Атн" XXXÍF. — 40. 27. S BANT ÏV TOATA TARA * Duminică 3 lu ie, Ш 6 .

ABONAMENTUL COLABORATORII ACESTUI NUMÁR

LLI 2 , 0 0 AIS U A L
ABONAMENTELE SE PAC
NDMAI PE DN AN
ANÜNCIÜRI
Alexandru Macedonski, Ioan I. Şeriiănesca, Neli Cernea, N. N. Beldiceann, Ana
LINIA PE PAG. 7 şl S
Codreanu, I. Dragoslav, G. M . Samarineanu. Andrei V. Fopssca, Const. A . I . Ghica
BANI 2 0

na

mm,

w5

ii

? f ь V B é v 1 НіЯІ

+ THEODORA CAZZATILLAN-N. D. CAMPINA

 •i — Ko. 27.
Ca sufletul pătruns de durere,
Inraoisîrăm încetarea din viaţă
a гі-нзі Teoi'ora Cazzavillan-Du-
тЛгсзси-ЗЗаіпіпа.
l-п SGGîLcnî nsaorosit a curmat
zilele prea liuiui patroane a
ziarului «aniversai» si a celor-
laite pu!iii:-aţiuni din Gare face
parte şi revista de faţă. Dar moar­
tea, care *şi face astăzi opera-i
űs oestrticţiuns nimicind corpul
pontőr, nu va putea să-i smulgă
din suflatele noastre amintirea
de aaururea rămasă vie.
Ridicând spre cer озіііі pliai
da laträmi, ru.am pe Csl care
dispute űe vieţele omensşti să
dea odihnă сзіеі care a tost prin­
tre noi si azi nu mai este.
Războaele ruşilor
Dintre toate ţările Europei, Rusia
a avut cele mai multe războaie. Vom
Începe de la 862, ee venirea eelor trei
fraţi de origină normandă- Gel m a i
mare dinte aceştia fu primul prinţ.
Rurik, şi totodată cel dintâi stăpâ­
nilor în ţara Slavilor, — căei până
atunci Ruşii trăiau liberi, neavând
stăpânitori. Rurik muri la 897 şi ră­
mase fiul său Igor, sub tutela lui
Olcg, care purtă mai multe războaie
Interioare, stabilindu-şi cajiitala la
Kiev- Acest oraş deveni eel dintâi o-
raş slav şi leagănul principilor slavi
lin ramura Ini Rurik.
Igor, devenind mare, prin mai mal­
te războaie îşi Întinse stăpânirea pâ­
nă în Galiţia. In 967 Înainta până
Ia Constantinopol; şi împăratul Leon
al VI-lea se sperie de această inva-
tie, consimţind a Încheia în 911 un
tratat dc p a c e eare favoriza Rusia
c i toate avantagiile considerabile.
Fiul şi urmaşa! l a i Igor, Swetoslaw,
se converti la creştinism .tagŞS7, iar
In 972 supuse mai multe triburi tla­
ve, pe Bulgari, aţpatâîi l a t r ' a n război
rămânând ca nrmaf Tarcpolk I, fiul
său cel mai тщеа.^Щ^Іт «hue răz­
boi î m p o t r i v a i ^ ţ l ^ i a i i . Uawl die-
tr'în.şii muri, t i V ' ţ a n f w f t .im şi él •
morât.
Rămase Wladimir singur stăpâni-
tor. Acesta aduse botezul creştin, i a
fluviul Nipru, la Kiew, l a 9*0.
Dc la 1015 şi până la 1167, Ruşii
au avut atât războaie lăuntrice, cât
şi în afară, încontinuu, cn diferite
popoare- In 1125 căzu Kievul, şi tet
interesul lor se îndreptă spre Susda-
lia şi Galiţia. Veni apoi iavazia
Mongolilor în Rusia şi dominaţiunra
lor- Fiul lui Gingiskhan trecu Vol­
ga şi ocupă o parte din Rusia meri­
dională. Ei fondară marele imperiu
din Kapciak, sau mai bine zis Hor­
da de Aur.
In 1240, na fiu al său, Baiukhan,
veni cu armată mare şi captură Kie­
vul. Populaţia Kievului a opus o re­
zistentă admirabilă, snb conducerea
unui boiar, Dimifrie -Galiţianul; cu
toate acestea, splendoarea oraşelor
Rusiei căzu ruinată In mâinile Mon­
golilor. Apoi еавді Podolia. Volonia şi
Galijia orientală, şi astfel toate fu­
ră sub regi mal lai Batnkban, iar
principii de l a nord deveniră vasalii
lui
Numai un aingor principe ras e-
sista atunci, la Moscova, care avea
titlul de mare principe moscovit, I-
van Kalita, tn 1328. Acesta trans­
mise stăpânirea celor doi fii ai săi:
Siniion cel Minunat şi Ivan cel Bun.
1325—1335.
CJNlVfcHSLlL L I T E R A R D u m i n i c i i îi I u l i e ЮІО
i i i
<><>OO0000O0<x><><>O0<><X><><X>^^ ОФООчѴХ? De la Г.22 până la 1741, sub stă­
o pânirea ficei lui Petru, avură loe
o iarăşi răzhoae cu SncJin. eu i'o'o-
s uia şi cu Fridrich II. Aci se isprăvi
o familia Romanow şi începu casa
s o
Holstein Gotiorb, o nepoată a Elisa-
J.etei fiind soţia unui Gottorb. Un
o Uitătura-ţi cald învăluitoare fin »j Fli-abeoi, venind pe tron sub
o
o Un /ior de aiinte rătăcitoare numele de Petru al IH-lea, se uni
o cn Fridvieh. } ( i orni râmase îoarto
o Inii dădii, cu toate că rí am pricejiut,
o Să-mi spui ceva, ori să mă pătrunzi ai vvul? nemulţumii .le secastă alinnjă ?r-l
«iiir pă. Urmaşa lui iu Ecutcrinn II.
o
o
Lumina, care prin noaptea ochilor cart veni pe tron în 1762. Ea pur;ă
o războaiele eu Turcii din 1707—1774.
o Tăi mari, negri, trecuse, era de dor,
o în timpul stăpânirei sale avu loc
o De duioşie, de milă fierbinte? prima îri'pârtire a Poloniei- apoi a
o
o Sau loale laolaltă învălmăşite treia împărţire. Muri in 17ÎII5.
o
o tlima ia tron fiul său Pavel I. un
o Mai mull decât voiai mi-au tălmăcit,
o U K I I : admirator al lui Napoleon Bo­
o şi când ai prins să mă descoşi, m'ai buimăcit. naparte- In vremea stăpânirii sale so
o Da" i ţineai să-mi cunoşti suferinţa,
o dădeau războaie in insulele Ionice, în
o Cercetând-o, de ce-li fu stăruinţa Eiceţia, Italia. Olanda, la Neapole.
o
î o Fu mis în 1SÜ1. Alexandru, urmaşul
o Si petrec mult? Nu pricep. Iu doar în gând o său. ív partizan al Angliei. In acest
o o
o Şi 'n temniţe, mi-ai înfipt ochii-li cerşând o timp se dădeau războaiele de Ia An-
o o sterlutz, Eylau, Friedland, care se
o Dragostea mea. Ori nu ştii ce-ţi ascunde o
o Privirea? Gingăşia-i cum pătrunde? o terminară cu pacea de la Tiisitt. A-
o
Л
V
s o
pi>i rfizboinl eu Suedia, Auif.ia, Au-
strii.-. Persiu şi Turcia. Un război, ca­
o Nti-i cunoşti puterea. Deşi o fi mare o
o re devenea inevitabil- fu cel de Ia
o Prada-li in femei, care nu-s în stare, o 1812.
o o
Dar mei făcute nu-s împotrivirii, o
s o Urmaşul lui Alexandru, Nicolae 1
o
Toi nu ştii, care ţi-i nada
Afară de mine, doar nimeni
cuceririi.
n'o ştie
o
o
o
o
(1825), avea războiul din Crimée», eu
Turcii. Prin căderea Scvastopolului,
Rusia devenea un popor national.
Vraja-ţi în ochi răsărind numai mie. Nicolae muri, lăsând în mâinile ur­
De unde s'o afli, sá-ti vie gândul ? maşului său Alexandru al II-lca soar­
t a poporului rus. Acesta «fârşi răz­
E taina mea.. . . Şi a visa 'mi vine rândul.
boiul, şi stindardul Sfântului Gfioot.
ghe fftlfâia la Baccbi-Sarai, rezMcn-
Totuşi, eu nu ţi4iş spune s-ă ştiu că mor,
ţa lui Batukhan. Din 18511 până la
Că-mi sădi im suflet şi nn nespus dor 1877, avn războaele cn Asia centra­
Fulgerarea-ţi de mila, de iubire, lă. Rusia devenind stăpână, pria ul­
O clipă luminând marea-mi durere. timele sale cuceriri, pe această parte
a Asiei- Urmă războiul din 1877, în
îmi fură gândul privirea-ţt caldă, dulce, Balcani, unde Ruşii făcură multe
sacrificii şi vărsare de sânge. Sub
Dar ducându-mi spre calvar greaua cruce,
stăpânirea lui Nicelae a l 11-lea avu
Mi-i faclă mângeioasă — АШ рЩі m
Nădejdi insé, nu le 'ncânte. Să nu-mi vii. loc războiul din IMS, eu Japonia, şi
ta sfârşit cel actual-
.Neil C o r n e » Din înşirarca totaror răibsaielor
pe care Ie-a purtat Rnsia. vedem că
o 6 poporul rus a fost an popor foarte
Încercat şi în nenumărate rânduri
invadat de Turci şi de Mcngelî.
Subjugarea şi dinastia Mongolilor ascuns într'o raânăittre. DecL Im 1613 Un popor patriot şi brav ştie să-şi
dură mai bine de 159 de ani. Apoi. Roşia avea ea stăpânilor a a far rus. apere interesele prin luptă, pentru a
războaiele Mongolilor cu Tătarii «v Dar şelari Cazacilor, Zaratcki, t r ă i a deveni un sfat mare şi pntenic- — aşa
duseră pentru poparal r o s o agonie şi stăpânea AstraJdkoaaL făcând ra­ precum este astăzi poporal rus şi cum
în care a trăit aproape două secole- vagii pe câmpiile d i * s e i est. Sue­ va fi, de sigur, şi de azi înainte.
Contraatacurile «i meeririie delà Ta­ dia, eare sianaaiat Novgerednl Mare Stabilind o asemănare între eve­
rn erl an sjgbàra secul MeegofiJor; dar şi l'< rrr.'a, era o centin a a ameninţa­ nimentele enumerate mai sus şi cela,
abca і я Ш a n t b Ivan a l П-lea re pentru ţara ruseawfc. Iar, pe de petrecute in ţara Boastră, găsim con­
sestase pupmwl « n tetol Де sub ju- altă parte. Cazacii 7 ірчицЪіі nîiiH statarea că şi România a' f*st de­
gol tătar- Іѵаж заі B - t e a nn se mul- Hau în reginnile de la Dvina. Oe Sue­ stul de greu lneerraă. şi aceasta in
фмаі а ш и а « • а Ш а , «ä Începu a ви- dia, ţarul Mihail încheie pacea din cea m si marc p a r t e d i n partea-Tur­ -
Уіеувииепиі, Fekovv şi Biarnia, 1617, la Stobora. Şeful Cazacilor fu cilor. Numai că, pe vremurile ace­
шж multe principate răpus. Pacea încheiata en Polonia, lea, ţara noastră era prea mică pen­
Severin şi o mare parte era o pace de !4 trii- tru a putea să Ingennriche defisiitiv
•Sat S Ä e « » occidentală. Urmaşii săi Snb stăpânirea fiului său, Alexis poporul păgân eare ве seca vi.:ţa- lu-
ma fest V=asilé al IV-lea şi Ivan al MUtailovici, (1645—1676) se dădu re­ îndu-ne şi pământul şi fiii, şi banii,
î^-âee. Acesta din urmă strânse po­ vanşa Poloniei şi avu loc o luptă în­ Astăzi, lucrurile s'an schimbat sim­
s e r a i , pribeag şi rătăcit din pricina tre Imperiu şi Cazaci. Fiul Iul A- ţitor, în bune ; căci nn există pe lu­
Tătarilor şi stabili cea dintâi armată k x i s , anume Teodor, (1672—1682) ur­ mea aceasta nici o ţară care să a'.bă
fixi. din toată Europa de pe vremea mă la tron- Sub el. Mica Rusie pri­ fii cu adevărat patrioţi şi să nn poa­
aceea. Vasile şi Ivan au fost In con­ mea o soluţie, iar Hatmanul Cazaci­ tă să aspire către mărire şi pr.gres.
tinuă «ĂÎilitate cu Livonia, care opu­ lor f-j silit să părăsească bastonul de înfrângând toată urgia evenimente­
nea o mare rezistenţă. Dar Smolensk, hatman. începură apoi lupte cu Tă- lor.
Kazan. Astrakhan. Polonia şi cavale­ tv»'ii ţi cu Turcii, cari se năpustiră
rii teutoni. Suedia şi o mare parte de două ori în Ucranîa şi înfiinţară W. de Biarjomonoff
a Siberiei, se dădură supuşi la 1598. un imperiu mare. Chighirme. în
Andrei Bogolinbirski, un bciar 16S9.
din Novgorod, completă misiunea î- Ja acest an veni ca sîflpânitor Pe­ Ä a p ă r u t :
naintaşilor săi, fonda unitatea Ru­ tru cel Mare. Evenimentele remarca-
siei şi făcn ca acest stat semi-asiatic h''?r din timpul stăpânirei sale, au
să intre în sânul Europei civilizate. fo\t: expediţia de la Azov, lupta con­
Boris Godunow opri acest demers eu­ tra lui Carol al VII-lea, marea vic­ c o r - a n seiit;m<'is«a!
ropean, dar nefaste tulburări şi răs- torie de îa Pultava, care a rămas în
eoale se iviră în popor. Suedia şi Po­ istoria universală- Prin această ú e V. £^ £ S 'tf U 5 £ £ N
lonia, profitând de aceste revolte, ve­ victorie, Suedia se vede căzută la Preţul i,50 — E.iiura iVăriei Steint
niră să atace Rusia. Aproape de două rangnl al Hl-lea intre state. In Po­
zeci de ori Rusia era pe pragul piei- lonii; pătrunse spiritul anarhiei. Tur*
rei- Dar devotamentul acestui pupor, cia deveni desfăcută, iar Khanii Tă­
până în zilele noastre, ne arata că tarilor primiră nn eşec cu victoria
a a ştiut să ee smulgă din gh ia re la de !a Pultnvà. Această victorie In şi
«trăinilor şi să devie un stat mare. o bazf solidă pentrn regenerarea Rn-
Moscova, care cazase enb absolută ski- Războiul ca Tnrcii se termină
stăpânire a Polonilor, fu liberată. Li­ cn tratatul de la P r u t din 1719, după
beratorii acestui oraş an fost Miniu cc în 1717, I'etrn cel Mare răzbuna
şi principele Pojarski. Aceştia iz- pe Ivan Teribilul şi po Alexis Щ-
goniră pe Polonezi din Moscova şi hailovici Romanow, forţând Suedia
aduseră pe tron .in 1613, pe tânărul să semneze çacea din Nostad. La 1722
principe Mihail Romanoff, eare era stăpâni Derbentnl ai muri la 1725-
 Duminica 3 I u l i e Ii) 10.
B U D A P E S T
ІШ L U M B N E I
Un t â n ă r înzestrat cu foarte
mult talent l i t e r a r — foarte t â n ă r
încă, fiind totuşi, şi d e pe a c u m ,
cu totul p e r s o a n a — calitate ce
lipseşte m u l t o r d i n scriitori zilei
— m o l i p s i t ă de v a n i t a t e a ce a r e
astăzi c u r s obştesc p r i n t r e cel
cari Un c o n d e i u l , mi-a s p u s de
ună-zi, cu privire Ia e v o l u ţ i u n e a
l i m b e i noastre, că ea a /ost adusă
de timp. Asemenea enormităţi,
când s u n t s p u s e de b u n ă credinţă,
şi când pleacă, mai ales, de pe
buzele celor de fot tineri, pot să
fie şi t r e b u e să fie scuzate. Lu­
mina însă, se cuvine să fie fă­
cută c h i a r intram asemenea caz,
şi tânărul d e s p r e c a r e e vorba va
lua notă cu m u l ţ u m i r e — cel pu­
ţin o s p e r — ca oamenii sunt
timpul. Şi în adevăr, dacă nu
s'ar fi ivit— la. noi b u n ă - o a r a —
un Ion Eliaue flădulcscir, şt cei
care l'au u r m a ) p r e c u m «u fost:
Grigore A l e x a n d r e s c u , A l e x a n d r i ,
BoTînMneanu, fon Ghrk»'. Gdo-
bescu, V. A. Urechia. Hasdeu, sl
alţii încă. Irmina n o a s ' r ă n ' a r fi
evoluat cât d e pofte, şi se înţe­
lege de la sine că ci nici n'ar fi
ajuns până la acel p u n c t ai evo-
lutiunei C P a î4plir.it. şi în care
mişcarea rle Ia „Literatorul"'
găsit'o oprită. O a m e n i i d a - , şi n u ­
mai ei— câte o rbfă u n u i . câte o
dată mai m u l ţ i , d u c , în orice, lu­
crurile mai .'• - ••»»«>. căci încă o
dată, timpul este n u m a i omul, şl
nimic alt.
Un tânăr de asemenea, dir poet
su schinteie:i strălucite care ei
însuşi a adus narten lui de puter­
nică contribuţiune în continuita­
tea mişcă rei ce a pornit de la a-
celaşi „Literatorul", fără să spu­
nă că evoiuţiunfa în l i m b a şi "rn
poetica r o m â r ă se datereşte tim­
pului, dă să se înţeleagă că ea se
dotoreşte lululor eri or eme au
mânuit condeiul- Generoasă şi e-
galitară teorie — d a r fa'să — cu
desăvârşire falsă. Evoluţii;nile mi
pornesc de cât de la cei foarte
pu(in numeroşi. N u m ă r u l , se ală­
tură mai târziu — e a d e v ă r a t —
de aceşti foarte putini — cari şi
« se reduc, de m u l l e ori. la u-
nul singur— dar numărat — si
I \ i v i : h s i I. üTJHAíi i\o. îi.7.
un spirit de a n a l i z ă ritiă pu ter»
nie, şi. în sfârşit, pe láncra acestea,
de midia, şi încă d e foarte m u l t ă
îndrăsp.eala. A s e m e n e a calităţi u n
le poseda numărul. Numărul îşi
are înţelepciunea şi bunul său
•*••••'.''••/-- '[ceasta e sigur — dar nu
se află iniţiativă rare să-fi pornii
vie o dată de la el. Numărul, dacă
n u sc află în sînul lui, câte o min­
te, sau cale o simţire, să'l mişte
şi să î pornească î n t r o direcţiune
s-ii te alin, stă pe loc, e inert,
aşeza! «receşte în obiceiurile sala
— conservator cu desăvârşire-
P e iâ'i'.'ă acestea. între limbă şl
îîilro b i e r a t u r ă se petrec alte
nr.dte şi m a r i complexităţi ce n a
F Î ; : U la î n d e m â n ă o.i-cni. Pentru
ca limba, b u n ă - o a r ă . să e v i i u e -
ze, nu este nevoie n u m a i d3 a s-э
in-treduce, în capitatel ei •« vor­
be, fermrni noui, cari să cores­
p u n d ă cu desvolterea in'eleclua-
lifaţej si sensibilităţei u n e i epoci,
cu nouile a d e v ă r u r i câştigate da
şHinio. ori răsărite în domenul
artelor şi literelor, ci se mai cer
şi cov,stI-acţiuni nov), o sintaxă,
din ce în ce m a i p u t e r n i c ă p r i n
m l ă d i r e a ei, s p r e a se p u n e în le­
g ă t u r ă cu a r m o n i a a d u s ă de vioi-
c u n e a e x p r i m ă r e i a d u s ă de neîn­
A . — P a p l a m e n t u l ( i n t e p i o p u l ) cetata mişcare a sufletelor o m e ­
neşti. Şi tot astfel în l i t e r a t u r a
p r o p r i u zi^ă— fie ea proză sau fie
v e r s — formele celei d â n t â i u . pre­
l i m b ă , şi In l i t e r a t u r ă m a i c u c u m şi a v e r s u l u i în sine, s'o vo-
s e a m ă , u n u l s i n g u r , sau câţi-va iască îngustii la cap sau n u ,
cel m u l t , s u n t cei cari pot să a i b ă aşează p e alte calpoduri, şi nici
indrâsnealâ. Nici r> l i t e r a t u r ă ş l m u l ţ i m e a — ce nu e chiămată
se
de ALEXANDRU IIAGEBdMSKI pen­
nici o l i m b ă , n ' a u evoluat şi n a tru aceasta — nici degeneraţii, n ' a u
s'î-u format d e cât aşa. Dovezile, c ă d e r e să hotărească ce t r e b u i e să
ori-cât de ea H a r fi el— n u î n ­ în această p r i v i n ţ ă , s u n t m u l t e . fie acele calarjoduri şi nici p â n ă
seamnă, ca e l e m e n t d e t e r m i n a t Una— de căpetenie — este о т т і - la ce p u n c t li se poate învoi să se
activ al unei mişcări satt evolu- t n t r e a : P e n t r u ca o l i m b ă sau Ii-, osebească d e ceîe vechi...
{îur/i — a p r o a p e n i m i c , şi, s p r e t e r a t u r a ei, să evolueze, să m e a r ­ Categoric, p r i n u r m a r e , se lim­
a fi m a i î n a d e v ă r n u î n s e a m n ă gă î n a i n t e , e nevoie n u n u m a i d a pezeşte a d e v ă r u l că nici-unul din
n i m i c chiar. cunoştinţe, d a r şî d e u n gust si­ cei doui t i n e r i despre cari s'a
Lucru s e explică uşor: In g u r — d e u n a u z ce n u înşeală— vorbit, n ' a r e dreptate. Nici î i m b a
şi nici l i t e r a t u r a unei teorii-care
a r fi e a — n u evoluează singure, şi
nici nu sunt opera tutulor. De alt­
m i n t e r i , n i m i c , şi în nici o direc­
ţ i u n e , nu se face de cât prin oa­
Д A Ţ E I meni Timpul
menii sunt timpul,
este o ficţiune. Oa­
şi c â n d zic
„oameni", se înţelege că n u zîc
obştea ci aleşii- Dar, si în această
l'aris, cetate sfântă, aliar încins cu lauri, p r i v i n ţ ă , mai ѳ cea de spus.. In
toate ţările, s u n t : aleşi, şi aleşi.
Pe malurile Senei poporul s'<* rărit, Voîesc să s p u n că, în toate ţările,
La Notre Dame răsună acelaş clopot iarăi s u n t ..aleşi cari sunt numii ai oa­
Chemând eroii Frântei, ca şi în °lte vremuri, menilor după cum sunt. şi aleşi
cari sunt mimai ni lui Dumnezeii-
Să lupte pentrn (ară.
E v a l u t i u n i l e . de ori-ce n a t e r ă ,
0 3 r i rxirnesc d e Ta cei d'îniâiu,
Popor slăvit, în rare se sbuciumă de veacuri n ' a u de cât o viaţă vremelnică.
Vulcani nesiinşi, ce 'n timpuri au aruncat scântei N u m a i ce porneşte de la T>um-
Si pe acelaş cmicr, izbucnit văpae, р - - , рс»е etern. P e n t r u acest cu­
П Г
a
v a " ' , mie u n u i a , nu m-ie frică d e
Ce-a. luminat tribuna si. câmpul de bătac- vorbele, de fa^ifica-ite. de cleve­
tirile şi de erorile omeneşti.
Savenţi mai eri, treară[i o lume ideală, Nici l u m i n a , nici a d e v ă r u l nu
a s pot ţine s u b obroc- Vine o zl
Eroi aţi fost în vremuri măreţe, iară azi. c â n d a m n â d o u ă isbucnesc afară,
Când Frânt"- e 'n pericol, în legiuni nebune, şi micile vani ăţi r ă m â n atunci
A(i năvălit năprasnic în rânduri prusiene, sărmane fumuri-
Cântând Marsd/fizn din vremile străbune-
Mai eri zglobia Marnă, era o hidră 'n care.
S*o sugrumat în spasme avântul teuton. Premiali ii liceului Sf. Sava
Şi steaua biruinţei din ochii lor dispare din anul 1865-66
Parisul e depa/te şi visul lor se 'ngroapă.
Svb stânca din Verdun- D Gh- Oblct- din Clejc.ni, nc tri
mete o copie după „Buletinul\}™\™*
tiunei publice" pe luna Iulie 1866.
Va naşte ca o nimfă lumina libertatéi, Vrea, prin această spicuire, făcută
acum în timp de vacantă şi după în-
Din sângele eroic, ce-a urs aşa de mult; checrea anului şcolar curent, să ce­
Popoarele trudite vor rënvia de-o dată: lebreze „jubileul de 50 de ani ai
Paris,'cetate sfântă, vei fi încins cu lauri premianţilor din acel an ai vechiu-
lni liceu Sf. Sava". Ne asociem cn
Si Franţa încadrată în sufletele lor. d-sa. Şi, răsfoind listele trimese,
găsim, printre şcolarii distinşi de a-
Ion I. Şerbănescn, Bazargic
tunc figurând numele mai multora
dintre fruntaşii soeietăţei do astăzi-
Astfel, printre cei cari au luat
 Xo. 27.
premiul I cu cunună, Ia clasa II,
vedem pe elevii Marghiloman Alc-
sandru şi Crăinieeanu Crigore ; Ia
«•Insa IV-a, premiul I eu cunună,
plevul ITiirct Spira, iar premiul al
Ii-Iea Tceilesru Grignre, şi íil|ii, din­
tre cari o parte se află în "viaţă, ir:r
parte au trecut peste pragul ncm:ri-
rei.
Freinianţi alunei, frânaşi azi, sa­
lutăm împlinirea a 50 de ani de când
nn încejuit să-şi facă cunoscute nu­
ni ei e ca şcolari silitori, confirmate
astăzi ea cetăţeni do prima ordine.
^ „Vă trimet aceste liste, zice d. ti­
biei, crezând că, sco;â:;di;-lo la i-
veală, le va face plăcere atât im-
chiaşilor eiri mai frăosp din'r'inşii
cât şi generaţiilor mai tinere c;irc-i
are în sânul lor''.
Evident că r.scnieuea amintire va
deştepta o rr.ică curi Jziiatc çi va
produce o senină placera tutulor, în­
făţişând, p'.rşi alăturea r e cnpiii cu­
minţi de eri cu aile(ii de azi ai vie-
tei noastre sociale, unii şi aceiaşi.
De aceea, serbăm cu d. Oblct ju­
bileul propus de d-sa.
— Hi 1
^ -^2i—^ ifl • • -
de N. N. BELDîCEANU.
De luni de zile îl pregăteau pen­
tru ziua astăzi pe Gurel. Cucoana Ele­
na îi spunea :
>,Grieruşul bunicăi, trebue să te
botezi ; altfel se cheamă că tşti pa­
pán, nn creştin... Şi dacă eş'i păgân,
nu te iubeşte Dumnezeu, şi Maira-
Domnultti, şi Domnul nostru Isus
Hristos... Dar, tu trebue să fii creş­
tin, Grieraşnl bunicăi ; cum c bunica
şi bunicii, şi tăienţu şi măicuţa-..
Când vei fi creştin, Dumnezeu are
să-ţi trimentă in fiecare seară nn în­
ger- să te păzească dc duhurile rele.-.
Da, bunico, face Gurel, des­
chizând ochii mari şi înnăl'ând sprin.
ecnele subţirele.-. Da, bunic», mata
mi-ai spus într'o scarîl. că Dumnezeu
şi cn Sf- Petru se coboară ea'cndata
pe pământ, să vadă ee mai fac oame­
nii ; chiar se coboară ?
—: Da, Grieruşul bunicăi, vezi bine
că sc pogoară ; dc aceia trebuc să fii
enminie şi s'o asculţi pe măicuţa şi
pe tăieuţn, şi pe bunicul şi pe bunica.
— da, că nici nn ştii când . trece,
Într'o seară, Dnmnczeu şi cu Sf. Pe­
l m pe dinaintea case! noastre ţ i . te
vede şi tc-ande... D'apoi cum, Griera­
şnI bunicăi". j
f*i Şi ciiconn №balache Buznea:
- „Când t*-i boteza, mţi .-ţâca, are
iăr.ţi edneft^moş" Crăciun Turării mjil»
fl
- te... /Are яЩі adu*u nn cal. şi are.
«ă-ţi adu** o puşcă, şi ft sabie, şi eol-
л
-' •'• daţi, şi cofeturi...".
Gurel c băiat mare, — de patru.
uni şi e retofeiu, şi trandafiriu.
çi cu un năsnşor curant, eûmes, ca un
xitişor de pnrceluş.
Rămăsese nebotezat pân'acum,
pricină că venise pe Tumo în ţ a i ă '
.-străină,- nnde-i erau părinţii ple­
caţi la învăţătură, — şl numai dceâfe
va luni se'ntoarseră în ţară. Ş i
bătrânii tof de .botez îi vorbeau, şi
riiconul Mihalache Buznea din pîgân
fi din şoacăţ mi-1 mai scotea :
„Ce te uiţi aşa la mine mă ş^acă'c? .
Să ii ii te mai aud spunând дтоз:2"<ізг
şAgrossmntter, că am să-ţi tai Iimbr;...
Auziíu-пГаІ ?"
In sfârşit, veni şi ziua boicaalui. "
Botezul trebuia să se facă, ia c sa
bătrânilor.
Ciiconnl Milialacbs Buznea p b e r s s
de dimineaţă după târgueli, şi se în­
toarse, gâîâind- încărcat ca o a".tină-
Iar cucoana Eleuca, aprigă şi gor>
podină la bătrâneţe ca şi în tinereţe,
se îndeletnicea de trei zile cu trebu­
rile : făcuse un cnpfor eu сз:о::асі<
făcuse plăcinte cn poalelc-n brâu, fă­
cuse aliveusi, făcuse stradelă cu me­
re şi cu nuci, şi pusese să tae cla»
pouii e«>i mai araşi.
UNIVERSUL LITERAR Ortiuîiri<>a Í* Щіс 191«.
Do dimineaţă, adusese dascălul cris­ noaptea învierii. Din cristelniţă iz­
şi Dumnezen şi Maica Domnului şi
telniţa ş i o aşezase în odaia cea mare vorăsc aburi lăpsoşi şi se ridcă pâ­ Domnul nostrui Isus Hristos... DV
Iu care străluceau de curăţenie lucru­ nă în bngdadie» amesteeându-se cu
! t o i cum grieruşul Ьтпісй-і..."
rile vechi, bătrâneşti, ee dădeau r fumul cădelniţei.
perii albe o înfăţişare de odac, dz La masă. în faţa lui Gurel, stan
Şi Gurel deschide ochii tot mai doui domni bătrâni : unul cu barba
arhondărie. — , plini de spaimă. Şi când pripa Caia-
Pe Ia ceasurile trei, se opri o smr; > hetu îşi si!fîecă mânecile atitereiilui, răvăşită pe piept şi cu pl?te ; celălalt
dinaintea casei lui cucoiiii Mihalache şi-1 înşfacă din braţefe cucoanei E- c uo bărbiţ-ă r-s-eniă - i m r ă ni cu capul
Buznea- şi „baeţîi" se ooborîră cu lencu, cu manile lui mari şi r ă m a ­ acoperit ca de un p:iF de lăiifşcă.
..ncpoţeln", înfăşurat de i se ve­ se ca nişte dihănii, copilul prinde-a ,,0 fi fiind poate : D.ininezcu şi cu
dea numai rîfişornl roşu ca o garoafă. urla din răsputeri, când „muter'', Sf. Petru, se gîndeşte Gurel ; nu i-a
Cuconu Mihalar-hc Hurnea. se im. când ,,grossniutier", zvîenind* din spus bunica cdafă, că so cnbonră une.
brăease cu redingota d-s::le de mnda mâni şi din picioare ea o broască. ori. Dumnezeu şi cu Sf- Petru pe pă­
veche, eu gulerul de catifea, încheiată Iar pona: bolboroseşte ca apucat do mânt?
până snbt guşă ; şi-şi mângâia voioe iele şi mormăeşte tot mai fornăit, — Se coboară pe pământ buni'
ţărălia, tăiată după chinul şi asemă­ ca un urs mânios, şi-I strânge tot ciiţa; chiar se coboară?
narea barbişonului lui Ciiaa. D.i să pogoară, să pogoară, grie­
mai tare cu mâinile lui mari şi pă-
Cucoana Elencn, îşi pusele o fustă rsase ; pe cînd dascălul ţine isonul ruşul bunicuţei.
înfoiaiă de mătuşe, eu volane multe pe nas, cn faţa schimbată şi cn vi­ Şi-în toată fiinţa copilului se stre­
de dantelă, şi se pieptănase ea doam­ coară o lumină sfintă, şi năsuşoru!
nele gatului umflate şi zornăe, fără
na Ctiza, cum avea dumneaei obi­ cirn i se pleacă încet. încet, în far­
ceiul la zile mari. odihnă, cădelniţa împrejurul cristel­
furia cu alivenci cu smântână. — şi
Afară, se auziră pnşi scniurîiiiln- niţei, cu un oehiu la cozonacii de pe adoarme aşa în braţele, cuco.-.nei E.
se de omăt ; şi popa Catiheln intră masă şt cu celălalt la garăfile cu vin. lencu-
cu mustăţile şi barba încărcate de chi­ „Ei, ce, şoneăţs. nu vrei să te faci
N. N Beldicsanu.
ciură şi cu nasul mare şi roşu şi, creştin, ha ?" glăsiieşte cuconul Mi­
în urma lui, dascălul, încovoiat do halache tremurându-şi ţăcălia- pe
spate, cu patrafirul, crucea, cădel­ când copilul urla, din răsputeri,
niţa şi cartea subţioară- plocouindn- ,.Mutter" şi „gros mutter"-
se ea un lăutar cu dibla s'rîusă subt După botez cucoana EIcncn, cât
cot, Gurel se lipi de niaică-sa ea mie­ ai bate în palme, a întins masa în Trandafir alb.
lul şi tăcu chitic. mijlocul casei.
In soba mare, cn firide, dudue un Farfuriile, tacâmurile, gr.răfile cu
foc tătăresc- Slujnica, o zvîrhrgă de vin chilimbarin şi rubiniu, lucesc Trandafir alb ca zăpada.
munteancă delà Saul-Dornei, cn ca- de-ţi ian ochii. Prin lumna lumână- Trandafir plin de pariam,
irinta răsfăţată în brâu- şi 'ncălcată rlor din sîeşnicile de argint dc pe Ce mânuţe te sădiră
cu iminei cu potcoave de a'arr.ă, a. masă, trec, pe deasupra capetelor, Pe-acsst colţ ùr*.m ?
duce eu argatul cazanul en apă fier­ casfroanelor cu potoc de зіароп, îa-
binte şi-1 toarnă în cristelniţă; şi a- nălţâud aburi de sidef; trec fnrfurii- Ce mânuţe le-adăpaiă,
burii se înnalţă până în pod; iar Gu­ şi casa se umple de mirosul bun al Trandafir cu aibe loi,
rel se lipeşte mai tare de jinică-sa. bucatelor şi al cozonacilor făcuţi do De-ai crescut atât de mândru
In odae prinde a se îngrămădi Ui­ mâinile harnice ale cucoanei Elencu. Peste drum de noi ?
mo străină: mai mult cucoane şi Gurel. cum a plecat popa, — care
domni bătrâni ca şi cucoana Elena mai avea un botez-, — s'a ogoiat ;
şi cnconul Mihalaehc, îmbrăcaţi la şi acu se uită fericit, din fundul diva­ Trandafir plăpând şi діпда»,
fel cu ei. Din ce glrstre te-an adus
nului mânăsliresc, dintre jucării şi Mânuşiţe moi ca puful
Cuconul Mihalache Buznea le îm­ coîeturi, şi se gândeşte că şi asta tot Şi aci te-ar. pus ?
părţi la toţi lumânări şi scoate din- botez se chiamă.
tr'un cotlon o lumânare nriaşă, îm­ Se aşează toată lumea la masă, şi
brăcată ca într'o rochiţă alb.istră cucoana Elencu îl encne pe Gi:rel pe Simt ca mâine că te-oi pierd*
cn fesneuri şi cu flori- două perine, cât nişte chilote ovre- Făr de tins-o să rămân ;
Cuconul Elena potriveşte apa eu eşti, înfre ea şi maică-sa ; şi Gurel Mâini de lr-pte mi te-ог rupe
mâinile dumisale, cn degetele încăr­ priveşte, serios, împrejur, pătruns de Şi te-o pune'n sân.
cate en inele cu pietre mari, de mo­ însemnătatea lui.
dă veche, şi prinde-al desbrăca, a- Dar, cn-încetul, către sfîrşitul mesei,
poi, pe Gurel, până rămâne numai în prinde-al simţi pe moş Ene pela Eşti şi tn pribeag în lume,
peleică. gene- Trandafir frumos de nea ;
Dascălul aprinde lumânarea asşn- .Cucoana Elencu 1-a luat in braţe ; Soarta ta, plăpândă floarei
lui, ploconîndu-se şi sticlir.du-şi din­ 'ei-i cald şi bine, cn-intr'nn сьіЬ do £ şi soarta mea.
ţii ţigăneşti; şi delà ea. vin, pe rlnd, puf, în braţele bunicei. — şi Gurel e
toţi musafirii de-şi aprind lumână­ iot mai molcnţ. Se uită, printre gene.
rile. ca printr'nn abur, Ia lumea dimpre- Azi &ci, dar cine ştie
Părintele Catohetn deschide car­ jurul mesei, şi o iericîro caldă i se Ш і с е nade fi-vej des ;
tea unsuroasă, şr-i începe, a bolboro­ «trecoară lin tn tot trupul ostenit de E e mână-ce » • ş f i n ă
si In barbă vorbe neînţelese şi a lupta cu popa; ţ i glasul, bunicei l i Zilnic -шрхь apuB-
cânta pe nas, răguşii, rcrnindn-şi murmură- ot mai moleun In urechi-
, cădelniţa si umplînd Încăperea de ,,Acnma «şti creştin, dragul bunei G ŞL Sauarine*«B
înto» gricrugu! bunbiafei, — numai eşti pă­
L a m i n ă r i l e ard ca la biserică In gân... De-acnma « r e eă te iubească:
!
P a r l a m e n t u l сііжа B u d a p e s t a
 acolo, pe toată clipa: o mână nevă­
zută scria şi scria lucrurile şi supă­
rările pe cari avea să lc aibă omul
iu viată. Şi la biata Zambila d2dură>
că scrie în carte tare rău de fată î
ca între alte necazuri avea să m a i
aibă şi un bărbat beţiv şi bătăuş-
Şi tocmai atuncea veni acolo şi
Sf. Petre cheiarul cerului, nu şliu la
ce, şi Dumnezeu i-a zis:
,Petre ia citeşte tu, vezi ce scrie
vrsiforile despre oamenii harnici şi
buni.
Iar Maica Domnului, a şi picat î n
frenuchi înaintea Tatălui Ceresc şi
a zis:
„Doamne, iiiântuieşte-o să nu mai
sufere şi să fie fericită. Pe când Sf.
Petre grăi :
„Dă Doamne văd şi eu.
'«'.La asta Dumnezeu făcu un semn
cu mâna în patru pSrti a Juniei şi
.î şt venit cei doi colindători a vre­
ri ei : Prier şi Florar : Prier tinerel şi
zburdalnic caro usucă pământul şi
celălalt mai în vârstă o leacă dar cn
ochi de vierele ci cu pîrtil ds iarbă
verde şi plini do flori : acesta dădea
duh pământului să înverzească şi
trezea florile in amorţire numai sn-
flând asupra 1er-
Şi Dumncbcu l'a întrebat:
~"\,Băeţi, umblând voi aşa prin
lume- nu aţi auzit de o fată Zam­
bila ?
"'— Cam de nu, an răspuns ci, ba
am şi văzut-o. — Eu, glas ui Prier,
în fiecare primăvară mă joc şi la ure­
chile ei. şi îi cânt cu taină de Înti­
nerire-
b i s e r i c a d i n . B u s t e n a r » ^ — ,,Şi en, îi taie vorba Florar, în
fiecare primăvară, ii Seamăn în cale
florile cele mai frumoase de şi*le pu­
ne In păr.

Povestea Zambilei trăia aşa cum putea, muncind prin

Eram copil ca de şease-şeapte ani,
•i eu trepăduş pe lângă mamă : nu-
de mergea ea. hop şi en. Aşa eram
lnvă(at cn ca şi puiul pe lingă cloşcă.
Si tocmai dădusem In primăvară
când grădina mamei se umplea de
flori şi de mirezme. Era acum prin
Mai. într'o zi cu soare, şi după prânz*
Mama. stătea culcată sub nn cais, tn
grădină- In jur de ea numai flori,
i a r văzduhnl fierbea de viată : flori
nu, mierlele, grangurii, cn eticleţii,
piţigoî, cărămidari, la cari se mai
amesteca şi cln'tecul fle cuc. păreau
că-e nişte lăutari tocmiţi la o nuntă
şi care' măi de eare se întreceau l a
^ arcuşuri^ pe când albinele, bondarii
" j ï alte muşte jucăuşe l i c e a n din «ni»'
vetnl lor nn sgomnt asemenea j e ­
de I. DRAGOSLAV
re căciulă e sprijinită pe o teacă, în­
grădită cn nişte frunze lnngi şi laie
şi tăioase ca ale usturoiul ni, dar mai
bă{oase- Sămânţa ei e ca o ceapă,
încolţeşte pe la baba Docbia, până
la sfârşitul lnnei Ini Florar şi mi­
roase aşa de frumos. Acum ai înţe­
les?
— v'Ţteles, li răspunsei, dtnd din
cap.
. ,,Aşa eise ea, şi floarea asta e
e i ea se trage din o fată. P e fată
o chem Zambila, şi rămăsese de mi­
c i de pSrinţi, şi' n'avea fraţi- H U **
vea snrori, nici neamuri, ti a ră-
pe uşile oamenilor, ş i a crescut
[TcândjSfc e t a d • fáén*
mare.? şi Earaiea, mai- barnieăf
eat pe la gospodari şi-şi ţinea zilele:
torcea, ţesea, cosea cămăşi frumoa­
se, ajuta la prăşit şi deamînnnea :
dânsa care a fost cea mai necăjită, ea
se făcea tocmai muncind mai mult,
cea mai frumoasă, din p r k î b a asta
de la o vreme, a prins să fie pismui-
tă, fetele aprindeau ciuda pe dânsa ;
să-i scoată • o sumedenie de porecle,
ba mulţi oameni cn fete urâte şi^le-
neşe să nn o m a i cheme la lucru, şi
tare ie era frică multora cn stare că
s'o mărita dânsa Întâi Înaintea lor.
Ş» In adevă, că a şi prins a-i veni
peţitori, dar fata care se necăjea să-şi
facă o leacă de zestre tét amâna. .
Dar Dnmqezeu şi Maica Domnu­
lui care le vede pe toate, au căutat
Într'o si In cartea cea mare a vieţei.
şi- care acum era soioasă dea umble-'
tul atâtor sfia*i, c * vezi primean şi
ei rugăciuni de Ia oameni şi se ui­
t a u şi, dânşii In «arte să vadă ce r i n
— Să vă duceţi, le zise Dumnezeu
a t u n c i ; să o luaţi unul de nevastă.
Şi cum la vorba lui Dumnezeu nu
trebuia să stea unul de poară, s'au
şi dus : Prier şi Florar, schimbaţi în
doi flăcăi numai buni de însurat şi
tineri.
Şi tocmai că era primăvară pe
vremea când zăpada se duce şi lasă
în urmă-i numai pământul negru.
Şi in ziua ceea era soare, un soa­
re de p a r ' c i lăcrăma pe cer, iar îata
legată cu un ştergar pe cap, ghilea
la pârăn pânza, pe cae e ţesuse In
iarna ceea.
Si i a t ă ne Prier şi Florar, fâlfâmd
spre fată- Prier nebunul, cel ce prieş­
te şi jupeşte, mai grăbit tise: ^
„Măi, ştii. ee, noi s i aburim pe
fată en dnhul nostru, s'o ameţim
*u taîna Pirmäverei. S b c n cât gră­
beau cu u t a t P r i e r era mai infoeat-
Când zvârlea o .adiere dş te strângea
гл

nei oale ce fierte tnvătait. In. văz»
J n ţ ' p . l u t e a , un. mirog. do franci v e r d e ,
v
şi de Înviorare, care se primenea
prin un vânt răcoritor, venit din spre
munţi. En lingă mama, nn aveam
astâmpăr, când mă jucam cu mâini­
le, când îmi priveam degetele picioa­
relor stâleite de jocuri.
.Mama- ar fi vrut să stan liniştit,
«ă doarmă şi dânsa o leacă.
Dar, ti-ai găsit : cu moşmonala mea
ti şi furai somnul,
,.Ş(ii ce ? îmi zise dânsa deodată,
du-te şi adu o cofiţă cu apă rece, delà
fântână, că şi en "ti-oî spune o poves­
te ; da ia o cănită şi toarnă din ciu­
tură să nu cazi.
A auzi încă o poveste nu era o pa­
gubă pentru mine. Şi repede umflai
cofiţa şi litra şi fuga la fântâna din
vecini, şi cum uniplui copăcelu cu
apă, o şi ştersei înapoi repede ; iar
după ce mama sorbi o ulcică de apă
rece, grăi : ,,Ah, sete ce mi-a fost!...
iar eu mă aşezai jos înaintea ei şi îi
grăii : ,.Haide, spune povestea acum.
— ,-Apoi mai Ionica, începu ea>
am uitat anul ăsta să pun zambile,
da le-i fi văznt tn pe nndeva ; are
flori de deosebite fete ; unele galbe­
ne ca ceara, altele albe, altele roşii-
şi unele albastre şi florile sunt bătute
ca cele de liliac şi orânduite în chi­
pul unei căciuli lunguieţe, sau ale u-
nni nămătuf de tre-stie de baltă, şi ca­
cat toate fetele din satul acela. Si •ufere creştinul ; eare le aprindea Ia tn spete, şi stârnea colbul de pe & "
icoane eate o ltuaîanre- Că lucru de-o
r
m a r i , când т.па caldă. Singur Florar
era şi cuminte si nn vorbea multe,
• i ' n u vorbe»" de r i n pe nimeni şi 'tóinune fieearè " ô r n a v ê à ' aerisá lui mai- deawl raereu e îmbată eu miros
de flori de cern. de. иааЦд, cireş, tei,
salcâm, care-i plăcea Zambilei stras*
1<Х»ХХХХХХХХХХХХХХХХХХХ)ООСЮООООООСХХХ)0000(
nie. d a m supăra P r i e r . c u vântoasa
lui. că o făcu să zică: „De n'ar bate
vântn ăsta .afurisit, e c minune de
Mă chiamă iacul vreme ar fi.
Când şi flăcăii lângă dinsa. cari
mai de care mai aprins de-ar vorbi.
Mă chiamă lacul, vechiul meu tovarăţ, ,,Bună zina, fetică, au zis dânşii.
Cu glas de valuri blând, duios mă 'mbie.. . Dar fata privi şi pe Prier şi pe Flo­
Nu ne-am văzut de-atâţia ani şt ştie rar, şi par'că i s'a părut ei. că Florar
Că aş lega cu drag frăţia iarăş ar fi mai de seamă şi n'a zis de cât:
„Mulţumim unuia din d-voastră"
' La asta, ei s'au dus mai încolo şi
şi sălciile toate de pe maluri s'au apucat la harţă.
întind spre mine braţe rugătoare : ,,Măi, grăi Prier, ce vorbă a fi şi
» Rămâi cu noi, remâi !» O! cât mă doare asta : ..Mulţumim unuia din voi".
Duiosul plans de ramuri şi de valuri I — Apoi, pentru ca mi-a mulţumit
mie, de aceia, a răspuns Florar.
La el alerg şi caut ocrotire — Ba, eu cred că mie, că eu sunt
Să nu mai simt cum geme 'n mine—amarnic mai tânăr, i-a tăiat vorba Prier-
Sărmanu-mi süßet, care azi zadarnic Ii fi, îi fi, dar de ce n'a spn&
îşi cere partea lui de fericire. şi apoi. parcă la mine s'a uitat mai
lung.
Pluteşte lin o lebădă ca floarea Bine. a grăit Prier; hai la f a t i
Cea albă, feciorelnică de crin. . . «'o întrebăm-
— ,,Mă rog, a întrebat Prier, mai
De ce nu sunt acum un Lohengrin îndrăzneţ, prietenul meu Florar zice
Să plec cu ea, să-mi împlinesc chemarea? că lui i-ai mulţumit.
Ana Cotlreanu — ,,De loc- a răspuns fata. Mulţu­
mirea i-am dat-o aceluia care mi-e
ghici o cimilitură.
)OOOOOOOQOOOC<XXX>OOOOCOOOCX^^ — ,,8'auzim, au ais ei.
 Ло. « 7 . IMVIIRSIL ІІТІНЛП

Şi Zambila a început:
,,Seuriă, «roasă und-te duci
Arsă'n fund ce mă întrebi".
— O t'gancä cu fiică-sa.
— Nu. a răspuns fata.
— Atunci e lingura şi tigaia.
— Nn.
•,Ştiu en. a răspuns Florar"-
Nu e cofa şi cu ceaunul?
— Tocmai a răspuns fata ; ţie
ti-am mulţumit şi merg după tine.
Se vede că ara era obiceiul în sa­
tul fetei: care pretitor glii tea o cimi­
litură după acela mergea fata petita.
Iar Florar, care nu era de cât nn
slujitor al Cerului schimbat in om,
nu putea s'o ia aşa cu el. şi donr a
azvârlit sumanul de pc dînsul pe Zum
bila. şi a şi prefăcut-o în o finnre
cum ti-am spus. Şi cum el colindă în
fiecare primăvară şi vara lumea i-a
împrăştiat sămânţa prin gradinele
»amenilor.
Aei întrebai pe mama :
,,Dar oamenii de undc-i ştiu pove­
stea asta şi că pe tata o chema Zam­
Mişcă mâna ca să sperie u r î t d e
păsări.
,,Nu, încă n'am murit! Trăese în­
că!... se gândeşte- Apoi îşi deschi­
de bluza şi, printre degete simte că-i
curge sânge cald. Viata, inimoasa
via(ă pe care a iubit-o...
Sub mână mai simte o hârtie. Ră­
nitul o priveşte şi un gând frumos,
îi alină durerea. Es'e o seri*
soare, încă caldă, pe care o scosese
de lângă piept: scrisoarea ul:imă a
Odrttci-
Rănitul primise scrisoarea tocmai
când se da alarma de atac şi nu a
putut-o ceti. Fericit însă că o are,
a pus-o la piept şi, din cuvintele u-
nei femei, şi-a făcut, scut.
Inir'aceea glontul l'a nimerit şi a
nimerit bine- Dar înainte de a şi da
sufletul, voeşte să citească scrisoarea-
I se pare că în aceasta va fi o ali­
fie tămăduitoare. Duce plicul la
buze şi-i rupe cu d'ntii. Scoate cri-
soarea, parfumată, se uită la ea, dar
nu poate descifra uimic. Ce s ă s e _
de toate trebue să ţi se lege rana-
Iţi pierzi sângele tot!
C ă p i t a n u l ' recade
desnădăjduif.
„Pentru ce? Vezi că mor; lasă-niă
dar. Sunt Paul Allard din СііаЬчк,
căpitr.n la regimentul 1 ;$ de ini;Mi­
ter: '. Te reg. citeşte-mi s : r : s ) a r a !
So'dafni se vedea că c pe sf.'.r-
şite şi femeii nu-i rămase decât să-i
împlinească ultima-i dorinţă.
Trăeşte numai din aşteptare, o
speranííí-i mai licăreşte; de sigur
(rage nădejde să afle în scrisoare
o ultimă bucurie, o rază, care-1 va
însoţi prin întunerec.
Este aşa dar o scrisoare de dra­
goste. Călugărita se cutremură ca
şi când ar mi-ca-o vântul, de pe
câmpul de luptă şi i-ar arunca mor­
ţii în brate. Ridică felinarul
face să cadă o rază de lumină pe
scrisoare. Aruncă ochii repede asu­
pra scrisului şi zice la sfârâit pli­
nă de amărăciune:
— Nn, nn iubirea grăeşte in a-
Pe când se ocupa cu curăţitul fe­
linarului, îi veni o idee. Călugăritul
care până atunci urmă cea mai siric«
tâ cale a adevărului, se botára să
miuiă-
Nici odată nu-i va ceti *: risoarca
acelei uci.iniatice copile : scrisaarea
care cu atâta credinţă a f e s t păstrată
la pieptul străpuns ai м м Ь : u i i i i . In
schimb i n s ă î i va cili o a.'tă s'-ri-
siy.-rc. precum merită uu b.'iibit, ca­
re in . p a r a după lup a slă pe patul
de m o a i - j e F r u o scrisoare vrednică
de el. c : ; î : i aşteaptă el să fie scri­
soarea unei liinţe iubiloeare. o :'st-
îel de scrisoare i va citi Nimeni
nu-i va descoperi înşelăciunea, iar
chinurile unei agonii morale i se
vor aliaa soldatului viteaz.
şiCu vocea tremurat oaie d e cn;o-
ţiuiie, sora de caritate ciicş'e:
„Paul. iubitul meu Paul, unde
eşti / Ori unde ai fi, eu sunt eu
tine, eu sunt in nemijlocita ta apro­
piere. Cu cât mai înnri sunt pri­
mejdiile ce te ameninţă- cu atât iu­

bila.
— A par'că ti-am mai spus răs­
punse mama, că sunt năzdrăvani şi
solomonieri de cei ce vorbesc cu flo-
ile şi vânturile şi pe semne că floa-
f ea asta ori Prier şi Florar le-a fi
spus povestea ci, şi ceia au spus-o
la oameni, şi iacă aşa. de la dânşii
poate a ştiut-o şi mama mea de mi-a
spus'o mie, iar eu ti-o vând cum am
'cumpărat-o şi spune-o şi tu la alţii
poate o ştiu altfel.
Iar eu, care n'am uitat nici cel mai
mis amănunt din copilăria mea. am
ţinut'o minte, şi iată o povestesc şi
d-voastră, ca multe altele, nu de alta,
Iar să nu treacă vremea degeaba.
facă? Puţină lumină i-ar ajuta.
Se târăşte până la un rănit, pe
care-1 aude văetându-sc în apro­
piere.
— Hei, prietene, ai foc?
Nenorocitul însă nu răspunde ni­
mic; de pe buzele sale abi ase aude
bolborosirea unui cuvânt străin, ne­
cunoscut-
Căpitanul Allard recade desnădăj-
duit la pământ. îşi aduce aminte
că s'a comandat atacul cel din urmă.
Ei erau numai o mână de оятепі-
Compania sa fu nimicită, calul său
împuşcat sub dânsul. S'a apărat cu
sabie în mâna stângă, pe cea dreap­
tă i-o luae o granată. Apoi a
primit nn glonţ în piept şi a căzut,
iar copitele cailor duşmanilor erau
p'aci să-l sfărâme.
Acuma era scara după luptă. Că­
ceastă scrisoare!
— Dar nn citeşti, soră? ropti
muribundul- în ai cărui ochi se o-
glindeşte o mare desnădejde-
Călugăriţa sta pe gânduri, ca şi
cum cineva ar sili-o să săvârşea­
scă o faptă rea. I-ar plăcea mai
bine să moară deodată cu el, de­
cât să-i citească cuvintele otrăvi­
toare din scrisoare, cari aveau ur­
mătorul cuprins:
..Iubite- d-le Paul, războiul ţine
mult. Nu cerc ca fiinţa aeea, căreia
li ziceai ,-dulce păsărică" să nu se
bucure de viaţă, cât timp tunurile
bnbne. Îmi trebue soare şi muzică.
Noi călătorim mâine în Spania. Şi
aşa. împreună tot nu am fi fost fe­
riciţi. Când te vei întoarce de po
câmpul de onoare, vei fi negru de
praf. pe când cu port numai haine
albe- 91 apoi alteeva: eşti prea în
birea mea este mai mare. And cum
vijile gloanţele pe lângă line; îmi
întind manile spre regăciune şi mi
se pare, că am abătut de Ia tine
nenorocirile cu puterea rugei mele.
Aei. acasă, eu îngrijesc de răniţi şi
sper că o altă femee se va afla în
locul meu, care să-tl dea şi (ie în­
grijirea de trebuinţă- dacă ai sui'e.i.
„O. de-ar fi iubirea mea o pavăză
care să scutească pieptul lf;u iu con­
tra pericolului, iar dorinţa mea un
coif pe capul tău ! O- de-ar luci mul­
ţumirea meu în ochii tăi. ca duş­
manul să se oprească în lupta sa sân­
geroasă şi să zică : L ă s a ţ i i ! Kste iu­
bit !"
Călugărita, obosită, întrerupse
aci citirea şi se uită la rănit. Prin­
sese cuvintele din scrisoare, cari
pentru el erau o băutură delicioasă
Un zâmbet de fericire îi trecu peste

Inainte de moarte pitanul Allard nn vrea să moară

aci. în singurătate. So teme eă fiin­
ţe înspăimântătoare, cari s'au obici­
nuit să jefuiască corpurile morţilor,
Este seara după luptă. Rănitnl se vor veni şi-i v o t lua scumpul odor,
(
vârstă pentru mine.
Când vei veni, vei fi plin de glo­
rie ; eu mă sperii de aceasta, căci
sunt o biată fetiţă. Intr'o scară,
credeam că te iubesc. A fost în tim­
faţă şi privirea lui se făcu atât dc
vioae ca şi cum s'ar fi reinsănătoşit.
Soldatul făcu semn să-i citească
mai departe, iar călugăriţa urmă:
„Paul al meu, dacă ar fi voi:i A-

ridică puţin şi priveşte în jnrul lui.
Bubuitul tunurilor se aude încă,
orizontul este acoperit cu roşu.
gloanţe întârziate mai şueră prin
ier. Se aud gemete.
Se uită împrejur şl vede locul u-
— inelul Odettei.
— Nu! Nu! Ajntor! — strigă el.
şi-şi astupă rana cu un mănunchi
de iarbă-
In depărtare ee văd elicărind ra­
sée unei lumini şi se aud voci. Ră­
pul unui vals- Am auzit, de la ba­
ronul Savab că aproape toţi ofiţerii
an fost schilodiţi, în ultimul atac.
Grozav ! E mai bine să nu ne mai
vedem. Trimite-mi inelulDe oarece am avut fericirea să fiu
poi. Adio, d-le Paul. rămân mica-ţi
totputeniculiii- ca vreun glonte să te
nimerească, atunci gloria te va face
nemuritor şi nu există o moarte mal
frumoasă ca aceasta, căpitanul meu.
îna­
mireasa ta, lumea pentru mine nu
va mai avea nici un preţ. o i trăi v

nitul mai strigă odată.-. Era carita­ prietenă,

nci groaznice întâmplări; câmpia
plină cn morţi, se întinde In toa'.e
părţile până la infinit, pe alocarea
se văd căi fugind cu capul lăsat în
jos, cn coama în aer şi nechezând
dc spaimă.
Rănitul pipăe pământul. Mâna Iui
dă de ceva moale, cald încă; es'e
coasta amorţită a bnnului său cal,
a prtctenului său.
Da, îşi aduce aminte. Este eătro
seară, după luptă- EI va muri aci,
de fot singur, fără ajntor, la razele
lunei, care-1 priveşte în faţă.
Prin aer sboară pasări- cari vin
tot mai aproape... Sunt păsurile pof­
titoare de sânge, cari vor dormi pes­
te noapte, pe pieptul soldatului mort.
tea, ajutorul, îngrijitoarele de ră­
niţi!
In numele cerului! Ajutor!
Atunci se apleacă spre el o femee
şi-i întinse o băutură întăritoare.
— Bea, soldate!
Instinctiv soldatul Înghite şi pri­
veşte lung spre aceea care-i întin­
se băntura dătătoare de viaţă. La
lumina felinarului observă o faţă
tânără, frumoasă şi nişte ochi plini
de compătimire. Pe piept li strălu­
ceşte o cruce de argwit.
Ii întinde cu hotărîre scrisoarea-
— Citeşte, soră, ciieşlc!
Nu-i primeşte hârtia.
— Ce este asta? îi zise. înainte
cu gândul pururea !a tiuc.
Odctta d'Estange".
,-Adio. Paul al mea , adio ! Fu
Nu, această scrisoare călugăriţa nn sunt aerul, care te împrcso::ră ; gu­
i-o va ceti nici odată. Brutalitatea ra care te mângâie; mâna. care
unei fetiţe frivole care acuma nu te mângâie; mâna care ţi-o strâa.
voia să se mărite cu nn soldat schi­ ge pe a ta ; inima, care te inlje.te.
lod, nu trcbnîa să sdrnncine starea Depun o sarutarc pe buzele tale,
unui muribund ! ca să frăeşii, căci iubirea este mai
Intr'aceea căpitanul deschide din puternică decât moartea, iar eu te
nou ochii : iubesc !"
— încă tot nu citeşti, soră î Mă Călugăriţa tăcu. Ar fi vorbit ast­
omori ! Odctta serie, de obicei, foarte fel până dimineaţa, căci îi era ma­
citeţ ! re bucuria să vadă cum se înseni­
— Intr'adevăr, încă prea citeţ- nează faţa-i palidă. îngenunchind
— Gândeşte călugărita în sine, pli­ lângă dânsul. îi ia capul pe braţul
nă de compătimire. Apoi prinde cu­ ei şi-1 legănă ca o mamă.
raj şi zice : ..îndată, căpitane, feli­ El se razimă de braţul surnrei de
narul luminează rău. caritate şi simte prin păr ^ mâna
 Duminica 3 Iulie 1 0 1 0 .
drăgăstoasă a unei femei. Nn mai
T i d e aplecata
para,
s p r e el. inta ci, nici
care-i vorbeşte vorbe drăgăs­
toase şi dulci- Prin capnl lui trec
uum.ii cuvintele :
..Eu ч і м і і acrul oare te împre-
«tară. mua care te mângâie, ' mâna
care te «transe pe a ta, inima, ca­
le te iubeşte !"
():!etta... drajra mea Odctta !
zice el (le tot încet.
Iar că iu'.rări (a nn giăeşte nici un
cuvânt nu face nici o mişcare, care
ar putea turbura ilusinnea plăcută
a muribundului.
..Pun o sărutare pe buzele ta­
le.-, ea s*i trăeşti.-.
— ..Odette, sărută-mă !
Sora se cutremura. Ea-i femeie
sfânta, tremnră la gândul să útimul
buzele unui bărbat. Insă în ceasul
morţii, prima datorie a noastră es­
te să alinăm suferinţele celui ce
moare. Nu şi-a pătat ea oare buzele,
cund prin cetirea falsă a serisoreii,
i-a grăit neadevărul ? Şi dacă а fă-
cut-o, pentru ce să nu-i dea şi săruta­
rea dorită ?
Astfel cugetând- cu blândeje, sn-
v întins pe jos îşi contemplă ochii
puntndn-se numai dorinţei muri­
bundului, se pleacă spre el şi.-l să-
rntă.
Cn aceasta soldatul muri.
Şi, după zâmbetul ale cărui urme
rămaseră întipărite pe fata căpita­
nului mort, inima călugăritei era
mândră de minciuna ce-o spusese şi
de sărutarea ce i o dădase-
Traducere de Andrei V. Popescn
SACUL CU_GLUME
Ceartă între „Junii şi Bătrânii
turci"
— De ce te încăpăţânezi in ideile
vechi î întreabă junele pe bătrânul
turc.
— Pentru că, răspunde acesta,
тгеап să păstrez traditiunen- Vreau
să cred şi să judec aşa cum an cre­
mt şi judecat părinţii şi moşii mei.
Dar dacă părinţii şi moşi d-talo
ar fi fost nişte tâmpiţi
— Atuncca — răspunde bătrânul
liniştit — m'aş fi făcut .Дипе turc".
Avocatul rietescu t i n t a mult la
pirul Iui. Chemat la armată, căpi­
tanul Si ordonă să se tundă. Avoca­
tul se făcu că n'a a u i i t . Bepet&ndu-i-
se însă ordinul, trebui să se supuc-
Se duse dar la bărbier zicându-şi he-
eăjit in gând:
— Las că ti-o fac eu lie, căpitane
Îndrăcit.
Şi puse pc bărbier, nu numai să-1
tundă» ci s ă i radă capul-
Prezcntftndu-se căpitanului, aces-
ta-i zise :
— Vezi aşa- bravo! Dar îiiudeă
mi-ai asultat ordinul mai mult decât
trebnia, să faci bine să stai la arest
până o începe să-(i crească iar nijel
parol. , rile; nu mai îmi rămîne muH de
Editorul zice poetului care i-a a-
dus o poemă s'o publice :
— Da, în versurile d-talc sunt mul­
te puncte de asemănare eu ale lui
d'Aannnzio.
— Ѳ, care sunt, te rog, acelea ?
li întrerupe radios vorbi poetul.
— Punctele de exclama'ic !
Un primar, pe care nn-1 vom nnmi,
este Invitat să asiste la un centenar
celebrat de curând. Fiind însă bol­
nav, răspunse că. ev părere de rău.
nn poate să fie următor invitării pri­
mite- Adaogă însă cu încântătoare
naivitate că, la viitoarea ocazinne,
»n va lipsi sa participe.
(JNIVERSUL LIГІ.ІІДИ Xo. £ T . — 7.
Leoenda metamorfc zei iei Harcis care se refjce'v /Л гагеіе slabe aïe
făcliei călugărului. Aici nu există
nici un cuvânt despre fapte sau isto-
йз ovmiv vie, şi nici un trofeu nu atirnă.
Pe partea stângă se află j n a lân­
gă alta literile :
A fost cîndva o fîntînă ou apă lim­ „Vai copile zadarn'e obiect al dra­
pede şi argintie. JVci p;î:-lorii, nici gostei i t . o I c fa ido" şi toate i c u r i l e Th". „C. X.", ,-L- XIX".
caprele cari pasc pe nranlc sau vre-o de prin împrejurimi repetară în cor Aceasta înseninează: .Maria Tere­
altă turmă nu veniseră vn o.!;ilă, să cuvinlele aeesl a. „Au o spuse ol, A- zia, ducesă de Angonieme- nefericita
bea apă d nIr'însa : si tot a-l fel n.ci dio rci'K tă cj » in: fa fvvl.o 1;. Şi a- fiică a nenorocitei regine Maria Aii-
o pasăre, ?n;i vreo frunza d.-priu-ă funci îşi înclina ţie iáiba, verdi' ca­ toanefta: Caro! X şi Ludovic XIX,
fiul său soţul Măriei Terezia, dure
dc pe creauea unui arbore, r . u lui- pul prăpădii de durere si пм.-iríca în-
burasc unda. i pură l i r ă ' n a asia ora cipse pe veci orbii acvşliri înamoraţi (ie Angonieme şi numit din graţia
înconjurată dc o iarbă fină care în­ ac frumuseţea stănînuiui lor. Dar curtenilor săi rege al Franţei.
treţinea o umezeală răеогол-.ă Şi de chiar alunei ciad s'a coborît in loca­ Mai multă compătimire inspiră
o pădure care nu îngăduia soarelui şul somhru al infernu'ui. e! ur;uă să amintea Măriei Terezia. Iubită
să încălzeaieă apa ci. Acolo veni în- se ţ r i v e a s ă îna'nte in apele Stvxu- mai puţin de mama ei: de cât frate­
Ir'o zi, Nare s obosit d n pricina cal- lu:. Xaiadeie. s : p riie iui. îl p!însera le ei: brutalizată, despreţ uită şi tor­
durei şi a vinăioarei. pentru a se ră­ prelung ş:-ş; la iară părul pentru a l turată, ea fu predată după o lungă
cori Bău puţină apă ş i sedus de i- depune pe monnîntul iui - şi tot ast­ captivitate, rudelor ei.
mag'nea pe care o zări•şto, se pasio­ fel şi Drvudele îl plînşeră în vreme Ea se căsători in curând cn neîn­
nează peniru un obiect fără trup. şi ce nimfa T'cbo repelă neeoidenit bo­ semnatul Ludovic, se aştepta cu mare
ia o umbră drept un corp; şi astfel cetele lor ja'nice. Totul fusese chiar dor ca să le urce steaua familiei
rămîne înmărmur.t si în extiz Tn pregătit, rugul şi terţele şi tot altfel şi ducea o viaţă demnă de c.împăti­
fala l u i însuşi. Chipul l u i rămîne n e ­ patul funebru, dar corpul dispăruse mit a principilor detronaţi. Mai îna­
mişcat ca o statuie făcută d i n mar­ In locul lui nu s'a mai găsit de cît inte ea să moară ca bătrână de 73
m o r ă de Păros o floare cu pelaic albe: narcisul. ani- ea văzu urcarea pe tron a îm­
Traducere din latineşte de păratului Napoleon III.
cari strălucesc ca doi aştrii, pjr.it împăratul Napoleon I cel Mare
demn de Bachus si tot astfel demn do Con:t. A. I. Ghisa zicea despre ca : Principesa aceasta
Apolon, obrajii fragezi, gîtul de fil­ este unicul bărbat din familia rega­
deş, gura graţioasă şi fata pe care lă a Bourbonilor; o campioană a ideii
rumenea la. se îmbină cu albeaţa ză- dinastice-
pezei. In sfîrst admiră t o t ce,a ce îl Ea nu a putut să tranmită această
face pe el însuşi admirabil. Vai' c o ­
pil încrezător, de ce cauţi oare tn
lloaşle istorice la Isonzo idee dinastică asupra propiilor ei
copii dar pe nepotul ei, contele de
van prinzi o fantomă fugară? Chambord. îl crescu în această idee-
Ceia ce vrei să prinz nu există; în- — Mormîntnl regelui Franţei Dar nici acesta nu se urcă pe tron,
tcarce-te şi vei pierde obiectul dra­ Garol X de Bourbon — Ei fu numit Henrié V şi sicriul său
gostei taie. Imaginea pe care o vezi, care se află lângă celelalte trei poar­
e propria ti umbră r e care o răsfrîng La o depărtare de câţiva kilome­ tă coroana regală de aur. El fu nn
apele. Prin ea însăşi ea nu e nimic; tri de Gorita se află pe coama unui descendent fără glorie, rămăşiţa unui
a venit şi rămîne cu tine- se va în­ munte mănăstirea Franciscanilor neam prăpădit. Sub coroana sa se o-
depărta odată cu tine, dacă totuşi vel Castagnavizzo. De pe 'era sa ei se
vei să pleci. vede întreaga vale a râului Isonzo
dihnesc soţia şi sora sa, cari fiind î n
viată tncă a u fost în stare să ridice
Dar nici foamea, nici somnul n u intre munţi acoperiţi en zăpadă şi vechea splendoare a familiei.
pot за 1 zmuieă d>n locurile astea. Intre Adria albastră, de lângă Mou-
Intins pe i a r t ă deasa, contemplă fără falconc. Mănăstirea însăşi n'arc mare Cornel Scurta
să se obosească imaginea aceasta Însemnătate, capela este insă în
care îl amăgeşte; moare d n pricina schimb covârşitor de bogată. Arhi­
:
propriilor lui priviri. In cele din ur­ tecţii au pus din belşug marmoră de
mă, ridieîndu-se pulin, şi cu braţele diferite colori, făcând icoane, emble­
întinse către pădurile din vecinătate, me, blasoane. şi profunde sentinţe
spuse: sepulehrele-
n — O' voi păduri, văzuta-ţi oare O uşe simplă de fier duce la e-
vreodată un amant mai nenorocit? şîret. din capeîă Coloarea ei e nea­
Şi ceia ce mă desnădăiduieşte şi-mi gră: simbolul morţii.
pricinuieşte o nespusă durere, e că Deasupra uşei s'a sculptat o ste­
nu suntem despărţiţi nici de întinsa mă îipsuă de orice podoabă heral-
mare, n oi de drumuri D r i n cari nu tieă. Lângă ea se află o coroană re­
poti umbla, nici de munţi şi n.ci gală- Stema este a familiei regale
măcar nu suntem despărţiţi printr'o franceze Bou-hon. Lucru,curios: Cei
poartă închisă; c apă prea puţin a- trei crini ai regilor francezi lângă al­
dîncă este între noi- obstacolul care bastrul Isonzo ! Aici dorm somnul cel
se opune Ia unirea noastră este atît de veci. u l t r i i i Bourboni regali, morţi
de neînsemnat şi de mic. Oricine ai în exil- ca nişte m i n e omeneşti ai
fi tu, vino aici. Pentru ce să m ă în­ unei pnte.-r-ici' şi strălucite familii.
şeli ol tu eonii mult iubit? Înfăţişa­ Un călugăr franciscan deschide uşa
rea ta binevoitoare face să nască în i e fier El tine în mânu o făclie de
ipine, nu ştiu ce- speranţă. Cînd îţi ceară care e înclinată. Un vestibul
Întind braţele, tu îmi întinzi pe alo se deschide, podeala lui de marmoră
tale şi cînd rid, rtzi şi tu; şi adesea neagră. Domneşte o tăcere profun­
cri cînd plîng, zăresc lacrimi рз e- dă- La lumina făcliei recunoaştem :
b--aiii tăi ; tot ceia ce fac eu faci şi Anr şi altar, stindarde din epoccle
t u ; ş i dacă m'aşi iua după mişcarea de mărire aie Franţei. Şi deodată
buzelor tale graţioase. îmi răspunzi auzim vocea dură şi monotonă a că­
difer.te cuvinte pe cari nu le p i t lugărului care citea cuvintele de pe
auzi. Dar durerea îmî răpeşte pute­ frontispiciul de marmoră:
,,Celni mai b u n dintre toti regii
trăit- şi mă sting tocmai în f.oarou Majestăţei Sale Carol X şi familiei
vîrstei. Cu toate aste.4 moartei nu s a b a fost făcut acest cavou de
m i e grea. de vreme ce dîn=a v a către fraţii ordinului".
pune capăt tutulcr suferinţelor Coridorul spre criptă trece prin­
mele".
tre stindarde prăfuite. La acest cori­
Spunînd cuvintele acestea, în pra­ dor este încărcat cu podoabe bise­
da unei negrăite rătăciri, re întoarce riceşti, cu virgini ceremonioase, pen­
spre aceiaşi imagine. In vreme ce se tru cultul morţilor-
întristează nstfrl, î ş i d ă la o parte Bolta sombra este imposantă în
haina, îşi izbeşte pieptul gol cu mîi- singurătatea ei, ca şi mormântul Me­
riile-i albe ca si marmora, ş i plepta-i dicilor din Florenţa sculptat de Mi­
zdrobit se acoperăc u o roşcată u- chel Angelo.
şcoără, asemenea fructelor cari albe
Sacre sarehopege gigantice din
de-o parte, se înroşesc pe partea cea­ piatră fără podoabe se odihnesc ca
laltă, sau s<-omenea bobului de stru­ nişte lei cari dorm Întinşi. Candc-
gure ale cărui ciorchine nuanţate lâmbre de bronz atâruă legate cu
iau înainte de a se coace o culoare lanţuri de plafond.
roşie purpurie; dar nu mai are cu­ Ele sunt stinse. Deasupra sierii-
loarea asta de crini şi de roze. n u lor însă pluteşte, ca o icoană vizio­
mai are vigoarea aceasta a tinerelei, nară, o coroană regală dc aur, pe
nici farmecele acestea cari odinioară
îl îneîntau atU de mult. In sfirşit cu
cehii mereu ţintiţi asupra undelor, 1) In textul original: „Vale" in-
rosteşte cuvintele acestea din urmă; quit et Echo (N. T.). /'
I
tuturor abonaţilor săi, la tragerea
din Noembrie a. c.

5.000 Lei
în obligaţiuni jude­
ţene 4 V cu cuponul n elegant dormitor
de bronz
2

—Februarie 1917 —

Una s p l e n d i d ă garnitură pentru i persoană, compus din : 1 pat de bronz cu somiera, O mă­
suţă de noapte cu marmură, un lavoir de bronz cu marmură.
p e n t r u a i f r e u A 14-a garnitură cumpărată delà furnisorul „Universu­
compusă din o masă, patru scaune, două blidare şi un cue > l u i ' , Industria
r metalică MAHCU, B - d u l
artistic pirogravate cu motive româneşti. — Ftirnizale delà J E l i s a b e t a JNTo. 8, B u c u r e ş t i
d. T. l l r u m i i r e s c u , cunoscutul artist şi intemeiator al artei Cel mal eftin şl mal bine asortat In mobile de fer şi bronz
decorative la noi. Calea Plevne'i 83, Bucureşti
eu oţţlintfa d e
cuiii[).is d . u 1 a r j ü n a s p l e n d i d ă t o i l e t ă t'e i i r o i i z erJstal, c u m -
!1 äbrmiior în stil romînasc m o i r e c u oirîiiid:!
u n a n o p t i e r ă cu » . r a i a tot d e l à i n d u s t r i a m e t a l i c a MAUtU, U u l e v a r d i i i
ci'-slui ni..1 nun ii, 1 p a l p e n t r u o p e r s o a n a , t m a s á şl Lllisabcta \ o , 8 , U u e i r oşti
li l a b o i i r e i c , f u r n i z a t e <lela m a r e l e m a g a z i n d e m o b i l ;
t e de bronz
M.VUCO ïbVT'i Hi.nl! 1 HIMit. s t r a d a € a r o l « 2 , B u c u r e ş t i 011 e l e p n t nat c e n t r u соші c ua a

şic cu plasa,
4 cu-n pârât r „r ,
tot delà Industria Metalică „MARCU", Bulevardul EUsabeta No. s

• .Macea i w u o s e i i t ă ca cea mai liună. din Iunie) cu cutia de stejar lustmiil

І> • solidă şl elegantă, marca«SPORT»
iiii.'caiiisnui.l rcinontabil in ttmpul mersului cu regulator gradat; pavilionul
din ;uiin< dc rezonantă iii interiorul cutiei, cu un acopeiuniâiit ile lemn in
uii na unei ani/ele st' inctiis cu două uscióáro cu ajutorul eătoia se p o a t r
CSC
cu roată Hiera şi frână auto­
mata, complectă, lampă, clopot etc.
iii.tr. .-('ni uiivţora sunetul .duţii dorinţă; braţul acustic recurbat; diafragma ' I M . a saл« я Ж tíe
vânătoare, calibru 12. marca
,,l'.x a b a i o i r ; ' inclusiv d plac ihibie ( l i cântece) opere şi bucăţi naţiunile. M

- Uroiaoia se inmizează.împreună eu UiN DULAP AMKIUIJAN d-in stejtn P l & S C ^ U * P I ^ t R BAYARD», cu triplu ză-
cu 7 sei La re mobiic can se închid cu o jaluzie. Acest elegant dulap seiv,. — •" vor de siguranţa «Greeaer». ţevi
ca postament hi Cirainoiă şi în acelaş timp pentru conservai eu plăcilor.
•Апіінііс rie-au lost liirnizate de: ilarele magazin de muzică „ЛІАЛ FH- Je oţel «B&YARD», furnizate de Marele Magazin de arme şi biel­
i)Ilit*- Fuinizoiul Cuiţei Regale, Bucureşti Calea Victoriei 54 ele e B . D . Z c S S U , Furnisorul Curtei Regale. Galea Victoriei 44

O frumoasă şi eleganta і ш g l e r m i & r d e l e m n ш

iarnityră d e antreu
•ôotiiijusa om -1 Canapea. 4 scaune; 2 bânci mici, 2 tamburele şl
Construit in m a r e a t a b r i c a d e m o b i l e d e l e m n Vi a rin V .
b ă n e a ş o s e a u a Mihai U r a v u \ o . ; f í ş i s t r a d a ş e r b a u i c a
\w. IO. S u c u r s a l a : C a l e a V i c t o r i e i Mo. | OÏ^.Uiiçuresti

t măsuţă de lemn de stejar tapisate de mătase verde, furnizată de

•я marele depozit de mobile COMPANIA AMERICANA, stf. Garol74. stal
rf DORMITOR eaglezesc "îiiA 1
măsuţe de noapte din fler, ala vopsite, un lavoar vopsit alb, toate

.Л V BCl&S
Й&зі"а?І cu diferite produse
ale renumitei case ressort aceste sunt furnizate delà cunoscuta fabrică de mobile de lier şl
bronz GUTMANN, strada Sf. Apostoli 72
fabrica de tic/ieruri, siropuri şi cognacuri, au,fost cumpărate
ьепіги rvrcntnle ce te oferim abonaţilor noştri la tragerea din
luna Noembrie c Una masă cu cnsta
1 meaanta toaletă de •мііСАЙДйЙ urnizată de fabrica de mobile MARCO- UATTELKREMER
stf^da Pastorului 8, Bucureşti ;

iurică QUTMAKN. strada St. Apostoli No. h

СВІИ' СВЩІЦЪЖрШ\ІІІ$ du. 10 LAZl CU DIFERITE UCHE
ÎAVĂ rotondă de metal, fin argintat şl irumes gravată • pa rjiăsură, calitatea. 1-^ ,ítíríul. BURI n i î É . Scifecialitatî'de la
vi. ;
; Іці /іоѵ^ şinguruţ^brivetfit Щ. prima distilerie. fjtatU • Pfeiv,
* I i i având diametrul de Û ^ n t i m e i r i . 1 s u o o r t pentru
- ^ » t , i n-Vizita, ib métal alb iruml» а Щ и Л ^ t f t o figuri etalata.- tara, recoïiiandât de táate eo- mare depoşjt de vinuri sí ţuica,
Ш» « * e £ * K t s e r v i c i u <і«ЧН*
f i u r H d e l e m n d« al : n>itătJÎe niedjeal«? Şi inventat ; calea Vâcâresti 232. Bucureşti
j»bh j g g ntaH„. t a i t t « j > ţ g y » Щ \ •
1
ffiiV
• ŞT- -jtlèttrto i e cfistjiW
.«.Uv ?ertóinf Vjpdă Ş20^ avînd Ş CEASGRMC& pentftt kiiee
. uroprieiaţeşţ läe à.'jgïe^âii ţi ".vin-, , en vodMUl Щ^іт- -te«riatai.>
fţgca boáié vqcKî de', ş|binac,
tra

Т<іуа №ma-h^. Ц^ІйГ* Cerni. г т с ; 1 т и 65 cm., bătând oul» şl -fii»»* delà siííeríraii •ѵіяЗесвЦ, * " " ™ ' . a

РЬДСНРГ? a^BTAL
;

,ІѴШТЩК şi ЦЩСЩ^Ъ&ВІ ІЖ~ЙОШІ sâptăminl Teate acest* • Acest >МвіШг^»іЬиУгіаге- g Ш ALB

* o * w e t e . i r e ' « t t s f i i i r l í í í a e a r m a r e l e magazin* d* bjjHterH, ce»' dere de ambele sexe di» inal- cu ^filia^Îlwcbî fîarbl I sf Re-
îSi)rmee3rarji*tlrleî t#»iiţir K o l l e r , Bernlsortl Curţii Regiile.
;
ta sgeietate a tarei. j í a a Elisabefá ' . \ ' i'
. • j u b ţ i r e ş t i . strada Carol 50, etaj - I m' -y.'* • I .J i J II I
Una Ь я Г г п П Л І Р а cn 19 clape şi s basuri, tonuri duble de
uu Ы І М - €8âs modern i f 0
e
^"
ЫШ a c u
lldiniUUlba ,
oţe e u 2 jumătate^ o r g h e f i l B
M Ţ I T H

n renumita frbrlca Johann Trimmet. U N F L A U T fin cel mal fin

*— I f trei capace. U n - c o î a a e
Vi abanos, capul căptuşit, cu 10 elape de nichel, pluti la Incheèturl,
uu iiicïifcT îu luauuT^e majohe. o g a r a f a p e n t r u v i n de:
inclusiv ştergător $1 garnitură de perniţe de rezervi. — U n a
c r i s u i j»t-z. u t іирэсиі ş i j t a n e r u l de metal argintat. U n î r u - j
m o s p r c s - э а р і е г tíe metaj. argintat. U n s e r v i c i u d e j m a n d o l i n ă i t a i a n a din lemn de pasllandru. faţa Л п orna-
t e a t utn.ra două persoane de n.etal nichelat. U n p o r t v i s i i nentată cu sidef şi mecanică acoperită, —- Teate aceste Instru­
te metai aruinfat. Toate aceitea sunt furnizate de mult cunoscu-i mente sunt furnizate de Magazinul General de Muzică „ L a
tul magazin de bijuterii * h . f t a d i v o n , din Bulevardul Elisa-1 H a r p a " , Bucureşti, Str. Colţei No. 5, cel mal eftin si bine
neta No. 9 bis. care primeşte zllnis ncutătl. asortat In această branşă
5 ASORTIMENTE COMPI.FOTE I 15 ГЬ AGO ANE A CATE 1 KILO.
din produsele cosmetice „Flo­
ra . -urnpust dm еп-.iiiá Klóra,
1 cutie pudra Hora, 1 Săpun
Мі.та. I sticlă Capilogén Flora.
iotat§ b : n e :
Dând aceste mari
premii de valoare, a-
lioname'tele sunt re­
apă de. Colonia Camelia. Duter-
nic parfumată cu liliac, măr­
găritar, violette, zambile, he­
liotrop şi Verveine, furnizate
1 pomăda Nora. 1 sticlă lapte] duse la 18 iei pe a n ; lei 9.15 pe 6 l u n i ; lei 4.65 pe 3 luni de renumita fabrică de parfu-
de crin Flora, 1 săpun de lap­ Plata abonamentelor ss face direct la Cassa administraţiei іішгі „Camelia"', A S. Álta­
te dc ;-nn, 1 apă de gura Bu- lion, str Gerènal Florescu
1 i-astă de dinţi. Universului", prin mandat poştal sau in persoană
n-rul 6, Bucureşti
Pentru concurarea ia premiile de mai sus, abonaţii pe i an
i primesc 4 bonuri, cei pe 6 luni 2 şi cei pe 3 luni / bon.
Abonaţii pe un an participă la două trageri, deci după prima
tragere vor primi. încă 4 bonuri pentru tragerea următoare.

EDITURA SI PROPRIETATEA ZIARULUI ..UNIVERSUL"