Limba italiană a suferit o evoluție semnificativă de-a lungul istoriei sale, influențată de diverși factori

precum politica, cultura și geografia. Iată o scurtă prezentare a etapelor majore ale evoluției limbii
italiene:

1. Latină vulgară: precursorul limbii italiene este latina vulgară, care era vorbită de oamenii de rând din
Roma antică și teritoriile sale. Latina vulgară s-a îndepărtat treptat de latina clasică, încorporând
elemente din dialectele locale și limbile vorbite în regiune.

2. Italiana medievală timpurie: în timpul Evului Mediu timpuriu (secolele VI-XI-lea), diferite dialecte
regionale ale latinei vulgare au început să apară în diferite părți ale peninsulei italiene. Aceste dialecte au
fost influențate de limbile triburilor germanice, precum și de rămășițele Imperiului Roman. Dialectele
notabile includ lombarda, toscană, venețiană și siciliană.

3. Influența florentină: orașul Florența, în special în perioada Renașterii (secolele XIV-XVII), a jucat un rol
crucial în modelarea limbii italiene. Dialectul florentin, datorită importanței sale economice și culturale, a
devenit standardul pentru literatură și a influențat dezvoltarea unei limbi italiene mai unificate.

4. Standardizare: Secolul al XIX-lea a fost martorul eforturilor de standardizare a limbii italiene.

Personalități proeminente precum Alessandro Manzoni și Francesco De Sanctis au pledat pentru o limbă
națională bazată pe dialectul toscan. În 1861, odată cu unificarea Italiei, italiana din Toscana a devenit
limba oficială a țării.

5. Italiană modernă: Italiana modernă, cunoscută sub numele de „standardul italian”, se bazează pe
dialectul toscan, în special pe varietatea vorbită în Florența în secolele al XIII-lea și al XIV-lea. Cu toate
acestea, încorporează elemente din alte dialecte regionale și a evoluat de-a lungul timpului. Astăzi,
italiana este limba oficială a Italiei, vorbită de majoritatea populației și este, de asemenea, recunoscută
ca limbă oficială de Uniunea Europeană.

Este important de reținut că dialectele regionale există încă în Italia și continuă să influențeze limba
italiană. Unele dialecte, cum ar fi napolitana și siciliana, au o tradiție literară bogată și sunt recunoscute
ca limbi distincte în sine. Cu toate acestea, italianul standard rămâne principalul mijloc de comunicare și
este predat în școlile din toată țara.