadmiu, compuși

ai cromului hexavalent, beriliul și compușii din beriliu, procesul de turnare a fierului și oțelului, compușii
din nichel, arsenul și compușii anorganici ai arsenului, extragerea subterană a hematitului)
 Unele produse de combustie [combustie incompletă, cărbuni (emisii interioare din arderea cărbunelui în
locuințe), gazificarea cărbunelui, gudron de huilă] producția de cocs, funingine, gaze de eșapament ale
motoarelor diesel)
 Radiații ionizante (radiații X, radon-222 și produșii săi de descompunere, radiații gamma, plutoniu)
 Unele gaze toxice [eter metil (de uz tehnic), bis(clormetil) eter, iperită, MOPP (amestec de vincristină-
prednison-mustargen-procarbazină), gaze din vopseluri]
 Producția de cauciuc și cristale praf de siliciu

Patogeneză[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Carcinogeneza.

Similar majorității celorlalte tipuri de cancer, cancerul pulmonar este inițiat de activarea oncogenelor sau
inactivarea genelor supresoare de tumori.[40] Se consideră că oncogenele îi fac pe oameni mai sensibili la
dezvoltarea unei forme de cancer. Se crede că proto-oncogenele se transformă în oncogene în momentul în
care sunt expuse unor anumiți agenți carcinogeni.[41] Mutațiile produse la nivelul proto-oncogenei K-ras sunt
responsabile de 10-30 % din adenocarcinoamele pulmonare.[42][43] Receptorul pentru factorul de creștere
epidermică (EGFR) reglează proliferarea celulară, apoptoza, angiogeneza și invazia tumorală.[42] Mutațiile și
amplificarea receptorului EGFR sunt comune în cazul cancerelor pulmonare fără celule mici și stau la baza
tratamentului cu inhibitori EGFR. Proto-oncogena Her2/neu este afectată mai puțin
frecvent.[42] Modificările cromozomiale pot conduce la pierderea heterozigoției. Acest lucru poate provoca
inactivarea genelor supresoare de tumori. Modificarea cromozomilor 3p, 5q, 13q și 17p este foarte frecventă în
cazul carcinoamelor pulmonare cu celule mici. Gena supresoare de tumori p53, localizată pe cromozomul 17p,
este afectată în 60-75 % din cazuri.[44] Printre alte gene care sunt în general afectate de mutații sau amplificări
se numără c-MET, NKX2-1,LKB1, PIK3CA, și BRAF.[42]

Diagnostic[modificare | modificare sursă]

tomografie computerizată cu o tumoare canceroasă în plămânul stâng

Efectuarea unei radiografii toracice reprezintă unul dintre primii pași necesari pentru a investiga dacă o
persoană prezintă simptome care pot sugera prezența cancerului pulmonar. Această radiografie poate arăta o
masă evidentă, o extindere a mediastinului (sugerează răspândirea în nodulii limfatici), atelectazie (colabare),
consolidare (pneumonie) sau revărsat pleural.[5] Imagistica prin computer tomograf este de obicei folosită
pentru a oferi mai multe informații cu privire la tipul și gradul de extindere al
bolii. Bronhoscopia sau biopsia ghidată CT este adesea folosită pentru a preleva mostre din tumoare
pentru histopatologie.[13]
Cancerul pulmonar se prezintă, de cele mai multe ori, ca un nodul pulmonar solitar în cadrul unei radiografii
toracice. Cu toate acestea, diagnosticul diferențial este extins. Multe alte boli pot să prezinte aceleași
simptome, inclusiv tuberculoza, infecțiile fungice, cancerul metastatic sau pneumonia organizată. Printre
cauzele mai puțin comune ale nodulului pulmonar solitar se numără hamartomul, chisturile
bronhogenice, adenoamele, malformația arterio-venoasă, sechestrarea pulmonară, nodulii
reumatoizi, granulomatoza Wegener sau limfomul.[45] Cancerul pulmonar poate fi, de asemenea, descoperit
incidental, sub forma unui nodul pulmonar solitar la nivelul unei radiografii toracice sau tomografii
computerizate realizate din alte motive.[46] Diagnosticul definitiv de cancer pulmonar are la bază
examinarea histologică a țesutului suspectat în context clinic și radiologic.[4]

Clasificare[modificare | modificare sursă]

' incidența ajustată în funcție de vârstă a cancerului pulmonar în funcție

de tipul histologic[7]

Tip histologic Incidență la 100 000 de persoane pe an

Toate tipurile 66.9

Adenocarcinoame 22.1

Carcinoame cu celule scuamoase 14.4

Carcinoame cu celule mici 9.8

Cancerele pulmonare sunt clasificate în funcție de tipul histopatologic.[11] Această clasificare este importantă
pentru a alege modul de gestionare și pentru a anticipa evoluția bolii. Majoritatea cancerelor pulmonare
sunt carcinoame– tumori cu caracter malign care rezultă din celulele epiteliale. Carcinoamele pulmonare sunt
clasificate în funcție de dimensiune și de identificarea la microscop a celulelor maligne de către histopatolog.
Cele două clase principale sunt carcinoamele fără celule mici (non-microcelulare) și cele cu celule mici
(microcelulare).[47]

Cancerul bronho-pulmonar non-microcelular[modificare | modificare sursă]

Micrografie a carcinoamelor scuamoase, un tip de carcinoame fără celule mici, biopsie prin aspirație cu ac fin, colorație
Papanicolau

Cele trei subtipuri principale ale cancerului bronho-pulmonar non-microcelular

sunt adenocarcinoamele, carcinoamele pulmonare cu celule scuamoase și carcinoamele pulmonare cu celule
mari.[4]
Aproximativ 40 % dintre cancerele pulmonare sunt adenocarcinoame, care de obicei apar în țesutul pulmonar
periferic.[11] Majoritatea cazurilor de adenocarcinom sunt asociate cu fumatul; cu toate acestea, în rândul
persoanelor care au fumat mai puțin de 100 de țigarete în viața lor („nefumători”),[4] adenocarcinoamele sunt
cea mai comună formă de cancer pulmonar.[48] Un subtip de adenocarcinom, respectiv carcinomul
bronhoalveolareste mai comun în rândul nefumătoarelor și poate avea o supraviețuire pe termen lung mai
bună.[49]
Carcinoamele cu celule scuamoase reprezintă aproximativ 30 % dintre cancerele pulmonare. De obicei,
acestea apar în apropierea căilor respiratorii principale. O cavitate seacă și moartea celulară asociată sunt
identificate în mod comun în centrul tumorii.[11] Aproximativ 9 % dintre cancerele pulmonare sunt carcinoame
cu celule mari sau macrocelulare. Acestea sunt denumite astfel deoarece celulele canceroase sunt mari,
cu citoplasmă în exces, nucleu mare și nucleoli vizibili.[11]

Cancerul bronho-pulmonar microcelular[modificare | modificare sursă]

Carcinom pulmonar cu celule mici (imagine microscopică a unei biopsii cu ac mare)

În cazul unui cancer bronho-pulmonar microcelular (CBPM), celulele conțin granule neurosecretoare dense
(veziculecare conțin hormoni neuroendocrini), ceea ce îi conferă acestei tumori o asociere cu sindromul
endocrin/paraneoplazic.[50] Majoritatea cazurilor apar în căile respiratorii mai mari (bronhiile primare și
secundare]).[13] Aceste cancere se dezvoltă rapid și se extind la începutul bolii. 60-70 % dintre cazuri prezintă
metastaze. Acest tip de cancer pulmonar este puternic asociat cu fumatul.[4]

Altele[modificare | modificare sursă]

Se recunosc patru subtipuri histologice principale, deși o parte dintre cancere pot conține o combinație de
subtipuri diferite.[47] Subtipurile rare includ tumori glandulare, tumori carcinoide, precum și carcinoamele
nediferențiate.[4]

Metastaza[modificare | modificare sursă]

Imunocolorare tipică la cancerul pulmonar[4]

Tip histologic Imunocolorare

CK5/6 pozitiv
Carcinoame cu celule scuamoase
CK7 negativ

CK7 pozitiv
Adenocarcinoame
TTF-1 pozitiv
 Carcinoame cu celule mari TTF-1 negativ

TTF-1 pozitiv
CD56 pozitiv
Carcinoame cu celule mici
Cromogranină pozitiv
Sinaptofizină pozitiv

Plămânul este un loc comun de răspândire a tumorilor aflate în alte părți ale corpului. Cancerele secundare
sunt clasificate în funcție de locul de origine; de exemplu, cancerul la sân care s-a răspândit la plămân se
numește cancer de sân metastatic. De cele mai multe ori, metastazele se prezintă sub o formă rotundă în
cadrul radiografiei toracice.[51]
Cancerele pulmonare primare prezintă metastaze la nivelul creierului, oaselor, ficatului și glandelor
suprarenale.[11] Imunocolorarea biopsiei este adesea utilă în stabilirea sursei.[52]

Stadializare[modificare | modificare sursă]

Stadializarea cancerului pulmonar reprezintă o evaluare a gradului de răspândire a cancerului de la sursă, fiind
unul dintre factorii care afectează prognosticul și tratamentul posibil al cancerului pulmonar.[4]
În evaluarea inițială a stadializării cancerului pulmonar fără celule mici (CBPNM) se folosește clasificarea TNM.
Aceasta are la bază dimensiunea tumoarei, implicarea nodulului limfatic, metastaza distantă. După aceasta, în
funcție de descriptorii TNM, este stabilit un grup care variază de la cancerul ocult, la stadiile 0, IA (unu-A), IB,
IIA, IIB, IIIA, IIIB și IV (patru). Acest grup de stadii determină alegerea tratamentului și estimarea
prognosticului.[53] Carcinoamele pulmonare cu celule mici (CBPM) au fost clasificate în mod tradițional în „stadii
limitate” (limitate la jumătate din torace și încadrabile într-un câmp radioterapeutic tolerabil unic) sau în „stadii
avansate” (boală mai extinsă).[4] Cu toate acestea, clasificarea TNM și gruparea sunt utile în procesul de
estimare a prognosticului.[53]
Atât în cazul CBPNM, cât și în cazul CBPM, cele două tipuri generale de evaluare sunt stadializarea clinică și
stadializarea chirurgicală. Stadializarea clinică se realizează înainte de intervenția chirurgicală definitivă.
Aceasta are la bază rezultatele studiilor de imagistică (precum tomografiile computerizate și PET scan) și
rezultatele biopsiei. Stadializarea chirurgicală este evaluată fie în timpul operației, fie după aceasta, în funcție
de rezultatele combinate și constatările clinice, inclusiv prin prelevarea de probe chirurgicale din ganglionii
limfatici toracici.[11]

Profilaxie[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Smoking ban.

Profilaxia este metoda cea mai eficientă din punctul de vedere al costurilor în ceea ce privește reducerea
evoluției cancerului pulmonar. În timp ce în majoritatea țărilor au fost identificați și interziși agenții carcinogeni
industriali și domestici, tabagismul este în continuare foarte răspândit. Eliminarea tabagismului reprezintă
obiectivul principal pentru profilaxia cancerului pulmonar, încetarea fumatului fiind un instrument important de
profilaxie în acest proces.[54]
Intervențiile de politică menite să reducă fumatul pasiv în zonele publice, precum restaurantele și locurile de
muncă, au devenit tot mai comune în multe țări din Europa de Vest.[55] Bhutanul a interzis în totalitate fumatul
începând cu 2005[56] , în timp ce India a introdus interzicerea fumatului în public în luna octombrie
2008.[57] Organizația Mondială a Sănătății a solicitat guvernelor să interzică total reclamele la tutun, pentru a-i
împiedica pe tineri să se apuce de fumat. Guvernele au estimat că aceste interdicții au redus consumul de
tutun cu 16 % în locurile în care au fost puse în aplicare.[58]
Utilizarea îndelungată a suplimentelor de vitamina A,[59][60] vitamina C,[59] vitamina D[61] sau vitamina E[59] nu
reduce riscul producerii cancerului pulmonar. Unele studii sugerează că persoanele a căror alimentație include
mai multe legume și fructe prezintă un risc mai mic de a dezvolta această boală,[23][62] dar acest lucru se
datorează probabil variabilelor. Studiile mai riguroase nu au demonstrat nicio asociere clară.[62]

Screening[modificare | modificare sursă]

Screeningul înseamnă utilizarea testelor medicale pentru a detecta boala la persoanele asimptomatice. Dintre
testele posibile de screening pentru cancerul pulmonar fac parte citologia sputei, radiografia toracică (CXR)
și tomografia computerizată (CT). Programele de screening care folosesc CXR sau citologia nu au demonstrat
niciun beneficiu.[63] Realizarea screeningului anual cu tomografii CT cu doze mici la persoanele cu risc ridicat
(de exemplu la persoanele din categoria de vârstă 55-79 de ani care au fumat mai mult de 30 depachete
an sau la cele care au avut în trecut cancer pulmonar) poate reduce riscul mortalității provocate de cancerul
pulmonar cu o cantitate absolută de 0,3 % (cantitate relativă de 20 %).[64][65] Cu toate acestea, există o rată
ridicată a tomografiilor fals pozitive care pot conduce la efectuarea unor proceduri invazive inutile, precum și la
costuri financiare semnificative.[66] Pentru fiecare tomografie pozitivă reală, există 19 tomografii fals
pozitive.[67] Expunerea la radiații reprezintă un alt potențial efect dăunător al screeningului.[68]

Management
Tratamentul cancerului pulmonar depinde de tipul de celule specifice ale cancerului, de gradul de răspândire,
precum și de statusul de performanță al pacientului. Tratamentele frecvente includ îngrijirea
paliativă,[69] chirurgia, chimioterapia și radioterapia.[4]
Chirurgia
Probă prelevată prin pneumonectomie care conține un carcinom cu celule scuamoase, vizibil sub forma unei regiuni albe în
apropierea bronhiilor

Dacă investigațiile confirmă prezența CBPNM, stadiul cancerului este evaluat pentru a se stabili dacă boala
este localizată și tratabilă chirurgical sau dacă s-a răspândit prea mult, astfel că nu mai poate fi vindecată
chirurgical. Tomografia computerizată și tomografia cu emisie de pozitroni sunt folosite pentru a stabili acest
lucru.[4] Dacă este bănuită implicarea ganglionilor limfatici mediastinali, mediastinoscopia poate fi folosită
pentru a preleva mostre din aceștia și pentru a contribui la stadializare.[70] Analizele de sângelui și testarea
funcției pulmonare sunt folosite pentru a evalua dacă starea persoanei este suficient de bună pentru a putea fi
supusă unei intervenții chirurgicale.[13] Dacă testele de evaluare a funcției pulmonare prezintă o rezervă
respiratorie scăzută, este posibil ca intervenția chirurgicală să nu fie recomandată.[4]
În majoritatea cazurilor de CBPNM în stadii incipiente, îndepărtarea unui lob al plămânului (lobectomie) este
tratamentul chirurgical preferat. În cazul persoanelor care nu pot fi supuse unei lobectomii complete, se poate
realiza o excizie sublobară mai mică (rezecție în unghi). Cu toate acestea, rezecția în unghi are un risc mai
mare de recidică a cancerului decât lobectomia.[71] Brahiterapia cu iod radioactiv, realizată la capetele exciziei
în unghi, ar putea reduce riscul recidivei.[72] În cazuri rare, se realizează îndepărtarea unui plămân întreg
(pneumonectomie).[71] Chirurgia toracoscopică video asistată și lobectomia VATS folosesc o abordare minim
invazivă în ceea ce privește chirurgia cancerului pulmonar.[73] Lobectomia VATS este la fel de eficientă ca
lobectomia deschisă tradițională, implicând mai puține tulburări postoperatorii. [74]
În ceea ce privește CBPM, chimioterapia și/sau radioterapia sunt metodele standard folosite. [75] Cu toate
acestea, rolul chirurgiei în cadrul CBPM este reanalizat în prezent. Chirurgia ar putea îmbunătăți rezultatele
dacă este combinată cu chimioterapia și radioterapia în stadiile incipiente ale CBPM. [76]

Radioterapia[modificare | modificare sursă]

Radioterapia este adesea administrată împreună cu chimioterapia, putând fi utilizată în scop curativ la pacienții
cu CBPNM care nu sunt eligibili pentru operație. Această formă de radioterapie de intensitate ridicată se
numește radioterapie radicală.[77] O versiune rafinată a acestei tehnici este radioterapia accelerată
hiperfracționată continuă (CHART), în cazul căreia se administrează o doză ridicată de radioterapie într-o
perioadă scurtă de timp.[78] În general, radioterapia toracică postoperatorie nu ar trebui folosită după un episod
chirurgical cu scop curativ pentru CBPNM.[79] Unele persoane la care este implicat ganglionul limfatic
mediastinal N2 ar putea beneficia de radioterapie postoperatorie.[80]
În ceea ce privește cazurile de CBPM care ar putea fi tratate, radioterapia toracică este adesea recomandată
în plus față de chimioterapie.[11]
În cazul în care cancerul blochează o secțiune scurtă a bronhiei, brahiterapia (radioterapia localizată) poate fi
administrată în mod direct în interiorul căii respiratorii pentru a deschide calea. [81] În comparație cu radioterapia
cu fascicul extern, brahiterapia permite o reducere a duratei tratamentului și a expunerii la radiații a
personalului medical.[82]
Iradierea profilactică a craniului (PCI) este un tip de radioterapie craniană, folosită pentru a reduce
riscul metastazării. Iradierea profilactică a craniului este cea mai utilă în cazul CBPM. În cazul bolii în stadiu
limitat, PCI crește rata de supraviețuire cu 3 ani, de la 15 % la 20 %; în cazul bolii avansate, rata de
supraviețuire pe un an crește de la 13 % la 27 %.[83]
Progresele recente în efectuarea tratamentelor țintite și imagistică au contribuit la dezvoltarea radiației
stereotactice în tratarea cancerului pulmonar în stadii incipiente. În această formă de radioterapie, dozele mari
sunt administrate într-un număr mic de sesiuni, cu ajutorul tehnicilor de targeting stereotactice. Utilizarea
acestora vizează în principal pacienții care nu pot fi supuși unei intervenții chirurgicale din
cauza comorbidităților.[84]
Atât pentru pacienții cu CBPNM, cât și pentru cei cu CBPM, iradierea toracelui cu doze mai mici poate fi
folosită pentru a controla simptomele (radioterapie paliativă).[85]
Chimioterapie[modificare | modificare sursă]
Schema chimioterapeutică depinde de tipul de tumoare.[11] Cancerul bronho-pulmonar microcelular (CBPM),
chiar și în stadiu incipient, se tratează în principal prin chimioterapie și radioterapie. [86] În cazul
CBPM, cisplatina și etopozida sunt cele mai comune medicamente administrate.[87] De asemenea, se folosesc
combinații cu carboplatină, gemcitabină, paclitaxel, vinorelbină, topotecan și irinotecan.[88][89] În cazul
cencerelor bronho-pulmonare non-microcelulare (CBPNM) în stadiu avansat, chimioterapia îmbunătățește rata
de supraviețuire și este folosită ca tratament de primă linie, cu condiția ca starea pacientului să fie suficient de
bună pentru a permite aplicarea tratamentului.[90] În general, se administrează două medicamente, dintre care
unul este de cele mai multe ori bazat pe platină (cisplatină sau carboplatină). Alte medicamente folosite în mod
comun sunt gemcitabina, paclitaxel, docetaxel,[91][92] pemetrexed,[93] etopozidă sau vinorelbină.[92]
Chimioterapia adjuvantă se referă la utilizarea chimioterapiei după chirurgia aparent curativă pentru a
îmbunătăți rezultatele. În ceea ce privește CBPNM, probele sunt prelevate din apropierea ganglionilor
limfatici în timpul intervenției chirurgicale pentru a asista stadializarea. Dacă se confirmă stadiul II sau III de
boală, chimioterapia adjuvantă îmbunătățește rata de supraviețuire cu 5 % la cinci ani.[94][95] Combinația de
vinorelbină și cisplatină este mai eficace decât schemele terapeutice mai vechi. [95] La persoanele cu cancer în
stadiu IB, chimioterapia adjuvantă este controversată, deoarece studiile clinice nu au demonstrat în mod clar
un beneficiu de supraviețuire.[96][97] Studiile privind chimioterapia preoperativă (chimioterapia neoadjuvantă)
efectuate la cazurile de CBPNM rezecabile nu au fost concludente.[98]

Îngrijirea paliativă[modificare | modificare sursă]

La persoanele a căror boală este în fază terminală, ar putea fi adecvată îngrijirea paliativă sau gestionarea bolii
într-un azil de profil.[13] Aceste abordări permit discutarea opțiunilor de tratament și oferă posibilitatea de a
ajunge la decizii bine cântărite,[99][100] putându-se evita îngrijirea inutilă și scumpă la sfârșitul vieții.[100]
În tratarea CBPNM, chimioterapia poate fi combinată cu îngrijirea paliativă. În ceea ce privește cazurile mai
grave, chimioterapia adecvată îmbunătățește rata de supraviețuire medie în comparație cu îngrijirea suportivă,
precum și calitatea vieții.[101] Dacă este însoțită de exerciții fizice adecvate, menținerea chimioterapiei pe durata
tratamentului paliativ al cancerului pulmonar oferă 1,5 până la 3 luni de prelungire a supraviețuirii, ameliorarea
simptomelor, precum și o îmbunătățire a calității vieții, observându-se rezultate mai bune în cazul utilizării
medicamentelor moderne.[102][103] Grupul de colaborare pentru meta-analize CBPNM (NSCLC Meta-Analyses
Collaborative Group) recomandă luarea în considerare a chimioterapiei în cazurile de CBPNM avansat, dacă
pacientul dorește și poate tolera tratamentul.[90][104]

Prognostic[modificare | modificare sursă]

Prognosticul este în general nefavorabil. Dintre toate persoanele cu cancer pulmonar, 15 % supraviețuiesc o
perioadă de cinci ani de la data diagnosticării.[5] În momentul diagnosticării, stadiul bolii este adeseori avansat.
În momentul în care se prezintă la medic, 30-40 % dintre pacienții cu CBPNM sunt în stadiul IV, iar 60 % dintre
pacienții cu CBPM sunt în stadiul V.[11]
Factorii de prognostic în ceea ce privește CBPNM includ prezența sau absența simptomelor pulmonare,
dimensiunea tumorii, tipul de celulă (histologie), gradul de răspândire (stadiul), metastazarea la mai
mulți ganglioni limfatici și invazia vasculară. În cazul persoanelor a căror boală nu poate fi operată, efectele
sunt mai nefavorabile la pacienții cu status de performanță redus și scădere ponderală mai mare de
10 %.[105] Factorii de prognostic la cancerul pulmonar cu celule mici includ performanța, sexul, stadiul bolii,
precum și implicarea sistemului nervos central sau a ficatului în momentul punerii diagnosticului.[106]
În ceea ce privește CBPNM, cel mai bun prognostic este obținut prin extirparea chirurgicală completă a bolii în
stadiul IA, cu o rată de supraviețuire pe cinci ani de până la 70 %.[107] În ceea ce privește CBPM, rata de
supraviețuire totală pe cinci ani este de aproximativ 5 %.[4] Persoanele cu CBPM în stadiu avansat au o rată de
supraviețuire pe cinci mai mică de 1 %. Rata de supraviețuire medie pentru boala în stadiu limitat este de 20
de luni, având o rată de supraviețuire pe cinci ani de 20 %.[5]
Conform datelor furnizate de Institutul Național pentru Cancer, vârsta mediană la data diagnosticării cancerului
pulmonar în Statele Unite este de 70 de ani,[108] iar vârsta mediană la data decesului este de 72 de ani.[109] În
SUA, persoanele cu asigurare medicală au o probabilitate mai mare de a înregistra rezultate mai bune. [110]

Epidemiologie

Distribuția cancerului pulmonar în Statele Unite

La nivel mondial, cancerul pulmonar este cel mai comun tip de cancer, atât în ceea ce privește incidența, cât și
mortalitatea. În 2008, au fost diagnosticate 1,61 milioane de cazuri noi, precum și 1,38 milioane de decese
provocate de cancerul pulmonar. Cele mai ridicate rate s-au înregistrat în Europa și America de
Nord.[14] Segmentul de populație cu probabilitatea cea mai ridicată de a dezvolta cancer pulmonar este
reprezentat de persoanele cu vârsta de peste 50 de ani, cu antecedente de fumat. În raport cu rata mortalității
la bărbați, care a început să scadă în urmă cu peste 20 de ani, ratele mortalității cauzate de cancerul pulmonar
la femei au crescut în ultimele decenii, recent înregistrându-se o stabilizare a tendinței.[112] În SUA, riscul pe
viață de a dezvolta cancer pulmonar este de 8 % la bărbați și de 6 % la femei.[4]
La fiecare 3-4 milioane de țigarete fumate, se înregistrează un deces provocat de cancerul
pulmonar.[4][113] Influența „giganților tutunului" joacă un rol semnificativ în cultura fumatului.[114] Tinerii nefumători
care văd reclamele la tutun au o probabilitate mai mare să se apuce de fumat.[115] Rolul fumatului pasiv este
recunoscut din ce în ce mai mult ca factor de risc al cancerului pulmonar,[27] conducând la scăderea expunerii
nedorite a nefumătorilor la fumul de tutun al altor fumători, prin intervenții politice.[116] Emisiile de la automobile,
fabrici și centrale electrice prezintă, de asemenea, riscuri potențiale.[7]
Europa de Est înregistrează cea mai ridicată rată a mortalității în rândul bărbaților, în timp ce Europa de nord și
SUA înregistrează cea mai ridicată rată a mortalității în rândul femeilor. În Statele Unite, se înregistrează o
incidență mai mare la bărbații și femeile de culoare.[117] Incidența cancerului pulmonar este în prezent mai
scăzută în țările în curs de dezvoltare.[118] Având în vedere incidența crescută a fumatului în țările în curs de
dezvoltare, este de așteptat ca aceastasă crească în următorii ani, în special în China[119] și India.[120]
Începând cu anii ‘60, ratele adenocarcinomului pulmonar au început să crească în raport cu alte tipuri de
cancer pulmonar. Acest lucru se datorează în parte introducerii țigaretelor cu filtru. Utilizarea filtrelor
îndepărtează particulele mai mari din fumul de tutun, reducând astfel depunerea acestora pe căile respiratorii
principale. Cu toate acestea, fumătorul trebuie să inhaleze mai puternic pentru a primi aceeași cantitate de
nicotină, ceea ce duce la creșterea depunerii de particule în căile respiratorii mici, loc în care tinde să apară
adenocarcinomul.[121] Incidența adenocarcinomului pulmonar continuă să crească.[122]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Cancerul pulmonar avea frecvență redusă înainte de apariția fumatului de țigarete, nefiind recunoscut ca boală
distinctă până în 1761.[123] Diferitele aspecte ale cancerului pulmonar au fost descrise ulterior, în
1810.[124] Tumorile pulmonare maligne au reprezentat doar 1 % dintre toate cancerele observate la autopsie în
1878, dar au crescut la 10-15 % la începutul anilor 1900.[125] Rapoartele din literatura medicală au înregistrat
doar 374 de cazuri la nivel mondial în 1912,[126] dar o revizuire a autopsiilor a remarcat faptul că incidența
cancerului pulmonar crescuse de la 0,3 % în 1852 la 5,66 % în 1952.[127] În Germania, în 1929, medicul Fritz
Lickint a recunoscut legătura dintre fumat și cancerul pulmonar,[125] ceea ce a condus la o campanie
antifumat agresivă.[128] Studiul doctorilor britanici, publicat în anii ‘50, a fost prima probă epidemiologică solidă a
legăturii dintre cancerul pulmonar și fumat.[129] Prin urmare, în 1964, chirurgul general al Statelor Unite le-a
recomandat fumătorilor să se oprească din fumat.[130]
Legătura cu gazul radon a fost recunoscută pentru prima dată în rândul minerilor din Munții Metaliferi din
apropierea Schneeberg, Saxonia. Argintul se exploatează aici din 1470, iar aceste mine sunt bogate
în uraniu, radiu și radon.[131] Minerii prezentau tulburări pulmonare în număr neobișnuit de mare, recunoscute în
cele din urmă drept cancer pulmonar în jurul anului 1870.[132] În pofida acestei descoperiri, mineritul a continuat
până în anii ‘50 ai secolului următor, din cauza cererii de uraniu venite din partea URSS.[131] Radonul a fost
confirmat drept o cauză a cancerului pulmonar în anii ‘60.[133]
Prima pneumonectomie reușită pentru cancerul pulmonar a fost realizată în 1933.[134] Radioterapia paliativă a
început să fie folosită în anii ‘40.[135] Radioterapia radicală, inițial folosită în anii ‘50, a fost o încercare de a
utiliza pe scară mai largă dozele de radiații la pacienții cu cancer pulmonar în stadiu incipient, dar care nu pot fi
supuși unei intervenții chirurgicale.[136] În 1997, radioterapia accelerată hiperfracționată continuă a fost
considerată o îmbunătățire față de radioterapia radicală convențională.[137] În ceea ce privește carcinomul
pulmonar cu celule mici, încercările inițiale din anii ‘60 de extirpare chirurgicală [138] și radioterapia
radicală[139] au eșuat. În anii ‘70, au fost elaborate cu succes scheme chimioterapeutice.[140]

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cancer_pulmonar

Potrivit unui studiu, aproape 40% dintre pacientii de cancer au primit diagnosticul abia in stagiul 3 al
bolii, adica in stadiul terminal. Acest lucru se datoreaza dificultatii de depistare a cancerului pulmonar,
care se instaleaza tacit, fara sa genereze simptome edificatoare in faza incipienta.

1.O tuse persistenta…

De obicei o tuse dureaza intre 1-2 saptamani. O tuse persistenta care nu vrea sa fie tratata poate fi unul din
semnele cancerului pulmonar ,mai ales in cazul in care tusea se inrautateste.
2.Modificari in sunetul tusei…
Daca tusiti tot mai des sau tusea se aprofundeaza si se aude un sunet ragusit, atunci este cazul sa
mergeti la medicul dumneavoastra. Daca intervin modificari in simptomele de tuse, precum tuse cu
raguseala, tuse cu sange sau cu sputum abundent, este cazul, din nou, sa mergi la medic pentru un
consult.

3.Dificultati de respiratie
In cazul in care cancerul pulmonar incepe sa blocheze sau sa ingusteze caile respiratorii,sau o tumoare
incepe sa se construiasca in piept atunci ve-ti intampina dificultati de respiratie.Daca mergeti taraganat in
timp ce transportati ceva sau intampinati probleme la mersul pe jos pe distante scurte faceti o programare
la doctor.

4.Durerile de piept, de spate si de umeri

Cancerul pulmonar poate duce la dureri in piept,umeri sau spate.Daca durerea este ascutita si
persista,asigurati-va ca medicul dumneavoastra afla acest lucru. Durerea toracica poate fi un indiciu al
multor problem de sanatate,inclusiv cancerul pulmonar.

5.Respiratie zgomotoasa/suieratoare (stridor)

Daca remarci zgomote neobisnuite in piept sau in laringe la respiratie, mergi neaparat la medic. Nu
trebuie sa intri in panica, respiratia zgomotoasa este, de regula, un simptom al inflamatiei sau al
obstructiei partiale a cailor respiratorii, afectiuni usor tratabile. Un semnal de alarma il reprezinta
intensificarea si recurenta acestor simptome. Este bine sa consulti un specialist ca sa prinzi problemele
din timp.

6.Voce ragusita
Daca observati o schimbare a vocii, un ton mai profund sau mai ragusit faceti o programare la medic.
Raguseala poate fi cauzata de o raceala, dar daca acest simptom persista,ea poate fi legata de cancerul
pulmonar.

7.Slabirea brusca
Cancerul pulmonar provoaca, de regula, pierderi in greutate substantiale si bruste. Acest lucru se
datoreaza celulelor canceroase care priveaza organismul de energia obtinuta din alimentatie.

8.Dureri de oase
Cancerul pulmonar nu poate prezenta mai multe simptome pana cand nu s-a raspandit.Cancerul care s-a
extins la oase poate provoca dureri in spate sau in alte zone ale corpului. De asemenea se pot inrautati in
timpul noptii. Daca va confruntati cu ceva mai mult decat dureri minore este momentul sa va consulte un
profesionist.

Tags: cancer, cancer pulmonar, plamani

*Potrivit studiului Globocan din 2008, în România se înregistrează anual 10.000 de cazuri noi de cancer
pulmonar şi 33.000 de decese. Altfel spus, un român moare la fiecare 16 minute.

*Dacă ar fi descoperit din timp, cancerul pulmomar ar putea fi tratat, iar persoana în cauză şi-ar putea ajusta
stilul de viaţă, astfel încât simptomele să fie mult mai blânde.

*Din păcate, cancerul de plămâni dă simptome foarte târziu, când tratamentul nu mai este eficient, iar decesul
este inevitabil.

Există însă câteva semnale de alarmă pe care corpul tău încearcă să ţi le transmită şi pe care nu ar trebui să le
ignori.

20 de semne care dau de gol cancerul de plămâni

Iată 20 de semne care pot da de gol cancerul pulmonar:

- Dureri de umeri
- Dureri de spate
- Scurtarea respiraţiei în timpul efortului fizic
- Expectoraţie cu mucus închis la culoare
- Durere în piept
- Tuse persistentă, cronică
- Expectoraţie cu sânge
- Respiraţie şuierătoare
- Dureri de cap
- Oboseală
- Pierderea masei musculare
- Lipsa apetitului
- Pierderea nejustificată în greutate
- Apariţia cheagurilor de sânge
- Umflarea gâtului şi a feţei
- Fracturi osoase care nu sunt cauzate de un accident
- Dureri de articulaţii sau de oase
- Respiraţia dificilă, greoaie
- Senzaţia de lipsă de aer
- Infecţii repetate la nivelul plămânilor, precum bronşita sau pneumonia

Desigur, nu înseamnă neapărat că ai cancer dacă bifezi unul sau mai multe simptome din cele enumerate mai
sus, dar trebuie să îţi atragă atenţia dacă se manifestă pe termen lung. O vizită la medicul pneumolog îţi va
oferi liniştea de care ai nevoie sau un diagnostic precis şi un tratament corect.

Cum arata cancerul, in functie de tip si stadiu

Cancer pulmonar cu celule mici – 15% dintre cazurile de cancer la plamani diagnosticate sunt
de cancer pulmonar cu celule mici. Acest tip de cancer se extinde rapid catre alte zone si are,
de asemenea, tendinta de a evolua foarte repede.
 In cele mai multe cazuri de cancer cu celule mici, tumorile sunt localizate foarte aproape de
centrul plamanilor. La radiografii, tumorile cancerului pulmonar cu celule mici arata precum
mase albe situate in mijlocul plamanilor.

Cancerul pulmonar cu celule non-mici – acest tip de cancer este destul de dificil de
identificat, mai ales pe o radiografie. Peste 40% din cazurile de cancer pulmonar cu celule non-
mici sunt, de fapt, adenocarcinom. Acest tip de cancer cu celule non-mici creste treptat si este
localizat catre exteriorul plamanilor, spre deosebire de cancerul cu celule mici, care se dezvolta
catre interiorul acestora. Adenocarcinomul arata ca niste noduli rotunzi la nivelul plamanilor,
aparand prima data la celulele care produc mucus.

Cancerul pulmonar (cancer la plamani): simptome si tratament

Cancerul metastaziat este cel care s-a imprastiat catre alte regiuni ale corpului. Cancerul care
apare atat la nivelul plamanilor, cat si la nivelul altor organe precum ficatul, de pilda, este
cancer metastaziat. Acesta poate fi depistat prin intermediul radiografiilor sau a altor metode de
diagnostic imagistice.

Cancerul la plamani este dificil de detectat, mai ales pentru ca nu prezinta simptome evidente in
stadiu incipient. In jur de jumatate dintre adultii care isi fac radiografii prezinta excrescente la
nivelul plamanilor, insa numai 5% dintre acestea sunt de natura canceroasa.

Simptome cancer pulmonar

Radiografiile si alte metode de diagnosticare sunt recomandate de medic daca apar simptome
specifice cancerului pulmonar precum:

 Respiratie suieratoare

 Tuse persistenta

 Tuse cu sange

 Infectii pulmonare recurente (bronsita, pneumonie)

Simptomele devin mai accentuate pe masura ce cancerul evolueaza si tumoarea creste si se

extinde. In cazuri grave, in care cancerul se metastaziaza, o serie de simptome pot aparea, in
functie de locurile in care cancerul a ajuns.

Informatii generale despre cancerul pulmonar

Cancerul la plamani este unul dintre cele mai agresive tipuri de cancer, fiind a treia cauza a
mortalitatii la nivel mondial. Cancerul pulmonar apare in urma cresterii si multiplicarii a celulelor
anormale la nivelul unuia sau chiar ambilor plamani. Astfel, apar tumorile.

Ce este cancerul pulmonar

Cancerul pulmonar apare in urma cresterii si multiplicarii necontrolate a celulelor pulmonare.
Aceasta multiplicare celulara determina formarea unor tumori care, la randul lor, pe masura ce
devin mai mari sau mai numeroase, afecteaza abilitatea plamanilor de a asigura cantitatea de
oxigen necesara. Tumorile maligne pot imprastia celule canceroase in alte parti ale corpului,
prin intermediul sistemului limfatic sau prin sange. Metastazele fac referire la cancerul care se
imprastie in alte parti ale corpului.

Cauzele si factorii de risc ai cancerului pulmonar

Din punct de vedere genetic, cancerul la plamani este rezultatul multiplicarii necontrolate a
celulelor care nu mor. In mod normal, celulele din organism trec printr-un proces natural in 3
pasi: crestere, divizare si moarte. Atunci cand adaptoza, adica moartea celulara programata, nu
mai are loc, cancerul incepe sa se formeze. Spre deosebire de celulele sanatoase, cele
cancerigene nu mor, ci continua sa se multiplice si sa se divizeze – ceea ce inseamna ca apare
o masa de celulele denumita tumoare. Exista si o serie de factori ce cresc riscul de aparitie a
cancerului la plamani.
Fumatul, principala cauza a cancerului pulmonar
Fumatul este principala cauza a acestui tip de cancer, peste 90% dintre cazurile de cancer la
plamani fiind cauzate de acest viciu. Fumul de tigara contine peste 7.000 de compusi chimici,
multi dintre acestia avand potential cancerigen. Riscul de dezvoltare a cancerului la plamani
dupa ce individul renunta la fumat scade in fiecare an, pe masura ce celulele de la nivelul
plamanilor sunt, treptat, inlocuite. La fostii fumatori, riscul de cancer la plamani este egal cu cel
al unui nefumator dupa 15 ani din momentul renuntarii la fumat.
Fumatul pasiv
Si fumatul pasiv reprezinta, potrivit specialistilor, un factor de risc in dezvoltarea cancerului
pulmonar. Studiile arata ca un nefumator care locuieste cu un fumator are cu 24% mai multe
sanse sa dezvolte cancer la plamani, in comparatie cu o persoana care nu locuieste cu fumatori
si nu este expusa fumului de tigara in mod constant.

Alte cauze sau factori de risc ai cancerului pulmonar

Exista si alti factori care cresc riscul de cancer la plamani. De pilda, expunerea la radon, adica
la gazul radioactiv rezultat din dezintegrarea uraniului. Radonul nu poate fi vazut, mirosit sau
gustat, de aceea persoanele care se expun la acest gaz nu au habar ca o fac. Si expunerea la
azbest creste riscul de cancer la plamani. Persoanele care lucreaza in mine, in fabrici, pe
santiere navale sau in cladiri izolate sunt predispuse expunerii la azbest si astfel si cancerului
pulmonar. Si poluarea creste riscul de cancer pulmonar, specialistii aproximand ca 5% dintre
decesele cauzate de cancerul la plaman pot fi cauzate de aerul poluat.

Tipuri de cancer pulmonar

Cancerul pulmonar este clasificat in functie de tip. Carcinomul bronhogenic se imparte in doua
categorii: cancerul cu celule mici si cancerul fara celule mici. Este extrem de important ca
diagnosticul sa fie facut in functie de tipul de celule intrucat aceste doua tipuri de cancer
evolueaza, se imprastie si sunt tratate in mod diferit.
Cancerul cu celule mici
Cancerul cu celule mici insumeaza 10-15% dintre toate cazurile de cancer pulmonar. Acesta
este cel mai agresiv tip de cancer, avand o evolutie extrem de rapida. Cancerul cu celule mici
se afla in stransa legatura cu fumatul. Acesta se metastazeaza rapid si este, de cele mai multe
ori, descoperit dupa ce se imprastie.
Cancerul fara celule mici
Cancerul fara celule mici este cel mai comun tip de cancer si se imparte, la randul sau, in alte 3
subcategorii: adenocarcinomul, carcinomul cu celule scuamoasa si carcinomul cu celule mari.
 Adenocarcinomul

Adenocarcinomul este cel mai comun tip de cancer fara celule mici, insumand peste 40% dintre
cazuri. Cu toate ca adenocarcinomul este asociat cu fumatul, acest tip de cancer poate sa
apara si la nefumatori, femeile fiind in special predispuse acestui tip de cancer, chiar daca nu
sunt fumatoare. Adebocarcinomul apare in zonele periferice ale plamanilor.
Carcinomul cu celule scuamoase

Carcinomul cu celule scuamoase se formeaza in zona centrala a pieptului. Acesta se imprastie

adesea catre nodulii limfatici si determina o crestere mare a volumului tumorilor.
Carcinomul cu celule mari

Carcinomul cu celule mari este cel mai rar tip de cancer fara celule mici, insa are tendinta de a
se raspandi la noduli limfatici foarte indepartati.
Alte tipuri de cancer
Exista si alte tipuri de cancer pulmonar, insa acestea sunt mult mai rare, insumand, impreuna,
mai putin de 5% dintre toate cazurile de cancer la plaman depistate.
Carcinoide bronhiale

Carcinoidele bronhiale sunt tumori de dimensiuni reduse (3-4 cm) si apar, in general la
persoanele sub 40 de ani. Acestea nu sunt asociate cu fumul de tigara, insa se pot metastaza.
Unele portiuni din aceste tumori pot secreta o substanta similara hormonilor.
Cancer al tesuturilor pulmonare

Mai rar este cancerul ce apare la nivelul tesuturilor pulmonare care sustin plamanii. Acesta
poate afecta tesuturile musculare, vasele de sange sau celulele pumonare.
Tipuri de cancer in functie de sursa acestuia
O alta clasificare a cancerului la plamani se poate face in functie de locul in care aceste
debuteaza. Cancerul pulmonar poate sa fie primar sau secundar, in functie de localizarea sa.
Cancer pulmonar primar

Orice tip de cancer debuteaza intr-un loc. Daca prima tumoare apare la nivelul plamanilor,
atunci este vorba despre cancer pulmonar primar.
Cancer pulmonar secundar

Pe de alta parte, daca tumoarea apare in prima faza in alte parte a organismului si se
matastazeaza, ajungand apoi si la plamani, unde se formeaza una sau mai multe tumori, atunci
este vorba despre cancer pulmonar secundar.

Simptomele cancerului pulmonar

In faza incipienta, cancerul pulmonar nu prezinta simptome. Atunci cand simptomele incep sa
apara, aceasta afectiune se manifesta asa:

 Tuse persistenta

 Tuse cu sputa sau chiar sange

 Raguseala

 Durere in piept care se agraveaza, de multe ori, in timpul rasului, tusei sau chiar inspirului
adanc

 Scadere in greutate
 Oboseala accentuata

 Bronsita/ pneumonie recurenta

 Respiratie suieratoare

 Durere la nivelul umerilor, bratelor sau mainilor

 Febra, durere de cap

 Dificultati la inghitire

 Dureri osoase

Stadii ale cancerului pulmonar

Stadii cancer pulmonar cu celule mici:
Stadiu limitat – cancerul cu celule mici se regaseste numai la nivelul unui plaman, uneori
incluzand si nodulii limfatici din apropiere.
Stadiu extensiv – cancerul s-a imprastiat deja si catre cel de-al doilea plaman, catre pleura sau
catre alte organe din organism.
Stadii cancer pulmonar fara celule mici:
Stadiu ascuns al cancerului pulmonar fara celule mici – celulele canceroase se regasesc in
sputa, insa nicio tumoar nu este identificata la analize.
Stadiu 0 al cancerului pulmonar fara celule mici – cunoscut si sub denumirea de carcinom in
situ, acesta este caracterizat de o tumoare mica, care nu s-a extins.
Stadiu I cancer pulmonar fara celule mici – cancerul este prezent la nivelul tesuturilor care
sustin plamanii, insa nodulii limfatici raman neafectati.
Stadiu II cancer pulmonar fara celule mici – cancerul se imprastie catre nodulii limfatici
apropiati sau catre zona pieptului.
Stadiu III cancer pulmonar fara celule mici – cancerul se imprastie de la plamani catre nodulii
limfatici sau organele apropiate precum inima sau esofagul.
Stadiu IV cancer pulmonar fara celule mici – canceru s-a metastazat si poate afecta ficatul,
oasele sau chiar si creierul.

Diagnosticarea cancerului pulmonar

Cu cat este diagnosticat mai timpuriu, cu atat mai mari sunt sansele ca organismul sa raspunda
bine la tratament. Asadar, este recomandat ca pacientii cu risc crescut de cancer la plamani sa
se testeze anual pentru depistarea cancerului la plamani. Fumatorii de peste 55 de ani intra in
categoria cu risc crescut.
Examinarea pacientului
Pentru stabilirea diagnosticului, medicul pneumolog va examina pacientul si va discuta cu
acesta despre simptome, dar si despre istoricul familiei in ceea ce priveste cancerul pulmonar.
Acesta va folosi apoi o serie de analize pentru confirmarea diagnosticului.
Analize imagistice – Raze X, CT, RMI, tomografie pozitronica
Analizele imagistice precum razele X, CT, RMI sau tomografia sunt adesea folosite pentru
depistarea cancerului pulmonar, dar si pentru obtinerea mai multor informatii cu privire la tumori
si amplasarea acestora.
Examenul citologic al sputei
Examenul citologic al sputei se realizeaza la microscop si poate trada prezenta celulelor
canceroase la nivelul plamanilor.
Brahoscopia
Bronhoscopia, adica endocopia bronsica, permite medicului sa vada caile respiratorii in detaliu
si este adesea folosita in diagnosticarea cancerului la nivelul aparatului respirator.
Biopsia
Biopsia se poate face fie in timpul bronhoscopiei, fie prin intermediul unei mediastinoscopii sau
unei biopsii cu ac. In timpul acestor proceduri, medicul recolteaza tesut care este apoi trimis la
laborator pentru analize amanuntite.
Toracocenteza
Toracocenteza, adica punctia pleurala, este o procedura prin care se recolteaza lichid pleural
pentru analiza.
Teste de sange
Si testele de sange sunt importante in diagnosticarea cancerului pulmonar intrucat acestea scot
la iveala deficitul de nutrienti pe care cancerul il poate cauza. Totodata, un nivel prea ridicat de
calciu din sange poate indica prezenta cancerului pulmonar.
Teste moleculare
Testele moleculare pot fi de ajutor medicilor in stabilirea celui mai eficient tratament pentru tipul
de cancer pulmonar de care pacientul sufera.

Speranta de viata a unui pacient diagnosticat cu cancer pulmonar

Speranta de viata a unui pacienti diagnosticat cu cancer pulmonar difera in functie de tipul de
cancer de care acesta sufera, de stadiul in care cancerul se afla, precum si de urmatorii factori:
Varsta – rata de supravietuire este mai mare la tineri, decat la varstnici, in caz de cancer
pulmonar.
Sexul (genul) – femeile au un pronostic mai bun atunci cand vine vorba despre cancerul la
plamani.
Fumatul – persoanele care continua sa fumeze dupa stabilirea diagnosticului au speranta de
viata redusa, comparativ cu pacientii care au renuntat la fumat.
Speranta de viata in functie de tipul de cancer pulmonar
Cancer pulmonar cu celulele mici – speranta de viata pe o perioada de 5 ani este de 6%.
Cancer pulmonar fara celule mici - speranta de viata pe o perioada de 5 ani este de 18%.
Carcinoid bronhial - speranta de viata pe o perioada de 5 ani la pacientii cu tumoare mai mica
de 3 cm si care au indepartat chirurgical tumoarea este de 100%. In stadii mai avansate,
speranta de viata variaza in mod considerabil.

Cum se trateaza cancerul pulmonar

Tratamentul pentru cancerul pulmonar este stabilit de medic in functie de stadiul bolii, precum si
de tipul de cancer de care pacientul sufera. Medicul oncolog poate folosi, in acelasi timp, mai
multe metode de tratament.

Tratament chirurgical pentru cancer pulmonar

Tratamentul chirurgical pentru cancerul pulmonar este folosit pentru indepartarea tumorilor.
Acest tratament este stabilit in functie de dimensiunile si amplasarea tumorilor, precum si de
starea generala de sanatate a pacientului si de afcetiunile asociate. Daca tumoarea este
amplasata foarte aproape de inima, de esofag sau de vase de sange principale, atunci
interventia chirurgicala nu este o optiune pentru medici, iar acestia vor alege alte metode de
tratament, mai sigure pentru pacient.

Chimoterapia pentru tratarea cancerului pulmonar

Chimioterapia foloseste substante care au menirea de a distruge celulele canceroase, dar si de
a impiedica reaparitia acestora. Chimioterapia reprezinta pincipala metoda de tratament folosita
in cazul cancerului cu celule mici intrucat acest tip de cancer raspunde foarte bine la tratament.

Radioterapia pentru tratarea cancerului pulmonar

Radioterapia foloseste razele X pentru distrugerea celulelor canceroase. Medicul va planifica
sedintele de radioterapie in functie de stadiul cancerului pulmonar, dar si de tratamentele pe
care le administreaza in paralel.

Terapia tintita prin tratament medicamentos pentru cancer pulmonar

Terapia tintita prin tratament medicamentos presupune folosirea unor medicamente care ataca
direct cancerul pulmonar. Aceste medicamente functioneaza in mod diferit fata de
chimioterapie, insa uneori sunt administrate in paralel cu chimioterapia, pentru a-i potenta
acesteia efectele. Un avantaj al terapiei tintite consta in faptul ca are efecte adverse mult mai
blande decat chimioterapia.

Tratamente inovative pentru cancerul pulmonar

Exista o serie de tratamente inovative pentru cancerul pulmonar, care se afla inca in perioada
de testare.
Imunoterapia
Imunoterapia foloseste medicamente care stimuleaza sistemul imunitar al organismului, astfel
incat acesta sa poata lupta mai eficient impotriva celulelor canceroase.
Ablatia prin radiofrecventa
Ablatia prin radiofrecventa foloseste unde radio pentru tratarea cancerului. Radiofrecventa este
o forma de energie electrica, care incalzeste tumoarea si omoara celulele canceroase. Ablatia
prin radiofrecventa este recomandata, in general, atunci cand este vorba despre una sau mai
multe tumori de dimensiuni reduse la nivelul plamanilor, care nu pot fi indepartate pe cale
chirurgicala din varii motive.
Tratamente experimentale
O serie de tratamente experimentale se afla deja in faza de testare pe pacientii bolnavi de
cancer pulmonar care isi dau acordul in acest sens. Atat tratamente medicamentoase, cat si un
vaccin impotriva cancerului la plamani se afla in faza de testare cu scopul de a isi dovedi
eficienta.

Integrarea sociala si profesionala a bolnavilor de cancer pulmonar

Bolnavii de cancer pulmonar au nevoie sa fie ajutati sa se integreze social si profesional pentru
a face fata diagnosticului primit, dar si tratamentului pentru cancer, care este extrem de agresiv.
Un studiu facut in cadrul Universitatii Carnegie Mellon a dovedit faptul ca integrarea sociala are
un impact pozitiv asupra functiilor pulmonare, in special in cazul varstnicilor. Asadar, rolul pe
care pacientul care sufera de cancer la plamani il are in familie, in grupul de prieteni, la locul de
munca sau in grupul religios din care face parte trebuie sa fie cat mai activ.

Prevenirea cancerului pulmonar

Nu toate tipurile de cancer pulmonar pot fi prevenite, insa sunt cateva lucruri pe care le poti face
pentru a reduce riscul de cancer la plamani.
Nu fuma – cea mai buna metoda de prevenire a cancerului la plamani este sa nu fumezi si sa
nu te expui la fumul de tigara. Daca renunti la fumat inainte de debutul cancerului la plamani,
tesuturile afectate de fumul de tigara se vor repara, treptat. Indiferent de varsta pe care o ai si
de perioada in care ai fumat, renuntatul la tigari poate reduce riscul de cancer la plamani si iti
poate prelungi viata.
Nu te expune la radon – expunerea la radon creste riscul de cancer la plamani asa ca nu te
expune la acest gaz periculos. Evita expunerea la substante cancerigene – expunerea la
substante cancerigene creste riscul de cancer la plamani si nu numai.
Adopta o dieta sanatoasa – o dieta sanatoasa, bazata pe fructe si legume, reduce riscul de
cancer la plamani. Unele studii sugereaza ca fructele si legumele protejeaza organismul de
cancer la plamani atat in cazul fumatorilor, cat si in cazul nefumatorilor.
Practica sport – studiile sugereaza ca exercitiile fizice practicate cu regularitate pot reduce riscul
de a dezvolta cancer la plamani, dar si alte tipuri de cancer. Adultii ar trebui sa practice cel putin
150 de minute de sport de intensitate medie saptamanal.
https://doc.ro/comunitatile-doc/cancer-pulmonar