Numele satului provine de la cuvântul ucrainean Clitca,care înseamnă
stivă sau clitii,pentru că așa numeau fugarii din Galiția casele lor. La începutul secolului al XIX-lea în centrul satului s-a construit o fabrică de praf de sticlă, care a atras o mulțime de străini, specialiști și nespecialiști, și în fell acesta s-au format naționalități conlocuitoare: români,germani și ucrainieni. De aceea avem în sat trei biserici: una ortodoxă cu hramul ”Nașterea Maicii Domnului”, una greco-catolică tot cu hramul ”Nașterea Maicii Domnului” și una romano-catolică cu hramul ”Sfânta Cruce”. În centrul satului a fost înființată o școală în anul 1886 și avea în componență patru săli de clasă, o cancelarie și direcțiunea, cum este și în prezent. Până în anul 1921 nu se știe prea multe despre școala din sat deoarece lipsesc documentele. Pintre cei care au condus școala ca directori, de-a lungul vremii amintim pe: Gheorghe Prelipcean (1920-1929), Vasile Popovici(1929- 1938), Mihai Bălitinaș, Elisaveta Băltinaș, Mihai Straton, Traian Georgescu, Mihai Mangher, Constantin Păuș. Despre așezăminte culturale și de cultura nu prea sunt multe de spus, pentru ca nu există. Poate ar fi de amintit aici edificiul pe care l-au construit în anii de după Revoluție reprezentanții localității Saint Cercle din Elveția, cu care satul Clit este înfrățit. Aceștia au construit în centrul satului o fabrică de lactate care era una din sursele de venit ale locuitorilor. Fii renumiți ai satului nu prea suntpentru că satul este mic. Totuși, s- au ridicat de aici trei preoti care slujesc actualmente la Sfântul Altar. Este vorba despre Constantin Chimiuc care este preot la Ulma, Ștefan Cucerca, preot la Gura Putnei și de Mihai Iațentiuc, preot la parohia Straja. Avem în sat și un cimitir al eroilor și o cruce comemorativă pentru fii satului care au căzut la datorie în cel de-al doilea Război Mondial. Cimitirul și crucea din marmură s-au făcut prin contribuția sătenilor,la sfatul părintelui Nicolaie Cojocaru.