Evoluția limbii chineze este o călătorie fascinantă care se întinde pe mii de ani.

A suferit modificări
semnificative în fonetica, vocabularul și sistemul de scriere. Iată câteva etape cheie în evoluția chinezei:

1. **Chinez veche (aproximativ 1250 î.Hr. - secolul 3 î.Hr.)**:

- Chineza veche este cea mai veche formă înregistrată a limbii chineze, cunoscută din inscripțiile de pe
oasele de oracol și artefacte din bronz. Aceste scrieri datează din dinastiile Shang (c. 1600-1046 î.Hr.) și
Zhou (1046-256 î.Hr.).

- Chineză veche avea un sistem fonologic relativ simplu, cu mai puține tonuri și grupuri de consoane
inițiale.

2. **Chinezul mijlociu (secolul al III-lea e.n. - secolul al VII-lea e.n.)**:

- Chineza de mijloc a fost limba vorbită în timpul dinastiei Sui (581-618 d.Hr.) și Tang (618-907 d.Hr.).

- În această perioadă, limba a suferit modificări fonologice semnificative, rezultând un sistem complex de
tonuri și o structură silabică mai dezvoltată.

- Chineza mijlocie a văzut și pierderea unor consoane finale, ceea ce a dus la un număr redus de distincții
fonetice.

3. **Chinezesc clasic (aproximativ secolul al V-lea î.e.n. - secolul 20 e.n.)**:

- Chineza clasică a fost limba literară și formală folosită în textele antice chineze, documentele oficiale și
scrierile academice timp de peste două milenii.

- Se baza pe gramatica și vocabularul chinezei vechi și mijlocii, dar avea un stil literar distinct, făcându-l
diferit de limba vorbită a vremii sale.

4. **Dialectul mandarin (secolul al XIII-lea e.n. - prezent)**:

- Ascensiunea dinastiei Yuan (1271-1368 d.Hr.) a dus la dominarea dialectului mandarin, care era limba
conducatorilor mongoli.

- De-a lungul timpului, mandarinul a devenit mai standardizat și a fost folosit ca limbă oficială în timpul
dinastiei Ming (1368-1644 CE) și Qing (1644-1912 CE).

- Dialectul Beijing, o formă de mandarină, a devenit baza pentru mandarinul standard modern
(Putonghua) folosit astăzi în China continentală.

5. **Chineza modernă (secolul XX e.n. - prezent)**:

- La începutul secolului al XX-lea, China a suferit reforme lingvistice semnificative pentru a promova o
limbă standardizată scrisă și vorbită, rezultând caractere chineze simplificate și promovarea mandarinului
standard.

- Reformele lingvistice au vizat creșterea ratei de alfabetizare și facilitarea comunicării între diversele
comunități lingvistice din China.
- Astăzi, mandarinul este limba oficială a Chinei, iar caracterele chineze simplificate sunt folosite în China
continentală, în timp ce caracterele chineze tradiționale sunt încă folosite în regiuni precum Taiwan,
Hong Kong și Macao.

De-a lungul evoluției sale, limba chineză și-a păstrat trăsăturile distinctive, cum ar fi utilizarea
caracterelor și natura sa tonală. Cu toate acestea, diverși factori istorici, politici și culturali au modelat
dezvoltarea limbii și au contribuit la diversitatea lingvistică care există astăzi în lumea vorbitoare de
chineză.