Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În nord-vestul Ţării Bârsei, la poalele Măgurii Codlea (1292 metri), este așezat
municipiul Codlea (în germană – Zeiden, în maghiară – Feketehalom), situat la o altitudine
de 565 metri şi atestat documentar la 1265 sub denumirea de Feketehalom , iar în 1377 sub
denumirea latină de Villa Cidinis.
Despre istoria acestor meleaguri există un bogat material documentar: pentru perioada
preistorică, de o mare importanţă sunt studiile lui Alfred Prett care se ocupă în mod special de
cultura Schnekenberg şi cultura Tei din Țara Bârsei. Monografia din 1912 a lui Johann
Leonardt, intitulată “Codlea în trecut şi prezent”. “Memoriile Codlene” ale lui Johann Gutt
din Braşov, cuprind date importante pentru perioada 1335-1847. “Annales Cseidinenses”,
manuscris întocmit de Konighes Cristel, care în 1726 a fost viceprimar al Codlei, informaţiile
cuprinse vor fi completate şi duse până in 1754 de un nepot al său. Un alt document deosebit
de important, îl reprezintă „ Cronica” din globul Turnului cu ceas al Bisericii Evanghelice,
scrisă în anul 1794 de către Georg Draudt, şi cuprinde perioada dintre 1335-1794.
Primul document istoric românesc al codlenilor este „Studiu istoricu-
statisticu, asupra prezentului şi trecutului românilor din opidulu Codlea” , scris de preotul
Iosif Comănescu. Un alt document important, este monografia învăţătorului Georg Gotthelf
Zell “Zeiden eine Stadt in Burzenland” (Codlea un oraş în Ţara Bârsei), tipărită Germania
în 1994. Toate aceste documente şi lucrări împreună cu alte studii şi articole, precum cu
descoperirile arheologice, contribuie la realizarea unei imagini de ansamblu a istoriei
municipiului Codlea.
Dovezile arheologice descoperite pe raza municipiului Codlea sau împrejurimi,
dovedesc existenţa vieţuirii pe aceste meleaguri în urmă cu câteva mii ani. Mormintele,
descoperite în octombrie 1940, la fabrica de unelte şi scule pentru lemn a lui R. Cristel, datau
din perioada culturii Schnekenberg ; s-a descoperit un vas ceramic aparţinând culturii Tei.
Trepiedul de bronz a fost descoperit pe versantul vestic al Măgurii Codlea, iar în anul 1909 au
fost descoperite pe hotarul Codlei monezi din timpul lui Alexandru Macedon, pe dealul
Muntişor.
Sub protecţia Cavalerilor teutoni, timp de 14 ani (1211-1225), în Ţara Bârsei s-au aşezat
ţărani şi meşteşugari de origine germană. Cavalerii teutoni au fost aduşi în zonă de regele
maghiar Andrei al II-lea, cu scopul apărării graniţei de sud-est a Regatului Maghiar de pericolul
invaziei cumanilor. Ordin militaro – bisericesc, a fost înfiinţat în Palestina, având scopul,
protejării pelerinilor plecaţi să viziteze Ierusalimul. Aceşti cavaleri au contribuit la întemeierea
oraşului Braşov şi a altor 13 aşezări săsești printre care: Hălchiu, Hărman, Prejmer, Feldioara,
Sânpetru, Râşnov, Codlea, etc. Ei au construit în Ţara Bârsei cinci cetăţi, printre care şi Cetatea
Neagră de pe versantul sud-vestic al Măgurii Codlea, la o altitudine de 980 m.
În a doua jumătate a sec. Al XIII-lea, în Ţara Bârsei erau organizate mai multe scaune
săseşti – unităţi administrativ-teritoriale specifice saşilor – astfel: scaunul Corona – Braşov,
scaunul Feldioara, scaunul Prejmer, scaunul Râşnov şi scaunul Codlea. Fiecare dintre aceste
scaune trebuia să deţină, îngrijească şi să apere câte o cetate, scaunului Codlea revenindu-i
Cetatea Neagră.
Cel mai vechi recensământ datează din anul 1510, scoţând în evidenţă faptul că în
Codlea existau „142 gospodării, 4 colonişti, 11 văduve, 8 săraci şi 16 case părăsite”.
Recensământul nu face precizarea dacă din totalul locuitorilor erau şi români. Cercetările şi
documentele vremii atestă faptul că în jurul localităţii trăiau şi un număr restrâns de români.
De menţionat este faptul că o monografie săsească din 1988, admite – dar fără a avea la bază
vreun document – că ar fi posibil să fi existat o mică așezare româno-bulgară, în locul actualei
bisericii ortodoxe. Cert este că prezenţa românilor în interiorul localităţii este amintită spre
sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul secolului al XVII-lea. La 1 noiembrie 1785, în Codlea
locuiau aproximativ 3150 locuitori, din care aproximativ 600 erau români.
Tot din documentele vremii, reiese faptul că în urma unui decret imperial dat de
împăratul habsburg Iosif al II-lea, în Codlea a început construcţia Bisericii Ortodoxe – 1783.
Acest lăcaş de cult a rămas pentru mai bine de două secole, singurul pentru românii ortodocşi,
dar a doua din localitate, după cea evanghelică, datată din a doua jumătate a secolului al XIII-
lea şi care a cunoscut numeroase transformări şi adăugiri de-a lungul secolelor.
În timpul primului Război Mondial, în anul 1916, după intrarea trupelor române în
Transilvania, o parte din sașii Codlei s-au refugiat în Valea Hârtibaciului (Harbachtal) și chiar
în Banat. Din rândul sașilor din Codlea au căzut pe front sau au dispărut 101 persoane. 522 de
refugiați s-au întors acasă. O placă comemorativă se află în incinta curții bisericii fortificate.
La trecerea trupelor române prin Codlea, viceprimarul localității, Michael Königes, a reușit să
încheie o înțelegere, preîntâmpinând în felul acesta incendiile și jaful.
Personalităţi:
Albert Ziegler (1888–1946), pilot
Aurel Bordenache (1902–1987), pictor, sculptor, grafician
Eduard Morres (1884–1980), pictor
Michael Königes (1871–1955), scriitor
Draga Paler, pictoriță
Christian W. Schenk (n. 1951), medic, publicist, poet, eseist, și traducător de limbă
română și germană, membru USRomânia, USGermania, Cetățean de Onoare al Orașului
Universitar Cluj
Georg Aescht (n. 1953), critic literar, publicist, scriitor de limba germană și traducător
Bibliografie
*** Codlea între ieri și azi: gânduri de copil, (2007), Editura Romprint;
Liviu Stoica, Gheorghe Stoica, Gabriela Popa (2011). Castele si cetati din Transilvania:
judetul Brasov. Bucuresti;