Serial: CÂMPINA CENTENARĂ - construcții de azi, existente și acum un veac

Încep astăzi aici, cu o lună înainte de aniversarea centenară a Marii Uniri, o serie de mici evocări
ilustrate, pentru a conștientiza ce patrimoniu valoros are încă orașul nostru – cu toate distrugerile.
Voi prezenta în fiecare săptămână câte o clădire pe lângă care trecem poate prea nepăsători astăzi,
care ascunde însă în zidurile sale o istorie de cel puțin un veac. Bineînțeles, vom face abstracție de
cele câteva clădiri bi-centenare, care sunt cu totul altă poveste.

Episodul 1: Imobilul Pecici

Situată în spatele Pieței Centrale, clădirea se distinge mai greu din cauza numeroaselor mici
înjghebări comerciale care o ascund privirilor. Accesul către ea se face pe o alee desprinsă din str. 1
Mai (C.A. Rosetti pe vremuri). Clădirea, destul de întinsă, în regim P+2, cuprinde azi mai multe
apartamente și garsoniere particulare, apropiindu-se de aspectul unui bloc de locuințe vechi. La
interior atrag atenția elemente ce te duc cu gândul la arhitectura interbelică (îndeosebi scara).
Vechimea clădirii este însă mai mare: apare într-una dintre primele fotografii aeriene ale Câmpinei,
făcută de ocupanții germani în anii 1917-1918.

A fost ridicată de o veche și bogată familie de câmpineni, care a dat și numele străzii din spatele
pieței (azi I. L. Caragiale). Capul familiei, Gustav Adolf Pecici, ardelean de origine, a fost unul dintre
pionierii exploatării petrolului câmpinean. Inginer într-o funcție importantă la societatea „Steaua
Română”, el și-a dezvoltat propriile afaceri prospere, în ultimul deceniu al veacului al XIX-lea.
Povestea sa de succes ilustrează perfect tipologia întreprinzătorului venit de peste munți în acest
Eldorado al aurului negru. Realizat în carieră, Pecici era totodată și un mare patriot, păstrând legături
cu mișcarea națională din Arad, dar și un iubitor de cultură. L-a cunoscut îndeaproape pe scriitorul
George Coșbuc, asigurându-i condiții de creație în casa sa (poate chiar în imobilul ce a rămas până la
noi); în 1895 i-a fost lui Coșbuc și naș de cununie, organizându-i nunta la Câmpina. Familia sa era
numeroasă: soția Emilia - care decedase de tânără (în 1898, la doar 32 ani) - îi născuse totuși nu mai
puțin de cinci copii: Eleonora, Dumitru, Sofia, Constantin și Aurelia.

Dimensiunile clădirii arată că probabil a fost ridicată ca un imobil de raport. A intrat bine în memoria
câmpinenilor, pentru că și azi, după mai bine de un secol, lumea o știe drept „casa Pecici”. Evident,
de-a lungul vremii aspectul său s-a mai modificat, odată cu reparațiile succesive. Astăzi cu greu ai
putea ghici că zidurile bătrânului bloc sunt acolo încă din vremea Câmpinei cosmopolite și dinamice,
care încheia spectaculos acea „Belle Époque” patriarhală din cursul domniei regelui Carol I.

Mădălin-Cristian Focșa